Original subtitles

Uite, Steluțu, asta-i primăria.

De aici controlăm și conducem tot imperiul.

Ia, spune bună seara.

Uite, ea e doamna doctor Emilia.

Vai, ce purceluș dulce, îmi vine să te mănânc.

Stai, stai, stai cuminte, cred că glumește.

Uite, el e domnul inspector Cornel.

Să trăiți, dacă se permite, domnul Stelu, domnișorul Steluțu.

Dacă se dorește o plimbărică, o scărpinătură pe burtică.

- Nu, e în regulă. - Să știți că am mâinile calde.

El este Mitică, care face numai prostii în primăria asta.

- Hai, grohăie! - Domn' primar.

Glumesc, el face numai lucruri bune.

- Mitică, ia salută-l tu pe Steluțu. - E un porc, ce naiba!

Nu râde, e simbolul orașului. Salută-l, nu ne batem joc.

- Salută-l. - Salut, Steluțu!

Greșit.

Salut, domnu' Steluțu, că n-ați mâncat din aceeași troacă.

Nu te mai obosi să-i răspunzi că s-a purtat ca un porc.

Uite, aici o să faci tu nani în seara asta, că mâine avem o zi grea.

Mâine vine un fotograf

să mă pozeze pentru coperta revistei „Orașe și municipii“.

Și Steluțu e mascota orașului.

M-au întrebat dacă vreau să apară și oameni.

Am zis că nu e cazul.

- Eu mai am puțină treabă. - Steluțu a spus să stingi lumina.

- Da, dar eu… - Steluțu a zis să te cari acasă.

- Bine că n-ați zis… - Steluțu a zis s-o sun pe maică-ta.

- Asta! - Așa, băiatul, uite, așa.

Aici facem noi nani în seara asta. Așa, băiatul. Bravo!

Noapte bună, vise fericite, puricii să te evite.

Foarte bine, domn' primar.

Hai, Bebiță, cu surprizele tale. Am și emoții acuma.

Uite ce emoții m-a luat. Zi ce e!

Prințesa vieții mele, ai puțină răbdare, hai mergi.

- Vai de mine! E bani? - Ce?

- Surpriza zic. E bani? - Nu, mai șmecher.

- Telefon nou. - Mai șmecher.

- Ce, mă? Bijuterii. - Nu.

- Parfum. - Nu.

- Țoale? - Nu.

- E silicoane! - Nu e nici aia!

Hai, viața mea! Hai, mergi.

- Ce, Bebiță? - O să vezi.

Dar nu mai am răbdare.

- Întinte mâna, viața mea! - Eu nu mai halesc vrăjeala, mersi.

Nu că nu e nici aia. Întinde mâna, hai!

Ce e asta?

E noul meu album, viața mea, și vreau să fii tu prima care-l ascultă.

- Bagă-l. - E adevărat?

- Da. - Mamă…

Ia.

Știu că te am lângă mine,

Dar ar fi cu mult mai bine Să scot trei copii din tine

Dușmanii nu vor să-mi dea pace, De mine nu prea le place,

Că sunt șmecher și borfaș, Și am cu Flori un urmaș.

Pentru Flori, viața mea, i-auzi!

Bebeluș, bebeluș, Vreau să-ți fac un bebeluș

- Îți place? - Să ne dăm pe derdeluș…

Tu nu ești sănătos la cap?

De la o vreme am senzația că Bebe vrea să-mi zică ceva, dar nu știe cum.

Bebiță, tu vrei să faci un copil cu mine?

Doamne ferește, prințesa mea, dar de unde ți-a venit ideea asta?

Cântecile astea așa spune. Că vrei să faci un copil cu mine.

Nu, ai înțeles tu greșit cântecele astea,

că oricum cântecile astea nu le înțelege, așa, toată lumea.

Da, cred că.

Auzi, viața mea, n-ai vrea să faci un bebe-minune?

Un talentat, un numărul 1 cu mine?

- Io? - Da.

Să fac un copil, să mă fac cât o basculă, Bebe?

Să nu mai am viață, să nu mai beau, să nu mai fumez.

Dacă eu vreau să am burtă, mai bine mănânc o shaorma.

- Ai înțeles? - Cum zici tu, viața mea, ziceam și eu.

Dle general Marcel, permiteți să raportez.

Inamicul a fost încercuit de vânătorii de munte.

Foarte bine, soldat. Du-mă la linia frontului.

Femeie, ai fost găsită vinovată de înaltă trădare,

sperjur și lipsă de interes în căsnicie.

- Cum pledezi? - Nevinovată.

- Să vezi ce-ți fac când ies de aici! - Liniște! Pedeapsa e moartea,

Soldați, pregătiți plutonul de execuție!

Soldățeii ăștia au valoare sentimentală foarte mare pentru mine.

I-am primit de la Moș Gerilă în ’72. Îmi aduc aminte perfect.

E anul în care tata a plecat după sifoane și s-a întors după 10 ani.

Fără sifoane, dar cu o nevastă nouă.

Nici în ziua de azi nu mai pot să beau sifon.

Marcele!

Oamenii se încăpățânează mereu să-mi facă cadouri,

deși le-am spus foarte clar: mulțumesc, nu-i nevoie, lăsați-l pe birou.

Ce să fac? Să-i refuz?

Singura problemă este că nu mai am unde să le mai bag.

Ce dor mi-e de vremurile când se primeau doar bani.

Uite, mai am și-acuma prima bancnotă primită ca atenție.

Cine a îndrăznit să facă asta?

Cine mi-a luat băiețelul?

Poliția?

Io? N-am nicio legătură, domn' primar, nu mă mai ocup cu marfă vie.

N-am zis că l-ai luat tu! Te întreb dacă știi cine l-a luat.

- Tu ești poliția. - Ca poliție, nu știu nimic.

Dar ai făcut ceva ca să-l găsești?

- Ca poliție sau ca… - Ca poliție.

- Nu m-am interesat. - Bravo, foarte frumos!

Ești un incompetent și un incapabil. Să nu te mai văd!

Dar e posibil să nu vă intereseze emblema orașului?

Să nu vă intereseze că un purceluș mic și sigur tremură în lumea asta mare?

Poate că a fugit în Occident.

Poate că a spart singur geamul și a fugit. E un porc, totuși.

Porc ești tu cu familia ta cu tot, măgarule!

De unde știu eu că nu l-ai luat chiar tu?

Ce să fac eu cu un porc?

Diverse lucruri! Am văzut eu cum te uitai la el!

Și Steluțu a simțit invidia din ochii tăi.

Ai pândit momentul prielnic să-l înhați, nenorocitule!

Poliția, percheziție acasă la Mitică.

- Protestez! - Percheziție acasă la toată lumea!

Nu intră și nu iese nimeni din Mangalița, până nu-l găsim pe Steluțu!

Domn' primar! Știu ce s-a întâmplat cu Steluțu.

Ce?

Cineva a aruncat o cărămidă prin geam cu biletul ăsta.

„Porcul e la noi“.

- Care noi? Cine l-a luat? - Nu știu.

Dar cineva a mai aruncat o cărămidă prin geam cu biletul ăsta.

- „Fă ce spunem noi sau porcul e…” - Șorici?

- Care noi? - Nu știu.

Nici eu nu mi-am dat sema din prima, dar cineva a mai aruncat o cărămidă.

- Câte cărămizi sunt în Mangalița? - Tu să taci din gură!

Pe care scrie: „Prietenii voștri din primăria Puturoasa“.

Puturoasa!

Blestemat să fie numele! Puturoasa!

Scandalul dintre Mangalița și Puturoasa durează deja de prea multă vreme.

Înțeleg să ne înjurăm, înțeleg să ne batem,

înțeleg să le furăm delegația japoneză, dar totul până la simbolul orașului.

Nu te atingi tu de simbolul orașului!

Ce putem să spunem mai întâi? Eu ce-aș putea să zic ca s-o conving?

Astea sunt treburi lumești, sunt între voi.

Hai, sfințirea dumitale, te-a apucat sfiala acuma?

Ziceți voi acolo ceva, și luați d-aicea.

Ce faceți? Ce e acia? Parastas?

Nu, prințesa mea, cum? E clienți. Clienți!

- E clienți. - Da.

Salam are copii, Guță are copii, Adi Minune are copii,

Bebe de ce să n-aibă copii?

Adică cu ce e Bebe mai fraier față de ăștia,

să n-aibă și el urmașul lui talentos și plin de șmecherie,

la care Bebe să le lase valoarea lui.

Trebuie doar să insist.

Eu știu să insist, voi ați înnebunit la cap?

Copiii sunt o mare bucurie.

Sunt cea mai mare bucurie la casa omului.

Dv. de ce n-aveți niciunul, dna doctoră?

Eu spun așa, din punct de vedere medical, pentru o femeie e foarte bine.

Și din punct de vedere spiritual.

Dumnezeu a zis:

„Creșteți și vă înmulțiți. Familia e baza societății“.

Părinte, nu mai mi-aduc aminte exact, matale cu ce treabă p-aici?

Pentru tunsul sprâncenelor.

- Da? - Da.

Și mai propovăduim miracolul vieții…

Plus că nu e deloc așa cum se spune. Nu, deloc!

Nu e obligatoriu să te îngrași. Unele femei nu se îngrașă deloc.

- Da? - Da.

Te îngrași cu bucurie. Cu armonia vieții.

- Da. Se eliberează hormonul fericirii. - Da, e lucrarea lui Dumnezeu.

- Da. Sarcina e floare la ureche. - Da?

Da. Poți să mai bei un păhăruț de vin din când în când.

Și o să-ți spun acuma ceva, dar e secret.

Poți, pe sub mână, să mai bagi câte un mic, pentru ăla mic.

Orice femeie merită să aibă în ea un bebe.

Adică un bebeluș, adică un copilaș. Nu Bebe…

- Hai, afară! - Poftim?

Nu vă e rușine cu propaganda asta gravidoasă perversă?

E treaba mea ce fac cu corpul meu, da? Ieșiți afară!

Stai, diamantul vieții mele, dar ce te-ai enervat așa,

că oamenii vrea să zică de bine din experiența lor. Nu e plătiți.

- Le-ai dat și bani? - Nu.

- Nu? - Nu.

- Dacă-mi ziceai, rezolvam altfel. - Da? Cum?

Voi rămâneți aici și faceți un copil, da? Și eu o să mă duc să beau o bere.

- Stai puțin. Prințesa mea, unde te duci? - Hai, gata, lasă-mă-n pace!

9549, ce dracu? Iar patru. Aoleu, ce le-am greșit p-astea!

- 951… - Bună dimineața, draga mea.

Dimineață a fost când m-am trezit eu. Bună n-a fost niciodată.

Iartă-mă că te deranjez, Doinița. Crezi că e posibil să fi luat tu

o cutie de pantofi dintr-un loc și s-o fi pus în altul?

Ce faci cu mine? Interogatoriu ca în beciurile Securității?

Inchiziția, ce e aici?

Nu m-am atins de ea. Ce să fac eu cu pantofii tăi?

Să mă îngrop, poate.

- E vorba de ce era înăuntru. - Ce era înăuntru?

Nimic, nu conteză.

Dar m-am dus s-o caut și în locul ei am găsit astea.

De câte ori ți-am zis să nu-mi mai cotrobăiești prin lucruri!

Ia pune-le jos, că nu sunt ale tale!

Doinița, n-am cotrobăit, dar întrebam de cutia aia de pantofi.

Probabil că e la gunoi.

Arunc la gunoi toate vechiturile tale.

Poftim?

Am dus coșul la tomberon.

A venit mașina de gunoi și l-a luat.

Ce e, Marcele?

Ți-am zis de nu știu câte ori, e plină casa de gunoaiele tale.

Cum găsesc un gunoi de-al tău, îl arunc direct. Ai înțeles?

Mai încet, că trezești vecinii. Ce te-a apucat așa, ești nebun?

Liniștește-te!

Unde te duci?

Marcele, unde te duci?

Aoleu, de dimineață ai luat-o. Marcele!

Marcele, ce faci acolo? Marcele, lasă-l acolo! Lasă-l!

Te avertizez, pune-l la loc! Te avertizez.

- Iei de la mine, iau de la tine. - Marcele, ce-ai înnebunit? Stai!

Marcele, fir-ar să fie!

Marcele! Stai, Marcele! Ce faci?

Ce faci, te-ai închis în baie? Dă-i drumul! Marcele!

Chem poliția! Să știi că chem poliția! Tu auzit?

Sică, noi n-ar trebui să-l ajutăm pe domn' primar să recupereze pe Steluțu?

Ba da. Normal că ar trebui să-l ajutăm. Și îl și ajutăm.

După ce și-l găsește singur.

Dacă și-l găsește singur, noi cum îl mai ajutăm?

Ezat! N-a zis că suntem incompatibili și incapabili să ne facem datoria?

Ei, lasă!

- Păstrează restul, mulțumim frumos. - Mulțumim.

Florico…

Hai, noroc!

- Noroc! - Noroc, Găbițule.

Ia uite ce tupeu pe fața lui! Să vrea copii!

Așa am zis și eu!

Să-ți nenorocești tu viața pe viață? Și organismul.

- Adevărat. - Mamă! Și pentru ce, frate?

Ca să ai un obraznic d-ăsta la bătrânețe, să-ți aducă borcanul cu dinții în el.

Ia, mai lăsați-mă-n pace cu copiii voștri!

- Ia să-i facă chinejii! - Da, Sică!

Sică, ce-mi place gândirea asta a ta! Adevărat. Îmi place rău de tot.

Tu ce zodie ești? Că parcă am fi suflete pereche.

Zodie d-aia bună. Și încă nu ți-am arătat ce Mercur am în retrograd.

Ce voiam să-ți zic eu ție, Flori, că n-aș îndrăzni să-i cer asta unei fete.

- Adevărat? - Știi cum e la mine femeia?

La mine femeia e… e sus! E pe primul loc!

E pe prim… e corpul tău? E regulile tale, da?

Deci, „nu“ înseamnă „nu“.

Mamă, bă, Sicuță, îmi place rău de tot. Adevărat zici bine rău de tot.

- Din cărți cred că știi asta. - Nu. Am bătut aseară o feministă.

Știi cum i-am dat? I-am dat așa…

Știi ce voiam să-ți zic eu așa, că dacă Bebe ăsta vrea atâtea de la tine,

cel mai bine ar fi… deși e greu, să-i dai papucii la fraier.

Dă-i papucii la fraier, Flori, și cauți ceva mai bine pentru tine.

- Ceva mai potrivit. - Nu pot, Sicuță, că nu e…

Sau știi ce poți să faci? Poți să faci rost de un copil.

Ce prostii vorbești tu acolo? Te-a luat berea de cap?

Nu, dar nu copil adevărat! Un copil de probe.

Cum adică, copil de probe? Ești nebun, ce-ai?

Un copil de… Uite, am văzut aseară un film.

Unii ce-au făcut? Au luat un pitic și l-au îmbrăcat în copil.

Termină cu pi… Lasă fata-n pace!

Ești nebun la cap? Ce pitici visezi?

Dacă iei un copil de probe și vede Bebe ce nasoală e viața cu copii,

n-o să te mai bată la cap și-o să te lase în pace.

Stai așa! Nu e ilegal să iei așa un copil, să…

Normal că e ilegal. Tu stai în gura lui?

- Fii atentă ce vream să zic. - Ia taci puțin. Zi!

De unde fac rost de un copil d-ăsta?

Mami, crezi că ai putea să-mi crești luna asta alocația?

Dar am nevoie să-mi iau… cărți.

Tudorică, nu vrei să faci și tu niște bănuți pentru cărți?

Mami, hai că te sun eu imediat, da? Sărut-mâna!

De ani de zile, Mangalița și Puturoasa se află într-un război surdo-mut

pentru care-i cel mai cu moț oraș din regiune.

Dar azi mă întâlnesc cu nenorocitul care poate opri asta.

Numele lui, Nelu Ciubuc. Primarul din Puturoasa.

- Nelule, de când nu te-am mai văzut! - Stelu, nu te-ai schimbat o zi.

- Ce mai face Nuțica? - Bine. Și-a pus nas nou. E bine.

- Bravo! - Dar Ioana ce face?

Cu nasul prin cărți, ca de obicei, cum știi.

Am primit de la tine scrisorile.

Ce bine! Mi-era teamă că am pus prea puține timbre.

Nelule, am ceva la tine care e al meu, și pe care l-aș vrea înapoi.

Stai liniștit, îl vei primi oricum sub o formă sau alta.

Dar să nu uităm că și tu ai luat ceva de la mine.

Hai, ce români suntem noi dacă ne luăm de la niște japonezi

care nu sunt creștini…

Ai dreptate, Stelule.

Duc dorul vremurilor când ne-aveam ca frații.

- Mai ții minte? Petreceam ca frații… - Mințeam ca frații…

Furam ca frații.

- Ce s-a întâmplat cu noi, Stelule? - Tu te-ai dat la Rodica.

Rodica s-a dat la mine.

Rodica s-a dat la mine, pentru că eu mă dădeam la Rodica.

De ce a trebuit să te bagi și tu la Rodica?

Stelule, nu contează cine la cine se dădea,

oricum Rodica se dădea la italian, nu?

- Stelu, eu nu mai am mult timp. - De ce? Mori?

Nu. Nu mai candidez. Vreau să lămurim ceva până plec.

Sunt numai ochi și urechi.

Trebuie să stabilim în sfârșit ce oraș e numărul unu.

Puturoasa sau Mangalița?

- Și cum crezi că putem noi rezolva asta? - Ca pe vremuri, Stelu.

Oraș contra oraș. Ne batem în ce-i e românului pe plac.

Băutură, bătaie, bătut mingea. Te bagi?

Și dacă câștigăm noi, mi-l dai pe Steluțu înapoi?

Viu și nevătămat?

Bebiță, am o surpriză pentru tine.

- Ce? - Ai câștigat, o să avem un copil.

Ești însărcinată? Bravo, mânca-ți-aș gura ta!

- Doamne, m-ai ascultat! Bravo, viața mea! - Stai, că nu-s chiar însărcinată, dar…

- Cum adică nu ești însărcinată? - Fii atent!

Ți-l prezint pe copilașul nostru, Bebe de la Mangalița Junior.

Vino încoace, ghemotoc de dragoste ce ești!

Vino-ncoace! Ia să vezi!

Tata!

Ia uite, Găbițule, încă o dramă conjugală.

Câte mai avem de rezolvat azi pentru cei incompetenți, Găbițule?

Hai, lasă vorbăria și deschide ușa!

- E încuiată. - Ce deștept ești!

- De-asta te-am chemat, s-o deschizi! - Vă rog să nu ne insultăm, da?

- Dra Svetlana, sunteți bine? - Ascultam niște șlagăre,

și dintr-odată am auzit o larmă îngrozitoare.

Ce larmă îngrozitoare?

Marcel și-a pierdut mințile și s-a închis în baie cu un lucru de valoare de-al meu.

- Cu inima? - Cu un lucru de valoare!

- Un seif, un tablou, o mașină? - Valoare sentimentală.

Gata, deschide ușa, scoate-l de-acolo cu tot lucrul meu de valoare.

Nu pot să dau năvală, așa, pur și simplu. Trebuie să aflu cum am ajuns la incident.

Motivația crimei, de exemplu.

- Dar de ce s-a închis în baie? - Că e nebun!

Pentru că mi-a aruncat la gunoi soldățeii de plumb din ’72.

Ostășeii pe care unchiul Marcel îi prețuiește mai mult decât viața?

Ostășeii pe care unchiul Marcel îi prețuiește mai mult decât viața?

Ostășeii primiți de la tatăl lui înainte să se ducă după sifoane

și să nu se întoarcă decât după zece ani, cu altă soție?

Dar eu n-am știut nimica de soldăței, de 1972 sau de sifoane.

Eu am aruncat la gunoi o cutie de pantofi veche. Atât!

- Nu! - Vai, mătușă!

- Ce e? - Deci, doamnă directoare,

nu vă atingeți de cutia de soldăței ale unui bărbat!

Niciodată, nu puneți mâna!

Mai ales dacă sunt soldăței de plumb din ’72, care știm foarte bine cu toții,

cât ține la ei domnul Marcel.

Nu mi-a zis niciodată nimic.

De unde să știu eu de toate astea? E bărbat în toată firea!

Ce se mai joacă încă cu soldăței de plumb?

- Uite că mă mai joc! - Uite că se joacă!

Rezolv eu. Stați așa!

Marcel!

Marcelică! Sunt eu, Sică, aici, de partea cealaltă a ușii.

Hai, deschizi ușa un pic? Să vorbim? Pe-aici, hai, așa.

Să-mi aduci lucrul meu de valoare.

Degeaba ai venit să mă convingi. Eu d-aici nu ies.

Am venit să te felicit, Marcele. Ți-a pus Dumnezeu mâna în cap.

- Ce? - Nu pricepi?

Tu poți să-i ceri lui Doina tot ce ți-a fost frică să-i ceri la viața ta.

Eu îmi vreau doar soldățeii înapoi.

Ce soldăței de plumb, ești copil? Fii atent aici!

Deci, Marcel a zis că nu iese de-aici

până nu primește două pizze mari cu de toate și două bidoane de bere.

Vrei și tu ceva?

Domnule primar, băutură, bătaie și bătut mingea?

Unde suntem, în Evul Mediu?

În Evul Mediu nu se bătea mingea, Mitică. În Evul Mediu se trăgea în țeapă mingea.

E o copilărie, doi primari care fac asta pentru un porc.

Nu e niciodată vorba numai de porc, e vorba de onoare,

de ce lăsăm în urmă urmașilor noștri.

Nu vreau să las o lume

în care un puturoșan îmi ia porcul și scapă nepedepsit.

- Ca să nu mai spun de Rodica. - Cine e Rodica asta?

Oricum o să vă spulbere. E cât un mistreț.

Nu m-am născut nici eu ieri. Stai liniștit.

- Poftim, Nelu. - Curajos din partea ta, Stelu.

Să bei cu mine, când știm amândoi că nu ești construit pentru performanță.

Ai dreptate, d-aia m-am gândit să-ți găsesc un competitor pe măsură.

- Nea Mihai! - Hai, noroc, tovarășe!

- Competiția asta e între noi. - Nu mai e demult numai între noi.

E la alt nivel, e între Mangalița și Puturoasa.

Hai, succes! Dar nu cred.

Să bem!

- Și matale? - N-avea tu grija mea, flăcău. Noroc!

Alta la rând!

Hai, Neluțu! Hai, curaj!

Viața mea, ce înseamnă asta? Tu-ți bați joc de mine?

De ce? Ai vrut copil? Poftim copil!

Ăsta nu-i copil, e băbălău de 30 de ani!

Taci din gură! Vrei să te audă copilașul nostru și să-l traumatizezi?

Vrei să rămână nenorocit pe viață, să-l faci handicapat?

Prințesa mea, ăsta nu e copilul nostru și ăsta nu e copil!

Bebiță, dar dacă ar fi? Crezi că ar fi altfel?

Dacă ești în stare cu un copil de probă, chiar și de 30 de ani, mai vedem.

- Viața mea, tu chiar vorbești serios? - Vorbesc foarte serios.

Stai! Bebelușule, ce faci? Ia zi…

Măi, bebelușule. Nu. Nu în guriță, bebelușule.

Ia zi tu, bebelușule, ce vrei tu să facem acuma, bebelușule? Ia zi!

Dacă sunt confortabil cu situația asta.

Greu de spus, dar am făcut lucruri mult mai umilitoare de-atât.

În plus, am o experiență destul de bogată în a fi tratat ca un bebeluș.

Și am nevoie de bani ca de biberon.

Bebelușule, eu nu știu ce să… Nu știu ce să-ți fac.

Zi ce vrei. Tu vrei să mănânci?

Stai, bebelușule.

Auzi, uite, vrei să faci nani? Asta vrei?

Nu.

Zi-mi ce dracu vrei și dacă nu spui ce vrei, eu nu știu.

Zi, ce vrei!

Sunt un bebeluș, nu vorbesc.

Zi-mi ce vrei, că mă enervez rău de tot.

Vreau să mă iei în brațe,

să mă ții așa și să mă bați ușor pe spătic, ca să râgâi.

Tu ai înnebunit la cap! Eu nu fac așa ceva, ce-ai?

Ba da, bate-mă pe spate și râgâie-mă.

Nu, nu!

Râgâie-mă, că acuma mă doare și burtica.

Acuma trebuie să mă și schimbi.

Nu, cum să fac așa ceva? Tu ai înnebunit la cap? Nu!

Doi ori bax bere import, să nu fie pișoarcă.

Desert, preferabil cu frișcă. Abonament gratis la sală,

telefon mobil nou șmecher, nu din ăla chinezesc,

o boxă de karaoke, ca să tremure geamurile la vecini,

consolă jocuri din aia bună, nu din ailaltă de nu se joacă nici dracu,

Golf 5, 2005, maxim 150.000 km la bord.

Ai înnebunit, Marcele? De unde să-ți fac eu rost de astea?

Trebuia să vă gândiți la toate astea înainte să aruncați soldățeii de plumb.

Doamna directoare, Marcel suferă.

Eu vreau soldățeii mei de plumb înapoi!

De unde să-ți aduc eu înapoi soldățeii de plumb, Lușule?

Sunt la groapa de gunoi!

Mai ușor îți fac rost de toate astea de pe listă.

Sică, pe mine nu mă interesează lista aia.

Vreau doar soldățeii mei de plumb.

Relaxează-te și tu un pic, mănâncă o felie de pizza.

Trebuie să negociezi.

Ceri ceva mai mult la început, după aia scazi așa,

până obții ce vrei.

- Golf 5 din 2005? Te ține o viață, ești nebun?

Îi pui folie, îi eleron,

îi pui subwoofer d-ălea șmecher, îl treci pe gaz. bag-o!

Eu vreau soldățeii mei de plumb.

M-ai căpiat cu soldățeii tăi de plumb!

Stai liniștit, că toată lumea vrea să-ți dea soldățeii ăștia de plumb.

Dar trebuie să tragi un pic de ei. Ești bărbat sau cârpă de vase?

- Ia! - Domn' primar, nu-i normal.

Ce s-a mai întâmplat, Mitică?

Vă băgați în concursuri copilărești,

și după aia obligați consilierii să se bată în locul dv.

Cine obligă pe cine? Zi, Cornele, te-a obligat cineva ceva?

Dacă se permite, domn primar, nu m-ați obligat cu nimic.

Nu mi-ați dat altă șansă.

Cornele, fii atent, trebuie să fii profesionist, așa cum te știu.

Ăsta e o mașină de ucis! Ia zi, Cornele, cum ești tu?

Campion național al funcționarilor publici, am nenumărate victorii.

- Câte? - Două.

Un funcționar public din Pitești, 81 de ani.

Și o femeie de serviciu din Piatra Neamț.

O femeie?

O femeie foarte solidă. M-a pus la podea de câteva ori.

Îl vezi pe Nelu? Ăsta e oricum amețit, că e terminat de la băutură.

Alergi în jurul lui până amețește și câștigăm.

Ce-i faci? Zi, care-i tactica?

- Zbor în jurul lui ca o molie. - Așa.

- Îl înțep ca o bărzăune! - Așa.

Fii atent! Încep cu o serie scurtă la corp.

Dar nu la mine. Arată pe el.

O serie scurtă la corp, apoi două croșee de dreapta.

- Uppercut iar. - Uppercut.

- La ficați! - La ficat.

- Două croșee de stânga, iar uppercut. - Bun. Gata!

Cornele, omoară-l! Pentru Mangalița, pentru Steluțu. Hai!

Hai, luptați!

Hai, Cornele! Hai!

Joc de picioare! În jurul lui! Hai, Cornele!

Hai, Cornele! Foarte bine!

- Ai grijă, Cornele! - Cu dreapta! Dă-i cu dreapta!

- Dă-i cu dreapta! - Hai, Cornel!

- Domn primar! - Dă-i cu dreapta!

Cornele, nu așa. Sus, Cornele! Hai!

Pentru Mangalița, pentru Steluțu! Scoală, băiatule!

Bravo, domn primar! Le-ați arătat ăstora din Puturoasa!

- Bravo! - Taci din gură!

Cornele!

Pot să spun că rolul de mamă mi se potrivește mănușă până acum.

Nu m-am îngrășat deloc, beau bere uneori și am și dormit.

Nu știu de ce se plâng femeile.

Mami, ține-mă în brațe.

Du-te de-aici, că mă enervezi!

Mi-e frică! Mami, citește-mi o poveste.

Mami, cumpără-mi înghețată. Mami, vreau lăptic.

N-auzi că mă enervezi? Du-te de-aici și lasă-mă…

Ia mâna după alune! Nu înțelegi că mă enervezi? Unde-i Bebe?

Acuma vreau la tine.

- Hai, joacă-te cu mine. - Nu mă joc!

Potolește-te că nu mă joc!

Eu îți dau ție bani să-l căpiezi pe Bebe, nu pe mine.

Ce te-a apucat? Ia stai potolit, hai!

Bravo, dragostea vieții mele! Ce bine te descurci!

- Ce i-ai făcut lu’ ăsta? - Nimic.

Eu când am plecat nu era așa.

Nu știu. Dar să știi, iubita mea,

că pentru o dezvoltare armonioasă a copilului,

el are nevoie și de mama lui în viața lui, nu doar de ta-su.

Am citit eu pe forumuri din astea de mămici, înțelegi?

Bebe, lasă-mă-n pace! Ăsta e un băbălău de 30 de ani.

Iubita mea, cum poți tu să-i spui tu așa ceva băiețelului nostru?

Poți să-l traumatizezi psihic pe viață, nu?

Zi ce i-ai făcut!

I-ai dat ciocolată!

Zi, ți-a dat ciocolată?

- Zi! - Poate?

Vezi, iubita mea, ce ușor se crește un copil?

Bravo, băiețelul lui tata! Nu fă avionașul! Papă!

Ia și papă, să te faci mare! Ce năsuc ai tu!

Ce năsuc mititel are el! Ia!

Bravo!

Seamănă cu tine leit, iubita mea.

Sunt sigură că dacă găsim cutia cu soldăței a unchiului Marcel

o să iasă de bunăvoie din latrină.

Da, dar de ce să ne grăbim? Așa mai petrecem și noi timp împreună.

Mai ușor ar fi să găsim nuca în colacii cu rahat.

- Ia uite! - Ce?

Incredibil câte lucruri bune aruncă lumea la gunoi.

Iote, ia, pune și asta!

Ia uite și asta!

Mama!

Iote!

Iote și manechinul ăsta!

Nu asta. Lasă!

- De ce? - Nu pune mâna pe ea.

Nu știi cine a umblat cu ea. Lasă!

Uite, cutia cu soldăței a unchiului Marcel!

O cunosc după petele de lac.

- Unde? - Acolo, lângă veverița aia grasă.

- Dra Svetlana, aia nu e veveriță. - Ce e?

Au cozile mult mai stufoase. Ăla e un șobolan.

Mi-i teamă de șobolani!

Când ne-am întâlnit cu fosta mea prietenă, Bianca,

începusem să cred că n-a fost idee atât de bună să venim la groapa de gunoi.

Dar, nu știu ce să zic, între timp s-au mai îndreptat lucrurile.

- Dă-i în cap! - Încerc!

Pleacă, domnule șobolan! Pleacă!

Știi ce-am auzit? Am auzit că șobolanii urăsc muzica.

- Poate dacă-i cântăm, o să plece. - Da, cum?

Șobolan dolofan A fugit peste divan,

Și s-a dus, colo sus, În gunoiul descompus

Șobolan dolofan A fugit peste divan,

Și s-a dus, colo sus, În gunoiul descompus

Unde… L-am nenorocit?

L-ai făcut praf, Cornele. Abia se mai ținea pe picioare.

Mă mir că nu băgați pe cineva și la fotbal s-o încaseze în locul dv.

Unele lucruri sunt personale. Ai înțeles, Mitică?

Chiar dacă câștigăm, chiar dacă pierdem, o facem pe barba mea.

Deci s-a ajuns la asta, Stelule.

Om contra om, primar contra primar.

O minge și o poartă.

- La asta s-a ajuns, Nelule. - Foarte bine.

Oricum era vremea ca Mangalița să se plece în fața Puturoasei.

Never!

Cel mai bun din 5 șuturi. Câștigătorul ia tot.

- Hai, domn primar! - Baftă!

Gol!

Bravo!

Unu!

Fotbalul este arma secretă a lui Stelu.

Nu multă lume știe,

dar în tinerețe Stelu putea să ajungă jucător la națională dacă nu se accidenta.

Care a fost accidentul?

L-au prins când fugea din cantonament ca să meargă la balerine.

Aoleu, Doamne!

Nu mă așteptam să fii așa în formă, Stelule.

Nici eu nu mă așteptam să fii așa slab, Nelule.

S-a desumflat. Stai să iau alta.

Ia alta.

Hai, domn primar. Rupe-l!

- Domnul Nelu. - Nu-i gata până la ultimul șut.

Să vezi ce ți-o iei.

Hai!

Ai băgat ciment în minge.

Credeai că tu ești singurul care știe să trișeze?

Și, apropo, să știi că Rodica m-a plăcut întotdeauna mai mult pe mine.

Minți!

Mi-a zis că cică ești cam moale, auzi!

Abia aștept să-i zic că nu s-a schimbat nimic

și că toți mangalițenii sunt tot niște pierzători.

O să trag eu în locul lui.

Tu, ochelaristule? Tu vrei să salvezi onoarea Mangaliței?

Domn primar.

Deci, eu sper acum că după toată caterinca asta

cu vai de mama lui, ăla de Tudor, lui Flori să-i fi trecut cheful de joacă

și acuma să vorbim și noi serios despre un copil al nostru, adevărat.

Să fie acolo, un Bebe mai mic, sau o Flori mai mică,

care să ne umple și nouă viața de valoare.

Prințesa mea, ești gata să ieșim în ora…

- Ce-i cu ăștia aici? - Cum ce e?

Bunicii lui ăsta micu’, au grijă de el.

Buni…

Atunci putem să mergem în oraș. Hai!

Nu pot să ies, Bebiță! Nu ies!

Sunt obosită, sunt surmenată, sunt tracasată,

toată ziua spală, calcă, gătește, dă de mâncare la copil.

Nu mai pot! Eu nu mai ies…

Mare rușine să ai un bărbat care nu vrea să se ocupe de copilul lui.

Nu e adevărat, doamna doctor.

Ce vorbești? Ăsta e părinte, să nu-i pese de copilul lui?

Un bărbat adevărat stă cu familia acasă, nu umblă prin cârciumi.

Poate o avea copii și prin alte părți, că ăsta umblă pe la alte familii.

Tu ce credeai, Bebiță, că e ușor să ai un copil?

Nu e!

La ora 21:00 trebuie să fii acasă, să-i facem băiță.

Nu te mai duci pe la cântări!

Nu mai stai la băute a doua zi până dimineață,

noaptea iar până dimineața, nu mai merge!

Ieși din casă doar ca să iei e să iei scutece și mâncare, ai înțeles?

Ca să știi.

Noaptea stai cu biberonul pregătit, să-i dai să mănânce,

că eu trebuie să mă odihnesc, că am stat toată ziua cu el, mi-e rău.

Ai înțeles? Eu am muncit. Eu am trudit.

Tu ce credeai că e așa ușor?

Trebuie să faci sacrificii, Bebe. Ai înțeles?

Acuma nu știu, dacă tu vrei să facem un copil, nu știu, putem să încercăm.

Ia zi, aici e lupu’. Vorbești cu mine?

Vorbești cu mine?

Ia zi, Marcele.

Tu crezi că eu vreau să fiu polițist?

- Crezi că mi-aduce vreo satisfacție? - Nu știu.

Îți zic eu că nu.

Mai prind un fraier, îl bat, mă simt bine,

mai prind alt fraier, îl usuc de bani, dar în rest, nimic!

- Pustiu! - Îmi pare rău să aud asta, Sică.

Tristețe și singurătate în slujba legii!

Da, e neplăcut.

Tu ai auzit că Flori vrea să… se gândește să facă copil?

- Flori a noastră. - N-am știut.

Da. Bine, nu cu mine. Sunt un fraier. Cu ăla!

Cu mine nu vrea nimeni nimic. Eu n-am nimic.

Ia uită-te la tine, Marcel.

- Ai casă, nevastă, soldăței de plumb… - Nu mai am soldăței de plumb.

Soldăței deplumb nu mai ai, dar ai restul.

Mă gândesc uneori, că aș putea să mă închid într-o baie toată viața.

Sică, nu mai zice așa.

Crezi că ar observa careva? N-ar observa nimeni, îți zic.

Tu ești familia mea, Marcele.

Hai să ne închidem într-o baie, vrei? Toată viața?

Ne închidem în baia asta toată viața,

să ne găsească scheleți, peste mult, mult, mult timp.

Prea târziu.

Am scăpat cheile de la ușă în WC.

Doina!

Doina, deschide! Îmi pare rău de ce-am făcut, Doinița!

De ce fac lucrurile pe care le fac?

De ce mă bag când războiul nu-i al meu și ajut un om pe care nu-l suport?

Nu știu. Cred că este pentru că nu suport nedreptatea.

Și fiindcă eu trăiesc în Mangalița, nu în Puturoasa.

Mitică, apreciez gestul. Dar tu ești sigur că vrei să faci asta?

Dacă sunt sigur că nu dau într-o minge cu ciment, da.

Dar tu ai mai atins vreodată o minge?

Când eram mai mic le-am dat mingea înapoi unor băieți.

Nu, cu piciorul, tu ai șutat vreodată într-o minge?

Nu. Am luat mingea în mână, am ieșit pe poartă și le-am dat-o.

Aoleu! Bine, fii atent cum facem.

Timpul trece, Mangalița. Haide!

Acum ori niciodată, istoria trebuie să știe ce ratați sunteți.

OK. Aia-i poarta.

Ce zici, șoarece? Ești în stare?

Chiț, chiț.

- Gol! - A reușit!

A reușit! Mangalița a câștigat!

Poți s-o păstrezi tu pe Rodica. Mie îmi place mai mult victoria.

Uite că am reușit! Chiț, chiț, chiț, chiț!

Mangalița, Mangalița!

Poate că n-am jucat foarte mult fotbal adevărat la viața mea,

pentru că am avut astm,

dar în schimb am jucat foarte mult FIFA pe calculator.

La scheme sunt cel mai șmecher! Nu mă bate nimeni!

Nici măcar un hoț de porci din Puturoasa!

Dar el nu vrea să te lase…

Bună ziua! Sărut-mâna, părinte.

Ce e asta, Bebiță?

Nu ziceai că e greu să te descurci cu copilul?

Că n-ai timp, că stăm închiși în casă?

Ți-am găsit o bonă care să te ajute.

- Tu ești copilașul? - Da, eu. Da, eu sunt.

Stai aici că nu te duci cu nicio bonă! Eu nu dau copilul pe mâna la străini.

Eu zic că merită să încercăm. Poate e o idee foarte bună.

Faceți și băițe?

Fac orice, dacă sunt plătită.

Mai exact despre ce sumă este vorba? Pentru că și noi am primit niște bani,

dar nu știu dacă sunt îndeajuns pentru ce facem.

Putem să jucăm jocul ăsta cât vrei tu.

Tu te prefaci că s-a întâmplat aia, eu mă prefac că s-a întâmplat asta,

tu-mi zici că a apărut o problemă, eu o rezolv, care e problema?

Problema e că…

io nu vreau să am un copil. Nu acum.

- Dar de ce, viața mea? - Mi-e frică.

Mi-e frică că io dacă fac un copil, mi se termină viața, Bebiță.

Eu mucegăiesc în Mangalița.

Bine, dar poate nu se întâmplă acum, poate peste un an, doi, cinci.

Nu știu. Poate.

Dar poate până la urmă tu ai dreptate, Bebe.

Poate e bine să aibă cine să te îngrijească la bătrânețe.

Păi, nu?

Hai să mergem să bem și noi o bere că m-a exterminat ziua de azi.

Credeam că nu mai zici. Hai să ieșim atunci!

Ia uite-o! Haideți!

Ei se duc să se distreze, și noi o să avem grijă de copilul lor.

Ce părinți!

Fi-ți-ar soldățeii de plumb să-ți fie, Marcele.

Mătușă Doina, am găsit ostășeii de plumb!

Ne-am bătut cu un șobolan pentru ei. Noi am câștigat.

Marcele, ți-au găsit gunoaiele! Ieși, că nu știu ce-ți fac!

- Doinița, ce dor mi-a fost de tine! - Hai, dă-te jos de pe mine!

Ce credeai, Marcele, că chiar am aruncat cheia în WC?

Te ții tu bine, așa, dar eu mă fac scheleți decât cu gagici.

Ce s-a întâmplat, Sică?

Mă bucur că mă întrebi, Găbițule. Am rezolvat tot de unul singur.

Ia și tu d-astea.

Nu e rău, pentru un incompetent și un incapabil!

Apropo de mașină, poate să fie Golf din 2004.

Găbițule!

Pentru niște incompetenți, n-a fost o zi tocmai rea.

Sică, am luat ceva de la șobolanul ăla, că mă mănâncă pielea.

Stai liniștit, că dacă ai luat tu de la el, a luat și el de la tine.

- Hai, bem o bere, ce-ai? - Da.

Bebeluș, bebeluș,

Vreau să-ți fac un bebeluș

Nu mai am chef de nicio bere. Hai să ducem astea acasă.

Trebuie să recunosc, Mitică, că mi-ai întrecut toate așteptările.

Să-i umilești în halul ăsta pe ăia din Puturoasa?

- Să-l recuperezi tu pe Steluțu! - Domnule primar, haideți să nu exagerăm.

Greul l-am dus noi doi. Adică mai mult io.

Poate că mai sunt speranțe cu tine, Mitică.

Poate că tu chiar ești mangalițean de-al nostru.

Eu mă bucur că am putut să fiu și eu de ajutor, puțin

și sper că așa am pus și noi capăt acestui război stupid și inutil.

Nu știu de ce război zici tu, dar știu că ai câștigat o bătălie.

Adică, ce vreți să spuneți?

Oprește aici.

- Aici? - Da.

- Cornele, rezolvă ce-am discutat. - Da, să trăiți.

- Dle primar… - Captură de război.

Nimeni nu-l răpește pe Steluțu și scapă nepedepsit.

Nimeni!