Original subtitles

ULTIMA OARĂ CÂND AM FOST COPII

✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!

Atacul asupra Romei !

Mama creştinismului şi a civilizaţiei lumii,

bombardată de anglo-americani.

În valuri, eliberatorii lansează bombe asupra oraşului etern,

care azi se află şi ea în prima linie,

alături de alte oraşe italiene distruse.

Cele mai afectate zone sunt în cartierele Tiburtino,

Prenestino şi San Lorenzo.

A început sub bombe cea mai frumoasă prietenie din lume.

- De ce mă scuipi ? - Eşti evreu !

Dar eu sunt Riccardo ! Ne cunoaştem !

N-are cum să scuipe doar evrei necunoscuţi.

Ăsta e al tău !

- Mă doare. - Şi pe mine !

Nu e vina mea că sunt evreu. Aşa m-au făcut părinţii.

- Eu nu am făcut nimic rău. - Evreii sunt duşmanii ţării.

Eu, nu ! Iubesc Italia !

Vreau să devin aviator, să mitraliez pe cine ne bombardează.

- Înseamnă că e evreu fascist ? - Nu înţeleg, e şi arian.

- Ce înseamnă asta ? - Nu ştii nimic !

Arian înseamnă că e blond, înalt... Şi e perfect !

- Niciodată bolnav ! - Serios ?!

- Nici tuse, răceală, nimic ? - Da !

Nu cred !

Bine. Intri în pluton.

Luptăm cu perfida Albion, după-amiaza, la 16:00, în curtea lui Cosimo.

La oră fixă !

Pluton ! Atac cu baioneta !

- Eşti mort ! - Până la capăt !

Soldaţi ! La atac !

Scafandri ! Scufundaţi-vă !

Imiţi bine sirena !

E aia adevărată, nu asta !

Ne bombardează ! La posturi !

- L-am atins ! - Nu se poate !

Nu, aşa e, l-am văzut eu. A fost razant !

E ora 17:00 ! Trebuie să tragem în duşman !

Încărcaţi !

Ţintiţi !

Trageţi !

Grozav ! Ca un mort adevărat. Cum ai făcut ?

Ai mei au o mercerie. Tata mi-a luat elastic industrial.

Asta e o super-praştie !

E ca arma secretă a lui Hitler, cu care vom învinge !

- Tu la ce te uiţi aşa ? - O să mă fac infirmieră !

Şi ce dacă ?

În război, vă vindec eu rănile.

Nu, femeile trebuie să nască pentru Duce.

Femeile germane luptă. Fraierilor !

Minte !

Copiii nu pot vorbi germana, dar o femeie...

La orfelinat, ne învaţă să gătim şi să coasem,

iar sora Magdalene e germană, aşa că învăţăm şi limba.

- Probă de curaj ! - Hai !

Dacă mănânci asta, te acceptăm !

- Crezi că vrea ? - Nu !

De acord !

Cu usturoi şi pătrunjel, e ca guanciale.

Faci paste bune !

- Îmi dai să gust o bucăţică ? - Şi mie !

Ce porcărie !

Asta e vicleană, aproape ca un bărbat.

Eşti recrutată !

- Praştia ! Mi-au furat-o ! - Poate au fost subversivii !

Ce subversivi ? Ştiu eu cine a fost !

Pişăciosule ! Tu ai luat super-praştia ?

- Nu, doar spionam, atât ! - Şi de ce spionezi ?

- Eşti cu englezii ? - Nu, dar nu vă jucaţi cu mine !

Războiul nu e pentru copii !

Ăştia sunt nasturi ?

Da !

- Pot să-i iau pe ăştia ? - Sigur !

Ia-i şi pe ăştia, pentru Pişăcios.

Tu ce vrei ?

Hai, nu fi timidă !

Mi-ar plăcea mult nasturele de sidef,

pentru puloverul meu roz.

Ăsta ?

Ai o cămaşă frumoasă ! Chiar ai făcut-o tu ?

Cred că-ţi stă bine cu codiţe.

Poftim !

- Vreţi o gustare ? - Cum să nu !

Haideţi cu mine !

A sosit tot.

Zabaione cu biscuiţi ! Ce fraier că n-ai venit !

Una sunt copiii, care n-au nicio vină,

dar părinţii au ales să fie vrei !

Nu, şi părinţii mei aveau părinţi evrei,

şi bunicii mei, şi bunicii bunicilor erau evrei !

Frate, ce ghinion !

Un tanc englez ! La atac !

Gata ! Treci aici ! Opreşte-te ! Fir-ar să fie !

Nu trebuie să ieşi din curte ! E război ! Înţelegi sau nu ?

Treci aici ! Ce să fac, când mă duc la muncă ?

Trebuie să te încui în casă ?

Mă duc la părinţii voştri şi le spun tot !

Trebuie să fiţi cuminţi !

Fraţilor ! Războiul s-a terminat. O să fim prizonieri în casă !

Ce-i în mintea dumitale, soră ? Nu poţi să laşi afară fetiţele !

Toate orfanele astea prin Roma ! E periculos !

E război ! Ţineţi-le încuiate !

Eu le ţin închise. Dar ce fac cu zidul ăsta ?

Vanda îmi spune tot.

Îi zgândăre fiul lui Barocci.

- Trebuie vorbit cu tatăl lui. - Barocci !

Nu vreau să am necazuri ! Ferească ! Mai bine închideţi spărtura asta !

Cu scânduri ! Suntem la Porta Pia ?

Iar dv. !

V-am spus, tata e ocupat, nu are timp de prostii !

Prostii ? Fratele dv. se gândeşte doar la război.

- Războiul e urât doar pierdut, nu ? - Ce spuneţi ? E un copil !

- Se joacă de-a împuşcatul ? - O să fie un bun soldat. Scuzaţi-mă.

Veniţi cu mine !

Anacleto Barocci,

membru al Marelui Consiliu Fascist şi al Cabinetului de Război.

Consilier şi prieten al Ducelui.

Primar în Varese, decorat cu eşarfa fascistă,

cu medalia şi crucea meritelor de război.

General Lann...

Cărui fapt îi datorez onoarea vizitei, colega ?

Armata voastră se topeşte ca zăpada la soare.

Soldaţii dezertează pe capete !

- Ce joc faceţi ? - Niciun joc, dle general.

Tocmai am fondat Republica Socială. O să plec acolo.

Din păcate, italienii nu sunt ca germanii.

Fiecare face ce vrea.

Prea multe secole, aici a lipsit... un conducător puternic.

Un conducător puternic.

Dezertorii vor fi pedepsiţi.

Axa Roma-Berlin e un pact turnat în cel mai pur oţel !

Un pact turnat în cel mai pur oţel !

Soldatul italian e dăruit de pe vremea Imperiului Roman.

Ca tânărul meu fiu !

Eu !

Vittorio, erou de război !

A salvat un prizonier cu pumnalul din mâinile forţelor engleze !

- Ce cauţi aici, băiete ? - Am auzit c-ai spus "tânăr fiu" !

"Tânărul fiu", nu "Tânăr fiu". Adjective, substantive...

Fiecare la locul lui, ca soldaţii !

Şi ţi-am zis, nu se spune "am vinit imediat" !

"Am venit imediat !"

Dublele, consoanele, silabele...

Două ore de gramatică şi 50 de genuflexiuni !

Mai şi slăbeşte puţin.

Italo !

Îl cheamă Italo.

Mereu, forţa...

Mereu, forţa...

- Milan. - Fugi ! Nu uita de genuflexiuni !

Generale, sunt destul de sever, dar limba e importantă.

Italiana !

După germană, evident !

Eu flexez, tu flexezi, ei flexează, noi flexăm...

E un transport important !

Aveţi şinele rupte, trenurile se opresc !

- De ce nu întreţineţi ? - Din cauza atentatelor rebele.

Dar unde-i duceţi ?

Am organizat... un tren...

De la Tiburtina, ajunge direct în tabere.

Ce fel de tabere ?

Tabere de muncă, deoarece munca ne eliberează.

Sigur ! Munca ! Dacă doriţi, vă putem ajuta.

Comisarul are numele şi adresele tuturor.

Gata cu tristeţea !

Facem o fotografie pentru ziare ?

Eu, dv. şi fiul meu, eroul de război !

- Italienii ! Mereu cu poze ! - Întărirea pactului Roma-Berlin.

Ce sunt astea ?

Da ! Haide !

Bombardierii ! La posturi !

- În sfârşit ! Duşmanul trage în noi ! - Ce duşman ?

Sunt pietrele noastre, care cad.

Doamne !

Mă ocup eu. Trebuie cusută rana.

Înainte, trebuie adormit. Ai o sticlă mare de vin ?

Sau un baston. Îi tragem una în cap...

Nu, am încredere în Vanda !

- Acul intră în piele ? - Da, doare foarte tare.

Încet !

Eu n-aş fi ţipat. Ce femeiuşcă !

Gata !

Trebuie să ne salvăm mereu, unul pe celălalt.

- Facem un pact de sânge, ca... - Verii !

- Ce veri ! Ca îndrăzneţii ! - Şi cum e pactul îndrăzneţilor ?

Ar trebui tăiată mâna cu baioneta şi apoi...

- Ajunge un pact cu scuipat. - Cum se face ?

Cred că e mai bine.

Hai !

- Ca verii ! - Dar îndrăzneţi !

- Veri îndrăzneţi ? - Veri îndrăzneţi !

Hai mai repede !

Uite ce păr ai ! Ce-ai făcut ?

Dacă erai băiat, erai deja adoptată.

Nu se uită la creierul fetelor !

Vor să fie doar frumuşele şi curăţele.

Tu măcar te speli ?

Am spus ceva greşit ?

Parcă vă bucuraţi când aleg altă fată.

Ieri te-au văzut. Iar ai fugit.

Nu am fugit !

- Dacă mergi, nu înseamnă că fugi. - Îmi promiţi că azi nu mai fugi ?

Promit pentru mâine ?

Am zis deja patru Ave Maria, ca să fiu în siguranţă.

Vă rog ! Ţin la prietenii mei ! Îmi sunt ca o familie !

Atunci, să nu mergi ! Fugi !

Vara aia, datorită scării lui Riccardo, războiul nostru a continuat.

Distrugeam armate, cuceream imperii,

împuşcam englezi şi vârcolaci.

Dar într-o noapte...

Sunt patru zile de când nu vine Riccardo.

- N-o fi bolnav ? - Nu se poate ! E arian.

Eu cred că părinţii lui au descoperit că a luat scara.

Şi l-au închis în casă, ca pe tine.

Atunci, trebuie să-l eliberăm !

Avem un pact cu scuipat. Nu e de joacă !

Au plecat în călătorie ?

Nu, sunt evrei. Se gândesc doar să facă bani.

De unde ştiai că sunt acolo cheile ?

Cheile sunt ori sub preş, ori sub vasul de flori.

Vezi vreun preş ?

1. Împreună cu familia voastră,

şi cu alţi evrei din casa voastră, veţi fi mutaţi.

2. Fiecare trebuie să ia cu el... a) Provizii pentru cel puţin opt zile.

c) Se poate lua cartea de identitate...

d) pahare, o valiză cu bunuri şi lenjerie intimă, bijuterii...

Încuiaţi apartamentul.

Nu poate rămâne niciun bolnav, nici măcar cazurile foarte grave.

La 20 de minute după primirea acestui biletul,

familia trebuie să fie gata de plecare.

L-au luat germanii !

Când credeţi că-l aduc înapoi ?

Trebuie să ia înapoi Africa, să omoare ruşii şi americanii...

- O să cam dureze. - Măcar dacă ştiam unde l-au dus...

Nu te mai gândi la evrei ! Sunt o pacoste mai mare decât taică-tu.

Fir-ar al dracului să fie ! Abia aştepta să moară maică-ta,

ca să se bage în politică, dobitocul ăla !

Am întrebat unde-i duc.

În Germania, cred.

- E departe ? - Un pic, da.

- Cum ? - Nu-i departe.

Stai liniştită. Riccardo o să fie bine.

Prieteni ! O hartă !

Ştiu unde l-au dus pe Riccardo. Trebuie să mergem pe şină !

- Dar e departe ? - Nu. Sora Agnese a zis că e aproape.

- Deci putem merge să-l găsim ? - Ce să-l găsim ?

Mergem să-l eliberăm !

- Da... Şi cum facem ? - Cum facem...

Le explicăm că au greşit. Ei cred că e un evreu oarecare.

Dar dacă le spunem că e un balilla, ca noi, că e un evreu arian,

îl eliberează şi ne dau medalia de eroi !

- Nu ştiu dacă vin în Germania. - De ce ?

Câmnd mă întorc, bunicul mă bare rău !

- Eu merg ! - Merg şi eu !

Tu nu poţi să mergi. Se ştie că femeia încurcă.

Dacă vă răniţi, cine vă îngrijeşte ? Dacă vă e foame, cine vă găteşte ?

Dacă le răspundeţi germanilor, dacă spun "auf wiedersehen" ?

Are dreptate. Germanilor le e simplu să vorbească germană.

Bine, vii ! Dar numai ca o capcană.

Eraoi suntem noi, iar eu sunt şeful.

Cine-a zis ?

Pişăciosule, spionule ! De data asta, te-ai ars !

Nu spun nimic ! Jur de trei ori !

Dacă vorbeşti, te închid în casă, ca pe taică-tu !

Primeşti ulei de ricin, ca să-ţi cadă "pistolaşul".

Şi-ţi cresc atâta ţâţele !

Nu !

Luaţi-vă ciorapi şi chiloţi de schimb. Transpiraţi de la mers.

Prostii ! Soldaţii nu-şi schimbă uniforma !

Îşi schimbă ciorapii şi chiloţi. Dacă puţiţi, nu vin cu voi !

Bine, dar nu trebuie să ştie nimeni că ne schimbăm în misiune.

Ne vedem dimineaţă, la poalele scării.

- Care ? - Aia de la gară, la Tiburtina.

Îl aducem acasă pe Riccardo !

Caporal !

Aţi întârziat !

Haide !

Cum te-ai îmbrăcat ?

Îm misiune se pune uniforma. În special comandantul !

Miros de pâine ! Luăm micul dejun ?

Termină ! De data asta, nu e un joc ! Îl eliberăm pe Riccardo, nu ?

Haideţi !

Nu vă prostiţi ! Ajutaţi-mă !

Hai, sus !

Fiţi serioşi !

1, 2, 3... Hai !

N-a fost la rugăciunea de dimineaţă ! Nu s-a mai întâmplat. Mă tem că...

Nu avem timp pentru orfane ! Suntem atacaţi de rebeli !

Dar e un copil ! Vă transfer ! Sunt fiul...

- Nu cred ! A dispărut şi Italo ? - Da, a fugit azi, cu cortul meu.

- De ce ? Şi orfana ? - Şi Vanda.

- Cine atinge pietrele e prost ! - Aşteptaţi-mă !

Comandantul stă în faţă !

Prost !

- Ce joc stupid ! - Dar ce ai acolo, înăuntru ?

Tot ce trebuie într-o misiune: cort, pături, mâncare, baionetă...

Diverse lucruri. Tot. De ce ? Tu ce ai la tine ?

O icoană cu Sfântul Nicolae, protectorul copiilor.

- Tu ? - Două pere.

Cum două pere ? Ordonasem să goliţi casa !

Aşa am făcut. Nu era altceva.

- Apropo... Când mâncăm ? - Doar când o să fim epuizaţi !

Italo, curge ceva din rucsac.

S-or fi spart ouăle. Vă vreau mai războinici !

Ochiul Ducelui străluceşte,

Privindu-şi copiii fascişti !

Suntem scânteia iubirii care, într-o zi,

Din inima lui mare ieşi, da, da !

Dar dacă nu cred germanii că Riccardo e un adevărat balilla ?

- Pe mine mă cred, am dovada secretă. - Ce dovadă ?

E secretă. La fel ca serviciile secrete. Ştii ?

- Nu ! - Normal ! Dacă sunt secrete...

N-am înţeles nimic. Apropo ! Când mâncăm ?

Soldatul italian nu se opreşte !

Nu cred !

- O răscruce. - Imposibil !

Pe harta ta nu există, deci e greşită.

Harta nu poate fi greşită. Aici nu poate exista o răspântie.

- Uite, şina merge până în Germania. - Şi voi care credeţi că e ?

Ăla !

- Eu sunt şeful, mergem acolo ! - Ai zis la întâmplare.

- Şi tu ! - Nu vezi că e dreaptă ?

- Să ne rugăm ! - Ce legătură are ?

Are mare legătură.

Sora Agnese zice că dacă te rogi bine, Dumnezeu îţi trimite un semn.

Zece Ave Maria.

Şi zece Tatăl Nostru, ca să nu se supere niciunul.

- Vaca aia nenorocită ! - Aşa se vorbeşte cu o călugăriţă ?

Mă scuzaţi, dar poliţia nu face nimic,

tata e în nord şi nu-l pot contacta...

Telefoanele nu merg din cauza bombardamentelor...

Nu vă plăcea mult războiul ?

Trebuie să-mi găsesc fratele, n-am timp de vorbă !

Dle Prostii !

Ştiu pe cine să întreb.

Pe cine ?

Pentru mine, au dispărut trei copii.

Punea întrebări despre evrei. Nu ştiu altceva !

Vino aici !

Vanda zice că asculţi ce vorbesc. E adevărat ?

De data asta, nu ! Jur de trei ori !

Dacă nu spui adevărul, te duci la închisoare !

Ce-i în mintea dv. ?

Stai liniştit, n-o să păţeşti nimic.

Dacă spun, Italo mă închide în casă, ca pe tata.

Deci e un viciu de familie !

Niciun copil nu poate fi închis.

Dar Riccardo este !

Se duc în Germania, la Riccardo. Au zis că trebuie să meargă pe şină.

Şi nu-mi spui nimic !

- Ştii care şină, nu-i aşa ? - Aia unde e scara.

Cea de la Tiburtina. Mă duc. Vreţi să veniţi ?

Nu pot ! Sunt înţepenit tot ! Mă omoară sciatica asta !

Trebuie să mă odihnesc. Ştiţi de ce ?

- Fiindcă am fost foarte generos. - Aşadar... Da sau nu ?

- Vorbesc limbi străine ? - Bine.

Vin eu cu dv. !

- Aţi fi o povară. Menţineţi ritmul ! - Dacă nu pot, mă lăsaţi acolo.

Dacă sunteţi cu mine, trebuie să vă apăr.

Viaţa mea e Domnului. O s-o ia când vrea, cu dv. sau fără !

O să vă fiu de folos. O cunosc pe Vanda şi cred că ea îi conduce.

Fratele meu nu se lasă condus de o fată !

Asta spuneţi dv. !

Roagă-te, dar Domnul nu trimite semne !

O avea treabă. Are grijă de tot universul !

Italo, acolo e ceva !

- E mort ! - Semnul !

Ce chestie ! Dacă omoară un câine ca să ne spună că e şina corectă,

ne-am rugat bine !

- Căutaţi surcele ! - De ce ?

E nevoie de cruce, nu ?

Dacă spun eu că asta e şina, nu crede nimeni,

dacă spune Dumnezeu, cred toţi !

Aşteptaţi-mă ! Comandantul trebuie să fie primul !

- Fraţilor ! - Ce faci ?

Dacă nu mâncăm, nu mai merg !

Nu ! Asta e grevă ! Trebuie să te împuşcăm.

Dar şi mie mi-e foame.

- Femeile ! Bine ! La masă ! - Da, ce tare !

- De ce aşa de puţin ? - Soldatul italian suferă de foame.

În Africa, fratele meu a mâncat şopârle !

A mâncat şopârle fiindcă nu avea salam în rucsac.

- Iar dacă avea, era prost ca tine ! - Cosimo, taci !

Italo e şeful, el decide !

De exemplu, ai putea decide să guşti o felie.

Gândeşte-te ! Aşa de moale, aromat, gras...

Ai dreptate.

Cârnaţii uscaţi de Parma le dau putere soldaţilor.

Dar o singură felie !

De aaani buni n-am mai mâncat aşa !

- De când ? - De aaani !

Dar sunteţi oribili !

Dar salamul şi brânza mi-au făcut sete.

Nu mai e apă.

De data asta aveţi dreptate. Şi mie mi-e sete.

Stop ! Căutăm apă !

La nord, nimic.

La est, nimic.

La vest, nimic.

Acolo e o baltă.

Cred că nu e bun binoclul.

Ce scârboşenie !

Nu putem să bem ! E plină de noroi şi de insecte.

Am putea muri !

Înseamnă că beau numai eu.

Dacă nu mor, diseară, beţi şi voi !

Comanda înseamnă curaj.

Nu, înseamnă că şeful bea, iar ceilalţi suferă de sete.

Să facă o entorsă, mică, dar dureroasă,

ca să se oprească şi să-i putem găsi teferi !

Ce-i bodogăneala asta ?

Mă rog să ne dea Domnul un semn.

Dumnezeul vostru tace. Poate că nu există.

Tatăl dv. nu există fiindcă nu răspunde ?

- Vorbiţi mult ! - Cât vreau.

Acum pe unde mergem ?

Uite semnul !

Au trecut pe aici !

Nu cred în semne. Mă duc pe aici.

Eu am învăţat-o pe Vanda să facă aşa crucile.

E panglica ei.

Mergeţi în partea cealaltă !

Dacă-l văd pe Italo, îl salut ?

În viaţa mea n-am mai văzut atâta caca !

De ce se tot mută ?

Nici măcar el nu suportă putoarea.

Italo, cum se întinde cortul ?

În 12 paşi.

Mai întâi, deschideţi cortul.

Apoi, luaţi scoabele de metal...

Şi apoi...

- Tu ai înţeles ce-a zis ? - Hai să întindem cortul.

Ce ai ?

Mi-e dor de tata.

Măcar tu ai tată !

Vedeţi ? Asta era a mea.

N-a mai rămas nimic.

Furnici. Destule, dar nu foarte multe.

Îi găsim până să se întunece.

Şchiopătaţi ?

Da, am o rană la picior. De-asta nu sunt pe front.

Cum să se ducă pe jos în Germania ?

- Nu ştiu ce fac... - Ştiu foarte bine !

- Îşi vor înapoi prietenul. - Cine, evreul ?

- Ăia adus doar necazuti ! - Ce aveţi, în loc de inimă ?

E un copil !

A fost luat cu sute de oameni ! E vina lui ?

Nu, a rasei lui !

Dar biserica voastră i-a închis într-un ghetou !

Ce legătură am eu ? Plus că era în Evul Mediu !

Azi, evreii sunt italieni ca noi. Mulţi sunt fascişti.

- Vânzarea lor a fost o porcărie. - V-aş putea aresta pentru asta !

Vă rog ! Oricum, ăsta e adevărul !

Şi nu suntem obligaţi să vorbim.

În sfârşit, sunt de acord !

Ajutorul meu vine de la Domnul...

Asta mai lipsea !

- Italo, ne întoarcem acasă. - Nu !

- Germania e departe. - Doar laşii cedează !

Nu pleacă nimeni ! Ascultaţi ordinele !

Nu mai avem comandant. Misiunea s-a terminat.

- Cosimo, ajută-mă ! - Imediat !

Aşteptaţi-mă ! Nu mă pot duce singur în Germania !

Se întunecă !

Sper să fie atenţi copiii !

Vanda ştie să se îndepărteze cinci paşi de tramvai.

Trei, patru, cinci !

De ce se opreşte ? S-a stricat ?

Trenurile italiene sunt cele mai bune, din lume, nu se rup niciodată.

Poate merge la Riccardo. Poate e un semn de la Domnul.

E un semn de la Duce ! Hai să urcăm !

Femeile şi copiii ! S-o ajutăm să urce !

Ce e ?

Sunt fată. Nu-mi puneţi mâna pe fund !

Şi cum să te ajutăm să urci ?

Am o idee ! Aşază-te !

Italo, grăbeşte-e !

Stai ! Să schimbăm locurile !

Pune un picior aici ! Hai !

Repede ! Hai !

Ajută-mă !

Hai !

- Luaţi rucsacul ! - Aruncă-l !

L-am prins !

- Hai, că pleacă repede ! - Fesul ! Ai grijă să nu cadă !

Ajutor !

Scara !

Hai, Italo !

Repede ! Pleacă !

- Ajutaţi-mă ! - Hai !

Urcă !

Ce m-am speriat !

Tata... avea dreptate !

Cel mai frumos lucru din viaţă... e libertatea !

- Apoi, mâncarea ! Mâncăm ? - Da !

Nu mai e nimic de mâncare ! Am ras tot !

- Voi ce aveţi ? - Eu am cele două pere !

- Eu am faţa de masă. - Dar aia nu se mănâncă !

Dragule, este exact invers ! Nu se mănâncă fără faţă de masă.

Bine... Am înţeles. O cină uşoară !

Mă simt ca acasă !

- Eu sunt o sărmană orfană ? - Da.

- Gata. Să mergem ! - Se întunecă.

E Lună plină. Dar vă întoarceţi, dacă vă e frică.

- Bine... Noapte bună ! - Noapte bună !

Camarazi ! Mă auziţi ?

Treziţi-vă ! Haideţi ! În misiune se doarme puţin !

Eşti prost ?

Noroc cu chiloţii de schimb !

A fost un frig azi-noapte...

Cât timp am stat pe loc ?

Câţi kilometri credeţi că am făcut ?

Cel puţin 100 pe jos şi 1.000 cu trenul.

- Înseamncă suntem în Germania. - Clar !

Nu vezi ce mare e cerul german ?

Tu ştii imnul german ?

- Normal ! - Cântă-l !

Mai tare ! Ca să ne audă poporul german !

Copii, ce faceţi acolo ? Coborâţi imediat din tren !

Dar se înţelege bine germana !

Ce germană ! Suntem tot în Italia !

Noi plecăm în Germania ! Pa !

Dar se opreşte !

Vin acum la voi !

Cred că ne-o luăm !

Haideţi, coborâţi ! Mai repede, copii !

Pentru patrie şi Riccardo !

Nu am păţit nimic.

Bună idee !

Să mergem toată noaptea ! Eu cred că am trecut de ei.

Nu se poate să nu-i fi ajuns !

- Unde vă duceţi ? - Să stau jos !

Vă grăbiţi ? Eu pierd un frate, nu o orfană oarecare !

- Vanda e deosebit de inteligentă ! - Înseamnă că ea i-a convins să plece.

- S-o fi îndrăgostit de evreu ! - Sau poate Italo.

- Ce ? - S-a aprins după Riccardo.

- Nu înţeleg ! Ce insinuaţi ? - Nimic, vă iau peste picior !

- Fratele dv. a pus totul la cale. - De unde ştiţi dv. ?

- Mi-a spus fratele lui Cosimo. - Ce ?

Italo vrea să fie erou, ca să aibă medalie ca a dv.

Când pun mâna pe el, o să...

Nu înţelegeţi nimic ? Violenţa o să-l facă şi mai rău.

- Educă doar iubirea şi iertarea ! - Ce bine e educată orfata dv. !

Fude cu doi băieţi, după al treilea.

O să fie gata în câţiva ani...

Sunteţi nebună.

Uitaţi ! Prânzul nostru !

- Aia e praştia lui Riccardo ! - Nu, e a mea.

Minciuni ! Vreau s-o văd !

Dacă nu mă credeţi, nu sunteţi prietenii mei !

Arată-mi praştia !

Ai dreptate. I-am furat-o la început.

Voia să i-o dau, dar spuneam mereu: "Mâine, mâine..."

Fiindcă mi-era ruşine.

De-asta vreau să-l eliberez.

L-au prins din vina mea.

Cum e vina ta ? Ce legătură ai tu ?

E vina mea. Fiindcă Riccardo, cu praştia asta,

le trăgea două-trei pietre în faţă şi scăpa.

Gata ! I-o dai înapoi când mergem în Germania !

Îţi dai seama ce fericit ar fi ! Liber şi cu praştia !

Ce poate fi mai frumos ?

Noi am tot vorbit, iar iepurele a fugit !

Ştiţi ce facem ? O frumoasă confiscare de mâncare !

Ce-i aia confiscare ?

Înseamnă că, dacă eşti soldat,

poţi intra în casa oamenilor şi poţi lua ce-ţi trebuie.

- Şi femei, dacă eşti mare ! - Confortul zilelor noastre !

Nu pot să cred, ce urât e ! Cum îi confişti ceva unui căpcăun ?

Sunt 300 de lire. Le-am luat din portofelul fratelui meu.

- Eşti bună la matematică ? - Sigur ! Am 10+ !

Dar nu pun mâna pe ce ai avut în chiloţi !

- Femeile ! - Bărbaţii !

Fă pe orfana înfometată ! O să-ţi dea mai multe.

Acum am înţeles de ce ai furat-o !

- Se mănâncă ! - Era momentul !

Şi ? 300 de lire pentru aşa puţin ?! Te-au tras pe sfoară !

- Eşti praf la matematică ! - Nu ! Nu e adevărat !

Nu am părinţi, care să mă trimită la cumpărături !

- Nu ştiu cât valorează lucrurile ! - De ce n-ai zis ?

Mi-era ruşine.

Mă ocup eu. Mă duc şi-mi iau banii înapoi !

Ce face ?

Gata ! Acum, mă ocup eu !

Cerşetorii !

Le-am lăsat toţi banii. Mi-era milă de ei !

A luat o găină !

Îl fugăreşte moartea ! Ia lucrurile !

- Am luat-o, fraţilor ! - Fugi !

- Vanda, ai luat lucrurile ? - Normal !

- Nemernicul, m-a nimerit ! - Haideţi !

Ce faceţi acolo ? Bine, o să fiu milostivă...

Îmi pare rău că nu m-am întors.

Sunteţi imbecil ? Rana asta e infectată !

Nu ! Ce faceţi ?

Sunt infirmieră. Ştiu cum e cu infecţia.

- Trebuie curăţată şi deschisă. - Nu sunt chiar atât de sigur...

Îmi pare rău, dar o să vă doară puţin.

- Nu ! Gata, ajunge ! - Rugaţi-vă !

Ce să mă rog ?

Eu am luat-o. Frige-o tu !

Mai întâi, trebuie omorâtă.

- Vanda, tu ştii să găteşti ! - Ai înnebunit ? Poftim !

- Am o idee ! Hai s-o speriem ! - De ce ?

- Ca să moară de inimă ! - Corect !

Nimic.

Ce geniu ! Să urli la un animal fără urechi !

Am putea s-o luăm cu noi ! Am avea mereu ouă proaspete !

Vanda are dreptate ! Ne-ar purta noroc !

- O s-o botezăm... Riccarda. - Frumos !

Îl salvăm pe Riccardo cu Riccarda !

- Cântând. Aşa, uităm de foame ! - Nu ! Eu conduc, eu ordon !

Adică ?

Mergem să-l eliberăm pe Riccardo cu Riccarda !

- Cântând ! Aşa, uităm de foame ! - Şi noi ce am zis ?

Îmi place în misiune ! O să devin un erou !

- Asta e o meserie ? - Da, când o să vină pacea.

Cine vrea să salveze pe cineva mă cheamă şi mă plteşte !

Eu aş vrea să am o meserie

în care vezi mulţi oameni, vizitezi lumea...

- De exemplu, poştaş ? - N-ar fi rău !

Uitaţi !

Ultimul se teme de întuneric !

Parcă ar fi grota piraţilor ! Sandokan !

E ecoul ! O haită de lupi !

Un cârd de găini !

O turmă de oi !

Ştiam ! E tata, care mă caută !

Ne predăm !

Taci ! Crezi că tatăl tău te-ar împuşca ?

- Nu e el ! - Să fugim !

A fost cât pe ce, dar, din păcate, am scăpat cu bine.

- Cum e piciorul ? - Mai bine.

Aţi văzut ? Trebuia curăţată.

Da, dar mergem de 30 de ore. Dacă nu vă odihniţi, cedaţi !

Eu ?!

Hai să întrebăm acolo dacă ne dau ceva de mâncare.

De ce credeţi că primim mâncare ?

O trattorie ! Femeie fără credinţă !

- Haideţi ! - Necredincioasă ? Eu ?

Vă rog ! După dv. !

- Bună seara ! E ceva de mâncare ? - E ce e ! 20 de lire de persoană !

Se spune că naziştii şi fasciştii au o putere foarte mare.

- Vor să pună mâna pe Pezzotti. - Cred !

El şi Radiavola au ucis un oficial !

Să sperăm că nu-l prind ! Trăiască Pezzotti !

Mă scuzaţi. Urăsc violenţa.

Nu s-ar spune, de vreme că m-aţi lovit în rană !

Cuţitul v-ar fi rănit mai rău.

Beţi. Vă trece.

- E un cuib de rebeli ! - Nu, sunt ţărani.

Nu ştiţi ce durere şi furie aduc războiul vostru !

Aţi pierdut, dar nu pe front,

aţi pierdut aici, în hanuri.

- Sunteţi cumva antifascistă ? - Sunt creştină.

Şi nu vă iert alianţa cu demonul de Hitler !

- Iertarea e crezul vostru ! - Şi surorile păcătuiesc.

O păcătoasă ?

Nu în sensul ăla !

- A ieşit bine, nu ? - Da ! E frumos !

Asta de ce nu face ouă ? E constipată ?

Dacă aveam puţin ulei de ricin, făcea ouă pe bandă rulantă !

Dar aţi adus un singur cort ?

- Eu unde dorm ? - Aici. Cu noi !

Ce simplu vă e ! Bărbaţii nu se compromit !

Te-ai însura cu o femeie care a dormit cu altul ?

Destul că n-am părinţi ! Vreţi să rămân şi fără soţ ?

Să nu glumim !

Eu cred că te compromiţi doar dacă dormi în pat.

- Nu şi în cort. - Aşa e !

Ce ştiţi voi ? Tu eşti şi în uniformă !

Sora Agnese zice că e pierdută fata care stă cu un soldat !

Dacă zice sora Agnese !

E a doua noapte.

Cum de nu li se face dor de casă ?

- Se vede că nu le e aşa de bine. - Lui Italo nu-i lipseşte nimic.

Dacă fuge, ceva îi lipseşte. De când nu vă jucaţi cu el ?

Nu vorbeam despre fratele dv., vorbeam de Vanda.

Ştiţi...

Acum mulţi ani,

într-o noapte, m-am rugat să trimită daruri la mânăstire.

A doua zi, am găsit un palton în care era Vanda.

Acum, ea vrea să plece...

Şi va găsi o familie, fiindcă aşa e bine.

Credeam că darurile vor înlocui iubirea neîmpărtăşită.

În schimb...

- E-n ordine ? - Beau din cauza dv. !

Hai înăuntru ! Nu poţi dormi afară !

- Dacă se întorc soldaţii ? - Chiar aşa !

Aici vin spiritele, fantomele...

Aici e şi vrăjitorul ! Te-a luat şi a plecat cu tine !

Staţi liniştiţi ! Mă păzeşte Riccarda.

O găină !

Ce-i face o găină vrăjitorului ?

Când pune mâna pe ea ! Habar n-ai ce-i face !

- Are nişte colţi ! - Şi nişte gheare !

Lasă ghearele !

Se târăşte, fără să-l vezi...

Pluteşte prin apă, iese, te ia şi te face praf !

Te înghite din prima !

Bine ! Dorm în cort...

Dar nu-i spuneţi părinţilor lui Riccardo !

Ştiam eu !

- V-aţi logodit ? - Ce să ne logodim ?! Mult mai mult !

V-aţi căsătorit ?!

Ne vedeam şi singuri.

Venea la mine la orfelinat...

Eu ţin la tine, dar nu ca la o prietenă !

Aş vrea să te întreb... Dacă ai vrea să fii...

- Ce ? - Sora mea.

Am spus ceva urât ?

N-am mai auzit ceva atât de frumos !

E periculos ?

Nu ! În ghetou, le-am dat germanilor tot autul pe care-l aveam: 50 kg !

Ai mei au pus şi verighetele.

Ne-au promis că nu ne vor face nimic.

Dar... tu ai vrea doi părinţi evrei ?

Foarte mult !

Dacă te adoptau, acum erai şi tu în Germania.

Vrăjitorul ! Doamne ! L-am văzut ! Fugiţi !

- În cort ! Repede ! - Mai repede !

Trebuie să ne odihnim.

Vrem două camere !

E una singură. Şi acolo se coc dovlecii !

20 de lire.

- Bine, vedem cum facem ! - Nu stau cu un soldat !

Ce aţi înţeles ?

Şi voi ! Ce gesturi sunt astea ?

Ce aţi înţeles ?

- Unde vă duceţi ? E periculos ! - Ştiu eu ce-i periculos !

Nicio grijă ! Eu respect rasa ! Dorm pe jos, nu e nicio problemă.

Nu e apă !

Nemernicilor !

Ce faceţi ?

Voi ce râdeţi ? Ce găsiţi de râs ?

- Două băi calde ! - Cinci lire fiecare !

Pentru 10 lire, Maria spală hainele. Până mâine sunt uscate.

Bine...

Cam mici hainele voastre !

Doar o noapte. Care e problema ?

Camera e la etaj. Mergeţi după mirosul de dovleac.

Lasă-i în pace !

- Suntem de acord ? - Da !

Fraţilor !

Vanda, Cosimo ! Treziţi-vă !

- Ce ce ? - Am auzit ceva.

Doamne !

Gata, era doar puţin vânt.

Nu ! Sunt soldaţii !

Ce soldaţi ? Ăsta e vrăjitorul !

Închide tot !

Nu ! Mă duceam să plătesc...

- E gol ! - Cum e gol ?

Erau aici 300 de lire !

- Şi ce facem ? - De unde să ştiu ?

- Fugim ! - Cum aşa ?

Nu putem să fugim !

Hai !

Vă uitaţi ? Închideţi ochii !

Cum mă prindeţi cu ochii închişi ?

- Atunci, îi deschid ! - Ţineţi-i închişi !

- Îi ţin deschişi sau închişi ? - Deschişi, dar nu vă uitaţi !

Deschideţi ! Îmi trebuie dovleci !

Riccarda !

Ştiam c-o s-o mănânce vrăjitorul !

S-a sacrificat, ca să nu ne mănânce pe noi !

Bună, Riccarda !

N-am mai văzut găină care să facă şi cucurigu !

De fapt, nu e găină, e cocoş.

De-asta nu face ouă !

Dar n-o poate chema Riccarda ! Înseamnă că e Riccardo.

Un talisman care se cheamă Riccardo poartă şi mai mult noroc !

Nu-l pot contacta pe tata. Am putea primi ajutorul miliţiei.

Au luat trenul. Impiedatul i-a văzut ieri coborând.

Asta e o veste excelentă ! De ce o spuneţi aşa ?

Mă simt goală fără rasă. Se uită toată lumea !

Hai, că până diseară îi ajungem din urmă !

Să sperăm că n-au văzut copiii !

Nu mai dorm cu voi în cort.

- Fiindcă te compromiţi ? - Nu, fiindcă puţiţi oribil !

Ultimul pute oribil !

Aşteptaţi-mă !

- Nu, stai, e gheaţă ! - Dacă vrei să te speli, te uzi !

Am făcut o suliţă ! Pescuiesc un ton şi-l mâncăm !

Eşti prost ? Tonul e în mare !

Serios ?

Gândiţi-vă că primim medalia Ducelui !

- Tata va fi mândru de mine. - Al meu, nu ştiu ce să zic.

Dar de ce l-au gonit ?

Într-o seară, era beat şi... A zis un lucru urât.

- Ce ? - Îi e ruşine să repete.

A zis că Mussolini e o găleată de rahat.

Iartă-mă, Duce !

Se ştie că oamenii beţi spun prostii !

Doar pentru asta îl trimit pe o insulă ?

Ce să-ţi spun eu ? Or fi greşit.

- Ca şi cu Riccardo. - Dar greşesc cam des !

Frumoaso ! Comandă tu un imperiu întreg !

Să vedem dacă nu greşeşti !

Moarte fasciştilor ! Trăiască Pizzocchi !

Uniforma mea !

Am pus sunătoare.

- Frumos ! - Nu puneţi mâna !

Lăsaţi să-şi facă efectul. Între timp, mă spăl puţin.

Mulţumesc !

- Trebuie să vă întoarceţi ! - Vedeţi ? Eu nici nu mă gândeam !

Dar dacă-mi spuneţi, îmi vine să mă uit !

Mereu am zis ! Biserica voastră îndeamnă la păcat.

Prea rece ! Nu mă mai spăl !

Mă spăl eu puţin...

Bărbaţi înarmaţi.

Pe loc repaus !

Dă-mi pistolul ăsta !

- Te-am prins, Pizzocchi ! - Ce Pizzocchi ?

Căpitan Vittorio Barocci ! De fapr, centurion !

- Am prins un "peşte" mare ! - Ca să vezi !

- Şi de ce umblaţi îmbrăcat aşa ? - Uniforma mea a avut o problemă.

- Şi de ce sunteţi singur ? - Sunt acasă de 3 luni, am fost rănit.

- Deci e dezertor ! - Nu ! Sunt în convalescenţă !

- O rană de război ! - Sigur că da, îmi închipui !

Locotenent, centurionul ăsta are o mulţime de probleme.

Uniforma, rana, convalescenţa...

- Să-l ducem în tabără. - Care ?

- Hai mai repede, Pizzocchi ! - Ce Pizzocchi !

Contactaţi-l pe tata ! Anacleto Barocci !

- Vreau numele celor din bandă ! - Sunt fiul lui Barocci !

Eu sunt călugăriţă la Santa Venusta, în piaţa Sant'Apollonia, la Roma.

Aveţi faţă de călugăriţă

sau de diavoliţă, care scoală şi morţii ?

Cum spuneţi voi, comuniştii ? Fiecare cu nevoile lui !

Aveţi nevoie de o femeie frumoasă ?

O atingeţi şi vă iau gâtul !

Bravo, Pizzocchi ! Apăraţi-vă tovarăşa !

Bravo !

Vă gândiţi la noapte. Mâine, spuneţi numele sau vă împuşcăm.

Duceţi-i în grajd !

- De ce nu i l-aţi dat germanilor ? - E mai simplu să-l convingă fata.

Doamne, iartă-i, fiindcă nu ştiu ce fac !

Ştiu foarte bine, aia e problema. Rebelii pot fi împuşcaţi fără proces.

Intrăm în case şi confiscăm toată mâncarea !

Veniţi cu mine !

Nu ne mai dictează ţăranii !

Vă rog să faceţi feţe rele !

Şi mai rea, Vanda ! Hai şi tu, Italo !

Ne e foame !

Şi nouă ne e foame.

Fata mea nici măcar nu mai are lapte.

Supă ?!

Nu ! Nu-l putem mânca pe Riccardo.

Ca fraţii buni, pentru toată lumea, o bucată cu piele.

Poftim !

Fata mea poate să primească două. Grăsimea face lapte. Aţi înţeles ?

Poftim !

- Eu mă întorc acasă. - Trebuie să-l eliberăm pe Riccardo.

Crezi că germanii au încredere în cineva îmbărcat aşa ?

Dacă te întorci, eşti un laş, ca mareşalul Bagaglio !

- Cine e Bagaglio ăsta ? - Nu ştiu.

Dar e unul care fuge, ca laşul ăsta !

- Gura, fiu de subversiv ! - Nu e aşa ! Tata era numai beţiv !

E comunist, de-aia e închis !

Taică-tu te-a făcut la bătrâneţe. Ducele vrea familii numeroase.

Mincinosule ! Te omor !

Încetaţi !

- Te dai ? - Eu ce legătură am ?

Acolo sunt germanii. E vrăjitorul !

- Trebuie să punem cortul ! - Gata cu scuzele !

Diamne, mulţumesc că nu m-ai abandonat !

Vă împuşcă şi tot Îi mulţumiţi !

Nu ştiu ce planuri are Domnul !

Poate că murind îi salvăm pe copii.

Gata cu prostiile !

E ultima dv. noapte. Vreau adevărul ! Vă e frică ?

Acum, îl urâţi pe Dumnezeu !

- Domnul e iubire ! - De ce spuneţi cu atâta ură ?

Da, sunt furioasă pe El, dar nu pentru mine.

A permis ca Biserica să nu facă nimic.

Câţi copii nevinovaţi obligaţi să fugă !

De ce, Doamne ? De ce ?

Bravo ! În sfârşit !

- Nu vă e frică de moarte ? - Sunt soldat !

- De ani trăiesc cu moartea alături. - Şi vă place asta ?

Eu... nu vreau un tată subversiv.

Subversivii sunt împuşcaţi.

E urât să nu ai părinţi ?

Dar e mai urât dacă-i ai... şi mor.

O visez mereu pe mama.

Şi ce visezi despre ea ?

Că mă îmbrăţişează.

Aveţi febră. Infecţia. Riscaţi să vă pierdeţi piciorul.

Ce contează ? Mâine oricum mă împuşcă.

Dar, înainte să mor, vreau să spun ceva, cuiva.

În Africa, am întâlnit un camarad rătăcit.

Moralul oamenilor era la pământ.

Morţi, răniţi, mâncare oribilă...

Iar maiorul...

ca să-i crească moralul,

a inventat povestea prizonierului luat cu eroism de la englezi.

Deci nu e adevărată ?! Era o minciună ?

Nu sunt un erou adevărat !

Dar voiam să merit medalia,

dar am fost rănit, iar tata nu m-a mai lăsat pe front.

- Mă puteţi dispreţui. - Nici vorbă !

Îi prefer pe departe pe cei ca dv.

M-ai îmbrăţişa ?

Nu cer lucruri interzise.

Dar simt un frig care...

Nu-i nimic.

Îmi spuneau "fricosul".

Când ieşea cu bătaie, fugeam.

Tata a aflat.

Într-o seară, la cină, de faţă cu toate rudele, a zis:

"Doi fraţi..."

"Unul dintre ei e erou..."

"Iar altul, un fricos !"

Când mi-au dat uniforma de balilla,

am simţit în vene curajul fascist !

Am făcut pe viteazul !

Dar acum mi-au furat-o...

Şi redevin fricos.

Nimeni nu iubeşte un fricos !

Nici tatăl lui.

Când luăm medaliile, ţi le dăm pe toate.

Tatăl tău va fi mândru.

Nu ! Nu pot să fac nimic fără uniformă !

Mă întorc acasă.

Prezentaţi arm' ! Plutonul te vrea comandant !

Iată uniforma ta !

Asta e o faţă de masă !

E o faţă de masă, dar seamănă cu o uniformă !

Am văzut într-o fotografie !

- Nu-i aşa ? - Da, am văzut-o şi eu.

Iar cu asta pari şi mai înalt.

Serios ?

Ăştia i-am făcut azi-noapte, cu foarfeca, unul câte unul.

Ce mă dor mâinile !

Nu-mi pasă ! Nu ştiu dacă mă înţelegi bine !

Nu-mi pasă ! Fac ce-mi place !

Soldaţi !

E fratele meu ! Ne caută !

E şi sora Agnese ! Dar cum e îmbrăcată ?

Dă-mi !

Dar mie mi se pare că sunt prizonieri !

Pluton, pe poziţii !

- Să mergem ! - Unde ?

Dacă eu nu eram aproape mort, iar tu nu erai călugăriţă,

te invitam la cină !

Încărcaţi !

Ai veni ?

Ţintiţi !

Da !

Un atac !

Nu !

Comandante Italo ! Fără tine, nimic nu mai e la fel !

M-am împiedicat, n-am murit. Ţine ! Fir-ar să fie de creangă !

Opriţi-vă ! Nu trageţi ! Sunt copii !

Fugi !

Lasă-mă !

- Prindeţi-l ! - Ajutor !

Acum, facem socotelile.

Lasă-mă !

- Italo ! - Vanda !

Sunt copiii lui Pizzocchi !

- Păcat că nu-i putem ucide ! - Am mai făcut-o, cu anumite ocazii.

Sunt copii !

Acum sunt copii ! Dar la 13 ani devine rebel !

Ce rebel ? Sunt mai fascist decât tine. Nu vezi uniforma de scufundător ?

- Hei Hitler ! - Ce-ai spus ?

Hei, hei Hitler.

Gata cu râsul !

Sunt fiul feneralului Barocci ! El e fratele meu, erou de război !

V-am spus deja !

Eşti fratele eroului de război... Iar aia cine e ?

Sora Agnese, de la mânăstirea Santa Beata Venusta.

Ştii să spui unde e mânăstirea asta ?

Sigur că da ! În piaţa Sant'Apollonia 5, la Roma.

Copiii pot spune aceleaşi minciuni ca adulţii ?

Ce minciuni ? Eu am dovada secretă.

Vedem şi noi care e dovada secretă !

- Ce-i asta ? - A avut o problemă...

Familia asta e plină de probleme !

Sunt toţi cu Barocci. Fotografiile nu mint.

E şi generalul Lann !

De ce italienii aduc doar necazuri ?

Eliberaţi-i !

Dă-mi dovada secretă !

Trebuie să ne mişcăm repede. Altfel, am dat de belea mare !

Văd că a avut efect chinina ! Sunteţi mult mai bine !

Ce spunem de limoncello ? E făcut cu lămâi din satul meu.

Gata !

Sunteţi doi nemernici, dar poate că sunteţi curajoşi.

Credeam că nu vă place !

- Trebuie să mă întorc la Roma. - Vă conducem noi.

La gară mergeam ! Supraveghem un transport.

- Cum suntem ? - Bine ! Haideţi !

Merit câteva curele, ştiu !

Ce curele ? Tu meriţi o medalie frumoasă, ca a mea.

- Ai salvat viaţa unui camarad ! - A cui ?

Cum a cui ? A mea !

Tata o să fie mândru de tine !

- Tare ţi-am simţit lipsa ! - Şi eu.

Nu vreau doi părinţi adoptivi.

Vreau să fii tu mama mea. De cce nu se poate ?

Se poate ! Doar să nu-i spunem stareţei.

Cu Dumnezeu cum facem ? El vede tot !

Domnhul vrea să vadă copii fericiţi.

Tu ce faci acolo ? Treci aici !

Hai încoace !

Noi suntem gata. Mergem ?

Pluton, atenţie ! În maşină !

Unu, doi...

Toată lumea îl ascultă pe comandantul scufundătorilor !

Doar e comandantul !

Mai repede !

Trebuie să aşteptaţi. Trenul de Roma vine în trei ore.

Haideţi ! Să nu ne vadă !

- Nu vă îndepărtaţi ! - Nicio grijă !

Atenţie !

Ştiam că funcţionează proba secretă !

Cu asta îl aducem acasă pe Riccardo.

Ai dreptate. E păcat să ne întoarcem.

Aşadar ?

- Nu vă faceţi program sâmbătă. - Ce ?!

- Cina ! - Care cină ?

Ce-aţi înţeles ? Am spus "da" din milă creştină !

- Deci m-ai minţit ! - Voiam doar să muriţi fericit !

Bărbaţii ţin la lucrurile astea.

Dar pentru că e nevoie să ne şi hrănim,

dacă nu sunt scopuri ascunse, accept invitaţia la cină.

Bine... Dup-aia, mai vedem !

Ce mai vedem ?

Ăsta e trenul nostru ?

Întreb.

Ce se întâmplă ?

Trebuie încărcaţi alţi evrei.

Nu e trenul vostru. Staţi aici !

Ce nebunie !

Trenul ăsta se duce la Riccardo !

Îi putem trimite un bileţel !

Am o idee mai bună.

Unde se duce ?

Ce face ?

Îl eliberează pe Riccardo !

Întoarce-te cu Riccardo !

Da !

Când a aflat Vittorio, a făcut pe dracu'-n patru,

dar nimeni nu putea opri trenurile cu evrei.

Am aflat că atunci când am plecat de la Roma,

Riccardo era deja mort.

Dar nu ştim data morţii lui Italo.

El nu era pe liste.

Printre cele 2091 de persoane de religie iudaică deportate la Roma,

erau 281 de copii.

Niciunul nu s-a întors.

Alo ?

Da, mamă, sunt cu bunicii.

Da, ştiu că azi e aniversarea.

Da, ştiu că bunicul a avut un infarct.

Da, suntem la televizor.

Bine. Pa !

Deci aici aţi fost copii ultima oară !

✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!

Traducerea şi adaptarea: Bărăgan Marius