Original subtitles

Traducerea realizată de Gicu

Ciao, Leo.

Spune, tinere, dacă aceste flori nu sunt mai proaspete decât erau ieri.

- Le vom schimba, înțelegi ? - Bine.

Blainey.

Hei, Blainey. Pune-le la gheață.

Ia-o și pe asta, tinere.

Ciao, Leo.

Cât este ceasul ? Trei și un sfert.

Ce mai e nou ? Am avut o noapte lungă aseară.

Și ce-i nou cu asta ?

Ei bine, am luat o mulțime de bani.

Citești despre cum Walker l-a învins pe Red Nolan în a patra rundă ?

Da. Are o stângă grozavă, acel tânăr.

Când lovește, pot pleca cu toții acasă.

Ce-i aia ? De la croitorul tău. Cincisprezece dolari bucata.

De ce, e așa de urâtă.

Uită-te la dimensiunea acelor inițiale.

De ce, sunt minunate. I-am spus să le facă mai mici.

Și ultima dată nu au fost suficient de mari.

Știu.

Dar apoi am aflat că cele mari erau de prost gust.

Oh, așa că au greșit la cincisprezece dolari bucata, nu ?

Ei bine, nu fii sarcastic. Sunt din mătase, nu-i așa ?

Ei bine, asta nu-i din tablă. Mă costă doar un dolar bucata.

- Eu o numesc mătase. - De ce, fraiere, nu știi că te-ai înțepat ?

Băiete, vrei să te lupți, nu ? Așa îmi place.

Vai, nu ai uitat nimic, așa-i, băiatule ?

Asta nu-i nimic. Acum, mai spune ceva.

- Acum încetează, Joe, încetează, da ? - În regulă.

Te simți destul de bine Joe, nu ?

Da, mă simt grozav după acest antrenament.

Mă întreb dacă ea va fi aici deseară ?

Cine, Iris ? Sigur.

Nu, nu Iris. Doamna.

- Doamna ? - Da, doamna care stă singură.

De ce, nici măcar nu o cunoști.

Așa e. Mă ține în suspans. Așa cum stă ea acolo.

Ei bine, cum stă ea acolo ?

Felul în care stă, iese în evidență.

Oh, am înțeles. Este una dintre cele care stau în picioare ca doamnele.

Bună.

Ei bine, stai puțin. Îl întreb eu.

Spune, McFadden dorește să fii deseară la Beach Beach.

Cine ?

- Tim McFadden, promotorul. - Nu.

- Ei bine, McFadden va cheltui câteva mii. - Nu pot merge.

Cumperi multe cămăși.

Am spus că nu pot ajunge.

Nu poate ajunge. Două mii de dolari.

La revedere, sunt bucuros că te-am întâlnit.

Banii înseamnă totul pentru tine, nu-i așa ?

Ei bine, pentru tine ce contează ?

Nu știu.

Spune, ce crezi că aș putea obține pentru acest loc dacă l-aș vinde ?

Ascultă, Joe. Ce se întâmplă cu tine ?

Nu mai suport. M-am săturat de mirosul de băutură.

M-am săturat de zgomot, să fiu amabil cu o mulțime de bețivi.

- Nu ajung să merg nicăieri. - Despre ce vorbești ?

Nu ești proprietarul unuia din „cel mai strașnic” restaurant din New York ?

Cu cât timp în urmă erai un boxer de mâna a treia, când o luai în bărbie ?

Nu numești asta o aventură ?

Nu. Doar port un smoching în loc de colanți.

Aș renunța la magherniță.

Vezi cine este, vrei ?

Oh. El a pierdut din greutate ?

Bine, pune-o acolo.

Haide, Joe. Se răcește micul dejun.

- Oh, ce mai faci, domnișoară Dawn ? - Ciao, Jimmie.

Ei bine, bună după-amiază, ochi strălucitori. Te-ai spălat ?

Ciao, Iris.

Ei bine, zâmbește, sunt eu.

Ce mai faci ?

De ce ești prost dispus ?

M-ai visat ?

- De ce ești așa veselă ? - Trei cocktail-uri, dragule.

- Bei prea mult. - Oh, da ?

Ce ai de gând să faci, să sfârșești ca un bețiv ?

Unde ții prelegeri mâine seară ?

Crezi că-ți vei păstra acea față toată viața ?

Sper că da.

Știi cum vei arăta peste zece ani ?

O să mă mai iubești, nu-i așa, Joe ?

Pentru ce, pentru mintea ta ?

Acum, nu-ți face griji pentru mintea mea.

Ei bine, asta are să te ajute.

Spune, pot avea grijă de mine, vezi ?

Bineînțeles că poți.

- Joe, care-i problema ? - Nimic.

Ba da, este ceva. Simt că te pierd într-un fel.

Ascultă, Joe...

Șterge-o, dragă, trebuie să mă îmbrac.

- De ce ? - M-ai auzit. Trebuie să mă îmbrac.

Devii foarte special.

Oh, mulțumesc, Jenkins.

Nu-mi place să fiu repezită.

Ce este ?

Frankie Guard e la parter. Vrea să te vadă.

- Despre ce-i vorba ? - Nu știu.

- Este cineva cu el ? - Da, câțiva fraieri.

Spune-i lui Blainey să urce.

- Hei, Bill. - Da ?

- Spune-i lui Blainey să urce aici. - Bine.

Alo.

Cine-l caută ?

Maudie.

Ei bine, ce zici despre asta ? Când ai venit ?

Da ? Stai să văd dacă este aici, Maudie.

Meciul.

A plecat la meci, Maudie.

Da, sigur, va fi aici până atunci.

Bine, îi voi spune. Poți să pariezi. La revedere.

Ce zici despre asta ?

- Deci s-a întors, nu ? - Da, tocmai a coborât de pe vapor.

A spus că te va suna în seara asta.

Hei, ce le faci femeilor ? Mereu se întorc.

Spune, m-am săturat să mă văd cu fiecare damă cu care am fost.

- Chiar și cu Maudie ? - Da, chiar și cu Maudie.

Dar a fost destul de bună cu mine pe vremuri.

- Pe atunci îți părea destul de stilată. - Fără insinuări.

Bine, dar nu-ți face griji pentru Maudie. Nu va plânge după tine.

Încă are clasă pentru mulți.

Blainey ?

- Da. - Intră.

Stai puțin, Joe.

Ciao, Joe.

Ciao, Frankie.

Mă bucur să te revăd. Și eu mă bucur să te văd. Ciao, băieți.

- Arăți bine. - Așa crezi ?

- Da, el cum este ? - Oh, bine. Îi ești foarte drag, Joe.

Spune... și el este de treabă.

La ce te gândești, Frankie ?

Jimmy Gaston și gașca lui au fost aseară prin zonă ca să mă vadă.

Sunt destul de supărați pe tine.

Pentru ce sunt supărați pe mine ?

Ei bine, înainte de a deschide localul aici,

eu mă ocupam de toată afacerile din acest cartier.

De când te-ai mutat, comerțul a fost destul de lent.

Oh, înțeleg.

Știi tu. Nu te poți juca cu această bandă.

Cu alte cuvinte, îmi spui să închid, nu-i așa ?

Oh, nu, nu o lua așa, Joe.

Nu vrem să avem probleme. Sunt... Suntem dispuși să cumpărăm.

Da ? Cât îmi vei da ?

50 bătrâne.

Să fie 250 și maghernița este a voastră.

Nu fii glumeț !

Ascultă, este ultima ofertă. Și nu voi vinde pentru niciun ban mai puțin.

Ei bine, dacă așa simți,

este posibil să ai ceva vizitatori în aceste seri.

Ei bine, este chiar amuzant. Îmi vei face o favoare, Frankie ?

Sigur, Joe, oricând. Doar mă știi.

Spune-i lui Gaston și bandei sale, cu cât vor veni mai devreme,

cu atât mai mult mi-ar plăcea.

Serile acestea liniștite mă calcă pe nervi...

și puțină emoție va fi la fel de binevenită ca florile în luna mai.

Îi voi spune asta, Joe. Las-o în seama mea.

Să nu uiți.

Și... că vorbeai despre flori, Joe,

ce floare ai prefera ?

Oh, chiar orice, cu excepția panseluțelor.

- Ultima ta dorință va fi împlinită, Joe. - Bine.

Acum, ai grijă de tine. Să mergem, băieți.

- Salut-o pe soția ta, bine ? - Îi voi spune că te-am văzut.

- Pe curând, Joe. Pe curând, Leo. - Pe curând, băieți.

Bine, Blainey, întoarce-te la muncă.

- Nu-mi place. - Mie îmi place.

- Spune, Jellyman încă nu este aici ? - Ba da, ea te așteaptă.

Îmi pare rău că am întârziat. Am avut de rezolvat o mică afacere.

Chiar e în regulă, domnule Anton, este în regulă.

Începem ?

- Mulțumesc. Unde am rămas ieri ? - Stai să văd.

- Îmi spuneați despre Andrew Carnegie. - Da.

Am aflat că a împărțit mulțe cărți. Este corect ?

Da.

A vrut ca toată lumea să citească, nu-i așa ?

- Probabil că a fost ideea lui. - Un tip inteligent, nu-i așa ?

Ah. Vrei să spui că a fost un domn inteligent, nu-i așa ?

Da, așa este. Îmi pare rău.

- A fost un domn inteligent, nu-i așa ? - Da, el a fost.

Rudele lui erau bogate ?

Vrei să spui dacă rudele lui erau bogate ?

- Da, dacă aveau bani ? - Nu, erau foarte săraci.

Dar erau educați, nu-i așa ?

Nu, cred că erau oameni foarte simpli.

Cum a ajuns unde a ajuns ?

Am crezut că am fost de acord să nu folosim cuvântul 'ajuns'.

Ei bine, el ce a primit...

Cum a dobândit ce avea ?

Asta este, doamnă Jellyman.

Prin curaj, onestitate, perseverență și viziune.

Viziune.

Viziune. Asta...

- Asta înseamnă să privim înainte, nu ? - Da.

- Oh, scuzați-mă, vreți ? - Cu siguranță.

Alo. Da, Leo. Nu.

Știi că nu vreau să fiu deranjat. Am lecții.

N-are imaginație.

Presupun că acum îmi citești cu voce tare.

Este un articol despre care ar trebui să știi.

Este cea mai importantă întrebare a zilei.

- „Acordul de la Lousane". - Lausanne.

- Lausanne. - Lausanne. Este un loc în Elveția.

- „Presupunând că ratificarea promptă". - Ratificarea.

„Ratificarea urmată de"...

Acesta este un cuvânt lung.

- „Partici... pantele". - Participantele.

„Națiunile participante". Aceasta înseamnă "adunate".

„Acordul de la Lausanne privind reparațiile"...

- Am reușit de data asta. - Foarte bine.

„trebuie să reprezinte un pas înainte de o importanță imensă".

Citesc destul de bine, nu ?

Oh, excelent, dar nu se zice "nu-s", ci "nu sunt".

- Ciao, scumpo. Cum e spectacolul ? - Bun.

Ciao, Joe.

Ce mai faci, domnule Wilson ? Unde ai fost ?

În Europa.

Oh. Spune, domnule Wilson, am citit despre această conferință de la Lausanne.

Este multă vorbă goală sau națiunile se vor înțelege ?

Ei bine, națiunile sunt ca oamenii, Joe, iar oamenii nu se înțeleg ?

Acesta este un mod frumos s-o spui. Nu m-am gândit niciodată la asta.

Ne vedem mai târziu, domnule Wilson.

- Bună, fraiere. - Mâine o aduc pe mama acasă, de la spital.

- Nu știi cât de mult apreciez. - Ascultă, fraiere,

dacă mai menționezi asta, voi...

- De ce, cum te mai simți ? - Sunt mai bine acum, Joe.

- Ai fost bolnavă ? - Nu, tocmai am divorțat.

Nu știam că ești căsătorită.

Joe, mă tem că m-ai urmărit prea atent.

Oh, m-ai prins de data asta.

- Dă-ne o băutură, bine ? - Ce vreți ?

Ești de acord cu asta, Joe ?

Ar fi bine să te uiți la el. Este cecul lui Georgie Harrison.

- Refuză-l. - Bine.

Hei Joe. Maudie este la telefon.

- Oh, ei bine, vreau să spun... - Ce vrei să spui ?

Vreau să spun că nu sunt aici. Asta vreau să spun.

Nu poți să fii la meci. Este noapte.

Bine atunci, sunt la un spectacol. Este o noapte albă, nu-i așa ?

Da, sigur, este o noapte lungă.

Ei bine, este minunat. Dă-mi un pahar cu apă, Tom.

Ei bine, i-am transmis. Dă-mi o băutură, Tom.

De ce ești așa de supărat ?

Mi-am pierdut tot timpul cu dame ca Maudie și Iris.

Dacă nu poți avea o femeie ca ea, mai bine rămâi singur.

Oh, ea este din nou aici.

Uită-te la modul în care stă acolo.

Este amuzant, dar nu pare să stea altfel decât altcineva.

- Oh, nu realizezi clasa când o vezi. - Da ?

Nu știam că femeile stilate mergeau singure în cluburile de noapte.

Acesta este misterul. Oh, ea chiar este o doamnă.

Nu crezi că-i aici pentru o aventură ?

O să spun că nu-i. "Nu călcați pe iarbă" este scris pe ea.

Ei bine, este un tip care nu vede semnul.

- Nu poți sta aici. - Oh, haide.

Hai să luăm puțină băutură. Hai să vorbim puțin, bine ?

- Tu-l cunoști ? - Nu.

- Hai, pleacă de aici. - Oh, nu face asta.

Îmi pare rău că nu pot vorbi, plec imediat. Mă ierți, nu ?

- Adică nu vrei să vorbești ? - Nu în seara asta.

Bine, fată, este în regulă.

Fără resentimente, nu ?

- Deloc. - Este splendid.

Este bine că nu ai încercat să încerci ceva cu mine.

Un om foarte singuratic.

De ce, e doar un bețiv.

Ei bine, un bețiv nu poate fi singur ?

Da, poate fi. Nu m-am gândit niciodată la asta.

Ei bine, gândește-te la asta data viitoare înainte de a arunca pe cineva afară.

Nu este distractiv să fii singur, domnule proprietar.

Care-i problema, tu ești singură ?

Cine nu este ?

- Deci, asta este. - Deci, ce anume ?

M-ai făcut să mă întreb, așa cum vii aici singură.

Serios ?

Uite. Dacă ești singură, nu te voi deranja, vezi ?

Adică, dacă ești doar singuratică, nu te pot face să devii "nesinguratică".

- Mă înțelegi ? - Da, te înțeleg.

Ce vreau să spun este, dacă mai e altceva,

dacă ai probleme, poate pot să...

- Te-ai grăbi să mă salvezi. - Da, asta vreau să spun.

De exemplu, ce ai putea face ?

Ei bine, dacă o iei așa, presupun că există un singur lucru, cred.

- Adică, dacă ai nevoie de bani. - E foarte galant din partea ta.

Nu, este altceva. Dacă există vreun tip care te tulbură...

Chiar mai galant.

- Ei bine, ce zici ? - O să spun că ești foarte milostiv.

- Nu, nu vreau banii tăi, domnule... - Cum te numești ?

- Anton. - Domnule Anton.

Nu vreau banii tăi și nu vreau să fie nimeni lovit în cap.

Asta n-o să-mi rezolve problema.

- Nu-mi spui despre asta ? - Nu te-ar interesa.

Dar te-ar putea interesa să știi de ce vin aici.

De ce ?

- Locuiam aici. - Ai locuit ?

M-am născut aici.

Da ? Când s-a întâmplat asta ?

Acum aproximativ șaizeci de ani.

- Oh. - Cel puțin așa pare de mult.

- Care-i numele tău ? - Healy.

- Domnișoară ? - Um-hmm.

Măi, măi. Trebuie să arate mult mai diferit.

Arată.

- Nu ai vrea să vezi casa ? - Mi-aș dori.

- Acum ? - Nu acum.

Măi, măi.

Oh, ciao.

- Ciao. - Acesta este domnul Anton.

- Ce mai faceți, domnule Bolton ? - Bună, Joe.

- Ei bine, iartă-mă. - Mă veți scuza ?

Mi-ar plăcea să văd casa mai târziu. Să te întorci, bine ?

- Poți paria. - Mă scuzați, domnule Bolton.

- Ei bine, ce mai faci ? - Dar tu ce mai faci ?

Sfârșitul unei căutări de trei zile, așa mă simt.

- Chiar am angajat detectivi să te caute. - Aveam nevoia să mă gândesc.

- Evident, trebuia să faci ceva. - Îți voi spune totul despre asta.

Urechile mele sunt ale tale. Poate asta-i tot ce vrei de la mine.

Asta trebuie să aflu.

Uite, Dick, s-a întâmplat ceva când am spus că mă voi căsători cu tine.

Tu ai plecat și eu mă duceam la culcare, ții minte ?

Da.

Ei bine, nu m-am dus la culcare.

Tocmai i-am spus bărbatului de alegerea mea, că sunt al lui.

De ce nu mi-a tresărit inima ?

Deloc ?

Apoi anii au trecut și am fost din nou singură.

Primul lucru pe care l-am vrut era să ajung aici.

M-am îmbrăcat și am venit aici.

Dar de ce aici ?

Aceasta era casa mea când eram acea fată.

Oh. Oh, da.

Așa că am crezut că sunt din nou ea,

fata care și-a găsit primul vis de dragoste în această casă.

Și l-am comparat pe acel bărbat din visul meu cu tine.

- Presupun că m-am prezentat foarte prost. - Nu știu.

Nu am vrut să ne vedem a doua zi pentru că nu știam.

Așa că am venit din nou ieri seară și în această seară

și încă nu știu.

Jerry, sunt împotriva lui. Visele unei fete tinere sunt greu de învins.

Oh, dar nu mai sunt tânără, Dick.

M-am schimbat la fel ca și casa mea.

Uită-te la ea.

Era o casă atât de minunată.

Ei bine, Jerry, ce să spun la toate astea ?

- Ai crezut că sunt bogată, nu-i așa ? - De ce, nu m-am gândit la asta.

Eu m-am gândit. Acum o lună am pierdut-o.

- Și îmi dau seama... voi fi crudă, Dick. - Dă-i drumul.

Am realizat că dacă aș avea-o, nu m-aș mărita cu tine.

Banii mei mă țin în cursă ?

Acum, presupun că vei decide finalul cursei, întorcându-mi spatele.

Nu. Presupun că așa ar trebui...

dar nu.

Ei bine, vino să mă vezi mâine.

Da, o să știu atunci... mâine.

- Nu mi-am terminat băutura. - Taci ! Pleacă de-aici !

Stai un minut. Nu-l arunca afară.

- De ce nu ? - Este un singuratic.

Spune, ai luat-o razna ?

Ți-am spus, nu-l da afară. Însoțește-l afară.

- Să presupunem că nu vrea să fie luat ? - Atunci, lasă-l aici.

- Chiar vrei să rămâi aici, nu ? - Da.

- Ei bine, noapte bună. - Noapte bună, Dick.

Ești nebună dacă nu crezi că suntem făcuți unul pentru celălalt.

Ai de gând să mă mături pe picioare ?

Nu vei ști niciodată ce te-a lovit.

- Unde sunt ? Sunt măturată. - Oh, taci.

- Nu plecați, domnule Bolton ? - Ba da, Joe.

Da, a plecat în căutarea unei mături.

Unei mături ?

Da, va deveni un măturător.

Mă tem că nu te înțeleg.

Noapte bună, Joe. Noapte bună, domnule Bolton.

- Noapte bună, doamnă Bolton. - Noapte bună, domnule Healy.

Mi-e teamă că eu... Iar mă faci să ghicesc.

Oh, puțină bună dispoziție este tot ce contează, domnule Anton.

Este influența localului tău fermecător. Așază-te.

Chiar și vinul pare mai autentic.

Magia își întinde aripile.

Magia.

Da, acesta este cuvântul.

Magia.

- Așa simt. - Cum ?

Totul pare diferit,

nou, nou-nouț și strălucitor.

- Mă înțelegi ? - Nu. De ce face asta ?

Nu știu, dar o face.

Ei bine,

nu ai de gând să mă prezinți prietenei tale ?

- Domnișoara Healy, domnișoara Dawn. - Ce mai faci ?

Nu cred că te-am mai văzut.

Aceasta este a treia mea vizită.

- Nu pierzi prea mult timp, nu ? - Stai puțin, Iris.

Ea are dreptate. Am stat prea mult timp.

- Vrei să-mi primești cecul ? - Totul este plătit.

- Oh, domnule Bolton, desigur. - Noapte bună.

- Te conduc până la taxi, domnișoară Healy. - Nu te deranja, domnule Anton.

- Nu-i nicio problemă, sunt sigur. - Noapte bună.

- Stai puțin, Iris. - Lasă-mă să plec.

- Haide, fii o tipă de treabă. - Nu sunt o tipă de treabă, sunt o fraieră.

Hai, îți cumpăr o băutură. Încă nu ai pierdut nimic.

Nu ? Și nici nu mă voi dezlănțui.

El este al meu și nicio fătucă din Park Avenue nu mi-l poate lua.

El doar conduce o gagică la un taxi. Încearcă să fie politicos.

Politicos. Un fraier care încearcă să fie un domn.

Acum ascultă. Fără prostii în legătură cu el sau o să te lovesc chiar în nas.

Guy are dreptul să facă ce vrea.

Ce s-a întâmplat cu el, Leo ?

- Nu mai este același om. - Nu știu.

Doar vrea să se rănească, cred.

- Dă-ne câteva băuturi, Tom. - A mea să fie dublă.

Ei bine, noapte bună și mulțumesc din nou.

- Te voi vedea mâine ? - Mâine ?

Da, ai spus că vrei să vezi casa.

Dar de ce mâine ? Nu te gândești să închizi ?

Nu se ştie niciodată. Am câțiva prieteni care ar putea să vină în fiecare seară.

Oh, prieteni, nu ?

Da, doar prieteni cu o armă în fiecare buzunar.

- Duci o viață fericită, nu-i așa ? - Am una ?

Pirații de astăzi.

Asta-i amuzant. Tocmai am terminat de citit o poveste cu pirați.

Ei au furat multe femei.

Zile fericite.

Ei bine, noapte bună.

- Mâine ? - În regulă.

- La cină ? - De ce, bine.

Știi tu, ai ceva ce nu trebuie să pierzi niciodată.

- Da, ce ? - Ceva diferit.

Nu știu exact ce este. Este, ei bine,

captivant.

Sau este imaginația mea ?

- Ei bine, noapte bună. - Plecăm, șoferule.

Începeți cu aperitivele. Vreau țelina din Michigan.

- Dar nu mai este din sezon. - Ia-o !

Apoi măsline asortate, California Jumbos

și Palmeros italian.

În centru, vreau antreurile.

Pe margini, salamurile italiene...

iar între ele, mult caviar rusesc.

Alo. Da, Joe.

Așteaptă un minut și o să văd.

- Deja au venit bondocii ? - Da, domnule.

Da, ei sunt aici, Joe.

Cum ?

În regulă. El vrea platoul cu stridii.

Foarte bine, platoul cu stridii.

Da, Joe, totul decurge pur și simplu minunat.

Nu. De câte ori trebuie să-ți spun că nu-i încă timpul pentru Jellyman ?

Ea va fi aici.

Bună ziua, domnișoară Jellyman. Mă bucur că ai apărut astăzi.

Ei bine, nu-i așa întotdeauna, domnule Anton ?

Da, dar am vrut să vă văd atât de mult încât mi-a fost teamă.

Mult. Mult.

Atât de rău mi-a fost teamă că v-ați rupt un picior.

Sună ca ceva special.

Este cea mai specială noapte din viața mea și am nevoie de ajutor.

Mult. Mult. Hai să lăsăm chestiile astea pentru un minut.

- Așezăți-vă. Vreau să vă spun ceva. - Desigur.

Și acum, spune-mi. Vine o doamnă la cină în seara asta...

- Față de care nu-mi permit să gafez. - Să gafezi ?

Trebuie să-i fac impresie bună. Și dvs. trebuie să mă ajutați.

- Orice pot face. - Trebuie să veniți la cină cu noi.

- La cină ? - Da.

- Aici ? - Da.

La etaj ?

Vreau să simtă că dvs. și cu mine suntem prieteni vechi.

Vreau să vorbim despre lucruri care o vor face să creadă că sunt important.

- Am înțeles. - Oh, cerule, eu am spus asta ?

Da, dar n-o spuneți deseară. Vreau să vă folosiți toate replicile.

Oh, domnule Anton, nu am fost niciodată atât de încântată.

Imaginează-ți să țin un discurs.

Nu aș putea trece prin asta fără dvs..

- Doar să vă văd acolo mă va liniști. - Înțeleg foarte bine.

Acum, despre ce vom vorbi în seara aceasta la cină ?

Pentru că va trebui să mă întorc acasă și să mă îmbrac.

Și ce voi purta ? Ce voi purta ?

- Arată frumos, nu-i așa ? - Oh, sunt superbe.

Tony, masa este corect aranjată, nu ?

Nu o vei mai schimba, nu-i așa ?

- Care-i problema cu tine ? Nu-ți place ? - Oh, îmi place.

De fapt, am avut o zi minunată

și sunt fermecat că te-am cunoscut.

Oh, domnule Blainey.

Mereu m-am întrebat cum era sus aici.

- Poftiți, domnișoară Jellyman. - Oh, mulțumesc.

Ce mai faceți, domnișoară Jellyman ? Vai, arătați grozav.

Da ?

- Puteți paria că arătați. - Chiar așa arăt ?

Oh, sunt atât de entuziasmată. Acest loc este atât de minunat.

Este ca un loc dintr-o carte. Orice s-ar putea întâmpla aici.

Nu se întâmplă mai nimic.

Oh, dar seîntâmplă. Este câte un zâmbet pe fiecare față.

- Cum arată masa ? - Frumoasă, dar nu avem nevoie de acestea.

- De ce nu ? - Nu ne putem vedea.

E în regulă pentru mine. Nu vreau să fiu văzut.

- Oh, prostii. - Jim !

Cât de grijuliu ești, domnule Anton. Acestea sunt frumoase.

- Ei bine ? - Ei bine ?

- Ei bine ? - Îmi pare rău.

- Spune, aproape eram... - Nu, nu te exprima cu "spune".

Uite. Dacă vreau să fiu singur cu ea după cină,

vă voi face un semn așa și asta înseamnă că veți zbura.

Să zbor ? Unde să zbor ?

Veți pleca.

Oh, domnule Anton, trebuie să mă întorc acasă ?

Nu, nu.

Veți petrece restul serii aici, iar Leo vă va pregăti o altă masă.

Oh, mă simt de parcă îmi voi trăi viața...

pentru prima dată, în această seară.

Simt că o s-o iau în piept. Nu am fost niciodată atât de nervos.

Oh, priviți. Iat-o că vine.

Ridică-te, ridică-te.

- Simt că atârn de o frânghie. - Du-te la ea.

Amintește-ți de introducere, așa cum am repetat.

- Iar apoi o aduci aici. - Bună ziua.

Oh, bună.

Vai, arăți minunat. Ai venit la timp.

Arăți foarte frumos.

Vreau să te întâlnești cu o veche prietenă de-a mea.

Domnișoara Jellyman, domnișoara Healy.

- Sunt atât de încântată. - Ce mai faci ? Mănânci cu noi ?

- Da. - Oh, ce minunat.

Oh, oh !

- Oh, îmi pare atât de rău. - Chiar nu contează. Este numai apă.

- Nu se va păta. - Oh !

Un toast.

Pentru casa noastră, domnule Anton.

Este un loc minunat.

Andrew Carnegie avea o cameră similară cu aceasta.

Adică decorațiunile erau...

A fost un om remarcabil, nu crezi ?

Oh, da. Era foarte caritabil.

Da, avea o viziune grozavă, domnișoară Healy.

De asta are nevoie națiunea astăzi.

Chiar așa.

Care este părerea ta despre conferința de la Lausanne, domnule Anton ?

Oh, te referi la conferința din Elveția ?

Uh, chiar așa.

Crezi că-s doar niște discuții

sau dacă națiunile s-ar putea uni în cele din urmă ?

Ei bine, națiunile sunt ca niște oameni.

Oamenii se adună, domnișoară Jellyman ?

Ai spus-o fermecător.

Nu crezi ?

Oh, da. A fost foarte bine. Ai un chibrit ?

Intrăm cu tine, Maudie. Tatăl meu este foarte strict.

Nu mă lasă să mă văd cu băieți după ora 9:00.

Oprește-te din glumit, Maud.

De ce nu sunteți buni și mergeți acasă la soțiile voastre ?

Cine este ?

- Prințesa fermecată, fraiere. - Maudie !

Spune, nu-i lăsa pe acei băieți să intre.

Hei, gorilă !

Vino aici.

Ciao, Maudie.

Unde e Joe ? Trebuie să-l văd pe șobolanul acela.

Acum este destul de ocupat.

Nu-mi spune asta. Mi-ai spus-o de două ori la telefon.

Da, dar...

Să nu vinzi, să nu vinzi ! O să-l văd în seara asta.

- Așteaptă aici. Voi vedea dacă-i aici. - Voi fi sus, chiar după tine.

- Ciao, dragă, cum merge treaba ? - Bine.

- Ai fost insultată în ultima vreme ? - Dumnezeule, ce diamante frumoase.

Dumnezeu nu a avut nicio legătură cu asta, dragă.

Nu. Nu, mulțumesc. Nu mai vreau.

Nu, într-adevăr. Nu pot să mai beau nicio picătură.

Iartă-mă, domnule Anton.

- Oh, scuză-mă. - Desigur.

Spune-i domnului Jones că nu-l pot vedea astă-seară.

Da, domnule.

Joey ! Joey ! Măi, măi. Vino aici și sărută-mă, șmechere.

Să ne uităm puțin la tine.

Arăți grozav. Acum cine-i croitorul tău ?

Nu este rău, nu ?

- Cine sunt damele ? - Aceasta este domnișoara Jellyman.

- Ce mai faci ? - Mă bucur să te cunosc.

Și, domnișoară Healy.

Nici tu nu ești așa de rea. Încă știi să le alegi, dragule.

Care-i numele tău ?

Maudie Triplett, una dintre cele cu sângele albastru din Kentucky.

Dacă nu vă place culoarea, o vom schimba. Stai jos, dragule.

- Oh, ospătare, ospătare. - Da, doamnă.

Un scaun, fraiere. Serviciul de aici este extraordinar.

- Ai luat cina ? - Da... și a fost minunată.

Dar aș putea să aleg ceva din acele sticle.

- Ei bine, vrei să bei un întăritor ? - Oh, nu pentru mine, scumpo.

Întotdeauna am grijă de astea... Ce zici, dragule ?

Dle Anton, care este părerea ta despre planul rusesc pe cinci ani ?

Crezi că va funcționa ?

Oh, asta depinde, domnișoară Jellyman.

Totul depinde de modul în care conferința bolșevică...

Bolșevicii ! De ce, Joe, nu-mi spune că ai încredere în bolșevici ?

Asta îmi amintește de ceva.

Îți amintești noaptea în care am fost cu toții la casa Eaton...

când a intrat turma de gangsteri și au încercat să mă ia de la tine ?

Ar fi trebuit să-l fi văzut pe acest tânăr

cum s-a luptat pentru mine în noaptea aceea.

Acesta este un vin delicios.

Vă sugerez să încercați și altele.

Ai un client !

Dragule, îți amintești ultimul fast cu șampanie ?

De ce, am fost atât de chercheliți...

de ce, ne-au aruncat într-un jgheab...

și a trebuit ca cinci chelneri s-o facă și de cinci polițiști pentru a ne aresta.

Oh, Joe, a trecut o viață să te văd. Vino aici. Strecoară-te lângă mine, dragule !

Ești membră a Crucii Roșii, domnișoară Healy ?

Oh, da, sunt.

Precum spuneam, viața este foarte tristă.

Acesta este primul moment fericit pe care-l am de la 27 de ani.

- Ai stat ascunsă, dragă. - Ai dreptate.

Nu fac altceva decât să învăț, să învăț.

Urăsc școala domnișoarei Prinny și pe domnișoara Prinny !

Haide, cu toții o urâm, ce zici de asta ?

Bună.

- Bănuiesc că este timpul să vedem casa. - Bine, haide.

- Unde vă duceți ? - Ne vom întoarce.

- Vreți un taxi ? - Nu vreau să mă întorc acasă.

- El a spus că nu trebuie. - Da, vom avea o noapte de pomină.

Mergeți voi înainte. Noi trebuie să vorbim.

Maudie și cu mine avem foarte multe lucruri în comun.

Tu ai spus-o.

Ei bine, ne vedem mai târziu, d-șoară Jellyman.

A fost un mare succes.

- A fost încântător, d-șoară Triplett. - Bine, dragule.

Orice ai face este în regulă pentru mine.

- Oh, este o damă minunată. E în regulă. - Nu este minunat ?

Nu este așa ? Când l-am cunoscut, era un jucător de mâna a treia.

Dar întotdeauna am spus că el avea perspective, Mabel.

Maudie, crezi în dragoste la prima vedere ?

Nu știu, dar economisește mult timp.

- Paharul tău este gol. - Nu mai pot să beau.

Acum ascultă-mă, Mabel, dacă vrei să ajungi pe Broadway, trebuie să înveți să-l iei.

La fel de bine poți întrerupe actul chiar acum.

În această noapte vei citi din jurnalul tău.

- Ai spus-o, iubito. - Bine, drăguț !

Maudie, chiar crezi că aș putea scăpa de inhibițiile mele ?

De ce, sigur. Am un vechi portbagaj în care să le pui.

Drăguț !

Aceasta era camera noastră de muzică.

Da ?

Acolo erau uși glisante.

Obișnuiau să mă închidă și mă puneau să exersez.

Pianul... Lasă-mă să văd...

Da, era acolo.

Tata a iubit această cameră.

Îmi amintesc cum mama îi cânta.

Tatălui tău îi plăceau lucrurile frumoase, nu-i așa ?

- Și cunoștea muzică. - Scuză-mă, domnule Anton.

- Ce este, Jerky ? - Frankie Guard este la parter.

- Singur ? - Da.

Voi coborî imediat.

Nu crezi că ar fi mai bine să aștepți în sala de mese cu domnișoara Jellyman ?

Lasă-mă să rătăcesc de una singură.

Bine. Voi reveni în două secunde.

- Stai puțin, Joe. - Ce s-a întâmplat ?

- Să nu vinzi locuința. - De ce nu ?

Știu ce încerci să faci cu acea fată, dar nu vei reuși.

Stai de partea ta a gardului.

De unde știi care este partea mea a gardului ?

- Ce te-a făcut să te răzgândești ? - Nu-mi plac necazurile.

- Știi tu, dacă le pot evita... - Treci la subiect.

Ei bine, ai cerut 250 de bătrâne. Îți dau 200. Nu spune că nu-i corect.

- Vândută ! Ne vedem mai tarziu. - Stai puțin, Joe. Avem acte de semnat.

Nu pot astă-seară, ne vedem mâine seară. Nu-ți face griji, totul va fi bine.

Ce-i cu tine ?

Nimic.

Nu-mi place să interferezi în afacerile mele.

Bine, băiete, nu voi spune mai multe despre asta.

Stai puțin, Leo.

Ce-ți pasă pe ce cale mă duc ? Mergi cu mine, nu-i așa ?

- Nu sunt prea sigur. - Fraiere, ce fel de om crezi că sunt ?

Nu am trădat un prieten niciodată în viața mea și o știi.

Asta-i ceva diferit. De ce n-ai spus asta de la început ?

- Cât ai obținut ? - Două sute de bătrâne. 25 sunt ale tale.

Vai, asta-i minunat, Joe.

Când spun că te avertizez,

d-șoară Park Avenue, înseamnă că te avertizez.

Dar draga mea fată, domnul Anton nu înseamnă nimic pentru mine.

Spune-i asta lui Sweeney.

Și nu sunt fata ta dragă.

Scuză-mă.

Hei, stai puțin ! La fel de bine te-ai putea obișnui cu mine...

pentru că voi fi companioana ta pentru tot restul nopții.

- Arunc-o afară. - Vrei să spui, „condu-o “afară.

Adică arunc-o afară și ține-o afară.

- Haide, Iris. Vreau să vorbesc cu tine. - Cum ?

- Hei, tu ! - Fără prostii.

- Te-ai uitat la această cameră ? - Oh, da.

Cu asta te alegi când iubești pe cineva: doar cu aerul.

Nu are nimic de-a face cu mine.

Nu mă da afară, Leo.

Scuze, Iris. Trebuie să fac ce mi se spune.

Dacă îți promit că nu voi face probleme, mă lași să rămân. El nu va ști că sunt aici.

- Ah, Leo, nu mă arunca afară. - Ordinele sunt ordine.

Da, dar jur că nu voi face nimic. Nu te-aș minți, Leo.

Voi înnebuni acolo, pe stradă. Te rog.

- O să ajung într-o încurcătură. - Nu, îți dau cuvântul meu.

Nu voi face nimic ca să te bag într-o belea.

- Ei bine... - Mulțumesc.

Hei, Leo, tipul acela de la ziar,

cel care scrie articolele, spune că trebuie să intre.

El trebuie să rămână afară. Joe nu-l vrea aici. Ciripește la toți.

- Pleci acasă, Iris ? - Poate.

- Nu cel pe care îl cunoaște John ? - Ba da.

El ce a făcut ?

- Aceasta este camera ? - Da.

Ce să mai zic despre asta ?

Doar că patul meu nu era acolo.

- Era chiar aici... - Da ?

Lângă fereastră.

Iar în unele nopți, lumina lunii obișnuia să se strecoare.

Am ajuns să cred că era ca o mare.

- Mâna mea era o barcă. - Da.

Pot să văd cum o făceai.

Vai.

Nu am văzut niciodată atâtea poze.

Nu-i așa că-s frumoase ?

Am avut una acolo.

- Una singură ? - Uh-huh. O litografie de Rembrandt.

- Ai văzut vreodată ceva de acest gen ? - Nu, nu am văzut niciodată.

Am luat 18.

Aș fi putut să le iau și pe celelalte șapte, numai că am întârziat cu o zi.

Poate că așa este mai bine.

Tu ce vrei ?

Tu ! Nimeni nu mă refuză ! Nimeni !

Du-te acolo, d-șoară Park Avenue.

Haide jos, Joe.

Este destul de aproape ?

Spectacolul nu continuă fără mine. Dacă nu sunt în el...

tu nu joci.

Așa este, continuă și suspină, d-șoară Park Avenue.

Vei vedea un spectacol pe care nu-l vezi în Park Avenue.

Măi, măi, nu este Iris, fetița cu pistolul !

Spune-ți rugăciunile tale, Joe.

Draga micuță Iris cu pistolul ei cu apă.

Mi-e teamă că vei vedea un spectacol urât, d-șoară Healy.

Da ? Îți dau zece secunde să-ți spui rugăciunile.

Atât de repede ? Începe numărătoarea, vrei ?

Sigur. Voi începe chiar acum. Unu, doi,

trei,

patru, cinci.

- Şase. - Nu o lovi, Leo !

Oh, lasă-mă în pace.

Măi, măi, micul tău spectacol s-a terminat. Nu ți-am spus că va fi groaznic ?

Oh, Joe, îmi pare rău. Nu am vrut, sincer, n-am vrut.

Am auzit o împușcătură ?

Da, colega de joacă încerca pistolul ei cu apă.

De ce, mică mincinoasă ! M-ai tras pe sfoară, nu ?

Am o idee ca să te arunc pe fereastră.

Nu face asta. Ar putea rămâne singură.

Haide. Du-te, du-te !

În regulă. Cu toții suntem terminați, domnule Înfumurat.

Nu m-aș plimba pe stradă doar ca să te văd !

Îmi pare foarte rău că trebuia să se întâmple asta.

Mie nu. Mi-a plăcut. Piratule !

Ai luat-o razna ? Pleacă de lângă fereastră înainte să te arzi de la lună.

Când nu poți dormi, nimeni altcineva nu poate, nu-i așa ?

- Ea m-a sărutat. - Mi-ai mai spus asta.

Îți spun din nou. Nu te deranjează, nu-i așa ?

Sunt cam obosit, dar nu mă deranjează.

Ea m-a sărutat. Trebuie să mă iubească. - De unde știi ?

Pentru că m-a sărutat și un sărut este un sărut, nu-i așa ?

- Nu știu nimic despre aceste femei. - Ce vrei să spui prin „aceste femei" ?

- Poate că ele sărută deoarece le place. - Le place la nebunie.

Poate le place, dar nu și de cel pe care îl sărută.

- De ce îl sărută ? - Le place să se sărute.

Ce știi tu ?

Ai dreptate. Nimeni nu mă sărută vreodată.

Pun pariu pe zece dolari că nu o vei mai vedea vreodată.

Sunt de acord.

Da, sunt de acord și tu vei pierde !

- Hei, Puggie ! - Da ?

- Adu-mi apă minerală cu puțin brom, bine ? - Bine.

Ohh.

Nu, domnule, nu e nimic mai bun decât patul tău.

Tu ai spus-o. Ei bine, nu se va mai întâmpla.

Ooh. Crezi că poate am răcit ?

Nu, este doar un cârcel.

Ești sigur că nu am răcit ?

Nu. Care-i problema ?

Încerci să fii unul dintre acei „ipohondrii”?

Și tu studiezi cu acea profesoară ?

Hei, Puggie, poți să-ți imaginezi că tipul se teme de frig ?

Intră.

Poftim, Mabel.

Oh, Leo. Pune-o chiar acolo, scumpule.

Ce ți-am spus, Mabel ? Te poți baza întotdeauna pe Leo.

Cât timp voi, două dame stați aici ?

Dragul meu tânăr, asta-i o întrebare foarte dificilă la care să răspund.

Ei bine, trebuie să am acest pat în seara asta !

Băiat drăguț.

Prețul plăcerii.

Haide, dragă, pune-ți asta sub curea.

- Ce este ? - Nu mai contează ce este.

Te va pune înapoi pe picioare.

Nu voi mai sta niciodată pe picioarele mele.

Grozavă fată.

- Acum ești conștientă, dragă ? - Ah.

Asta îți va face bine, dragă.

Chimia este un lucru minunat.

Voi spune că este, dar știu câteva droguri...

care nu a făcea niciodată un ban până la prohibiție.

Oh, asta îmi aduce aminte de ceva.

Că am un curs la științe politice chiar în această dimineață.

Nu în această dimineață, dragă. Este 4:30 după-amiaza.

- Îmi spui adevărul ? - Nu te-aș păcăli, dragă.

Oh, domnișoară Prinny ! De ce, n-am ratat nicio zi în viața mea.

Domnișoara Prin... Ce va crede domnișoara Prinny ?

De ce, va crede că ai tras-o pe sfoară.

Oh, nu, dragă. Nu... Nu spune asta.

Haide, dragă, beaa asta și Prinny poate să se ducă în pădure.

Nu, mulțumesc, dragă, nu mai vreau de băut. Mulțumesc.

Dacă domnișoara Prinny află că am fost într-o bodegă toată noaptea.

- Nu mă va mai lăsa să țin lecții. - Grozav.

Maudie, fii serioasă.

De ce, acesta este stilul meu de trai.

- Traiul tău ? - De ce, dragă, îți pierzi timpul.

De ce, cineva ca tine cu ținută și clasă, ai face mii în afacerea mea.

Afacerea ta ? Îmi ceri să vin în afacerea ta ?

De ce, desigur. De ce nu ?

Este una dintre cele mai bine plătite slujbe.

Oh, desigur că recunosc că afacerea ta a fost...

un factor deosebit în construirea civilizației.

Și, desigur, le-a protejat pe femeile bune...

și astfel s-a păstrat sfințenia căminului.

Și acolo, erau femei precum Cleopatra

și, bineînțeles, Franța datorează foarte mult lui Du Barry și...

Dar eu, dragă ?

Nu crezi că sunt puțin bătrână ?

Spune,

cu ce fel de afacere crezi că mă ocup ?

Oh. Oh, te rog.

Oh, dragă. Să nu mai spunem nimic despre asta.

Spune, ascultă, dragă, m-ai înțeles greșit.

De ce, am un lanț de saloane de înfrumusețare.

Oh, înțeleg. Aceasta este afacerea, o cosmeticiană.

- Da, asta este. - Oh, înțeleg.

- Dar cum mi se potrivește ? - Ca o mănușă. Ai fi o amfitrioană bună.

Oh, da ? Continuă.

Vezi tu, deschid un mic local aici în New York.

O să-l numesc „Institutul de frumusețe.” Nu sună rău, nu ?

Destul de bine.

Trebuie să am pe cineva care să arate distins, ca tine.

- Frumos din partea ta. - Îți spun ce voi face.

- Îți voi da 100 $ pe săptămână și... - 100 $?

Îți voi da și din încasări. Ce spui ?

Oh, este prea minunat.

Stai pe lângă mine, dragă, și o să te fac o blondă de platină.

Este prea fermecător. Nu pot să realizez.

Pot să am unele chestii care o fac pe d-șoara Prinny să meargă în pădure ?

- Poți paria că poți. - Oh.

Am crezut că ești sigur că ea se întoarce.

Ei bine, nu-mi asum niciun risc. Sună-le pe toate cu numele de Healys.

Dar sunt 1.700.

Nu-mi pasă dacă sunt și un milion. Găsește-o.

Sunt la telefon cu biroul lui Bolton, Joe.

Alo. Domnul Bolton este acolo ?

Joe Anton.

Crezi că el va fi acolo în după-amiaza asta ?

Știți unde îl pot localiza ? Nu mai contează.

Caută-l aici pe detectivul orașului, Joe.

Oh, iată-l, Joe.

- Ei bine, ai găsit-o ? - Nu dăm greș niciodată, băiete.

Domnișoara Healy te așteaptă ?

- Da, într-un fel ea mă așteaptă. - Voi vedea dacă este acasă.

- Numele din nou, te rog ? - Domnul Anton.

Așteaptă aici.

Ciao.

Oh, ciao.

Ei bine, aceasta-i o surpriză ! Timpuri incitante ?

Da, uh, asta mă încântă cu adevărat.

- Ce te face așa ? - Această vedere.

Oh, da, clădirile chiar sunt captivante.

Dar această vedere nu se compară cu... Vino pe aici.

De aici poți vedea portul.

Uită-te.

- Ce să zic... - Ei bine, spune-o.

Nu aș ști cum s-o spun. Vai.

Ce mai locuință în care să trăiești.

Da, este drăguță.

Dormitorul acesta este deosebit de cel vechi.

Pariez că lumina lunii vine pe acolo, cu siguranță.

Presupun că da. Nu o mai observ așa cum obișnuiam.

- Asta-i o poză cu Bolton, nu-i așa ? - Uh-huh.

Asta-i alta, nu ?

Da, acesta este poneiul lui preferat.

O mârțoagă, cu siguranță.

Tu și domnul Bolton sunteți prieteni vechi, nu-i așa ?

Desigur.

Apropo, ce s-a întâmplat cu prietenele tale ?

Care prietene ?

D-șoara Jellyman și d-șoara Trip... Cum se numea ?

- Triplett ? - Da, așa.

- Oh, nimic. - Mi s-au părut că erau așa de drăguțe.

Domnule Anton !

- Ce ? - Te rog.

Ce vrei să spui ?

Ei bine, este destul de brusc.

- Ce-i atât de neașteptat ? - Nu crezi ?

Nu m-ai sărutat aseară ?

- Oh. - Nu ai făcut-o ?

Ei bine, ba da, desigur.

- Dar asta a fost ieri seară. - Am fost încântată. A trebuit să fac ceva.

- Oh, ai fost încântată, nu ? - Da, teribil.

- Deci asta-i tot ce-a însemnat. - Ei bine, dar, bineînțeles.

Ce ai crezut că ar putea însemna ?

Îți voi spune ce am crezut.

Am crezut că s-ar putea să fii îndrăgostită de mine, vezi. Acum știi cât de prost sunt.

Oh. Crezi sau nu, am venit să te cer în căsătorie.

Oh, îmi pare foarte rău că ai luat-o așa.

Să nu-ți pară rău. Acum am înțeles bine.

Ai fi sărutat pe oricine ar fi făcut același lucru.

Ei bine, nu știu despre asta. Eu...

Oricum, nu a însemnat nimic.

Da, pirații din ziua de azi sunt destul de proști.

Pe curând.

Oh, domnule Anton, așteaptă.

Nu știu ce să spun.

Dar știu că nu vreau să pleci gândind rău despre mine.

Fără resentimente.

Poate vei renunța la „55” din nou.

Ei bine, nu știu. Domnul Bolton și cu mine plecăm în străinătate joi.

- Cu domnul Bolton ? - Vom fi căsătoriți.

- Oh. - Înțelegi ?

Da. Nu știam că ești îndrăgostită de el.

- Nu sunt. - Nu ești ?

Ei bine, de ce te căsătorești cu el ?

Nu-mi spune că te căsătorești cu el pentru banii lui ?

Te-ar surprinde foarte mult ?

Deci asta este. Măi, măi.

- Ei bine, ce ? - Nimic.

Banii sunt un motiv destul de bun, iar el are ce să împartă.

Cu siguranță te felicit.

De ce, vorbești de parcă asta-i tot ce are de oferit.

Nu, nu am nicio ceartă cu el.

Și sunt sigur că vei fi foarte fericită. Ai tot ce-ți trebuie.

Ce ai crezut că vreau ? Ceva ce tu aveai ?

Acum, acum, nu da atenție la tot ce spun.

Dar am avut o idee, vezi ? Am avut o idee că de această parte a lumii...

există ceva care merită riscul și am încercat.

Dar acum văd că era doar imaginația mea.

Cu alte cuvinte, îmi spui că asta crezi despre mine.

Îți spun că așa cum te văd acum, ești doar o altă damă cu o fustă.

Și nu există nicio diferență între tine și Iris,

cu excepția modului în care vă faceți unghiile.

De ce, cum îndrăznești să-mi vorbești așa.

Ei bine, draga mea Park Avenue, cred că îndrăznesc,

pentru că nu am altceva decât dispreț pentru tine.

Dispreţ ?!

Nu, nici asta nu aș spune.

Ar fi bine să retragi cuvântul.

Nici măcar nu-mi păsa. Nu însemni nimic pentru mine, chiar nimic.

Și dacă aș fi fost un pirat și te-aș fi avut pe corabia mea,

te-aș fi azvărlit echipajului.

Pleacă de-aici. Pleacă de-aici !

Știu și singur drumul.

Pe curând, frumoaso.

- Nu te înțeleg. - Înțelegi engleza ? Eu nu mai vând.

Nu poți să te răzgândești așa, Joe.

- Vrei să-mi spui ce să fac, nu ? - Știi și tu asta.

Ar fi bine să-ți schimbi tonul vocii sau îl voi schimba pentru tine.

Țineți-vă mâinile în buzunare.

Bine, Joe, dar nu o să fii aici mult timp.

Ce vei face ? O să-mi ții alt discurs și-mi vei spune cât de dur ești ?

Nu, am terminat de vorbit.

Asta-i grozav. Haideți băieți.

- Vezi ca băieții să iasă întregi, Blainey. - Bine, Joe.

- Cum merge treaba la etaj ? - Grozav.

Ce s-a întâmplat ? A renunțat la tine ?

Nu-ți fă griji. Hennessey și-a plătit nota ?

- Bun băiat. Te-ai întors în curtea ta, nu ? - Tu ai spus-o.

- Strada 55 West. - Știu locul, doamnă, îl știu.

Bine, Tom.

Dar norocul meu nu trebuie să interfereze cu lecțiile tale, domnule Anton.

Nu mai iau nicio lecție, d-șoară Jellyman. Am terminat cu ele.

- Ai terminat ? - Au dispărut în lumină.

Și te comportai atât de frumos.

- Nu mai sunt un gentleman. - Are dreptate, Mabel.

Ce sens are să încerci să fii ceva ce nu ești ?

Acest tip a avut dreptate de la început. Tu doar ai crezut că greșeai.

Haide, treci peste asta, amice.

Întotdeauna o amică, nu, Maudie ? Ce credeți despre ea, domnișoară Jellyman ?

Așteptați-mă.

- Unde e domnul Anton ? - Este prin preajmă.

- Pot face ceva pentru tine ? - Da, spune-mi unde este.

- Așază-te. Să văd dacă-l găsesc. - Nu mă așez.

Atunci stai în picioare și eu voi vedea dacă îl pot găsi.

Nimeni nu poate spune lucrurile pe care mi le-a spus și să se scape !

Oh. Doar un minut. Doar un minut.

În continuare, băiete. Știu ce să fac dacă se întâmplă cel mai rău lucru.

- Îl anunț pe unchiul tău. - Valea. Nu vezi că sunt ocupat.

- Este o tigroaică în hol. - Despre ce tot vorbești ?

Doamna, d-șoară Healy, cea elegantă.

Parcă ai văzut-o sus cu irlandezul ei ?

- Ea unde este ? - Jos în hol.

În regulă, șefu'.

Ascundeți-vă armele și luați-o ușor.

Îmi cumperi o băutură, Joe ?

Se pare că te descurci bine.

- Deci, aici erai. - Continuă, nu mă lăsa să te opresc.

- Ei bine, ai avut dreptate, nu-i așa ? - Nu te înțeleg.

Ai spus că sunt o mulțime de lucruri. Poți vedea că ai avut dreptate.

Nu e nimeni la fel de rău ca mine, nimeni !

Și m-ai arunca la echipaj, nu ?

Ai spus că sunt ca Iris și sunt aici pentru a-ți demonstra.

Acest lucru doar dovedește ceva foarte diferit.

Ce vrei să spui ?

Dovedește că ești o doamnă și că m-ai blocat puțin cu asta.

- Despre ce vorbești ? - Tu despre ce crezi că vorbesc ?

Crezi că ai fi venit aici dacă nu m-ai fi dorit ?

Această bodegă este doar o modalitate fantezistă de a o arăta.

Acum mă plictisești.

Dacă te plictisesc, este pentru că vorbesc în loc să te iau,

iar tu pentru asta ai venit aici.

- Fă bine și lasă-mă să plec ! - Nicio șansă. Asta-i ceea ce vrei.

Cum îndrăznești ?! Vechia replică "cum îndrăznești".

- Lasă-mă să plec ! Lasă-mă să plec ! - Nicio șansă.

- Frankie Guard este aici, Joe. - Luați repede pistoalele.

- Nu, Joe, nu poți. - Dă-te din cale.

Oh, Joe, așteaptă. Nu poți coborî acolo.

Te iubesc ! Nu am știut-o, dar acum știu.

Știi ce spui ?

Ai avut dreptate. De asta m-am întors.

Oh, te iubesc.

Joe ! Joe ! Haide, Joe ! Ei strică totul.

Spune-le să se oprească. Nu fac decât să-și distrugă propria magherniță.

Oh, domnule Anton, te rog să nu-i spui „magherniță”.

Haide, Mabel. Scoate cărțile alea.

Se pare că urmează să ia mai multe lecții.

Traducerea realizată de Gicu