Original subtitles

DEPARTAMENTUL ȘERIFULUI DIN LOS ANGELES

E CEL MAI MARE ASEMENEA DEPARTAMENT DIN ȚARĂ

ȘI E ÎN SLUJBA CELUI MAI POPULAT DISTRICT.

EI ANCHETEAZĂ CELE MAI BRUTALE ȘI COMPLICATE CRIME.

ACESTEA SUNT POVEȘTILE LOR.

20 AUGUST 2001 ORA 18:00

La 20 august, am primit un telefon de la Bruce.

Mi-a spus că soția lui, Jana, dispăruse în acea dimineață.

M-a întrebat dacă știam unde e.

Eram o prietenă apropiată a Janei, eram aproape ca surorile.

I-am spus că nu o văzusem.

„N-am idee unde poate fi.”

L-am întrebat pe Bruce dacă îl puteam ajuta cu ceva.

A început să plângă și mi-a spus:

„Mă poți ajuta doar dacă știi unde e soția mea.”

Departamentul Șerifului din Los Angeles e cel mai bun.

În LA sunt judecate multe cazuri faimoase.

Trebuie să te dedici 110%.

E vorba despre omor, cea mai gravă infracțiune.

Pasiunea și simțul datoriei sunt esențiale.

Sursa dreptății e aflarea adevărului.

OMUCIDERI: LOS ANGELES

La 20 august 2001, Bruce Koklich a sunat la secția șerifului din Lakewood

ca să reclame dispariția soției lui, Jana.

Bruce a spus: „Avem o firmă de imobiliare în nordul suburbiei Long Beach.

Jana trebuia să vină la serviciu

și nu știu unde e.”

Bruce și Jana aveau o afacere imobiliară în Bixby Knolls.

Biroul din suburbia Long Beach era în apropierea portului

și a reședinței lor din Lakewood.

A doua zi, marți, 21 august, Bruce a spus că Jana nu era acasă.

Nu se întorsese.

Lumea era foarte îngrijorată.

„Unde e? Ce a pățit?”

Stăteam și ne frângeam mâinile,

încercând să ne dăm seama ce s-a întâmplat.

Bruce era distrus. Stătea pe canapea cu capul în mâini și plângea ca un copil.

Ne-a dat cât de multe detalii putea,

că mașina dispăruse și că încerca să se gândească la ce poate face,

unde s-o caute, dacă să închirieze elicoptere

sau să angajeze echipe de căutare.

Ca detectiv la Persoane Dispărute,

știu că 99,9% dintre oameni se întorc în 24 de ore.

Poliția cercetează mai multe lucruri după primele 24 de ore,

când devine mai probabil că persoanele dispărute au pățit ceva,

nu doar au fugit de acasă.

Era victima unei infracțiuni?

I-a lua cineva mașina prin jaf? Avusese un accident?

Am verificat spitalele și accidentele rutiere,

deci știam că nu de așa ceva era vorba.

Am primit misiunea de a merge acasă la cuplul Koklich.

Am decis să chem o echipă de la Omoruri,

deoarece ancheta durează mult,

iar unul dintre anchetatori era Karen Shonka.

Când eram mică și mă gândeam ce carieră să aleg,

mi-am zis: „Vreau să fiu polițistă, ca să pot conduce cu viteză peste tot.”

M-am angajat la Departamentul Șerifului din LA în '86.

În anii '80, era greu să fii femeie în forțele de ordine.

Uneori, simțeam că trebuie să arăt ce pot.

Munceam mult mai mult decât un adjunct sau un detectiv bărbat.

Voiam doar să lucrez la cazurile mele

și să mă asigur că fac o treabă fenomenală.

Karen a muncit din greu și bine a făcut!

Nu lăsa pe nimeni să se pună în calea visurilor ei.

Bruce și Jana aveau o casă în Lakewood, în nordul suburbiei Long Beach,

care era pe un teren de golf.

Era o casă superbă.

Când am ajuns la casa cuplului Koklich, am vorbit cu Bruce.

Bruce mi-a spus că luni dimineață

a sărutat-o pe Jana de la revedere în jurul orei 06:00.

Erau parteneri la o agenție imobiliară.

În mod normal, Jana ajungea la birou la ora 09:00 sau la 09:30.

Bruce a spus că la ora 10:00 sau 10:30

i-a întrebat pe ceilalți agenți imobiliari

dacă o văzuseră pe soția lui. Ei i-au spus că nu.

Aveau un partener de afaceri, Chris Botosan, care era la birou.

Au plecat împreună acasă la Bruce, ca să vadă dacă Jana era acolo.

Mașina, geanta și telefonul ei lipseau.

Până și alarma casei era pornită.

Era suspect. „Unde s-o fi dus?”

Un adult dispăruse. Trebuie să analizezi toate posibilitățile.

Poate a fugit de acasă.

Poate avea o relație extraconjugală.

Trebuie să cercetezi tot.

Care era starea ei psihică? Lua vreun medicament?

Genul ăsta de lucruri ne puteau indica unde era.

În acest caz, ceva nu părea în regulă, părea suspect.

Bruce mi-a spus că vineri seara

Jana se dusese la un concert cu prietena ei Nini.

Jana probabil ajunsese acasă după miezul nopții.

Bruce a spus că el și Jana voiau să aibă un weekend relaxat împreună.

Luni, Bruce a spus că soția lui a dispărut.

Nimeni nu reușise să afle ce s-a întâmplat cu ea.

E ceva total atipic pentru ea.

MAMA JANEI

Parcă a dispărut de pe fața pământului.

Bruce ne-a dat voie să-i percheziționăm casa,

ca să vedem dacă găsim vreun indiciu.

Am căutat în pubele,

am luat la mână absolut tot,

ca să aflăm ce s-a întâmplat cu Jana.

Îmi amintesc că am verificat și robotul telefonic,

notându-mi cine le lăsase mesaje.

Bruce a zis că n-au vrut să răspundă la telefon în weekend,

fiindcă Jana era încă speriată de o voce masculină necunoscută

care le lăsa mesaje pe robotul telefonic.

Bruce le-a sugerat să asculte un anumit mesaj.

„Pare o amenințare.”

Era la adresa Janei.

O voce de bărbat spunea: „Mă cunoști. Trebuie să mă suni.”

Bruce a spus că lui și Janei i s-a părut foarte înfricoșător

și că nu recunoșteau vocea.

Majoritatea cunoștințelor noastre au ascultat mesajul

și nimeni n-a identificat vocea.

I-am întrebat: „Cine ar vrea să-i facă rău? Are dușmani?

Bruce a spus „Din cauza tatălui Janei,

e posibil să fi fost răpită.”

Ea se numea Jana Carpenter-Koklich.

Tatăl ei era senator,

un politician de seamă în statul California.

Tatăl Janei, senatorul Carpenter,

era foarte popular în comunitate.

A fost însă implicat în activități infracționale

mai târziu în cariera sa politică.

A fost pus sub acuzare, a fost chiar închis.

A fost liberat cu doi ani înainte de dispariția Janei.

Presa a scris pe larg

că acest lucru sigur avea legătură cu dispariția ei.

Era un soi de răzbunare

pentru tot ce făcuse tatăl ei de-a lungul carierei sale politice?

Această voce masculină necunoscută care lăsa mesaje putea fi a răpitorului.

Bruce ne-a spus că aveau proprietăți

în zone unde acționau bande din districtul Los Angeles.

Poate că Jana fusese răpită acolo.

Uneori, Jana mergea acolo să încaseze chiria.

Avea o armă.

Se temea că cineva ar putea încerca s-o jefuiască atunci când lua banii.

Acest lucru adăuga anchetei o dimensiune suplimentară.

Deseori, dacă oamenii nu sunt dispuși să folosească o armă,

pot fi foarte ușor deposedați de acea armă și atacați.

A dispărut de o zi. E atipic pentru ea.

SOȚUL JANEI

E o femeie punctuală și serioasă, pe care o iubesc enorm,

și sper să se întoarcă cât mai repede.

Bruce era foarte amabil. Voia să ne dea informațiile de care aveam nevoie.

Bruce a spus că erau căsătoriți de 11 ani

și că relația lor era foarte iubitoare.

Bruce și Jana aveau țeluri similare

și au demarat o afacere imobiliară

care era de mare succes.

Erau foarte implicați în afacerea lor, dar se bucurau de viață.

Era clar că îl iubea.

Bruce și Jana stăteau aproape tot timpul împreună.

Nu luau decizii fără să se consulte unul cu celălalt

și mereu discutau despre țelurile lor și cum le pot atinge.

Am stat aseară până târziu încercând să înțelegem motivul.

PAUL CARPENTER TATĂL JANEI

De ce ar face cineva asta?

Timpul trece în defavoarea noastră.

Poate că Jana a fost răpită și deja am pierdut timp.

Poate era în pericol.

Voiam ca presa să publice o poză cu ea,

cu mașina ei, cu numărul de înmatriculare.

Aveam nevoie de ajutorul publicului ca s-o găsim pe Jana.

Dacă găseam mașina, mai mult ca sigur o găseam și pe Jana.

22 AUGUST 2001 2 ZILE DE LA DISPARIȚIA JANEI

Ne așteptam să apară un bilet de răscumpărare

sau vreun semn că e în viață.

Am continuat să ne agățăm de speranța asta.

Timpul trecea.

Jana nu vine acasă.

Jana nu sună.

Nu dă niciun semn.

Poliția intervievează lumea.

Teoria că dispariția avea legătură cu cariera tatălui nu stătea în picioare.

A fost verificată și eliminată.

Dar a apărut un nume când l-am intervievat pe Bruce Koklich.

Chris Botosan.

Bruce a zis că a venit acasă cu Chris în timp ce o căuta pe Jana.

Chris era partenerul de afaceri al celor doi soți

într-o firmă de software pe care abia o înființau.

Cred că era vorba de faptul

că se întâmplase ceva între el și Jana.

Bruce nu mi-a spus nimic despre asta,

dar devenise evident în dățile când îi văzusem pe toți împreună

că Jana nu-l avea deloc la inimă pe tipul ăsta, Chris.

Nu era mulțumită de el.

Chris, fiind partenerul lui Bruce și al Janei,

avea de câștigat din dispariția Janei.

În afacerea asta,

dacă Jana e eliminată, Chris primește o parte mai mare din afacere.

Polițiștii ne-au spus că poate Chris era implicat.

Apoi am auzit că a plecat din oraș.

Acesta a fost un semnal de alarmă pentru Departamentul Șerifului.

Am reușit să-l găsim pe Chris Botosan și să-i confirmăm alibiul din weekend.

Fusese cu iubita lui.

Chris Botosan a fost eliminat ca suspect.

Am vorbit cu Nini, prietena Janei.

A zis că Jana părea fericită vineri seara

și n-a vrut să stea până târziu.

A băut jumătate de pahar de vin la concertul lui Eric Clapton.

Trebuia să se trezească devreme.

Avea o ședință cu Dean, antrenorul ei personal.

Dean mi-a spus că era antrenorul ei personal de patru sau cinci ani.

Nu lipsise și nu întârziase niciodată la o programare.

În fiecare sâmbătă dimineața pe la ora 07:00

făceau jogging pe plajă.

Detectivii s-au întrebat

dacă între ei era o relație romantică.

Ea începuse să lucreze mult la înfățișarea ei.

Își făcuse dantura.

Slăbise mult.

Jana împărțea o zi de antrenament personal

cu o prietenă bună de-ale ei, Connie.

Connie a spus că nu exista niciun fel de tensiune sexuală,

niciun fel de atracție între Dean și Jana.

Totul era foarte profesionist.

Pur și simplu, Jana era de-a dreptul obsedată de sport.

I-am verificat povestea și alibiul

și l-am scos de pe lista suspecților.

Nu era nimic dubios în relația dintre Dean și Jana.

După cum o știam pe Jana, era absolut imposibil

să fi fugit cu vreun iubit.

Era imposibil să fi ales să dispară.

Sigur pățise ceva.

Dean mi-a spus că Jana a ratat programarea la sală

de sâmbătă de la ora 07:00.

A sunat-o acasă, dar n-a răspuns nimeni. N-a răspuns nici la mobil.

Era foarte surprins că nu a venit.

Avea și o programare la masaj

sâmbătă la ora 14:00 cu Nini.

Nini a spus că Jana n-a venit.

A încercat tot weekendul s-o contacteze,

dar nu a reușit.

Nini a sunat la căsuța vocală a lui Bruce.

Nici Jana, nici Bruce n-au răspuns.

Acesta era un semnal de alarmă.

L-am întrebat pe Bruce de ce nu a răspuns Jana la telefon.

A răspuns: „Am vrut să ne izolăm total în weekend.”

Sunt agenți imobiliari profesioniști.

Mi s-a părut foarte ciudat că nu răspundeau la telefon.

25 AUGUST 2001 5 ZILE DE LA DISPARIȚIA JANEI

În asemenea anchete, vrei toate informațiile pe care le poți obține.

Menajerele sunt surse bune de informații.

Ele văd și știu tot ce întâmplă într-o casă.

Am vorbit cu menajera.

Se numea Consuelo.

Zicea că în fiecare marți

schimba lenjeria de pat din dormitorul matrimonial.

Când a făcut patul cu o săptămână înainte,

era un cearșaf cu alb și negru pe care era scris ceva.

Pe cearșaf erau scrise cuvinte.

„Fericire”, „iubire”, mesaje frumoase.

Dar marți, pe data de 21,

am văzut că pe pat era altă lenjerie.

MARȚI, 14 AUGUST CONSUELO SCHIMBĂ LENJERIA

LUNI, 20 AUGUST JANA DISPARE

MARȚI, 21 AUGUST PE PAT E ALT CEARȘAF

Lenjeria pe care o pusese marțea trecută dispăruse.

Pe pat era doar un cearșaf care avea o dimensiune

mai mică decât a patului.

În cei nouă ani în care am lucrat la ei, n-au schimbat singuri lenjeria.

Eu o schimbam în fiecare marți.

Ei nu o schimbau.

Și a adăugat că respectiva lenjerie era de negăsit.

Nici în mașina de spălat, nici în celelalte camere,

așa că era foarte îngrijorată.

A mai spus că lipsea un prosop din baie.

Lipsea și una dintre perne.

Era ceva foarte neobișnuit.

Mai era o teorie, că Jana fusese răpită din pat

de bărbatul anonim care o sunase la telefon.

Dar Bruce ne-a spus că nu erau semne de intrare forțată.

Toate ușile erau închise. Alarma era activată.

Totul părea în siguranță.

Trebuie să fie cineva care o cunoaște pe Jana,

fiindcă trebuia să știe ce program avea și faptul că Bruce plecase din casă.

27 AUGUST 2001 7 ZILE DE LA DISPARIȚIA JANEI

Nu aveam nicio pistă legată de dispariția ei.

Apoi, la 27 august,

am primit un telefon că a fost găsit mașina Nissan Pathfinder a Janei

pe strada California din Signal Hill.

Era o informație extrem de importantă.

Aruncând o privire în mașina Janei,

nu i-am găsit poșeta, arma sau telefonul.

Totuși, am verificat partea din spate

și am găsit o pană.

Pana găsită în spatele mașinii

era foarte importantă, dată fiind dispariția unei perne din pat.

Apoi am găsit ceea ce părea a fi o pată mare de sânge.

Când lucrezi la un caz de dispariție,

când găsești undeva mult sânge,

e clar că situația e extrem de gravă.

E o fată foarte dulce și prietenoasă.

Nimeni n-ar fi avut vreun motiv să-i facă rău.

E posibil s-o găsească în viață,

dar sunt pregătită de orice scenariu.

Trebuie să știu ce a pățit.

Am intrat în alertă.

Unde e? Unde e cadavrul ei? Trebuie să o găsim.

31 AUGUST 2001 11 ZILE DE LA DISPARIȚIA JANEI

A fost creată o echipă de 140 de oameni pentru a o căuta

în câmpurile petrolifere.

Dacă descoperiți ceva,

îndepărtați-vă imediat și nu atingeți nimic!

Mașina Janei a fost găsită lângă puțurile de petrol din Signal Hill.

În toată zona aceea se află multe gropi mari, adânci,

săpate când încercau să găsească petrol.

Am stat acolo o vreme și nu am găsit nimic.

A fost foarte dezamăgitor, fiindcă voiam să dăm răspunsuri familiei.

Acum trebuia s-o luăm de la zero.

Încă nu aveam un cadavru,

iar adevărul e că suntem detectivi la Omoruri.

Dacă nu găsești cadavrul,

omorul e extrem de greu de probat în California.

5 SEPTEMBRIE 16 ZILE DE LA DISPARIȚIA JANEI

Am obținut un alt mandat de percheziție pentru casa lor

și am efectuat un test cu luminol.

Am găsit o picătură de sânge în dormitorul matrimonial,

pe covorul de lângă pat.

Aveam mostre de ADN de pe peria de păr a Janei.

Câteva pete de sânge găsite în dormitor

și sângele din spatele mașinii aveau profilul ADN al Janei.

Încă adunam dovezi,

dar cantitatea de sânge din spatele Nissanului Pathfinder

ar face pe oricine să creadă că a fost ucisă,

iar cadavrul ei a fost pus acolo la un moment dat.

Cazul ei putea trece de la Persoane Dispărute la Omoruri.

În acel moment al anchetei, era clar

că soțul ei, Bruce, era singurul care avusese ocazia s-o ucidă.

Era ultima persoană care a văzut-o în viață

și care nu avea alt alibi

decât a fost singur cu ea în weekend.

Am început să ne îndreptăm atenția asupra lui Bruce.

Din perspectiva detectivilor,

Bruce susținea că Jana fusese cu el tot weekendul,

sâmbătă, duminică și luni dimineață.

L-au întrebat pe Bruce dacă e de acord să fie testat cu poligraful.

„Vrem doar să-ți verificăm povestea.”

Bruce a acceptat.

I-a întrebat pe anchetatori dacă poate vedea întrebările înainte.

Nu e politica noastră să comunicăm acele întrebări.

A primit multe sfaturi de la mulți prieteni

din domeniul juridic și chiar din forțele de ordine

și a auzit tot felul de povești de groază

cum că s-ar folosi întrebări-capcană.

Avea un avocat,

iar avocatul l-a sfătuit să nu accepte testarea cu poligraful.

Bruce era înnebunit să facă ceva.

Nu putea să stea cu mâinile în sân.

Voi face tot ce pot ca s-o aduc înapoi.

Știu că a sunat la posturile TV și a făcut un apel.

Mă numesc Bruce Koklich.

Sunt căsătorit de 11 ani cu soția mea

și ofer o recompensă de 100.000 de dolari pentru întoarcerea ei.

Recompensa încă e valabilă.

Îmi vreau soția înapoi.

Sunt dispus să fac orice ca să vină înapoi.

Bruce a dat interviuri.

În timp, mai multe femei

au văzut acele interviuri și au contactat Departamentul Șerifului.

Au spus că Bruce le-a contactat și le-a invitat la o întâlnire.

Era o femeie care lucra la bancă.

Bruce s-a dus la ea și a invitat-o la cină.

Aproape uitase de asta

când a văzut anunțul de la televizor că soția lui era dispărută.

Mai era o doamnă care lucra în imobiliare.

N-a vrut să aibă de-a face cu el.

Apoi era o vecină.

Ea a găsit un bilet pe parbriz pe care scria: „Sunt Bruce Koklich.

Credeți că nepoata dv. ar vrea să iasă cu mine?”

Femeii i s-a părut ciudat.

„De ce ar pune un bilet ca ăsta ca să-mi cunoască nepoata?”

Și înainte, și după dispariția Janei, a dat întâlnire acestor femei

și toate l-au refuzat, fiindcă li se părea un tip dubios.

Bruce era interesat de întâlniri romantice

în timp ce dă interviuri la TV și spune cât de dor îi e de soția lui

și că ar face orice să-și recapete soția iubitoare.

Ce însemna asta?

Nu e un soț îndurerat.

Era ceva suspect.

Încep să mă îngrijorez și mai mult.

Pe măsură ce ancheta avansa,

au aflat de la prieteni și rude

că Jana era nemulțumită de viața ei.

Jana mi-a spus că voiau să adopte un copil.

Își dorea enorm copii.

Deja completaseră actele

și amândouă eram foarte fericite.

Într-o zi, vine la cină

cam cu o lună înainte să dispară.

Am întrebat-o cum mai merge cu adopția.

Mi-a spus că nu vor mai adopta un copil.

M-am întrebat dacă se întâmplase ceva între ea și Bruce.

Nu mi-l imaginam pe Bruce adoptând un copil,

fiindcă Jana n-ar mai fi avut timp să se ocupe de afacerea lor

dacă devenea mamă.

Se săturase Jana de tendințele dominatoare ale lui Bruce,

care îi spunea mereu

să facă mai mulți bani, să muncească mai mult?

Bruce voia să dețină controlul, să controleze afacerea,

să controleze relațiile personale.

Așa era el ca om.

Am aflat că Bruce Koklich avea de mult timp obiceiul

de a da întâlnire femeilor, de a face comentarii nepoliticoase,

de a face gesturi nepotrivite.

Asta creează probleme într-o căsnicie.

Avusese relații extraconjugale.

Jana știa de câteva.

Nu știm exact ce era în mintea Janei,

dar știm că încerca să evolueze,

să fie mai independentă

ca să se poată întreține singură, dacă voia.

Căuta o viață nouă, ceva diferit.

Cred că ea l-a amenințat cu divorțul.

Dacă Jana i-a spus: „S-a terminat. Nu mai avem aceleași țeluri”,

nu cred că Bruce a fost în stare să facă față situației.

Era foarte ambițios și obsedat de bani.

Divorțul ar fi însemnat să-i dea ei jumătate din tot ce avea.

Chiar cred că a ucis-o pentru bani.

Pur și simplu, nu voia să-i împartă cu ea.

Bruce și Jana aveau polițe de asigurare de viață de 1.000.000 de dolari.

Probabil a ucis-o din motive financiare.

Pe atunci, am vorbit cu câțiva vecini care ne-au spus

că sâmbătă dimineață au auzit o ceartă între un bărbat și o femeie.

Alt vecin a spus că se auzea ca și cum mutau mobila.

Tabloul celor întâmplate începea să devină tot mai clar.

OCTOMBRIE 2001 2 LUNI DE LA DISPARIȚIA JANEI

Un martor a sunat și a spus că a văzut

un Nissan Pathfinder alb

parcat în fața unei case de pe strada California, în Signal Hill,

dar nu era sigur că e mașina Janei.

O persoană a spus că a văzut mașina parcată acolo

cu o duminică înainte să dispară.

A văzut un bărbat alb cu o cămașă albă

care stătea pur și simplu pe alee.

I s-a părut suspect.

Polițiștii se întrebau dacă fusese Bruce.

Am alcătuit trei serii de către șase fotografii.

Într-o serie era Bruce, în alta era Dean, antrenorul personal,

iar în cealaltă era partenerul de afaceri, Chris Botosan.

Martorul s-a uitat la cele trei serii de poze

și a ales-o pe cea în care era Bruce, identificat ca fiind persoana din mașină.

Asta dovedea că Bruce fusese acolo într-o duminică,

deși spusese că în ziua aceea era acasă, cu soția.

Bruce voia ca altcineva să fie acuzat de dispariția soției lui

și se pare că i-a luat mașina intenționat,

i-a dus-o într-un cartier foarte sărac,

cu cheile în contact, cu geamurile coborâte…

sperând ca cineva să fure mașina,

să pară că altcineva a răpit-o sau a jefuit-o pe Jana.

Signal Hill e la nord de Long Beach.

Familia Koklich avea un complex de apartamente în zonă.

Niște locuitori din Signal Hill ne-au informat

că au văzut niște puști dând ture prin cartier cu mașina Janei,

apoi parcând-o într-un garaj.

Devenise evident, nu doar pentru noi,

ci și pentru rudele și prietenii Janei,

că existau motive întemeiate să-l suspectăm pe Bruce.

Nu aveam motive să nu am încredere în tot ce ne spusese Bruce până atunci.

Apoi, a trebuit să mă întreb dacă nu mă înșelasem în privința lui.

„Mai erau și alte lucruri pe care Bruce nu mi le-a spus?

Are cumva și o latură ascunsă de care nu știu,

de care nici nu bănuiam?”

Am alcătuit o cronologie a zilelor de 18 și 19 august.

Potrivit spuselor lui Bruce, la 0:30 Jana se întoarce de la concert.

Sâmbătă dimineață, vecinii de vizavi au auzit

o ceartă între un bărbat și o femeie.

Când detectivii i-au pus mai multe întrebări lui Bruce

legate de locul unde fuseseră în weekend,

Bruce le-a spus că sâmbătă au citit și s-au uitat la televizor.

„Duminică ne-am plimbat și am vorbit cu oamenii din cartier.”

Întrebați de detectivi, vecinii au spus

că nu-i văzuseră pe cei doi.

Dar Bruce tot venea și îi întreba:

„Îți amintești că am vorbit duminică? Nu mai știi?”

Toți au negat că a vorbit cu ei.

Nu am putut confirma nimic din ce a spus Bruce.

Nu-și amintea nici cum erau îmbrăcați.

Bruce Koklich voia să inculce ideea

că cineva îi purta sâmbetele Janei.

A direcționat ancheta de la bun început.

A crezut că e un furt de mașină, o răpire

sau că făptuitorul era cel care le lăsase mesaje pe robot.

Toate aceste aspecte au fost investigate,

dar au fost excluse.

Bruce era singurul care avea un mobil.

Bruce avea multe de câștigat din moartea Janei,

polița de asigurare de viață de un milion de dolari,

toate proprietățile

și casa frumoasă pe care o aveau pe terenul de golf.

Dacă ar fi putut evita divorțul, toate îi reveneau lui.

Poliția vă consideră suspect?

Din câte știu eu, nu.

Voi face tot ce pot ca s-o aduc înapoi.

Bruce nu dădea niciun semn că suferă.

Soția lui dispăruse, iar el voia să aibă întâlniri romantice

și relații sexuale.

Părea că Bruce voia să fie burlac.

Bruce voia să fie mogul imobiliar, tipul cu banii și proprietățile,

iar Jana îi stătea în cale.

Așa că a venit cu un plan de a scăpa de soția lui, de a o ucide.

Cred că Bruce și-a ucis soția sâmbătă dimineață.

Bruce i-a înfășurat cadavrul cu cearșaful, fața de pernă sau prosopul

și l-a cărat în spatele Pathfinder-ului,

care se afla în garaj.

Cantitatea de sânge găsită în spatele Pathfinder-ului

sugerează lichefierea.

Un cadavru se lichefiază pe măsură ce începe să se descompună.

Așadar, mă întreb

dacă a ținut-o în garaj sâmbătă și duminică…

LAKEWOOD CASA CUPLULUI KOKLICH

…apoi a mutat cadavrul

și l-a aruncat undeva între casa lor și Signal Hill,

fiindcă, duminică seară, Pathfinder-ul a fost văzut în Signal Hill,

iar el era la volan.

Apoi, s-a întors la Lakewood pe jos, parcurgând 6,5 km.

LAKEWOOD CASA CUPLULUI KOKLICH

Întreaga echipă s-a descurcat de minune,

eliminând toate celelalte ipoteze.

Toate drumurile duc la Bruce Koklich.

Când au fost adunate toate aceste lucruri semnificative și incriminatoare,

procuratura a avut suficiente probe ca să emită un mandat de arestare.

BĂRBAT REȚINUT PENTRU UCIDEREA SOȚIEI DISPĂRUTE

30 IANUARIE 2002 4 LUNI DE LA DISPARIȚIA JANEI

Când am aflat că Bruce a fost arestat pentru omor,

eu și soția mea am putut pune cap la cap tot acest puzzle

și era trist că trebuit să luăm în calcul

că Bruce chiar a avut un amestec.

Sunt multe probe indirecte care sugerează că Bruce nu e nevinovat.

Mi s-a părut grozav.

„Va sta la închisoare până începe procesul.”

M-am înșelat amarnic.

A plătit cauțiunea de 1.000.000 de dolari și a ieșit din arest.

Îmi iubesc soția. Sper că va fi găsită.

Și vă spun din toată inima că sunt nevinovat.

18 FEBRUARIE 2003 ÎNCEPE ACȚIUNEA ÎN INSTANȚĂ

După multe luni, aproape un an, s-a ajuns la proces.

Pentru condamnare, trebuia să dovedim

că el i-a cauzat dispariția ucigând-o.

Dar problema era că nu aveam cadavrul, care e proba supremă.

Căutarea cadavrului e în desfășurare.

Acest caz ne-a deschis ochii tuturor.

Nimeni nu avusese un caz în care lipsea cadavrul.

În foarte puține cazuri fără cadavru se obține condamnarea.

Aveam doar probe indirecte.

E o sarcină majoră pentru procuror să ofere celor 12 jurați un argument

care nu poate fi pus la îndoială.

Când lipsește cadavrul, îndoiala e întotdeauna prezentă.

Jana avea o asigurare de viață de 1.000.000 de dolari

pe care Bruce o putea încasa.

Procuratura trebuia să demonstreze că a existat un mobil financiar.

Acuzarea a avut mulți martori buni

care au vrut să depună mărturie în numele Janei.

E responsabilitatea mea să o fac.

Era cea mai cumsecade femeie din lume.

Nu merita așa ceva.

Când l-am văzut pe Bruce, nu era deloc agitat.

Bruce a vrut să depună mărturie, ceea ce a fost o surpriză.

De cele mai multe ori, mărturia unui inculpat

îi face mai mult rău decât bine.

Totuși, apărarea a avut argumente solide.

Nu e absolut niciun motiv…

HENRY SALCIDO AVOCATUL APĂRĂRII

…nici personal, nici financiar, așa cum a sugerat acuzarea.

Bruce Koklich a declarat că avea o relație bună cu soția.

Echipa lui de avocați a arătat poze cu vacanțele cuplului.

Le-au arătat juraților felicitări

pe care și le scriseseră în timpul căsniciei.

A descris un cu totul alt tablou.

Întrebarea era dacă jurații aveau să-l creadă.

Ca detectiv, mereu ai impresia

că, dacă alcătuiești o imagine și ei o vor evalua,

e suficient un singur jurat care să nu fie convins.

Și ai pierdut.

După prezentarea probelor,

judecătorul a instruit juriul

și juriul a intrat în sală ca să delibereze.

După o zi, tăcere.

Mai trece o zi, apoi încă una, și nimic.

Dacă trec două zile și nu se dă verdictul, încep să mă îngrijorez.

În acest caz, juriul a deliberat șase zile.

Șapte îl considerau vinovat, iar cinci în găsiseră nevinovat.

Nu au putut ajunge la un verdict unanim.

Judecătorul a declarat proces nul și juriu divergent.

A fost o pastilă amară,

mai ales că au fost șapte jurați pe care probele noastre i-au convins.

Nu-mi venea să cred că Bruce a scăpat.

A ucis-o pe Jana și e liber.

Procuratura a examinat serios cele întâmplate

și a decis că va cere rejudecarea cauzei,

dar ne trebuia altă abordare.

OCTOMBRIE 2003 8 LUNI MAI TÂRZIU

Mi s-a cerut să creez ceea ce se numește „proces vizual”,

o prezentare a tuturor probelor indirecte, cu imagini și grafice.

CE SPUNE CONSUELO CĂ LIPSEA

N-o să punem accentul pe uciderea Janei pentru asigurarea de viață.

Urma să ne concentrăm pe cronologie.

Cearșafurile, ducerea mașinii în alt cartier,

toate astea indicau vinovăția lui Bruce.

REJUDECAREA SOȚULUI ACUZAT DE CRIMĂ

La sfârșitul procesului, când jurații au intrat să delibereze,

eram încrezătoare.

Juriul a deliberat doar câteva ore. A durat mai puțin de jumătate de zi

și au venit cu verdictul.

Juriul a ieșit și a fost citit verdictul.

Bruce Koklich a fost găsit vinovat.

KOKLICH, VINOVAT DE UCIDEREA SOȚIEI

Îmi amintesc că am stat acolo și am plâns.

A fost punctul culminant.

Acum o putem comemora pe Jana.

MAMA JANEI

Și aș fi vrut să-l putem face să spună ce a făcut cu cadavrul ei.

Și făptuitorul are familie, care se simte dezamăgită și rușinată.

Jana nu trebuia să moară.

E cumplit să nu știi unde e cadavrul ei,

să nu ai posibilitatea de a-ți lua ultimul rămas-bun.

MAMA VITREGĂ A JANEI

Bruce, ți-ai ucis soția care te iubea.

I-ai luat viața și tot ceea ce putea fi.

Ne-ai răpit fiica, nepoata, verișoara.

I-ai răpit tatălui ei dorința de a trăi și singurul om care îl putea alina.

Veți fi închis în penitenciar

pentru durata prevăzută de lege, adică minimum 15 ani.

Când judecătorul a pronunțat sentința lui Bruce,

s-a uitat la mine și mi-a zis: „Nu-ți face griji! Voi fi bine.”

Apoi l-au încătușat și l-au scos din sală.

E un om manipulator și egoist

care a crezut că farmecul personal îl va scăpa,

dar nu i-a mers.

Bruce nu a putut să-i păcălească pe detectivii de la Omoruri.

Toți se simt mândri să lucreze la Serviciul Omoruri.

Primești un caz și lucrezi la el până îl soluționezi.

Deși încă comunic cu Bruce,

nu am compasiune pentru el și situația lui,

dar nu-l pot pedepsi mai mult decât a fost pedepsit.

Îmi pare foarte rău pentru Jana

și pentru părinții ei, care nu și-au putut recupera fiica.

E foarte trist. E sfâșietor.

Mi-e dor de Jana în fiecare zi.

Încă sufăr.

Era un om minunat.

Da, mi-e foarte dor de ea.

Îmi pare rău.

A pune cap la cap acest puzzle,

a-l duce în instanță în fața a 12 oameni,

iar ei să fie de acord în unanimitate

cu probele adunate de mine și echipa mea

e un lucru foarte satisfăcător.

Gândindu-mă în urmă,

acum că nu mai lucrez la Omoruri…

M-am pensionat de doar 32 de zile, deci e cumva…

După 42 de ani, încă nu-mi vine să cred.

Am fost foarte deprimată când m-am pensionat.

Parcă mi-am părăsit familia.

Mi-e dor de aventura care înseamnă soluționarea unui caz,

așa că m-am gândit la asta un an și a trebuit să mă întorc.

Pensionarea era insuportabilă.

Am plâns.

Chiar am plâns.

Mă măcina faptul că am părăsit departamentul.

Karen Shonka s-a pensionat, dar a decis să se întoarcă la serviciu.

E dependentă de muncă.

S-a întors nebuna.

Există un procent mic de oameni care vin la Serviciul Omoruri

și stau acolo mai mult de un deceniu.

Trebuie să fii un om deosebit

ca să faci față traumelor cu care ne confruntăm.

Nicio slujbă din poliție nu se compară cu slujba noastră de la Omoruri.

Cred că aici devenim o familie.

În biroul acela sunt oameni de diverse ideologii,

diverse religii, diverse rase,

diverse partizanate politice, dacă vrei,

dar ceea ce ne unește…

RICH TOMLIN DET. SERVICIUL OMORURI

…e misiunea noastră.

Ați fost o rotiță dintr-un angrenaj mare.

Porți o răspundere foarte mare.

- Dar e mișto, nu? - Clar.

Să fii tu cel care decide.

Dacă mi-e dor de ceva, mi-e dor de colegii cu care am lucrat,

de cât de mult ne distram,

de cât de serios munceam.

În adâncul sufletului, vei fi mereu detectiv.

Dacă ar fi s-o iau de la capăt, dacă aș mai avea 25-30 de ani

și aș ști ce mă așteaptă timp de 35 de ani,

tot asta aș alege. N-aș schimba nimic.

A fost cea mai tare experiență din viața mea.

Subtitrarea: Brândușa Popa