Original subtitles

Mulțumesc că m-ați adus cu mașina, dl primar, dar chiar nu trebuia.

Vai de mine, se poate, dna Dana?

Aveți un organism sensibil, sunteți plăpândă.

Eu?

Da, adică cum să vă las să mergeți neînsoțită?

Dacă vi se face rău pe stradă? Nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva.

Dar n-am nicio boală.

Am venit doar să-mi fac o radiografie la dinți.

Nu-mi spuneți mie despre dinți, că știu totul despre dinți.

Toate nenorocirile încep de la dinți.

Dacă vă trăgea curentu la dinți? Aveți ceva să vă acoperiți urechile?

Am. Și puteam să vin și pe jos. Chiar nu trebuia să vă deranjați.

Nu e niciun deranj.

Dacă ar fi așa, m-aș deranja de șapte ori pe zi.

De ce-aș veni de șapte ori pe zi la spital?

Nu, nu la spital. Unde aveți treabă. La bancă, la piață, la coafor.

Aoleu, am nevoie să merg la coafor?

Nu, nu, nu, n-am spus asta. Aveți un păr admirabil!

Altceva voiam să zic, e o plăcere să fim împreună când vă aduc la spital.

Adică, când suntem împreună în mașină. Pentru radiografia de dinți.

Dna Dana, lăsați-mă să vă însoțesc

că nu știți câte nenorociri se întâmplă între o mașină și o intrare în spital.

Nu vă speriați, dna Dana, e decât o nucă.

Fugiți, dna Dana! Fugiți!

Dna Dana!

- Ați pățit ceva, dl primar? - Un fleac! M-au nimerit!

Fir-ați ale dracu! Jur solemn în clipa asta,

că Stelu să n-aibă liniște până nu scapă de nenorocitele astea. Ho!

Stai numai un pic, numai un pic. Ce faci, ce faci, ce faci?

- Mă despart de chitară. - De ce?

Mămica mi-a zis că nu mai am voie să cânt la ea,

că fac prea mult zgomot prin casă, plus că muzica poate fi și periculoasă.

N-ai văzut și tu, muzica rock poate duce la satanism, la consum de droguri.

Da, dar de ce s-o arunci? Mai bine dă-mi-o mie dacă…

- Știi să cânți la chitară? - Vai de capul meu, da cum?

Mă uit așa la tine și văd că…

Chitara m-a ajutat să trec peste un moment foarte dificil din viața mea,

eram adolescent, eram rebel

și tocmai luasem medalie de argint la olimpiada de matematică.

Vă dați seama, argint doar?

Nici în ziua de azi nu știu cum am reușit să trec peste.

Nu se mai poate așa ceva!

Oameni terorizați, oameni atacați ziua în amiaza-mare pe stradă?

Aceste elemente dăunătoare pentru localitatea noastră pașnică,

trebuie stârpite.

Dle primar, vorbim despre niște păsări, totuși.

Nu sunt păsări, Mitică, sunt infractori cu aripi.

Una dintre ele m-a nimerit cu ceva direct în ochi.

Dacă se permite, cu ce v-a dat direct în ochi?

Cu obrăznicie, Cornele, cu asta m-a nimerit.

- Cu ditamai obrăznicia direct în ochi. - V-a făcut ochiul căprui, domn primar.

Domn primar, sunt păsări. Ce vreți să facă, rebus?

Noi le-am invadat teritoriul.

Și în plus, să știți că sunt niște animale foarte foarte inteligente.

Inteligente, pe naiba! Țapul, ăsta este animal inteligent.

Am cunoscut eu odată un țap care știa să joace șah.

Nu juca el foarte bine, dar se străduia.

Dacă sunt așa de inteligente de ce s-au luat de mine?

În Mangalița eu sunt regele junglei, și peste oameni și peste animale.

N-o să permit să facă mișto de mine niște păsări.

Hai, vreau idei. Idei ca să scăpăm de ele.

Domn primar m-am gândit așa.

Să punem câte o sperietoare de ciori la fiecare colț de stradă.

În felul ăsta rezolvăm și treaba și dăm și de lucru lui Marcel.

Hai, Doinița, astea nu se sperie nici de oameni, darămite de momâi?

Dle primar, să le trimitem o somație.

Foarte bună idee, Cornele. Foarte bună.

Cum dai tu somația, zbori până în vârful copacului să i-o înmânezi?

Lasă, domn primar, că știu eu cum se rezolvă,

că eu am răfuieli vechi cu jegoasele astea cu aripi.

Cinci ani de zile m-a urmărit una, Rafaela îi spuneam.

- Cui îi spuneai tu Rafaela? - La cioara aia de mă urmărea.

Te-a urmărit pe stradă Rafaela 5 ani de zile?

- Da, 5 ani de zile m-a urmărit. - Doamne ferește!

Ieșeam din casă, Rafaela venea în picaj ca avioanele alea de vânătoare

să-mi scoată ochii.

Mergeam cu mașina, Rafaela se arunca în fața la mașină să fac accident.

Dormeam și eu liniștit ca orice om, apărea Rafaela la geam,

zgâria geamul să nu pot să dorm, să mor de insomnie.

- Dar de ce? - De răzbunare.

I-am stricat cuibul care și l-a făcut la mine pe pervaz.

Cinci de zile m-a ținut minte nenorocita

și m-a chinuit ca jandarmii pe oamenii nevinovați.

Cum ai scăpat de Rafaela?

Am pândit-o să văd în ce copac și-a refăcut cuibul,

am pus mâna pe o drujbă, am făcut copacul ăla surcele.

Doar așa am putut eu să mă despart de Rafaela.

Distrugându-i cuibul de două ori. Foarte matur, n-am ce să zic.

Ochelaristule, ia vezi că ești cam obraznic, ai înnebunit la cap?

Acolo era o chestiune de viață și de moarte. Era ori ea, ori Bebe.

Și eu cum țin foarte mult la Bebe, auzi…

Domn primar, ce vreau eu să propune e în felul următor:

urmărim în copaci are cuiburi și jap!

Și jap ce?

Cum și japă ce? Jap cu copacii la pământ!

Să le învățăm minte pe jegoasele astea să nu mai chinuie ele suflete nevinovate.

Doar n-aveți de gând acuma

să începeți să tăiați copacii ca să scăpăm de ciori.

Și-așa sunt puțini!

Nu, Mitică, nu facem noi așa ceva, Doamne ferește!

Asta ar însemna să fie o crimă! Bineînțeles că nu ne permitem așa ceva.

Domn primar! Oameni buni, ce stați?

Domn primar!

Mangalița se află în pragul unui dezastru ecologic,

avem încălzire globală, avem răcire globală,

pun pariu că dacă cineva s-ar uita de sus din satelit la noi

ar vedea fix deasupra Mangaliței o gaură în stratul de ozon de la cât s-a poluat,

iar noi tăiem copacii. Asta ne trebuie nouă, să tăiem copacii?

Dacă începem să tăiem copacii, gata! Ne-am programat singuri înmormântarea.

Marcel. Marcel, vino aici.

Să nu mă faci de răs, că nu știu ce-ți fac.

Cu ce să te fac de râs, dragă?

Poate te pufnește râsul, poate spui bancuri,

poate respiri zgomotos, abține-te.

- De la respirat? - De la orice.

Mătușa Milica a fost o sfântă. Eram așa de apropiate.

Nu mă așteptam să moară așa, pe neașteptate.

- Câți ani avea? - De unde să știu eu?

- Și de ce a murit? - Habar n-am.

- Dar când v-ați văzut ultima dată? - Uite, vezi, de-asta îți spun.

Că mereu mă faci de râs în momente d-astea vulnerabile.

Am fost nepoata favorită a lui mătușa Milica.

Și cel mai important e că-mi făcea gogoși când eram mică

și n-o suporta pe Emilia. Asta-i tot ce contează, da?

Hai!

- Dumnezeu s-o ierte. - Dumnezeu s-o ierte.

Mătușa Milica era

era cel mai zgârcit

și cel mai egoist și cel mai zgârcit om pe care l-am cunoscut vreodată.

Dar asta-i perfect. Și știți de ce?

Pentru că oamenii zgârciți și egoiști lasă în urmă cele mai mari moșteniri.

Coleguța, îmi pare nespus de rău pentru pierderea suferită.

Să știi că și eu am avut o pierdere similară de curând.

- Ce pierdere, Neluțule? - Mi-am pierdut briceagul meu preferat.

Model Căprioara, din 1963. A fost o zi neagră.

Cum poți să repari relația mea cu un om cu relația ta cu un briceag?

Plus că eu o cunoșteam pe mătușa Milica din copilărie.

Și eu aveam briceagul din copilărie.

Mi l-a dat tata când am reușit să termin clasa a III-a.

Te rog să încetezi să mai compari relația mea cu mătușa Milica

cu relația ta cu un cuțit. Dacă vrei să mai avem o relație.

Iartă, iartă-mă, coleguța, iartă-mă.

Plus că eu eram nepoata preferată a mătușii Milica.

Mie-mi făcea gogoși în copilărie.

Și ce-mi plăcea cel mai tare la ea, era că nu putea s-o sufere pe Doina.

Mătușa Milica m-a traumatizat toată copilăria.

Îmi spunea ba că sunt prea grasă, ba că sunt prea slabă.

Dar singurul motiv pentru care am venit la înmormântarea asta,

e că avea o ditamai casa.

Traumele sunt traume, dar înmormântările se lasă cu moșteniri,

și moștenirile sunt pe bani. Plus că vreau să-i demonstrez

și că n-o să mor fată bătrână, așa cum zicea ea.

Cine e într-o relație acuma, tanti Milico?

Aud? Adică, stai că n-am cum să aud.

Ce tragedie, surioară. Mătușica noastră nu mai e, Doamne.

Eu nu mă mai opresc din plâns de când am aflat.

- Uite, așa, pe nepusă masă s-a dus. - Da, da, da.

Parcă mai ieri era verde și plină de viață și acuma uite-o.

Poate ar mai fi trăit și ea, săraca, dacă o vedea un doctor care se pricepe,

dar așa, cu doctorii de la noi din oraș, ce să mai?

Ce vrei să spui? Ce au doctorii de la noi din oraș?

Ce-ai, am spus o vorbă, n-am dat cu parul!

Că și dacă dădeam cu parul, doctorii din oraș ce să pice ei,

că nu știau ce să facă.

Uite, cum n-au știut nici cu mătușa Milica.

Mătușa Milica a murit de inimă rea.

Că niște funcționari publici au pus-o pe drumuri.

Că aduceți copie după certificatul de naștere…

Vă trebuie dosar cu șină, că n-ați complet…

Terminați, cățelelor. Nu mai poate omul să moară liniștit,

că se trezește cu voi certându-vă la căpătâi.

- Mătușă Milica. - Mătușă Milica.

- Hai, Găbițule, zi. - Ce vrei să zic, Sică?

Zi: am venit să-ți iau sufletul, păcătosule.

- Dar de ce aș vrea să spun așa ceva? - Zi, Găbițule!

Am venit să-ți iau sufletul, păcătosule.

Mor!

Ești leit, exact demonul ăla care l-am văzut aseară în „Sexorcistul 2“.

Sexorcistul 2?

Da, frate. Deci, e un film exact ca exorcistul,

dar cu dublu de acțiune, dacă mă înțelegi pe unde bat.

Stai să-ți zic ție de acțiune, că tu ești mileu pe televizor.

Nu mai râde, Sică.

Am ieșit aseară cu Svetlana și era frig și am răcit tare, tare.

Așa, și?

Și mi-a dat haina să mă încălzesc, dar degeaba.

Svetlana ți-a dat ție haina ca să încălzești tu.

Dar degeaba, că tot mai răcit.

Găbițule, pun și eu o întrebare, dacă nu te superi, da?

Tu ești sigur că tu ești bărbatul în relația asta?

- Da. Da. - Da?

Auzi, dar ai făcut unirea cu Republica Moldova?

Adică?

- Adică, ai trecut podul de flori? - Adică.

Ai făcut marea unire? Ai făcut România mare?

Ai trecut Prutul înot?

Nu. Încă nu. Că aseară mă durea capul tare.

Și alaltăseară, Svetlana se uita la meci.

- Se uita Svetlana la meci? - Da.

- Se uita la meci? - Da.

- Ești femeia! - Cum să fiu femeia?

- Ești femeia! - Taci din gură!

Mai zi o dată: „Am venit să-ți iau sufletul” și te las în pace.

- Am venit să-ți iau sufletul. - Exact asta ar zice o femei.

- Părinte, ajută-mă. - Ce s-a întâmplat?

Am frisoane, părinte, și calde și reci. Și am coșmare și calde și reci. Noaptea.

Azi-noapte, de exemplu, am visat că mă fugărea un animal mare și alb.

Prin pădure. Și eu fugeam și el fugea după mine,

Și eu fugeam și el mă alerga, și fugeam și m-am împiedicat de un băț și am căzut.

Și animalul mare și alb a căzut peste mine.

Și când m-am întors să mă uit la el, nu era animal, era om.

- Știți cine era? - Cine era?

Benone Sinulescu. Îndrăgitul cântăreț de muzică populară.

Știți ce cânta?

„Roata morii se-n-vârtește, Țac, țac, țac.”

- Vale… - Roata morii se-n-vârtește…

Ce să caute marele cântăreț, ăsta…

Benone Sinulescu prin pădure noaptea să te alerge pe tine?

Nu știu. Asta speram să-mi spui matale.

Ce sunt eu, Mama Omida? Dau cu ghiocul, ghicesc în cafele?

Nu, dar mă gândeam că, cumva, e cam aceeași meserie.

- Te pricepi la năluci. - Auzi, tu știi ce cred eu?

Tu azi-noapte înainte să te culci, ai mâncat ceva gras.

- Nu! 15 sărmăluțe. Atât. 20, da mici. - Hai, că nu te cred. Câte?

Părinte, dar știi ce cred eu că e mai grav?

Toate stările astea și toate gândurile astea negre pe care le am

sunt de la faptul că am prins un demon.

- Ce-ai prins? - Am luat un demon de la cineva.

Am luat așa o aghiuță, o satana mică, mică, mică.

Nu există altă explicație logică.

- Vreau să-mi faci o exorcizare. - Ce să fac?

O exorcizare d-aia sănătoasă. Să scoți dracii din mine.

Să-i dai de toți pereții. Ce zici?

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește…

Îi tai eu, domn primar, n-avem nevoie de altcineva.

Îi dau jos ca pe popice.

- Bine, dacă zici tu. Dar te pricepi? - Dacă mă pricep?

Ce crezi, tu, domn primar,

că făceam eu înainte să devin un fenomen muzical internațional?

Nu știu.

Eu am lucrat în Anglia cinci ani de zile la toaletat copaci.

Eram cel mai bun de-acolo. Mi se zicea Bebe Păduraru.

Am tăiat copaci în toată țara. Până și la regina Angliei acasă.

- Serios, și la regina Angliei? - Da, și la ea.

Da, da, da, da.

M-a chemat să mă suie într-un stejar să-i tai crengile.

Îi bătea în geam și nu putea să doarmă. M-am dus. Cum să refuz pe regină, auzi!

M-am dus și tu ca tot românul muncitor, Duminică la șapte dimineața.

M-am suit în stejar, am dat drumul la drujbă,

și, deodată cine crezi că-mi apare la geam?

Baba, în capot, că cică ce fac acolo, că nu poate să doarmă din cauza mea.

- Avea și coroana aia pe cap. - Serios, avea și coroana?

Serios, dacă te mint, dacă n-avea coroana pe cap.

M-am și speriat când am văzut-o. Mi-a căzut drujba din mână,

s-a tăiat creanga și a căzut peste ea acolo, la palat.

De-atunci eu n-am mai avut voie să intru în Anglia.

Dar mai bine. Știi de ce?

Că așa m-am apucat de muzică. Uite câte de bine sunt acuma.

Ce faci acolo, nebunule?

Codrul e frate cu românul.

Eu nu sunt frate cu codrul, pentru că codrul nu mi-a dat niciodată

palme la ceafă cum îmi dădea frate-miu adevărat.

Dar nici o crimă nu pot să accept.

Mitică, tu nu te juca cu focul.

O să tai copacul ăsta cu tot cu tine în el.

Nu vă las!

Copacul ăsta e un copac secular, este un monument al naturii.

- E aici din timpul lui Vlad Țepeș. - E pe dracu din timpul lui Țepeș.

Aici era o groapă de ciumați.

De ce crezi tu că au făcut spitalul aici? Era mai ieftin.

Nu contează. Copacii ăștia sunt plămânii noștri verzi.

atunci tăiem plămânul că aici își au cuiburile

ciorile astea care mă bombardează pe mine cu nuci și cu găinaț.

Nu cobor!

Dar lasă-l, domn primar, că coboară singur,

doar n-o să stea acolo o veșnicie.

Trebuie decât să așteptăm să i se facă foame sau sete,

și, jap, copacul!

Și, jap, copacul!

Fantastic!

Deci, mătușa Milica trăiește și totuși e moartă.

Deșteptul ăsta e al tău, Emilio?

Sigur că da. Mai bine rămâneai fată bătrână.

Bineînțeles că n-am murit eu.

A murit Milica de la colț. Dumnezeu s-o odihnească.

Hoața naibii!

Dar mă bucur să văd că nepoatele mele s-au gândit la mine.

După 10 ani de când nu mi-au mai dat niciun telefon.

Vai, mătușă Milica, dar te-am telefonat,

doar că telefonul e stricat în ultimul timp, nu mai avem ton.

- Stricat de 10 ani de zile. - Cum trece așa timpul.

Că uite, acum e Revelionul, pe urmă vine Boboteaza,

pe urmă Paștele, vacanța de vară, Moș Nicolae, Moș Crăciun

și gata, hop, au trecut 10 ani.

Nu mai știi că te-am sunat de ziua ta?

Când ți-am cerut rețeta pentru gogoși, alea pe care ni le făceai în copilărie.

Da, m-ai sunat acum 5 ani din greșeală. Ai vrut să suni pe altcineva,

și când ți-ai dat seama cu cine vorbești, ți-a fost jenă

și ai început să mai trăncăni 10 minute despre prostiile alea de gogoși.

Important e că suntem cu toții aici și că suntem sănătoși, nu?

- Dar tu cine ești? Unul din gropari? - Nu, eu sunt Marcel, soțul Doinei.

- Ne-am mai întâlnit. - Soțul meu.

Tipic pentru Doina să se mărite cu un gropar.

Totdeauna ai știut să-ți alegi bărbații.

Da, dar important e că am venit să te vedem.

Ați venit să mă vedeți moartă.

Da, dar ești vie și nevătămată. Mulțumim lui Dumnezeu.

Așa ni s-a luat o piatră de pe inimă…

Gata, mergem la problemele noastre. Hai, Marcele.

Să-ți încarci telefonul. O să te sun de ziua ta.

Plecați? Ați terminat?

Nu vreți să știți de testamentul pe care-l schimb săptămâna viitoare?

Familia e familie. Asta am zis eu mereu.

Și cu vilă și teren intravilan de 10.000 m la pădure și fără.

Dar mai ales cu!

Trebuie să recunosc, Doina, că nu mă așteptam la un asemenea răsfăț.

Să mă inviți la tine acasă la cafea.

Nu m-ai invitat niciodată la tine acasă.

Cum, mătușă Milica, te-am invitat de mai multe ori, dar…

Dar?

Dar n-ai aflat pentru că noi te sunam de câte ori vroiam să te invităm, știi?

Și telefonul nostru e stricat de mai mult timp și nu mai merge

și d-asta…

Dar, lasă, mai bine spune-ne ce vrei să-ți faci la testament.

Da, ce vrei să-ți faci la testament?

Nimic important. Câteva modificări mici, pe ici pe colo.

Intră cineva, iese altcineva.

- Cine intră? - Cine iese?

Am hotărât să las totul unei singure persoane.

Prin puterea luminii

și a lui Iisus Hristos, Domnul Dumnezeul nostru,

îți poruncesc, demonule, părăsește trupul acestei femei.

- Și mai departe? - Mai departe, ce?

Gata, s-a terminat!

- Cum adică, 2 minute? - Tu ce vrei, Valerico?

Fă și tu 20 de mătănii, dacă vrei supliment,

spune de 10 ori Tatăl Nostru.

Ce înseamnă asta? Asta-i bătaie de joc.

Te credeam om serios, nu ca escrocii ăia care fac exorcizări de mântuială.

Dacă vroiam exorcizare de mântuială o făceam prin internet sau prin telefon.

Valerico, eu atâta pot. Eu nu știu ce vrei tu, ce altceva…

Vreau ce trebuie, asta vreau.

Și când te gândești că mai vroiam să-ți dau și bani.

Doamne iartă-mă și păzește!

Mă duc să caut pe cineva care chiar se pricepe.

Valerico, stai așa să ne înțelegem.

Stai un pic. Mai încercăm o dată să facem să fie bine.

Părintele, părintele…

Dar văd că matale nu-ți plac banii deloc, văd.

Pleacă, Sică, de-aici! Nu vezi că sunt necăjit?

Vin toți la mine să le fac exorcizări ca la televizor.

De unde să știu eu să fac exorcizări ca la televizor.

Stai, nu te mai impacienta așa, prea te impacientezi.

Stai, că toate se rezolvă.

Secretul e, nu ce spui, e cum spui.

Matale trebuie să vinzi exorcizarea asta. Trebuie să-l faci pe om să simtă emoția.

Trebuie să-l miște pe dinăuntru, trebuie să…

Mamă, deștept… E cu actori…

Dacă e să fiu sincer, matale pe actorie ești praf.

Dar, se rezolvă, stai liniștit. Poate!

Auzi, Sică, de unde te pricepi tu așa la exorcizări?

Știi câte filme am văzut eu d-astea cu exorcizări?

- Da? - Sute.

Cum apare unul nou, pac, cum mă uit la el!

Recunosc, că am așa o plăcere vinovată, să văd cum ies demoni din oameni.

Și mai am și pe demonul ăsta mic și personal, aici de față.

- Am venit să-ți iau sufletul. - Plecă de-aici!

Hai, părinte, să te duc la cineva

care să te învețe să faci exorcizări ca lumea.

Am iubit o rândunea, Ce venea pe creanga mea,

Copacul este casa noastră,

Eu și o rândunea măiastră.

Taci dracului din gură, că m-ai înnebunit cu rânduneaua aia!

Numai de rândunea cânți! Parcă ești obsedat de rândunea!

Pădure dragă, te iubesc, Vreau lumea toată ca să te vadă.

Nu, că nu-l mai suport pe ăsta. Dă, dă drujbe, Bebe.

Am zis să fiu băiat fin, să aștept să coboare singur,

dar întrece orice măsură. Stăm de trei ore degeaba.

Acuma cu chitară să cânte cu ea. Cine dracu urcă cu chitara în copac?

- Eu. De ce nu? - Asta văd, dar de ce?

Chitara e din lemn, copacul e din lemn.

Chitara asta, practic, este o prelungire a acestui copac.

Eu când cânt la chitară, nu cânt numai eu!

Vibrează cu mine toată natura!

Ia să vezi tu ce vibrezi când cazi cu tot cu copac acum,

fii al dracului tu să fii!

Domnu primar, nu vă grăbiți! De ce vă grăbiți? Nu vă gândiți?

Dacă tăiați copacul cu ochelaristul ăsta în el, e nasol.

Vine iar televiziunili,

sanchi, libertatea de exprimare, sanchi, omor, iese deranj.

Și ce facem, Bebe, stăm cu mâinile în sân? Ăsta poate să stea acolo și un an.

Nu vezi că nu e zdravăn la cap?

Domn primar, eu văd că ăsta e meloman de-al meu.

Lu’ ăsta-i place muzica de calitate.

Dacă lu’ ăsta-i place muzica de calitate, îi arăt eu muzică de calitate.

Fii atent aici!

Dedicație specială pentru Flori, cea mai șmecheră gagică! I-auzi!

Supărarea când îmi vine Știu că te am lângă mine.

Dar ar fi cu mult mai bine…

Marcele, nu putem să ne permitem să nu fim noi ăia

care primesc toți banii din testamentul lui mătușa Milica.

Înțelegi, nu ne permitem.

Eu am înțeles că tu ești nepoata preferată, de ce-ți faci griji?

Da, eu sunt nepoata preferată, numai că…

Mie nu-mi place să abuzez de poziția mea

- ca să obțin bunuri materiale. - Atunci ce facem?

Ce să facem? Campanie electorală.

Mințim, lingușim, promitem marea cu sarea.

Important este să o aburim ca să ne lase nouă toți banii.

Eu am impresia că mătușa Milica nu prea mă place, să știi.

Nu-i adevărat. Mătușa Milica nu place pe nimeni.

Așa a fost ea dintotdeauna. Stai liniștit.

Important e să fie alții pe care nu-i place mai mult decât pe noi.

Ai înțeles?

Trebuie să ne asigurăm că nu-i place pe Emilia și Cornel.

- Ești gata? Zâmbește. - Da.

Cine vrea pișcoturi?

Ce stai, popândău, Marcele? Nu vezi că au furat-o pe mătușa Milica?

- Cine? - Vânătorii de avere.

Hai!

Unde mă duceți, mă copii.

Te ducem undeva unde să fii în siguranță, mătușă Milica.

Aici ești în pericol cu nenorociții ăștia de Doina și Marcel.

Tu n-ai văzut? Ăștia se gândesc numai la moștenire.

Să te ia să te ducă la ei acasă, să-ți dea cafea.

Mi se face rău numai când mă gândesc.

Adică pe voi nu vă interesează moștenirea asta deloc?

Deloc. Dar eu nici nu știu ce-i aia.

Pentru mine e important să fii dumneata fericită.

Să trăiești 1.000 de ani! Sănătoasă!

Și uite, o să ne ocupăm de asta. Noi doi!

- Și cum vrei să faci tu asta? - Uite…

Uite, eu, de exemplu, pot să te ajut așa.

Dumneata ești în vârstă și o să ai nevoie de medicamente și sunt scumpe.

Eu ca și cadru medical pot să-ți fac rost de medicamente din alea bune,

de care păstrăm pentru noi, nu dăm la oricine.

I-auzi! Ia mai zi!

- Cornel poate să te facă fericită. - Coleguța.

E inspector general.

Poate să-ți facă rost de pătrunjel confiscat, de haine de la chinezi,

pufuleți, jucării periculoase are o mulțime… da, e…

Eu nu vreau să mă laud, doamna mătușa lui coleguța,

- dar eu sunt foarte cunoscut pe stradă. - Foarte cunoscut, da.

Mie toată vorbăria asta mi-a făcut foame.

Ce-ar fi să mai vorbim după ce mă duceți undeva să mănânc?

Sigur că da, orice. Orice pentru mătușica noastră preferată.

- Unde? - Aici. E aproape.

Nu mai e mult. Hai, ușor, așa!

Mi-a zis mie cineva, că pe vremuri, femeile care le prindea că e vrăjitoare,

pac, le prindea garda și le ardea.

Întrebarea mea e: De ce le ardea? Le ardea pentru că era vrăjitoare?

Sau le ardea că era femei?

Flori poate să învețe să exorcizeze?

- Flori? - Ce întrebare e asta, părinte?

Nu știi vorba aia: nu contează cât e de mare demonul din tine,

contează ce știi să faci eu el. Ai înțeles?

Tu nu i-ai zis lui părintele că treaba de actoriceală?

Cum nu i-am zis lui părintele, dar ce, mă crede?

Ia vino încoace să te exorcizez, ca să vadă și părintele cum se face.

- Haide! - Dar eu n-am niciun demon în mine.

Cu vocea aia cred că ai mai mulți. Haide, vino-n-coace!

Părinte, ce te învăț acuma, am învățat de la niște mânăstiri din Moldova.

Demon murdar, demon murdar,

îți poruncesc să ieși din băiatul ăsta nevinovat.

Ieși din el, ieși din el, demon murdar.

Dacă mă auzi, răspunde.

- Răspunde. - Te-aud.

Piei, satană.

Prin puterea lui Iisus Hristos ieși din băiatul ăsta nevinovat.

Ieși din el!

Primește apa asta sfințită.

Apa asta sfințită și ieși din el.

- Flori, ce faci? - Taci!

- Știi că sunt răcit. - Taci din gură.

- Taci din gură. Ieși, demon. - Ho, am ieșit, am ieșit.

A ieșit. A ieșit! Victorie!

Demonul din băiețelul nostru ca sâmburele din prună.

Mergeți de vestiți minunea. Mergeți de vestiți minunea!

Ai văzut părinte cum se face? Adevărat.

- Bravo, bravo, bravo, bis! - Cum…

Cum! Hai, părinte, ce întrebare e asta? De actoriceală, de simțire asta, bre.

Eu am simțămintele în mine. Eu conțin…

Matale nici nu știi cât am jucat eu, așa, mima la viața mea, m-ai înțeles.

N-ai matale rugăciuni pentru 10 vieți de-acum încolo câte am făcut eu.

În inima lui, Stelu e democrat, deși a trecut și pe la liberali

și pe la țărăniști și pe la comuniști.

Orice om e liber să creadă în ce vrea el

cu condiția ca și Stelu să creadă în lucrul ăla

că dacă nu, e nasol. Și e păcat să fie nasol.

Dușmanii nu vor să-mi dea pace, De mine nu prea le place.

Opriți, vă rog frumos, tortura asta, că nu mai suport!

Ce tortură, ochelaristule pervers? Nu ți-e rușine, ai înnebunit?

Că poate mă sui acuma în copac după tine.

Melodia asta e de pe Manele de Aur Top Kept Volumul 3, o rugăminte,

a nu se confunda cu Volumul 2 care este în Top 3 albume scoase de mine vreodată.

- E groaznic! - Cum să fie groaznic, prăpăditule!

Astea e artă balcanică. Milioane de oameni trăiește pentru ea.

Cumetre Bebe, eu nu spun că nu-mi plac manelele,

spun doar că tu poți mai mult de-atâta.

Cum adică?

Adică, ție îți trebuie un profesionist, un producător profesionist,

un sunetist profesionist, că oamenii ăștia și-au bătut joc de tine.

Cum adică și-a bătut ăștia joc de mine?

Omule, tu ai o voce puternică, ai o voce masculină, da?

Ai o voce cu inflexiuni grave, pe tine te pun în evidență solourile

de coloratură vocală, nu melodii d-astea blege de percuție.

Ce e asta? Ce e asta?

Leșinatule, tu știi că nu zici rău acolo ce zici tu?

Ce aici, Cenaclul Flacăra?

S-au adunat aici micul Mozart și cu micul Jean de la Craiova?

Bebe, noi trebuie să-l dăm pe ăsta joc, trebuie să-l coborâm, să tăiem copacul.

Nu d-asta am venit? Ai uitat? Adu scara să-l coborâm.

Stai așa, stai așa, domn primar, că degeaba zici.

Eu nu în fiecare zi găsesc unul așa ca ăsta

care să-mi laude flexiunile grave din voce.

Haide, Bebe, las-o dracu!

Rafaela! M-a găsit Rafaela.

- Ce-ai pățit? Care-i Rafaela? - Uite-o acolo, în copac!

Cioara care m-a urmărit pe mine 5 ani de zile.

Aia de i-am stricat cuibul.

Cred că mi-a recunoscut vocea de pe melodie.

Haide, cum să-ți recunoască o cioară vocea?

Mă știe, domn primar, m-a studiat. Asta știe lucruri despre mine.

- De unde știi că e aceeași cioară? - Uită-te la ea, uite!

Ia uite și tu ce privire plină de răzbunare are.

Uite și ciocul ăla ascuțit!

- Aoleu! - Hai, Bebe, încetează.

Asta vrea să mă omoare, vrea să mă nenorocească.

- Liniștește-te! - Nu faceți mișcări bruște.

Ușor, ușor, încet…

Bebe! Stai, că ciorile îți simt frica!

Așa, așa, papă tot.

Papă, tot, mătușă Milica, să prinzi puteri.

Și stai liniștită că vorbim mai încolo.

Moștenirea e a noastră. A noastră!

Doina și Marcel poate să se dea cu capul de pereți.

Coleguța, nu credeam că facem asta pentru testament.

Eu am crezut pentru că ești nepoata preferată a lui tanti Milica.

Corneliu, te-ai lovit la cap? Revino-ți! Cum așa?

Tanti Milica e o scorpie nenorocită. Nimeni nu poate s-o sufere.

Și gogoșile alea pe care ni le făcea în copilărie,

erau tari ca piatra, îți rupeai dinți în ele.

Singurul motiv pentru care cineva

vreodată a fost interesat de mătușa Milica a fost moștenirea.

O să avem o casă mare, a noastră.

Eu pot să-mi fac cabinet medical particular,

tu poți să-ți faci sediu de campanie.

- Sediu de campanie. - Sediu de campanie.

- Emiluța, dragostea mea. - Da.

- Unde-i tanti Milica? - A ieșit cu Doina și Marcel.

- Credeam că sunteți împreună. - Nu suntem împreună.

Ne-au răpit moștenire, Corneliu!

Sediul tău de campanie! Hai, repede!

Of, tanti Milico, nu pot să cred că te-ai lăsat păcălită

de escrocii ăștia, de Emilia și Cornel.

Singurii cărora chiar le pasă de matale suntem noi.

Deci, nu vă interesează testamentul.

- Nu… - Doamne ferește!

Tot ce ne interesează e să fii matale fericită.

Eu lucrez la Primărie și acolo, ca director economic,

pot să trag foarte multe sfori ca să ai viața mai ușoară.

Interesant. Continuă.

Pe lângă asta, Marcel poate să te facă tare fericită.

- Da. Pot? - Sigur că da.

Face un masaj la picioare de mamă, mamă.

I-auzi!

Ce-ar fi să vorbim despre asta la un pahar de vin?

Hai mai repede!

Poți s-o faci, părinte. Poți s-o faci.

Pun pariu că poți s-o faci.

Sică, nu știu dacă pot s-o… N-aș paria pe mine.

Și știi cum sunt eu cu pariurile.

Părinte, vrei să-ți zic o poveste? A fost o dată, ca niciodată,

un băiețel slab și jigărit, vai de capul lui,

care lua bătaie de la toată lumea, vai săracul,

dar băiețelul ăsta a început să crească, și credea în șansa lui,

a crezut în șansa lui,

și a început să muncească, să tragă de fiare,

antrenamente, a tras tare, și a început el să-i bată pe ceilalți.

Până când băietul ăsta a ajuns cel mai mare bătăuș din lumea asta.

Știi cine era? Știi cine era băiețelul ăsta?

- Tu erai, Sică? - Io? Nu!

Era Jackie Chan. Io!

Ce am fost eu vreodată slab și jigărit? Stai în banca ta.

Ideea era că dacă un chineji d-ăsta slab și jigărit a ajuns geniu,

pe care e Jackie Chan, poți și matale.

Poți și matale să faci o amărâtă de exorcizare.

Hai, părinte! Hai, părinte, că poți să faci.

Despre ce este vorba? De ce m-ați adus aici?

Iaca șa, că avem o surpriză pentru tine. Stai aici șa, da?

Da, ce fel ce surpriză? Că mămica a zis că n-am voie să mănânc ciocolată.

Stai, că nu-i cu ciocolată, taci din gură.

Ia, că părintele Eugen, o să te exorcizeze moca.

Să mă exorcizeze, de ce? Dar, nu…

N-am nevoie de nicio exorcizare, mulțumesc.

Demon spurcat. Demon murdar!

Ieși afară din băiatul ăsta nevinovat! Ieși!

Răspunde, dacă mă auzi!

- Așa! - Te aud! Te aud!

Ieși afară! Ieși afară!

Mami!

Aoleu, m-a nenorocit! Aoleu, mi-a scos ochiul!

- Dacă mor? - Ține apăsat acolo. Ține apăsat.

Trebuie să recunosc că aveai dreptate.

Cioara Rafaela avea ceva personal cu tine.

Să se repeadă în halul ăsta?! Eu n-am mai văzut așa sălbăticie

de la ultima promoțăie de tigăi la supermarket.

Să mergem la camera de gardă, să se uite cineva la ochiul lui.

Nu, nu, că mie mi-e frică de spitale. Și dacă mă pândește Rafaela și acolo?

Dacă mă prinde când sunt singur și-mi pune perna pe față?

- Cine, Rafaela? - Da, Rafaela.

Hai, să ne asumăm riscul ăsta. Da? Hai, vii?

Mergeți cu noi?

Mergeți voi înainte. Vin și eu. Vă asigur spatele.

Hai, hai, hai, hai!

Stelu e un om generos.

Eram gata să renunț la toată treaba asta cu copacul.

Ce-a fost a fost.

Dar când văd oameni nevinovați răniți,

când văd victime ale unui copac plin de terorism,

nu pot să stau cu mâinile în sân.

Ochi pentru ochi, drujbă pentru drujbă.

Aoleu! Dar ce faceți, dle primar?

Mai încoace.

Să știi că n-ai mâini rele deloc pentru un gropar.

Chiar n-ai mâini rele. Așa.

Nu ți-ar fi rușine să-ți fie.

La așa ceva nu mă așteptam din partea ta.

Dar ce-am făcut, dragă?

Să profiți de o femeie în vârstă, vulnerabilă?

- Ia mâna de pe piciorul ăla, Marcele. - Marcele, pune mâna înapoi pe picior.

Am vrut doar s-o salvez de voi, vânători de avere ce sunteți.

Vânători de avere, i-auzi! Noi suntem singura ei familie.

Iar eu sunt nepoata ei favorită.

Și o să am grijă de ea până ce o să treacă în neființă.

Ba eu sunt nepoata ei favorită. O să am grijă de ea până nu mai e.

Mie îmi făcea gogoși când eram mică,

așa că o să stau lângă ea până ce o să dea colțu’.

Ba mie îmi făcea gogoși. O să stau lângă ea până dă ortu popii.

Ce e, mătușică, ce s-a întâmplat? Ești bine?

Râzi de Emilia că e caraghioasă, nu-i așa, mătușă Milica?

- Ce caraghioasă ești! Ești caraghioasă. - Râd de amândouă, cațelor.

Că nu v-am făcut niciodată gogoși când erați mici. Erau cumpărate.

Și râd pentru că știu exact cui o să las toți banii.

Te miști bine, părinte. Ai talent înnăscut.

Zici că faci asta dintotdeauna.

- Serios? - Da. Eu am ochi pentru așa ceva.

Nici nu se vede că ești începător.

Dar nu uita, părinte, trebuie să se simtă emoția.

De ce ești acolo? Ca să scoți demonul dintr-un om.

Ce trebuie să faci pentru asta? Orice e nevoie.

Asta-i separă pe profesioniști de amatori.

- Adevăr grăita-i, Sică. - Da.

Am vorbit acum cu Flori, ca să vorbească cu Valerica,

să intri direct în pâine.

Gata cu amicalele. Joci direct finala.

- Sunt pregătit. - Normal.

Mai e o chestie, un mizilic așa,

trebuie să vedem cum împărțim și bănuții ăia.

Cum? Cum adică împărțim banii?

Nu împărțim banii, părinte? Ba împărțim banii.

Eu mă gândeam așa: 60 noi, 40 mata.

- Eu fac treaba și voi luați banii? - Hai, bre, ce zici așa?

Suntem echipă mare. Avem multe guri de hrănit.

E Flori la leșin. E Gabi la voce de demon.

Sunt și eu pentru legitimitate.

Dar voi nu faceți nimic. Eu fac exorcizarea.

Bineînțeles că matale faci exorcizarea.

Dar trebuie să ne plătim și noi cumva toată școlarizarea asta, nu?

Trebuie luat sirop de tuse pentru Gabi, plătit curentul electric lui Flori,

sunt multe, multe.

Nu vă dau nimic. Mă descurc singur.

- Părinte, nu ești gata. - Ce vorbești?

Dacă Jackie Chan ăla al tău s-a descurcat, nu mă descurc eu?

Pe Jackie Chan l-au ajutat călugării shaolin.

Noi suntem călugării tăi shaolin, părinte.

Ciuciu!

Dle primar, să știți că sunt foarte dezamăgită de dvs.

Eu vin, aici, la spital, ca să-mi iau radiografia

- și vă găsesc tăind un copac? - Dna Dana, v-a ieșit bine radiografia?

Da, a ieșit bine. Nu schimbați subiectul.

Dna Dana, copacul ăsta adăpostește ciorile care v-au atacat cu bestialitate.

Nu vreți să scăpăm de ele? Să fiți în siguranță?

Bineînțeles că vreau să scăpăm, dar vreți să tăiați frumusețe de copac secular?

Are suflet, dle primar. E viu.

Probabil că are sute de ani. O fi după vremea lui Vlad Țepeș.

Și vreți să-l tăiați pentru o nimic toată?

Dna Dana, dar ciorile astea l-au atacat pe Bebe, i-au scos un ochi.

- Că și-au amintit că i-a stricat cuibul. - Tocmai.

Credeți că dacă le tăiați copacul o să scăpați vreodată de ele?

O să ne descurcăm cu ciorile, dle primar, lăsați copacul să crească frumos,

așa, ca o relație, dl primar.

Ia uitați-vă câte perechi de nume de îndrăgostiți

sunt scrijelite pe scoarța lui.

Cum crezi că o să se simtă îndrăgostiții dacă o să afle

că le-ați tăiat dragostea cu drujba?

Cum o să se simtă, uite, Stelică cu Mioara?

Stelian cu Viorica? Steluțu cu Miorița?

- Uite, Steloiu cu Oana. - Ioana.

Stelu e un nume popular în oraș. Dna Dana, copacul rămâne,

o să găsesc eu o soluție să scăpăm de ele, da?

Vă mulțumesc, dl primar.

Ar fi o soluție ca să fiu tot timpul în siguranță,

- să fie tot timpul cineva lângă mine. - Adică? Nu înțeleg.

Sunt convinsă că mai e destul loc pe scoarța copacului și de alte nume.

Ține un pic. Și pe asta. Mă ajutați?

- Ce vreți să faceți? - Să caut ceva de scris.

Asta nu.

Umblați tot timpul cu cuțitaș din ăsta la dvs?

Nu se știe niciodată când ai nevoie. Dl primar, asta e!

Gata, așa.

- Marcel! - Da, Cornel.

Nu crezi că ar fi cazul să intervenim?

Doamne ferește, Cornele. Cum să intervenim?

Se vede că ești nou în treaba asta.

Tu nu știi povestea cu dresorul ăla de tigri?

- Nu. - Era un dresor, d-ăsta, de tigri,

naiba să-l ia, pe undeva pe la ruși, nu știu exact,

și i-a crescut pe ăștia de mici, de când erau pisoiași.

- Așa. - Îl recunoșteau ăștia ca pe mă-sa.

- Îl lingeau pe față, în gură… - Să trecem peste.

În fine. Și când au crescut, s-au făcut mari ăștia,

ăsta a intrat în cușca lor.

Cornele, l-au sfâșiat tigrii ca pe parizer.

- De ce? - Pentru că s-a băgat în cușca lor.

Oricât ai iubi tigrii, nu te bagi în cușca lor.

De ce să ne băgăm noi în treburile altei familii?

N-are rost.

- Decât dacă vrei să ieși cu sânge. - Nu, nu, nu.

Marcele, briceagul ăsta nu e model „Căprioara”, anul 1963?

Ba da. Mai am trei. Îl vrei?

Mulțumesc.

Fetelor, nici nu știți ce bucurie mare mi-ați făcut.

Mătușică…

Zece ani nu ne-am văzut deloc și într-o singură zi

m-ați invitat la cafea, m-ați scos la masă,

am stat de vorbă la un pahar de vin.

Aproape că aș putea să închid ochii și aș muri fericită.

Dar n-o s-o fac, nu.

Doctorul la care am fost mi-a spus că sunt sănătoasă tun.

S-ar putea să prind suta.

Stați liniștite că nu plec de-aici până nu vă rezolv.

Adevărul este că amândouă ați fost nepoatele mele favorite.

Mătușică…

Și acuma dacă eu am fost mai aspră cu voi a fost pentru că vă iubeam.

Și uite de bine ați ajuns!

Tu, Doina, tai și spânzuri la primărie, tu ai ajuns doctoriță,

aveți slujbe, aveți bărbați, aveți bani.

Mi-ar fi plăcut să stăm mai mult de vorbă, dar asta-i viața.

Oricum,

am hotărât să nu las banii niciuneia dintre voi.

- Nu face asta, mătușă Milica. - Nu aveți nevoie de ei.

Și cu testamentul, cui rămâne… Cui rămân toți banii?

Nu vă faceți griji. Am cunoscut pe cineva.

Pe cine?

Ce e, părinte? De ce m-ai chemat la ora asta la biserică?

Soră Valerica, trebuie să-mi cer iertare.

Atunci când m-ai rugat să fac exorcizarea, nu eram în apele mele.

Dar acuma mi-am revenit.

Am altă energie. Știu ce trebuie făcut. Hai să mai încercăm o dată.

Hai, lasă-mă, că știu ce exorcizare faci.

Dacă ar fi după mata ai lăsa demonii să facă ce vor în mine.

Nu! Ai încredere în mine!

Acuma știu care-i treaba. Dar te costă un picuț mai mult.

Asta să fie grija mea!

Dar dacă ai reuși să scoți dracii din mine…

Stai așa!

Demon jegos, demon jegos! Nu era jegos, era…

Huă! Părinte, ce faci, bre? Ai uitat vorbili deja?

- Ce fel de exorcist ești matale? - Cel mai bun, da?

- I-auzi! - Gata, știu.

Demon murdar, demon murdar,

îți poruncesc să părăsești trupul acestei femei!

Bravo! Bravo! Bravo, părinte! Bre, dar ce exorcist bun ești!

Cine te-a învățat, bre? Ce profesor ai avut?

Unul bun! Zi, bre! Cine și-a tocat nervii cu matale? Ia zi!

Uite care e treaba!

Ia plecați voi d-aici că eu trebuie să fac o exorcizare.

Hai, n-am nevoie de spectatori.

Demon spurcat, demon spurcat,

răspunde dacă mă auzi.

Benone Sinulescu care a venit după mine?

Ți se pare.

Soră Valerica. Nu! Stai să terminăm exorcizarea.

Stai așa!

Lasă-mă, demonule, Sinulescu!

Lasă-mă! Benone Sinulescu, lasă-mă!

Lasă-mă, Benone Sinulescu! Lasă-mă!

Lasă-mă, Benone Sinulescu! Lasă-mă!

I-ar fi dat vreodată prin cap lui Stelu că o cioară pe nume Rafaela,

îl poate face fericit?

Și să-l ajute să-și găsească dragostea? Niciodată!

Poate că Mitică are dreptate. Și chiar sunt niște animale inteligente.

Unde mă mai duci în seara asta, nebunaticule?

Mergem întâi la farmacie.

Și după aceea te duc la dans.

- Lumea nu mai e ce-a fost odată, Emilio. - Cu siguranță că nu mai e.

Hai în casă, hai să te bucurăm de moștenirea care ne-a lăsat-o mătușica.

- Hai! - Ce moștenire?

Gogoși. Hai să facem gogoși împreună.

Nu mai fii supăra… Vezi ce supărat e părintele?

Nu mai fii supărat, părintele. Nu mai fii supărat.

Ce dacă nu ți-a ieșit exorcizarea, așa, din prima?

Nu ai de ce să fii supărat, știi câte cazuri de bărbați cunosc eu

care au probleme cu exorcizarea precoce?

- Nu e o rușine, părinte. - Da, chiar nu e.

Mie mi se pare important, Florico, părintele a învățat o lecție.

Foarte importantă. Nu-i așa, părintele?

Ce lecție importantă am învățat noi astăzi?

Bine, hai că împart cu voi!

- 40-60. Voi, voi. - 60, noi.

Se prinde repede, părintele. Îmi place.

Învață repede, așa. Acuma putem și noi să exorcizăm niște beri?

Nu, mersi.

De când mi s-au întâmplat câte mi s-au întâmplat,

cu voi mi se poate întâmpla orice.

Ce să se mai întâmple, bre?

Ce, părinte?

- Orice. Am rămas fără voce. - Ce, părinte?

Nu, părinte. Știi de la ce e asta?

Părinte, de la demonii ăia de-i ai în tine

care cere tot timpul bani, înțelegi, de-asta.

Ești tare, bre.

Mamă, Florico, ești bună de tot. Bună de tot!

Da. Sicuță, ți-am spus că pe actorie nu mă ia nimenea.

Nici nu vreau să mă gânde…

Nici nu vreau să mă gândesc ce-am putea să îndeplinim noi

pe pământul ăsta, dacă ne-am pune mintea la contribuție.

Și de ce nu ne-o punem, Sică?

Tu ești femeie serioasă, tu ai salon, ai hăndrălău,

ar fi complicație, așa, la mijloc…

Ar fi, poate. Dar știi cum e. Poate că și acolo e treabă de actoreală

și că poate ce-mi trebuie mie e în altă parte.

- Unde? - Chiar acia, în fața mea.

- N-am nevoie. - Ai necesitate și ai să-l porți.

Ai văzut ce-a zis doctorul. Trebuie să-ți protejezi grumazul.

Bine.

- Gabriel, de ce ești așa de cătrănit? - Nu sunt cătrănit.

Doar mă gândeam la ce mi-a spus Sică azi dimineață.

Ce ți-a zis Sică?

Svetlana, tu crezi că eu sunt femeia în relația asta?

- Cum adică? - Adică, femeia.

Tu ai grijă de mine tot timpul, deci tu ești bărbat.

Tu știi să repari un motor, tu te uiți la fotbal.

- Tu desfaci borcanele. - Ei, Doamne, Gabriel!

Eu doar stau acasă și citesc reviste și fac de mâncare.

Ce prostii spui!

Nu, sigur că nu ești tu femeia, și nu sunt eu bărbatul

în relația noastră.

- Nu? - Nu. Amândoi suntem femeia.

Îmi convine.

Am cunoscut-o într-o zi, Eram pierduți, eram copii,

M-a învățat ce-nseamnă viața,

Dar m-a furat cu totul, hoața.

Mangalița e orașul meu,

Cu porci, hoții și bucurii,

Mangalița, nu am cum să plec,

Ești casa noastră zi de zi.

Mangalița e orașul meu,

Cu porci, hoții și bucurii,

Mangalița, nu am cum să plec,

Ești casa noastră, Ești casa noastră zi de zi.

Nu ești nasoală, dar nici bună,

Ce bine ne stă împreună,

De-aș fi sărac sau la palat,

N-am să uit de unde-am plecat.

Mangalița e orașul meu…

- Domn primar… - De ce mă întrerupi?

Ți-am mai spus să nu mă mai întrerupi.

- Ce s-a întâmplat? - Au sunat de la partid.

- Au nevoie de dvs la București. - - De ce?

- Vor să vă facă Prim-ministru. - Pe mine?

Prim-ministru?

Eu sunt un biet primar de Mangalița.

Și? Credeți că au pe cineva mai bun?

Mangalița e orașul meu,

Cu porci, hoții și bucurii,

Mangalița, nu am cum să plec,

Ești casa noastră, Ești casa noastră zi de zi.