Original subtitles

Sfinte Viorele!

Ajută-mă în această încercare grea, Sfinte Viorele.

Ajută-mă, Sfinte Viorele, să pun ordine în viață.

Ajută-mă să le pun în ordine, Sfinte Viorele.

Mangalița a fost binecuvântată cu mulți ani în urmă

cu o relicvă de mare preț, cu o optime din falanga superioară

aparținând Sfântului Viorel Mână de Aur.

Sunt moaște făcătoare de minuni,

care pe mulți i-au ajutat să treacă prin încercări grele.

Ajută-mă, Sfinte Viorele, să le pun în ordine.

Aceleași…

Este, mă!

Este!

Mulțumesc, Sfinte Viorele.

Este, bă!

Sfinte Viorel.

Ajutați un om sărman!

Ajutați un om fără mâini și fără picioare.

Sărut-mâna.

Să-ți dea Dumnezeu sănătate ție și copiilor tăi.

De câte ori ți-am spus să nu mai cerșești la mine în zonă?

Iertare, boss, e greu fără mâini și fără picioare!

E greu? Stai să-ți arăt ce pățești acuma la mâini și la picioare, nenorocitule!

Domn prima…

- Dle primar Manole! - Dl Pacoste Mitică!

Așa nu se mai poate!

- Ce nu se mai poate? - Uite, asta, aici!

Iar ați început cu angajările pe sub mână?

Care mână? Asta?

Iar ați început să vă plasați drăguțele în poziții călduțe?

Tu habar n-ai despre pozițiile mele călduțe, așa că te rog frumos.

Așa că vă rog eu frumos! Sexism, abuz de putere, hărțuire sexuală.

O să vi se înfunde într-o zi! Ascultați la mine ce vă spun.

Nu e normal să vă folosiți de femei în halul ăsta.

Poate că la unele ne place să fim folosite.

Ține-ți nădragii pe tine.

Domnișoarele nu sunt aici ca să-mi încălzească pozițiile călduțe,

nici să facem ceva pe sub mână…

Dar ce sunt domnișoarele aici?

Ne luăm la revedere. Colaborarea noastră intimă s-a terminat.

De-cum înainte mă voi concentra pe o singură femeie: doamna Dana.

Stelu!

Stelu!

Găbițule, în clipele următoare vei primi o lecție gratis de stilul Sică.

Întreabă-mă ce stil.

- Ce stil? - Mă bucur că mă întrebi.

Stilul Sică e un stil inventat de mine, Sică,

prin care poți să cucerești o femeie foarte simplu.

- Întreabă-mă: cum funcționează? - Cum funcționează?

Planifică…

intuiește, zăpăcește, dăruiește. Atacă!

Primul pas: am planificat cu atenție marea lovitură

și am aflat că țintei îi place un anumit parfum.

- Întreabă-mă: pasul 2? - Pasul 2?

Am făcut rost de parfum, copie identică original de la un băiat

și am intuit că ziua perfectă să i-l dăruiesc ar fi azi,

de ziua ei de naștere.

Urmează pasul trei. Zăpăceala!

Florico, te văd și nu te cred. Pe zi ce trece ești mai frumoasă, așa.

Ai mâncat de pe jos?

- Ce, Florico, nu pot să te complementez? - Complimentez.

Da. Mai ales când arăți așa superb! Și e și ziua ta.

Nu e ziua mea.

Cum nu e ziua ta? O păsărică mi-a șoptit că e cam ziua ta, așa.

Ai tras cu urechea la păsărica greșită. Ziua mea este peste 8 luni.

- La mulți ani! Peste opt luni. - Mersi!

Și chiar trebuie să fie ziua ta ca să te complementez?

Eu vreau să te complementez degeaba.

- Complimentez. - Așa.

Și să-ți dau și acest cadou înainte, să nu mă înghesui cu toți fraierii acolo.

Așa, da, Sicuță. Ce ai luat marfă d-aia, confiscată?

Ia uite acolo!

E parfum d-ăla, care-ți place ție să te parfumezi cu el. Surpriză!

Da, e… e bun, Sicuță. E…

- Parfumul tău. - Este. Dar știi ce?

Mi l-a luat și Bebiță de la mall de la București.

Dar sticluța e mai mare, știi?

De când i-am zis că nu vreau copil, eu și Bebe ne înțelegem extraordinar.

Bine, el e mai tot timpul plecat, nu mă mai sună, nu-mi mai dă mesaje,

dar și când ne vedem, mă rupe cu cadourile.

Bine, nu mă înțelege greșit, e bun și ăsta, știi?

Că mai dau p-acia prin cameră dacă-mi iau pisică.

Sau dau cu el pe la baie, să miroasă frumos.

Da, la baie.

Adică, pentru un cadou primit degeaba, e foarte bun. Asta zis.

Că putea să fie mai nasol.

Știi ce-am pățit odată cu un cadou?

Mai ții minte când a venit bâlciu aici? Când a venit cu circu’, atuncea!

Mi-a luat sor-mea două bilete la circ și m-am dus să văd clovnii, înțelegi?

Și mie mi-e frică rău de clovnii ăia. Am oroare de ei, Sicuță.

Și m-a fugări unul prin tot bâlciul. Striga: „Strânge-mă de nas!”

Și de atunci am rămas cu frică de ei.

Am picat jos, mi-a scăzut calciul și glicemia, nu mai puteam de frică.

Dar de-abia aștept cu parfumul ăsta. Chiar e surpriză plăcută.

Îl pun colo la baie și dau acolo cu el, fâs, fâs.

Al dracu Bebe! Ce are el și n-am eu?

În primul rând are bani, are talent, o are pe Flori.

Da? Să vedem cu ce mai rămâne după ce-l aranjez eu!

Îl aranjez bine de tot!

Scumpi enoriași, dragii mei colegi și prieteni,

probabil ați aflat că orașul nostru trece printr-o grea încercare spirituală.

Moaștele Sfântului Viorel, protectorul orașului nostru, au dispărut.

- Le-au furat? - Nu… au dispărut.

- Cum au dispărut? - Pur și simplu. Printr-o minune.

Nu era mai bine o minune dacă apăreau, nu dispăreau?

Dar de ce comentați? Nu vedeți cât sufăr?

Moaștele Sfântului Viorel s-au dezintegrat

și Sfântul Viorel s-a întors la Creator.

Dar asta ne crează o mare problemă.

Orașul nostru are nevoie de moaște noi.

A, nici într-un caz, n-avem bani pentru moaște noi.

- Dle primar… - Nu.

Dle primar, eu pot să trăiesc și fără moaște noi,

dar gândiți-vă la cetățeni,

gândiți-vă cât de dezamăgiți or să fie ei

fără un protector, fără un ajutor, fără o mângâiere…

fără un primar

care să creadă și să-i ajute în dreapta și adevărata lor credință.

Asta voiam să spun și eu. Nu putem să stăm fără moaște.

Vorbesc eu cu Doina ca să facem rost de bani.

Fiți binecuvântat, dle primar,

și poate că o să ajungeți sfânt într-o zi

și moaștele dv. or să aline suferința tuturor cetățenilor.

Stai puțin, Stelu. Eu zic să nu ne grăbim.

Corneliu poate să facă rost de moaște.

- Pot eu să fac rost de moaște? - Dar bineînțeles, Corneliu.

N-ai spus tu că astă vară te-ai întâlnit cu prietenul tău călugăr,

care ți-a spus că poate să-ți facă rost de niște moaște foarte puternice.

Da.

Dar domnul inspector nu e calificat să umble cu cele sfinte. Nu se poate.

Corneliu nu are nevoie să fie calificat. El conține cele sfinte, în el.

Da, în inimă.

Dar nu se poate!

Moaștele… de moaște trebuie să se ocupe o față bisericească.

Eu sunt singura față bisericească de aici. Numai eu pot să mă ocup de ele.

Probabil, doar că, vezi tu,

Corneliu poate să facă rost de moaște mult mai ieftine.

De ce ne mai batem capul? Dacă face rost de moaște mai ieftine…

Vorbesc eu cu Doinița să vorbească cu Cornel.

Dar nu se poate, domnule!

Printre rolurile pe care le am în primăria Mangalița,

se numără și acela de președinte al Comisiei de Morală și Etică.

Și am făcut o cutie pentru sugestii și reclamații.

Și lumea zicea că n-o să aibă succes, că mangalițenii nu se toarnă între ei.

Astea sunt reclamațiile doar de săptămâna asta.

Nea Mihai, vezi că e a treia săptămână consecutivă când cineva te reclamă

că le cam bei în timpul serviciului.

Cine?

Care e numele securistului sinistru care mă tot sifonează?

- De ce vrei să știi? - Ca să-l bag la beci.

Să vadă și el cum se lucra înainte.

- Nu pot să ți-l spun, e anonim. - Anonim?

N-am auzit de el, dar dacă-l întâlnești, să-i spui că eu nu beau.

Eu… mă hidratez!

Văd că te hidratezi și aicea, de față cu mine.

- Eu te văd, acuma, nea Mihai. - Nu-i adevărat.

- Dl Bozovici? - Da.

- A mai venit o reclamație. - Iar au furat ăștia hârtia igienică?

Nu. Asta-i gravă. E de proces.

Doamne, domnule primar, dar…

văd că, nu știu de ce aveți nevoie de lecții de la mine,

că pricepeți bine cu picioarele.

Pe vremuri, nu numai cu picioarele, dar în ultima vreme sunt cam nesigur.

- Nu pare. - Chestie de antrenament.

N-am mai avut cu cine să exersez.

Sunt convinsă că ați mai avut ocazia să… exersați.

Cu cine? Singur.

Toată lumea o face…

- În doi e mai plăcut. - Da, așa e.

Așa zicea și bărbată-miu, primul. Dumnezeu să-l odihnească.

- Ce, era dansator? - Nu, era infidel.

- Dna Dana. - Da?

Poate din scurt, dar… vreți să fiți partenera mea?

De dans.

Sâmbătă, la o nuntă. Nunta Alinei, fata prefectului.

Numai pentru dans, bineînțeles.

- Se bagă tangouri la nunți de prefecți? - Nu, se bagă dansul pinguinului.

Dar e pe aproape. Vreți?

Mă întorc imediat. Am lăsat ceva pe foc la bucătărie.

Da, aveți dreptate, bucătăria e în partea ailaltă.

Dna Dana e o ființă feminine admirabilă.

O admir, bineînețeles, din punct de vedere dansatoric.

Aș dansa cu ea… până bat vecinii în țeavă.

V-am zis că o să se întâmple și uite că s-a întâmplat.

Ani întregi de lugu-lugu, de șugu-șugu, șugu-bugule.

Ce șugu bugule?

De remarci deplasate, de pupături, de ciupituri, de împunsături,

de teroare psihică, dar gata, cazanul a dat în clocot!

Tu ai tras pe nas de la cazanul cu țuică?

- Cineva v-a acuzat de hărțuire sexuală. - Nu mai striga în gura mare. Taci!

- Acuma vă pasă de reclamații. - Poate cineva a făcut o glumă.

Sau s-a supărat pe mine că nu i-am dat certificat de urbanism.

Știi câte amenințări am primit eu? Cel puțin la fel de multe câte am făcut!

- Stelu, ce sunt astea? - Ce sunt astea?

Poze cu tine!

Doamna Dana…

Am mai spus-o și-o s-o tot spun: răzbunarea e arma prostului.

Dar am verificat armele din dotare și pe ele scrie „Carpați“, nu „răzbunare”.

Deci eu nu sunt prostul nimănui!

- Ce am făcut, șerifule? - Știi tu foarte bine.

Picioarele depărtate. Mai depărtate!

Încerc, dar dacă le depărtez mai tare, ies din Mangalița.

De unde ai tu bani de mașina asta?

Cum, bossule? De la cântări. De pe urma vocii, talentului.

I-auzi, din cântări, vocii, talentului. Așa ziceți toți!

Dacă găsesc ceva în mașina asta?

- Ce să găsești, bossule? - Ceva ilegal.

Ia treci încoa' să nu se despărteze de la mașină.

- Ia de el și tine-l! - Hai, Sică!

Dl Bebe, știți că sunteți fanul meu numărul unu.

- Ce sunt? - Mai îmi dați un autograf?

Hopa!

Ce-am găsit eu în mașina domnului conducător auto.

Ce-i cu arma asta alba?

Pare că are și sânge pe ea.

Bossule, n-am văzut sabia asta în viața mea!

- Nu e a ta? - Nu.

Așa ziceți toți, „nu e a mea”. Dar o să înfunzi pușcăria pentru ea.

N-o s-o mai vezi pe Flori niciodată.

Dă, mă, bossule, puțin. Ia, ce e asta?

Șerifule, bengosule, asta nu e sabia mea niciodată. Ești nebun?

Tu nu vezi cât de prost e făcută? Asta e făcută pe genunchi la chineji.

Nici măcar nu… Nici măcar nu pot s-o țin de mâner ca lumea,

și dacă o îndoi puțin…

Ce sabie e asta, voi ați înnebunit la cap?

Cu asta nu poți să tai nicio branză. Voi vreți să vedeți una adevărată?

- Da. - Da?

Ia uitați o sabie adevărată, mânca-v-aș gura voastră să vă mănânc.

Firește, eu cred în puterea tămăduitoare a moaștelor.

Ce fel de om aș fi dacă n-aș crede.

Sunt la fel de utile ca homeopatia, bioenergia,

de-asta m-am implicat atât de tare în povestea asta.

Eu chiar vreau să ajut oamenii.

Oamenii sunt proști.

Tu crezi că niște oase într-o cutie pot să facă minuni, Neluțule? Trezește-te!

Nu mai înțeleg, coleguța.

De ce m-ai propus să mă ocup de moaște?

- Pentru că moaștele fac minuni. - Adineauri ai zis că nu fac nimic.

Fac minuni electorale. N-ai spus că vrei să avansezi în politică?

- N-ai spus că vrei să ajungi președinte? - Dacă se permite.

Dă-le moaște.

Dacă vrei să-i vindeci de boli, dă-le moaște.

Dacă vrei să le salvezi căsnicia, dă-le moaște.

Dacă vrei să câștige la loto, dă-le moaște și or să te țină minte toată viața.

Coleguța, dar eu nu pot să fac nimic din toate astea.

Ei n-au de unde să știe.

Cornel Istrate, făcător de minuni.

Cornel Istrate, cel care a adus moaștele.

Nu sună rău, coleguța. Nu sună rău.

Sună bine. Sună a electorat. Sună puternic. Sună religios.

Sună periculos.

Nu știu ce joc jucați, stimați colegi, dar e un joc periculos.

Moaștele sunt felia mea și nu las pe nimeni să se atingă de ea.

Au fost felia dumitale, ai pierdut moaștele,

înmoaie-ți busuiocul în altă parte.

De ce nu te duci, dumneata, dna doctor, să operezi înaltă parte?

- Șarlatan! - Vaccinisto!

Haideți să păstrăm puțină decență creștinească.

Cu toată decența mea creștinească abia aștept să vă văd dând rasol.

Niciodată.

Nu sunteți în stare să deosebiți o tibie de Sfânta Filofteia

de un peroneu de Sfântul Nectarie nici dacă vă lovește cu ele peste ochi.

Sunt doctor. Crezi că nu reușesc să deosebesc un ciolan de alt ciolan?

Să vă văd eu de unde o să faceți rost de ciolane.

Că m-am asigura că nicio față bisericească n-o să vă vândă nimic.

Stai liniștit că ne descurcăm și fără mutrele dumitale bisericești.

- De unde facem rost de moaște, coleguța? - Lasă că știu eu pe cineva.

Sunt pozele alea cu mine? Bineînțeles că nu.

Și dacă ar fi, care e problema?

Orice bărbat își mai face o poză mai interesantă din când în când,

ca amintire.

Eu vă garantez că pozele alea sunt niște trucaje ordinare.

Sunt lucrături securistice. Pixelul albastru.

Nu prea mă interesează, domnule primar. Fiecare face ce-i place.

Dar păreau destul de adevărate.

Doamna Dana, eu sunt un om cinstit, cu frica lui Dumnezeu.

N-aș face eu așa ceva!

Nici acasă la mine nu umblu gol, în intimitatea proprie, nu umblu gol.

Darămite în poze cu biciuri! Doamne ferește!

În pozele alea nu era nicio poză cu bici. Aveți și o poză cu un bici?

Și în acuzația de hărțuire sexuală e menționat un bici.

Taci din gură! Pleacă de-aici!

Deci există o acuzație de hărțuire sexuală? Nu, că e perfect!

Doamna Dana, e o mare neînțelegere.

Cum vă spuneam, domnule primar, fiecare face ce-i place.

- Dar văd că aveți deja destule partenere. - Nu știu la ce vă referiți.

O să găsiți pe cineva mult mai talentat

cu care să dansați la nunta fetei prefectului.

Doamna Dana!

Poftiți, dl Bebe. Sabia dumneavoastră.

N-am știut că aveți acte în regulă pentru ea. N-am știut.

Cum să nu știți, mânca-v-aș gura voastră să v-o mănânc eu vouă astăzi și mâine,

toată lumea știe că Bebe de la Mangalița

participă la toate reconstituirile istorice importante.

La lupta de la Podul Înalt, la aia de la Călugăreni, Rovine, nu?

- Mai e ceva? - Nu cred.

- Deci pot să plec acas’? - Plecați.

Nu, că dacă vreți, eu pot să mai stau. Cum spuneți voi, nu…

Vă rog eu frumos să plecați. Ați făcut destule.

Nu vrem să vă mai vedem. Plecați! Lăsați-ne să ne facem treaba.

Bine, șerifule, cum zici tu. Uite, plec.

Băieți, adevărul e că voi m-ați tras pe dreapta la fix.

Eu mergem, așa, aiurea, nu știam unde mă duc.

Eu nu mai voiam să mă duc acasă.

Supărare, au, supărare,

Ce faci tu cu mine oare?

Nu mai am nicio valoare,

Ca bitcoinul la vânzare.

Stați un pic. Dar de ce ați zis că nu vreți să vă mai duceți acasă?

Băieți, eu și cu Flori nu ne mai înțelegem de când am vorbim despre copii.

Ea zice că ne înțelegem, dar nu ne mai înțelegem.

Vai de mine! Se poate, dl Bebe?

De ce n-ați spus așa de la început? Tu unde te așezi?

Dă-i omului o cafea, nu vezi că-i supărat?

Trebuie să stăm să discutăm… Se poate, dl Bebe?

Nu plecăm de-aici până nu rezolvăm problema sentimentală.

Ați auzit de stilul Sică?

- Nu? - Nu.

Stilul Sică este un stil inventat de mine, Sică,

prin care poți să rezolvi orice femeie în cinci pași.

Planifică, intuiește, zăpăcește, dăruiește, atacă.

Moaștele sunt obiecte prețioase și foarte rare.

Nu se găsesc pe toate drumurile. Pe de altă parte,

nici oameni capabili, așa ca mine, nu se găsesc pe toate drumurile.

Aș putea chiar să spun că semăn cu moaștele.

Metaforic vreau să spun, fizic nu semăn deloc.

Ai adus tricourile de care am vorbit cu Sică la telefon?

- Ce să aduc? - CD-urile cu ce trebuie.

Ce CD-uri?

Marfa care e necesară ca să fie bine, ca să nu fie rău.

- Moaștele, colegu’. - Moaștele!

Despre moaște vorbim. Ca să știu dacă vorbim de moaște sau nu.

- Da, dar vorbim codificat. - N-am știut că vorbim codificat.

Vorbeam și eu coduri din astea codificate, dar n-am știut.

- Am adus. - Da.

- Aveți banii? - Nu…

Mălaiul. Codul pentru bani e „mălai“.

- Zece lei? - De ce?

- Zece… - Așa puțin?

- Zece mălai. - Așa…

Ar mai fi ceva.

Ți-a spus cumva Sică despre ce moaște este vorba?

- Da, cică de porc. - Mai încet.

- Cum le cheamă? - Sfântul Ignațiu.

- Sfântul Ignațiu. - Ține minte.

Noi nu avem niciun fel de beneficiu de pe urma acestor moaște.

Pentru noi importantă este bucuria oamenilor.

De aceea, ni se pare important că, în sfârșit, avem moaște orășenești,

nu bisericești.

Pentru că moaștele sunt o utilitate publică,

nu un privilegiu pentru câțiva.

Haideți, oameni buni, nu vă fie frică. Moaștele Sfântului Ignațiu.

Aduse de Corneliu Istrate tocmai din Eritrea.

Țineți minte numele ăsta. Nu Eritrea. Corneliu Istrate. Haideți!

Corneliu Istrate, vindecătorul. Corneliu Istrate, omul de încredere.

Poftiți la poză!

Da, Corneliu Istrate, făcătorul de minuni.

Nu țineți moaștele blocate, lăsați și pe alții.

Haideți, poftiți, mulțumim.

Țineți minte să știm de unde vă luăm când o să avem nevoie de dv.

Aveți idee cine vă acuză?

Habar n-am, Mitică. Pe-aici au trecut sute de femei în 30 de ani.

- Dle primar, aveți o problemă cu femeile. - Doamne ferește, Mitică!

Nu puteți să vă abțineți, când vedeți o femeie.

- D-asta vă acuză de hărțuire sexuală! - Victima sunt eu!

Vorbiți exact ca o persoană care are probleme.

- Dați-mi voie să vă ajut. - Mai bine mor.

Doina și Marcel, cei mai respectabili oameni din oraș.

- Haideți, intrați înăuntru. - Da.

- Tu ai făcut destule, gata. - Domn primar.

Eu sunt președinta Comisiei de Prietenie și Înțelegere din primărie.

Asta, pentru că sunt o persoană foarte prietenoasă.

Iar eu sunt soțul doamnei președinte a Comisiei de Prietenie și Înțelegere.

Treaba mea este să rezolv anumite probleme mai delicate,

ca să nu explodeze.

Iar eu sunt soțul ei.

- Doamna Dana, eu sunt femeie. - Pot să confirm acest lucru.

În calitatea mea de femeie, pot să vă zic că dl primar nu e deloc pervers.

- Mi-aș fi dat seama. - Lucrează cu dl primar de ani de zile.

Dl primar e un domn cu femeile. E un gentleman.

E politicos, și mai ales, bun creștin.

Am fost la el acasă. Prea politicos și bun creștin.

Ce să mai! Vă zic direct. Dl primar e bărbatul perfect.

Dacă pățește ceva Marcel, știu eu cu cine să-mi refac viața.

Exact. Și eu dacă… Ia stai! Ce?

Ce să fie, Marcele? Că deja am stabilit asta, ce te miri?

Ce am stabilit? Dacă tu pățești ceva, eu cu cine îmi refac viața?

Noi am convenit că tu nu-ți refaci viața niciodată.

- Rămâi văduv și mă plângi pe veci. - Da?

- Toate pozele sunt adevărate. - Marcele!

Dl primar e un om foarte amabil, dar e un degenerat sexual,

care zboară din floare în floare, ca un bondar în călduri.

Dl primar e un… așa, un grădinar tandru,

îngrijește fiecare femeie ca pe o floare delicată.

Și le fertilizează la rădăcină.

Hai, că am stabilit cine cu cine își reface viața.

Eu vreau cu Claudia, profesoara de sport de la liceu.

- Stricata care a făcut volei? - A făcut volei, Doina, n-a dat în cap.

Marcele, vino înapoi! Treci înapoi, Marcele!

Dna Dana, vă rog să-l scuzați pe Marcel. E pe tratament.

Ce vreau eu să vă spun e că dl primar e un sfânt.

Marcele!

Dă-i omului un pește și e sătul o zi.

Învață-l pe om să pescuiască la baterie

și poți să te folosești de omul ăla să te hrănească toată viața.

Eu după asta mă conduc.

Șerifule, ești sigur că sunt bune astea de cadou?

Ai încredere în fratele tău, dl Bebe.

Nu e vorba că nu-i faci suficiente cadouri lui Flori, că îi faci,

ideea e că nu i-ai atins încă locul ăla sensibil din suflet, știi ce zic?

Odată am atins și eu locul ăla sensibil din suflet la o fată,

i-am făcut cadou o poză cu mine, înrămată.

A doua zi m-am trezit la gunoi.

Dar m-am ridicat, m-am șters și acum e oglinda mea de la baie.

Ce tot…

Taci din gură! Ce e în capul ăla al tău?

Dl Bebe, nu uitați. Zăpăcește, dăruiește… hap, atacă!

Da.

- Îți ținem pumnii, dl Bebe! - Da.

Ce și-o încasează, fraieru’!

Ce e?

Ia uite, viața mea!

„Cum să fii mamă“. Ce e asta, Bebiță? O glumă?

Cum să fie glumă, viața mea?

E o carte care să te atingă pe tine în punctul ăla al tău sensibil.

Parcă am mai avut discuția asta o dată, da?

Ai zis că te potolești cu astea cu copilul, da?

Și în plus, ce mi-aduci tu mie cărți? Tu nu știi că mi-e rău de la cărți?

Mai vezi acolo, te rog eu!

Da. Asta da. Îmi place.

E d-aia de se face prostii cu ea. Jucărie d-aia nebună, de…

Nu. E o suzetă!

Iar copii? Tu nu ești sănătos la cap? Ești bolnav psihic?

De ce-mi aduci cadouri d-astea? N-ai zis că te potolești?

Dacă bag eu mâna în punguța asta și mai găsesc ceva de copii…

Nu e, mă jur! Uită-te!

- Cremă antirid. - Da.

Adică cum?

Ce eu sunt o babă d-aia buhăită la față să mă dau cu cremă d-asta antirid?

Hai că mă și enervezi cu cadourile tăle!

Stai, viața mea, nu te mai enerva așa!

Mi-ai zis că dacă o să faci un copil, o să fii plină de griji.

Eu m-am gândit că e bună să-ți mai șteargă din griji, nu?

Așa. Poftiți la poză. Haideți! Haideți! Poftiți!

Nu vă supărați! Moaștele astea sunt stricate.

Nu sunt deloc stricate, Sunt moaște de calitate superioară.

Da? Și atunci cum vă explicați, că dna Valerica, aici de față,

s-a rugat la moaște pentru niște probleme,

iar moaștele nu i-au rezolvat-o.

Ce problemă?

M-am rugat să mă îmbogățesc peste noapte, nu m-am îmbogățit.

M-am rugat să moară bărbatul soră-mii, n-a murit.

Și m-am rugat să nu mă mai doară șalele, și tot mă dor.

- Tot o dor șalele! - Oameni buni, stați puțin.

Moaștele nu funcționează așa. Trebuie să crezi cu adevărat.

Dv. insinuați că dna Valerica, femeie foarte credincioasă,

nu crede cu adevărat în moaște?

N-am spus asta, doar am zis că trebuie să creadă mai tare.

Mai tare!

Dar ce dovezi avem noi, dna doctor, că aceste moaște sunt făcătoare de minuni

și nu sunt moaște, d-astea, impostoare?

- Avem dovezi nenumărate. - Avem dovezi.

Care sunt acele dovezi, dna doctor?

Știți, noi oamenii suntem curioși, trăim în secolul XXI,

vrem dovezi palpabile, concrete, nu povești de adormit copii.

- Mai precis ce vreți să spuneți? - Mai precis, o minune, dna doctor.

Arătați-ne că aceste moaște sunt făcătoare de minuni,

că altfel, dl inspector Corneliu o să intre în istoria Mangaliței

ca Istrate, aducătorul de moaște false!

Doamne ferește!

Ce e asta?

Domn primar, eu am încercat. Dar nu știu ce se întâmplă.

Eu cred că dna Dana e plină de prejudecăți.

- Dar i-ai spus că sunt un sfânt? - I-am zis.

I-ai zis că-mi aleg partenera pe viață, ca berzele?

Am presupus că se subînțelege.

Dna Dana, pot să vă explic!

E o neînțelegere. Stelu s-a călugărit!

Dana! Sunt primarul Mangaliței! Ești obligată să deschizi!

Domn primar, mai ușor, Se poate? Mai… ușor.

Dna Dana, vă rog să mă iertați, am greșit, n-am vrut.

N-am vrut să zic asta. Chiar n-am vrut. Vă rog să mă iertați.

Doamnă Dana…

Iertați-mă.

Vă rog să mă iertați, nici eu n-am vrut să fac asta.

Domn primar, vai…

Eu n-am nevoie de toate astea.

Eu am deja tot ce-mi trebuie.

Auzi! Minuni.

Vor minuni. Au tupeul să ceară minuni.

Cine a mai văzut moaște care să facă minuni?

După ce de mii de ani păcălesc oamenii cu tot felul vrăjitorii!

Gata, liniștește-te, coleguța. Găsim noi o soluție.

Dacă nu găsim o soluție, Corneliu?

Dacă nu găsim soluție și ne dă în vileag popa ăsta.

Intri în istorie ca ăla care a adus moaște flase.

Se termină cariera ta politică înainte să înceapă.

Asta n-ar fi o problemă. Totuși, am rămâne împreună.

Da, dar n-o să fii președinte, ori eu asta chiar nu pot să suport.

Trebuie să luptăm. Trebuie să găsim o soluție.

Aș fi în stare să-mi dau o mână și un picior pentru asta.

Asta e! Am găsit soluția.

- Ce soluție? - Știu ce minune să facem.

Ce minune?

O vorbă veche zice:

„Aruncă-mă lupilor și-o să mă întorc la tine iar și iar, Mare Albastră“.

Nu știu ce înseamnă asta, dar Stelu nu e fraierul nimănui.

Cu atât mai puțin al unei singure femei.

M-ați chemat?

Mitică, am nevoie de tine.

- În ce aspect? - Ia loc.

Nu știu cum să spun.

Mitică, eu toată viața mea am trăit între femei frumoase.

Femei la care alții nici măcar nu visau. Femei care mi-au făcut toate poftele.

Dar cu toate astea… cred că de asta am fost singur toată viața.

Mitică…

învață-mă tu cum să mă comport cu femeile ca să nu mai fiu singur.

Domn primar…

Și-apoi m-a dat în șuturi afară, boșilor.

Dl Bebe, știu unde am greșit cu stilul Sică.

- Crezi? - Da, sunt sigur.

Am fost prea direcți în abordare. La voi problema e mult mai gravă.

- Crezi? - Da, sunt absolut convins. Doamne…

Ca să construiești o bază solidă a relației ce trebuie să faci?

Mai întâi, trebuie să ștergi tot ce-a fost înainte, de pe fața pământului,

ca să vă regăsiți voi pe voi.

Ca să stârniți din nou flacăra pasiunii.

Odată am stârnit și eu flacăra pasiunii cu o fată

și n-am fost atent și am dat foc la casa mea și la casa vecinului.

Taci! Ce ai în capul ăla al tău, Găbițule? Dl Bebe, cum se nasc copiii?

Dacă nu din pasiune.

Și pasiunea asta, de unde apare ea?

- Dacă nu din… - Cum?

- Știți. - Nu. Cum?

Cu costumații! Jocuri.

Miau, miau. Știi?

Polițistul și infractoarea, pompierul și câinele,

medicul și pacienta.

- Pompierul și câinele? - Taci din gură!

Bravo, șerifule! Da, bravo.

Ca să fie caterincă, sanchi.

Întâmplarea face că știu

ce costumație ar face-o pe Flori să-și iasă din minți și să vrea un copil.

Ce costumație, șerifule?

Strânge-mă de nas!

Punctul unu: nu mai faceți complimente fizice femeilor.

- Dacă sunt mișto, n-am voie să le zic? - Nu.

- Dar măcar am voie să o fluier? - Exclus.

- Să o invit la o cafea? - Nici măcar.

Și cum o să știe că e mișto?

Femeile știu că sunt frumoase și fără să li se spună tot timpul.

Da? Punctul doi: nu le mai atingeți.

- Cum, n-am voie să mângâi? - Nu.

- Să le iau în brațe? Să le pup? - Nici.

- Și eu ce mai fac atunci? - Încercați să le atingeți intelectual.

Ascultați-le! Ascultați să vedeți ce au de zis.

- Cât timp? - Cât timp e nevoie.

- Asta poate dura la nesfârșit! - Exact.

Pentru că așa ajungem la punctul trei. Răbdarea.

Trebuie să aveți răbdare cu femeile din viața dv.

Nu mai… Nu le mai puneți să facă ce vreți dv. să facă.

Creați-le un teren propice, fertil și ele vor înflori.

Dl Bebe, ce s-a întâmplat? A funcționat?

Nu. S-a terminat!

- Ce s-a terminat? - Eu cu Flori, am rupt-o!

Vai, dar nu se poa… Dar nu spun…

Dar vă potriveați așa de bine! Stați să discutăm.

Poate dacă folosim stilul Sică, reparăm ceva.

Nu mai e nimic de reparat, șerifule. Niciun stil, nimic. Gata, s-a terminat!

Îmi pare rău!

- Ce e? - Ar trebui să-ți fie rușine.

- De ce? - M-ai dezamăgit.

- Nu asta am vrut? - Nu așa!

Credeam că stilul Sică e să cucerești orice fată.

Nu să desparți orice fată și să o faci să se simtă nasol.

Habar n-ai ce vorbești tu!

E mai bine pentru toți! E mai bine pentru toată lumea, da?

Scumpi mangalițeni,

au fost voci care au pus la îndoială calitatea moaștelor procurate de mine,

Corneliu Istrate, inspector general.

Moaștele procurate de mine sunt cele mai bune moaște din lume.

Nu există moaște mai bune decât moaștele mele.

Și am să vă dovedesc acest lucru, aici de față cu toată lumea.

O să am nevoie de un voluntar din public.

- Eu! - Dumneata, ăsta motorizatul.

Așa. Poftim în față.

Așa.

Una din principalele calități ale unui președinte

este să fie respectat de oameni.

Eu n-am nevoie de așa ceva. Respectul e pentru oameni slabi.

Mie-mi place ca oamenii să se teamă de mine.

Acum, vă rog, haideți să ne rugăm cu toții

pentru ca moaștele Sfântului Ignațiu să-l facă bine pe acest om.

Atinge moaștele.

- Cu ce? - Cu ce poți.

Deja simt, simt cum moaștele funcționează.

Haideți, vă rog, să numărăm până la trei.

Și la trei vom vedea minunea.

Unu…

Doi…

Trei…

Minune! Am iar mâini și picioare!

Mulțumesc, Sfinte Ignațiu!

Mulțumesc!

- Minunea funcționează în continuare. - Am iar mâini și picioare!

- Ia uite! - Minune!

Am iar mâini și picioare!

- Am închis. - Nicio problemă.

Am venit să-ți transmit un mesaj.

Dl primar este al nostru, al fetelor din Mangalița

și nu vrem să-l împărțim cu nimeni.

- Deci tu mi-ai trimis pozele. - Da, eu împreună cu toate celelalte.

L-am crescut la sânul nostru pe dl primar ani la rândul,

așa că nu acceptăm să vină un străină ca tine și să ni-l ia.

Spune-le fetelor din Mangalița să și-l ia înapoi pe dl primar.

Da? Atunci de ce a spus că renunță la toate pentru tine?

- Ce-a făcut? - Și-a pierdut mințile, asta a făcut.

Ne dă cu piciorul pentru o băbăciune, dar stai liniștită, că nu cedăm.

O să continuăm cu amenințările, cu fotografiile,

poate așa-i vine mintea la cap și se întorce iar la mine.

Adică nici măcar nu v-a hărțuit sexual?

Doamne, Maica Domnului! Doamne ferește! Dl primar?

Dar dl primar este un domn, este un domn mult prea bun pentru tine.

- Da? - Da.

Ce faci cu alea?

Ce vrei să faci cu alea?

Îmi pare rău, Nușule, că am exagerat.

N-o să-mi refac viața cu dl primar, chiar dacă crăpi.

Prea târziu, Doina. Eu am ales-o pe Claudia.

Hai că ești căpos!

Știi foarte bine că mi-ai lipsi. Cel puțin o perioadă!

Și oricum avem locurile de veci unul lângă altul.

- E o despărțire temporară. - Să zicem.

Recunoaște că avem cele mai bune locuri de veci!

Nici prea la stradă, nici prea în spate.

Nici prea la soare, nici prea la umbră.

Cele mai bune, Doinița. Tu le-ai ales.

Auzi, ce-ar fi să mergem să le vizităm? Să vedem dacă s-au prins tufănelele.

- Haide! - Hai!

E nebună!

A aruncat cu roșii în mine, m-a bătut cu roșii.

Te dau în judecată. Vă dau în judecată pe toți.

Pe toți! Nebuna naibii! Băbăciunea naibii!

Dna Dana, se permite?

Dle primar, vă rog.

Sper că nu mai aruncați cu limonadă în ochi.

Depinde. Meritați?

Da. Merit.

Dna Dana, sunt lucruri pe care nu le știți despre mine și le regret.

Și mai sunt multe alte lucruri pe care le regret.

De exemplu?

Regret dacă v-am făcut complimente fizice nepotrivite ca femeie.

Regret dacă v-am atins nepotrivit ca femeie.

Regret dacă nu v-am ascultat ca femeie și n-am avut răbdare,

dar de azi Stelu se schimbă.

Stelu o să stea departe de femei. De toate femeile. Definitiv!

Dle primar e foarte frumos ce spui, dar cred că exagerați.

În ce sens?

Nu trebuie să stați departe chiar de toate femeile.

Și în niciun caz definitiv.

Dacă Jackie Chan ar putea să-l bată pe van Damme?

Nu știu. Probabil.

Oricum sunt niște moși decrepiți și aș putea să-i bat cu ochii închiși.

Dar aleg să n-o fac. De ce? Că nu e stilul Sică.

Da, Florico, e cel mai bine. Bine că i-ai dat papucii!

Adevărat îți zic. Auzi ce tupeu pe fața lui!

Ți-a făcut cadouri din senin?

Nu, Sicuță, nu de la cadouri ne-am luat.

- Dar de la ce? - De la copii!

De la copii? Și mai nasol!

Cine vrea să facă copii, așa, din senin?

Nu, cel mai bine e să trăiești toată viața singur, îți zic eu.

Eu așa vreau.

- Adică cum? - Uite, așa.

Ca pustnicii ăia, în peșteri. Eu nu vreau să vorbesc cu nimeni, niciodată.

Să nu las nimic la nimeni!

La bătrânețe, când o fi, nu vreau să aibă nimeni grijă de mine.

Să fiu o povară, să astea…

Nu, Sicuță, eu nu vreau așa, dar n-am zis asta.

Dar ce-ai zis?

Am zis că… nu știu, poate. Poate… nu știu.

Nu știu. Poate.

Și el să fie așa imatur, Sicuță,

să se îmbrace în paiață, ca să mă sperie?

Dacă e matur, și vrea copii, nu e bine,

dacă e prea imatur, iar nu e bine. Trebuie să te hotărăști și tu.

Lasă, că te ajută Sfântul Ignațiu, mânca-i-aș moaștele lui. Hai!

- Ia uite-l! Simți? - Da. Ce fac acuma?

Te duci la el, pui mâna pe el frumos

și te gândești acolo în capul tău și vorbești cu el și zici ce vrei tu.

Da? Hai.

- Mă duc, da? - Dă-i!

Ce vreau.

Ptiu! Ce m-ai speriat!

Sunt mândru de tine, Sică. Stilul Sică chiar funcționează.

Taci dracu'!

Cornele, te-ai descurcat de minune cu moaștele Sfântului Ignațiu.

Nu mă așteptam.

Dle primar, dacă se permite. A fost floare la ureche.

Îmi pare rău că nu m-ați pus să mă ocup de asta cu ani în urmă.

Să ne ocupăm.

Chiar a făcut multe minuni în seara asta. Sunt de porc sau de câine?

Cum poți să insinuezi așa ceva? Sunt moaște adevărate.

Noi nu suntem șarlatani!

Am întrebat și eu de curiozitate. Alea vechi ale lui Viorel erau de câine.

Sfinte Ignațiu,

ajută-mă să mă vindec de ispita jocurilor de noroc.

Ajută-mă să mă vindec, Sfinte…

Ia uite cine e aici, coleguța. Părintele nostru favorit.

Care nu credea în puterea moaștelor. Ce faci, părinte, parcă erau stricate!

- Și inferioare. - Parcă erau defecte și false.

Copii, cine trăiește, greșește.

Dar nu e nicio rușine să recunoști că ai greșit.

Stai liniștit, părinte,

că ți le împrumutăm și dumitale din când în când.

Dar ai grijă, că minunile sunt scumpe. Nu vin așa, cu una cu două.

Adevărat. Vă mulțumesc din suflet, copii.

Cornel, sper să-ți ajute în carieră, că meriți.

Lasă, părinte, sunt minuni mai mari decât cariera politică.

Adevărat. Da, adevărat.

Copii, iertați-mă acum. Eu mă duc la cele sfinte.

Da.

Până la urmă, părintele Eugeniu,

nu e chiar așa de șarlatan pentru un popă.

Pentru un popă.

- Cornele? - Da.

Unde sunt moaștele?

Nu iese nicio babă!

Sfinte Ignațiu, ajută-mă să prind o specială.

Ajută-mă să-mi pun în ordine în viață.