Original subtitles

- Van Damme îl bate pe Bruce Lee. - Bruce Lee îl bate pe van Damme.

Van Damme îl bate pe Bruce Lee, ai înebunit?

- Bruce Lee îl bate pe Van Damme. - Van Damme îl bate toată ziua.

- Sică… - Stai așa…

- Ne-au furat oglinzile nenorociții! - Și ștergătoarele!

Dar-ar dracii! Ăștia au manglit. Ce hoție perversă zace în orașu ăsta!

Asta-i nimic. Mie mi-au furat dracii.

- Ce ți-a furat? - Dracii!

Aveam niște draci și niște îngeri din carton, pentru copii. Au fost furați.

Nu ne mai facem bine părinte! Găbițule!

Găbițule, trebuie să facă cineva ceva!

Noi trebuie să facem ceva. Suntem Poliția.

Ce să facem noi? Nu mai avem ștergătoare și oglinzi.

- Luăm mașina cealaltă. - Prea târziu.

- A pățit și aia ceva? - M-am scârbit de la povestea asta.

Gata, nu ne mai facem bine. Părinte?

Hai să ne rugăm pentru oraș. Facem și o carte? Ne mai distrăm un pic?

- Tot van Damme îl bate pe Brucee Lee! - Brucee Lee îl bate pe Van Damme.

Zeamă de îngeri! Fiertură de aripi de heruvim.

N-am mai mâncat așa ceva de când m-a făcut mama primar.

Da?

Mă bucur. N-am mai făcut rețeta asta de când a murit bărbati-miu al treilea.

Sau al patrulea era?

- Dumnezeu să-l ierte! Cu ăsta ce era? - Ăla care s-a înecat cu ciorbă.

L-au găsit plutind cu fața în jos ca pe o muscă,

avea traheea blocată cu un morcov.

- Îmi pare rău. - Lasă că și-o merita!

I-am zis să nu mai plescăie când mănâncă.

Îmi pare rău de ciorbă, chiar era bună.

Aoleu!

Trebuie să vând o grămadă de ciorbă ca să repar toată instalația electrică.

Dna Dana, de ce nu mă lași să te ajut? Se ocupă primăria.

Domnule primar, dar nu mi-aș permite niciodată să-ți cer așa ceva.

Dar permiteți-vă, doamnă!

Primăria are lucruri mai importante decât să-mi repare mie instalația.

N-are doamnă!

Stelu, e foarte drăguț din partea ta că vrei să mă ajuți,

dar mă descurc și nici nu e chiar așa grav.

Doamna Dana, eu am o propunere indecentă.

Stop!

Mămica mea, mor!

- Simt întunericul! - Aoleu, ce-am făcut?

Nu te-am văzut! Trebuie să te uiți când treci strada!

Ai dat cu bicicleta peste mine! N-o să mai merg niciodată!

- Aoleu! - Cine o să aibă grijă de frățiorii mei?

Stai că sun la salvare. Rezistă!

Ce? Nu salvare!

- Deja mă simt mult mai bine. - Nu ziceai că ți-e frig?

M-am încălzit.

- Nu ziceai că simți întunericul? - Se vede soarele.

Dă-mi numărul părinților tăi, ca să-i anunț.

Nu-s acasă!

Dacă-mi dai o sută de lei, spun că nu s-a întâmplat nimic.

Da. De ce să-ți dau o sută de lei?

Pentru că ai dat cu bicicleta peste mine!

Nu-ți dau!

Te zgârcești la 100 de lei pentru o viață de om?

Hai la poliție, ca să zicem tot ce s-a întâmplat.

- Mă șantajezi? - Nu, Doamne ferește!

- Îți cer bani ca să nu te torn. - Asta înseamnă șantaj!

Dacă mă gândesc mai bine, tu te-ai aruncat în fața bi…

Ia, hai să mergem la Poliție!

- Ajutor, te pun pe Facebook! - Fii cuminte! Stai acolo!

Lasă bicicleta!

Stai cuminte! Măi, stai aici!

Fraiere!

Trei.

Am.

Ce să… Acuma. O unim, na.

Iar am câștigat!

Nu se poate! Asta-i hoție la drumul mare, părinte!

Se vede că ai mai jucat jocul ăsta și altă dată, mă cam cureți!

Dacă am mai jucat?

Sică, nu vezi că sunt și pe cărțile de joc?

Auzi părinte, fără caterincă, zi adevărat! Care-i secretul la votare?

Secretul, Sică, e că nu mai joc pe bani.

- Nu mai joci pe bani? - Nu.

Nu mai joc pe bani, nu mai am presiune!

Nu mai am presiune, pot să mă concentrez să câștig.

Păi și nu vrei să folosești o parte din concentrația asta

să jucăm o mână și pe bani?

Nu tocmai am zis că nu mai joc pe bani?

Hai părinte, că cărțile fără bani, e ca filmele fără subtitrări.

Hai o mână pe bani! Una scurtă, una mică.

- Mică, mică… - N-ai ce să zici Sică.

Nu poți să mă convingi.

Părinte, nu-mi place să fac asta, dar… nu-mi dai de ales.

Punem pariu că o să joci pe bani?

Primul pas pentru a te vindeca de dependența de jocuri de noroc

este să recunoști că ai o problemă.

Problema mea s-a numit Clanul Cocoșatu.

Niște cetățeni

care au zis că o să facă din degetele mele Sfintele Moaște unul câte unul.

După ce am scăpat de Clanul Cocoșatul,

am jurat că n-o să mai joc niciodată cărți pe bani.

Și nici n-o să mai joc niciodată cărți pe bani.

Ce am făcut, părinte?

- Am pierdut toți banii. - Părinte, ce să-ți fac eu?

Eu ți-am zis, părinte ai grijă. Fii atent, părinte, e periculos,

da tu, nu și nu…

Nu mai joc în viața mea pe bani!

- Auzi? - Da.

Hai să mai dăm o mână la pace.

Cu mare drag! N-ai zis că nu mai ai nimic?

Ar mai fi ceva.

- Ce-i ăsta? - Albine.

- Albine? - Albine.

Unele femei, pur și simplu nu vor să fie ajutate.

De exemplu, Ioana d'Arc murea dacă lăsa un bărbat să stingă focul?

Nu! Dar a fost încăpățânată!

Din fericire, Stelu știe cum să stingă un foc.

Mă rog, să schimb o instalație electrică.

- Domnule primar, nu pot să fac așa ceva! - O mie de euro sunt o mie de euro!

Și nici poziția nu-i de lepădat.

Dar nici timp de… Prea puțin timp!

Viața e scurtă, trăiește-ți clipa.

Capre diem, cum zice americanul.

Lasă americanii. Ce o să zică lumea dacă accept… la vârsta mea?

Mă doare-n cur ce zice lumea! Eu sunt primarul! O să zică ce vreau eu!

Stelu, iartă-mă, dar nu pot!

Îmi pare rău. Înseamnă că ai motive serioase.

Dar nu știu pe cine să găsesc să pun în loc.

- Nu vrea nimeni? - Fuge lumea ca de buba neagră.

Serios? Chiar nu se găsește nimeni?

Doamna Dana, am să fiu sincer. Au mai fost câteva înscrise, dar…

Au fugit când au aflat ce presupune…

Păcat! O mie de euro?

Poți schimba instalația electrică.

Și trebuie s-o fac desculță?

Da, tradițional, cum se face de mii de ani.

De mai multe ori?

Măcar o dată, dar bine.

Bine, o fac!

Doamna Dana, sunteți sigură?

Nu sunt sigură de nimic pe lumea asta, dar vorba americanului: capre diem!

Doamnă Dana, vă felicit.

De azi înainte, sunteți Miss Ciorchine de Mangalița!

Pe lângă banii primiți, Miss Ciorchinele,

are o funcție foarte importantă în Mangalița.

Ea este creatura superbă care cu piciorușele ei goale,

zdrobește în fiecare toamnă strugurii pentru noroc.

Noi mangalițenii, suntem foarte serioși în privința strugurilor.

De pildă, în oraș la noi, a fost descoperit scheletul unui bețiv

căzut în șanț cu bicicleta, vechi de peste 5.000 de ani!

Mi s-a furat bicicleta. Era o bicicletă roșie…

Domnule Bozovici, e cam vina dvs.

De ce?

Umblați așa, cu o culoare provocatoare pe stradă.

Sică era foarte tulburat, cu toate furturile astea care se fac,

așa că m-a lăsat pe mine să mă ocup.

Mi-a zis clar: „Gabi, lăsăm totul pe tine.”

Poate a zis: „Gabi, lăsăm totul pe mâine.”

Dar aveam căștile. Nu contează!

Știu exact ce trebuie să fac! M-a învățat Sică.

Deci mi-a sărit un copil în față și eu…

Să ne înțelegem, dle Bozovici. Ai dat cu bicicleta peste un copil?

Nu, nici măcar nu l-am atins. El a sărit în fața bicicletei mele.

Și în fața bicicletei ai dat peste el.

- Nu! - Atunci în spatele ei!

- Atunci unde? - Nicăieri, nici măcar nu l-am atins!

- A fost doar o șmecherie! - Să te calce o bicicletă e o șmecherie?

- Deci eu sunt șmecherul șmecherilor! - Nu! Adică…

A fost o șmecherie ca să-mi ceară bani ca să nu mă toarne la poliție.

Cum să te toarne dacă n-ai dat peste el?

Asta-i șmecheria, doar că eu m-am prins

și când a văzut că m-am prins mi-a furat bicicleta și a fugit cu ea!

- Cine? - Copilul peste care am dat cu bicicleta.

Deci recunoști că ai dat peste el?

Nu recunosc nimic, vreau doar să-mi găsești bicicleta!

Îmi pare rău, domnule Bozovici,

dar la noi în Mangalița este ilegal să dai peste copii cu bicicleta,

așa că-ți dau o amendă.

- Mie? Tot mie? - Da.

Eu sunt păgubitul în cazul ăsta. Alo! Mie mi s-a furat bicicleta!

- Cine ți-a furat bicicleta? - Copilul peste care am dat cu bicicleta!

- Poate că-i mai bine așa. - Cum să fie mai bine fără bicicletă?

Să nu mai lovești alți copii. Toată ziua umbli cu ea. Latră câinii pe aicia.

Mi-o dai pe asta roz?

Da, dați-mi-o mie pe asta albă. Mulțumesc frumos!

- Albine? - Albine!

N-am mai câștigat niciodată albine la cărți.

Am câștigat odată un câine urât, care s-a dovedit că era urs.

Dar albine? Niciodată!

Oricum, dacă e cineva în orașul ăsta care știe ce să facă cu ele, e Marcel.

Dar cum? Tot el m-a ajutat să scap și de urs.

L-am vândut la niște interlopi din Clanul Cocoșatu.

- De unde ai albinele astea, Sică? - Le-am găsit la marginea drumului.

Stăteau toate acolo, erau…

„Sică, ajută-ne! Sică, suntem aici! Sică, suntem singurele!”

„Sică, suntem singurele! Ajută-ne!” Le-am ajutat!

Albinele nu cresc în cutii pe marginea drumului!

Ei, cum să nu, Marcele! Ia uite, cutie pe marginea drumului!

Astea sunt pierdute de cineva. Dacă le caută?

Și ce vrei să le fac? Să le întreb ale cui sunt?

Să le întreb dacă are cip? S-a pierdut, aia e!

Ce vroiam să te întreb eu e dacă valorează ceva.

Sau pot să le folosesc momeală la pescuit?

Dacă valorează ceva cine?

Albinele, Marcele, despre ce naiba vorbim?

Măi Sică, eu cresc albine de mic.

Sunt niște ființe superbe, creaturi ale lui Dumnezeu.

Sunt ingineri desăvârșiți. Sunt constructori fără cusur.

- Tu vrei să pui preț pe așa ceva? - Da.

Măi omule, astea trăiesc în familie, au relații sociale, au regină.

Sunt părinți-albine, veri-albine, frați, surori-albine.

- Vrei să calculez un preț la așa ceva? - Da.

Ia stai puțin.

- Sică! - Ce? Nu e bune?

- Astea-s albine de Himalaya! - Da? Și dacă sunt?

1.343.

- De lei? - Euro!

- Machiaj gratis de la primărie. - Cum adică machiaj gratis de la primărie?

Păi vine sezonul vinului, nu? Ce face săracul de rând?

Se îmbată, se face muci, se buhăiește la față,

i se bulbucă ochii, îi curge din gură.

Cum se duce el a doua zi la serviciu așa?

Nu-i și lui rușine de rude, de prieteni, de familie?

Și atuncea eu ce fac? Eu vin cu soluția. Ce fac eu?

Îl iau pe săracul de rând, îl pun acolo pe un scaun,

îi trag un machiaj d-ăla șmecher, profesional, îi fac o regiuvenare facială,

și totul cu bani de la primărie.

Cea mai idee bună, dle primar. Bravo, susțin!

Stai! Cum adică cu bani de la primărie?

- Bețivii e mândria noastră, nu? - Nu ne putem permite așa ceva, Flori!

Nu facem așa! Să se dreagă cu zeamă de varză la ei acasă!

Bugetul primăriei e o chestiune delicată, nu putem să-l dezechilibrăm noi!

- Cine e pentru? - Io!

Cine-i împotrivă? Propunere respinsă.

Trecem la următorul punct…

Miss Ciorchinele de Mangalița.

Miss Ciorchinele de Mangalița e un titlu inventat de dl primar

ca să agațe fetele tinere să-i calce strugurii.

În fiecare an, o nefericită înhață premiul de o sută de lei, o coroniță

și sansa de a-l cunoaște mai îndeaproape pe domnul primar.

Mă întreb cum de mai există ființe atât de credule încât să participe!

Am adus niște mici modificări.

nu are rost să ne pierdem vremea cu ele. Cine este pentru?

Adică e voie și cu minore sau cum?

N-are rost să intrăm în amănunte. Cine este pentru?

Stați puțin. Deci mai exact cât de minore sunt modificările alea?

- Minuscule. - De exemplu?

Ca de exemplu, ora de participare,

condițiile de înscriere, premiul în bani.

- Poftim? - Condițiile de înscriere.

- Ce ați mai spus după? - Nimic.

Ați mai spus ceva și după aceea.

- A, premiul în bani am spus. - Cum, că n-aud bine.

Premiul în bani.

Cum adică se schimbă premiul în bani?

Uite așa, se adună niște zerouri, se scad niște zerouri. Contabilitate!

Cât se face de la 100 de lei?

- E tot pe acolo. - Tot pe acolo cam cât?

Păi o sută, zece sute de euro, nu știu.

Zece sute de euro? O mie de euro?

O mie de euro, dle primar?

Adică bugetul primăriei e delicat și nu trebuie dezechilibrat!

Dar avem o mie de euro să dăm la o strâmbă!

- Ia că particip și eu - Și eu!

- Și eu! - Fetelor!

Vă rog frumos!

Tu!

Stai cuminte, cumetre!

Altfel te tai ca pe maioneză cu armele astea criminale!

Violența nu e niciodată soluția.

Mai puțin în cazurile în care chiar e soluția,

pentru că dai peste un golănaș care-ți fură bicicleta

și nu vrea să se învețe minte altfel!

Zi unde-i bicicleta!

Nu mă omorî! Îți spun tot, dar dă-mi drumul!

Ultima oară când ți-am dat drumul, ai fugit cu ceva ce nu era al tău!

Zi mai întâi unde-i bicicleta!

I-am dat-o fratelui meu. A fost ziua lui și mereu și-a dorit una.

Minți!

Spun adevărul. Te rog frumos, dă-mi drumul că mă doare.

Te rog!

Trebuie să înțelegi, n-am vrut să fac ce am făcut.

Și atunci de ce ai făcut-o?

A fost ziua fratelui meu și voiam să-i iau ceva.

Dar noi suntem săraci și nu avem de unde.

Și te-ai gândit să-i dai bicicleta mea?

El și-a dorit o bicicletă roșie.

Ce căutai tu la păcănele,

dacă nu să spargi banii pe care i-ai luat pe bicicleta mea?

M-a trimis tata.

Tata când nu bea, ne trimite pe noi, pe mine și pe fratele meu,

să ne spargem banii de alocație aici,

la păcănele.

Dacă vrei, uite, îți dăm bicicleta înapoi.

Nu contează că fratele meu s-a urcat doar o dată pe ea și că e bolnav.

E obișnuit ca oamenii să-l dezamăgească.

- Nu lasă, ține-ți bicicleta. - Pe bune? Fără mișto?

Și nu ne torni la gardă?

Nu. Și acuma șterge-o de aici până nu mă răzgândesc.

Du-te acasă la frățiorul tău, și zi-i să se bucure de ea, da?

Mulțumesc mult, ești un om foarte bun!

Aia-i bicicleta mea!

- Ce? Nu are nici un frățior! - Fraiere!

Doamne!

Marcelică, deci tu vrei să zici că cutia asta cu muște galbene

face 1.343 de euro?

Cel puțin.

Ăstea-s albine de Himalaya, Sică, nu sunt albine oarecare.

Și regina face chiar 1.000 de euro.

- Aoleu! Și regele cât face? - Ce rege? N-au rege, au doar regină.

Dar nebunul? Tura? Calul?

Ce ai mă, ești nebun? E șah aici? N-auzi că au doar regină?

Și o regină harnică poa' să aibă cam vreo câteva mii de supuse.

Și poate însămânța și alți stupi.

Marcele, deci tu vrei să zici că cutia asta de 1.343 de euro

poate să facă alte cutii de 1.343 de euro?

Da. Și miere! Știi cum se vinde mierea? Ca pâinea caldă!

Dragele mele!

Fetițele mele! Scumpele mele! Vă iubește tata!

Și pe tine te iubesc, regina mea! Și pe tine!

Și pe tine, albino săraco de rând. Și pe tine te iubește tata!

Și pe tine!

Pe tine nu, ești o muscă! Marș din stupul meu! Ia uite la ea!

- Hopa! - Hopa ce?

De unde zici că ai stupul?

L-am găsit pe marginea drumului.

Ce?

- Ia uite! - Ce?

- Dispozitiv GPS de localizare. - Ca să ce?

Ca să știe crescătorul de albine cine i-a furat stupul, Sică.

Pentru că orice crescător serios își pune dispozitiv de localizare GPS.

Du-te, bă, Marcel!

Ce vrei tu să zici? Că un țăran de p-aici a montat el un GPS de ăsta

ca să știe unde e stupul?

Pun pariu că e la mișto. Pun pariu că nici nu funcționează!

În toți anii noștri de relație, nu m-ai făcut niciodată Miss Ciorchine!

- Și nu mi-ai dat niciodată 1.000 de euro! - Care ani de relație, Emilia?

Te comporți de parcă nici n-au existat!

- Dar nici n-au existat! - Corneliu, zi și tu ceva!

Da. Au existat, domnule primar.

Să știți, eu o susțin pe colega Emilia, dar nu din obligație, din datorie.

Taci, bre, din gură, vorbești ca să nu adormi! Dle primar!

Miss Ciorchine, trebuie să fie fecioară neprihănită?

- E recomandat, dar nu-i obligatoriu! - Atunci, eu sunt candidata ideală!

Cine-i cea mai neprihănită din tot orașul?

Cum cine? Flori! Întrebați pe toți bărbații care au fost în viața ei!

- Miss Ciorchine trebuie să aibă creier! - Nu ți-e rușine, demento?

Am toate organele care trebuie!

Le are! Întrebați pe toți bărbații care au fost în viața ei!

Băi, fetelor, nu vă mai certați! Eu sunt primarul și am hotărât deja!

Dna Dana este persoana cea mai potrivită să fie Miss Ciorchinele!

Bucătăreasa?

- Stricata? - Intriganta?

Domnule primar, planul dv. este foarte bun,

dar Miss Ciorchine trebuie să fie votată de un juriu.

- Care juriu, mă? - N-ați citit regulamentul? Juriu!

Dar n-a existat niciodată niciun juriu!

N-a existat niciodată un premiu de 1.000 de euro!

Nimeni nu se mai obosește să citească regulamentul în ziua de azi!

Asta mă doare! Scrie negru pe alb.

„Dacă există mai multe pretendente la titlul de Miss Ciorchine,

atunci decizia o ia un juriu.”

Și sunt destul de sigură că juriul o să taie în carne vie!

- Domnișoara… - Svetlana.

Svetlana. Asta este bicicleta mea.

Nu-i cu putință, biciclul acesta îmi aparține!

Este a mea, mi-a furat-o un copil…

Cum se poate să fure un pruncușor, un biciclu de la un om mare?

Uite că s-a întâmplat, OK?

- A sărit în fața mea și… - Ați călcat pruncușorul cu biciclul?

Nu, nici măcar nu l-am atins. Te rog frumos, mi-o dai înapoi?

Nu se poate, biciclul îmi aparține. L-am târguit de la Edi,

care avea nevoie de niște leacuri pentru frățiorul lui bolnav.

Așa era și copilul ăla care mi-a furat-o. Avea un frățior bolnav.

Săracii pruncușori din țara asta îs tare plăpânzi.

Poate ar trebui să iasă mai des să pedaleze.

- Uite ce este domnișoara… - Svetlana.

Svetlana. Eu sunt un om rezonabil. Câți bani vrei să-ți dau?

- Pe noapte? - Poftim?

Nu! Că unchiașul Marcel a spus că nu mai trebuiește să fac din astea.

Nu! Pe bicicletă.

Nu sunt de vânzare. Și nici biciclul acesta nu-i.

- De ce? - Pentru că are valoare inimoasă.

Ce valoare sentimentală să aibă o bicicletă furată de la un necunoscut?

Are! E primul lucru luat în țara asta.

Semnifică, libertate, speranță și început.

- Am înțeles, domnișoară. - Ce faci?

Dra Svetlana, am înțeles, nu e de vânzare, s-o stăpâniți sănătoasă!

Dar pot să-ți arăt un truc cu bicicleta?

De când am venit în orașul ăsta am fost amenințat,

bătut, răpit, umilit,

furat și n-am zis nimica.

Chiar n-am zis nimica. Dar gata!

Uneori, trebuie să lupți împotriva focului cu foc.

Ce faci? E biciclul meu! Libertatea mea!

Ce faci, Marcele, vrei să le înveți să fumeze?

Vreau să le relaxez un pic, Sică. Fumul ăsta le calmează.

A, fumul le calmează!

Vezi părinte ce bine am avut grijă de albinele tale?

Le-am calmat, le-am cântat,

le-am îmbrăcat, și-acuma vrei să vii să ți le iei înapoi?

Nu, Sică, nu mă mai ispitești tu pe mine să joc cărți pe bani! Nu!

- Dar putem da o mână mică la pace. - Nu, părinte!

Nu să ți le iei înapoi la cărți, să ți-o iei înapoi cu japca!

- Cum adică? - Cum adică?

Ce, credeai că n-o să găsim găsitorul GPS?

Ce, credeai că noi suntem proști? Bă părinte, eu nu sunt prost!

- Ce găsitor GPS? - Ce găsitor GPS?

Ăla montat acolo pe stup!

Eu trimiteam albinele bine mersi la muncă, da…

Ele muncea, și veneai matale…

luai toată mierea, da, pentru că știai unde e stupul.

- E corect, părinte? - Eu am plecat.

Nu pleci nicăieri până ne socotim!

- O să vină după el! - Cine o să vină?

- Proprietarii! - Cine-s proprietarii?

Clanul Cocoșatu, Sică!

Marcel, hai că le înveți tu să fumeze altă dată!

- Stai puțin, de abia s-au relaxat un pic. - Le faci și masaj?

- Hai să mergem Marcele! - Prea târziu.

- Au venit. - Cine?

Clanul Cocoșatu!

Nu noi l-am… Noi l-am… N-am pus mâna noi.

Parcă ziceați că nu e competiție, că e o corvoadă.

Este. Ele nu știu în ce s-au băgat. Niște inconștiente!

- Pe mine nu mă deranjează! - Adică?

Eu chiar mă bucur că e competiție!

Încep să simt că e un concurs serios

și că n-am primit titlul plocon, de la domnul primar.

Doamne ferește, plocon de la primar!

O să fie un concurs cinstit și muncit, domnul primar.

Da.

N-am nici o îndoială, că o să câștig titlul de Miss Ciorchine.

Nu-i vorba de aspect aici, e vorba și de experiență.

Și vorba aia: am la experiență, de-mi iese pe urechi!

Dai note cum îți spun eu sau îi spun maică-tii ce poze ai pe calculator!

- Sunt poze cu pisici! - Pisici dezbrăcate!

Mămica nu trebuie să afle niciodată!

O mie de euro e o mie de euro!

Eu o să câștig sărăcia asta de Miss!

Totuși uită-te la mine cum arăt, nu? Mai am și talent, ce să mai!

Bebiță, uită-te aici la mine!

Știi că ești viața mea!

Arunci cu note grele în mine, să le rupem fâșul!

Stai liniștită prințesa vieții mele, nu-ți face griji!

Bebe e artist, ai înnebunit la cap? Știu eu cum să aranjez notele alea!

- Te iubesc! - Haide, du-te. Pup!

Eu în facultate, am câștigat multe titluri de Miss.

Miss Radiologie, Miss Ortopedie, Miss Schizofrenie!

Am o vastă experiență în acest domeniu!

Plus că am și eu oamenii meu din juriu.

- Neluțule! - Da.

Dacă mă iubești, fă și tu ceva ca să iau punctaj maxim.

Ăsta-i nepotism, coleguțo.

Da, da-i nepotism de ăla bun, că-i pentru mine.

Bine, o s-o fac.

Băi băieți!

Băi băieți! Voi știți că eu nu sunt în juriu, că așa-i corect.

Dar mă bazez pe voi ca să faceți ceea ce e corect.

Ce-i corect?

Ca să dați notele care trebuie cui trebuie.

- Adică cui merită? - Cui trebuie, Cornele. Ești surd?

- Dar mămica zicea că… - Mă doare-n cot ce spune mama ta!

Eu vreau să văd notele cui trebuie, că dacă nu, umblăm la dosărel.

Ce dosărel?

Dosărelul cu copiii cuminți. Și dacă n-ați fost cuminți, scriu acolo.

Data viitoare când vine Moș Crăciun cu sacul lui plin de bani publici

o să primiți ceea ce meritați.

- Adică? - Adică cotul și pișcotul!

Bună ziua, doamnelor și domnilor!

Bine ați venit la ediția de anul acesta a concursului

Miss Ciorchinele de Mangalița!

Vedem că juriul este pregătit, concurentele sunt gata.

Dăm drumul la prima probă!

Prima probă este mersul cu coșul de struguri pe cap!

Dar nu există nicio probă ca asta!

Cum să nu existe, Doinița? Asta este treaba lui Miss Ciorchine.

- Poate, dar nu scrie în regulament! - Te-ai uitat bine?

Toată lumea cu coșul de struguri pe cap!

Domnișoară Svetlana, vă rog să vă liniștiți.

Sunteți în siguranță aici.

- Vreți să fiți ținută în brațe? - Nu!

Sau să fiți mângâiată pe păr ca să vă relaxați?

Nu!

Vreți să fiți ținută de mână într-o plimbare romantică prin oraș?

Nu, de ce?

Întrebam, fiindcă asta este procedura standard pentru situații de șoc.

Apropo de situații de șoc. Domnul Bozovici, rușine!

- Aveam pretenții de la tine. - Ce am făcut?

Ai furat bicicleta drei Svetlana.

- E bicicleta mea! - Și ai și stricat-o!

Cum să-i stric bicicleta mea? Hoțul la stricat-o!

Iar cu furatul.

Mi-a spus că a călcat un copil cu biciclul.

Nu am călcat nici un copil!

El s-a aruncat în fața mea, apoi mi-a furat bicicleta.

Bicicleta mea, că doar nu-s nebun! Dacă pun mâna pe pramatia aia…

Domnule Bozovici!

Mi-ești simpatic așa, dar situația asta nu-i deloc în favoarea ta.

Furt, stricăciune, vătămare!

Singurul care ar putea să te salveze e martorul ocular.

Ce martor ocular?

Domnule Gabi, pot să intru?

- Degeaba, tot o să vă omoare. - Mulțumesc de avertisment, Marcele!

Dacă ne omoară pe noi, tu cum o să scapi?

Nu e vorba de Clanul Cocoșatu, e vorba de Doina.

I-ați băgat Clanul Cocoșatu în casă!

Marcele, tu crezi că noi am vrut să se ajungă la asta?

Sică, dacă vreun zdrahon,

îmi sparge vreun bibelou sau intră încălțat în casă, s-a terminat!

- Doina o să-i vâneze ca pe hoții de cai. - Alo!

Putem să nu mai vorbim de bibelourile Doinei,

să ne concentrăm cum să scăpăm noi cu bibelourile intacte?

Așa părinte, ai dreptate,

sau am putea să ne amintim de la cine a pornit toată treaba!

De la cine, ia zi!

Câtă minte să ai, ca să furi un stup de la Clanul Cocoșatu!

Ei m-au furat primii. Am vrut să fac dreptate!

Da, dreptate, ce să-ți zic!

Cum să mă provoci să joc pe bani, când știi că nu mai joc pe bani!

Ți-am zis eu să joci pe bani? Eu doar ți-am sugerat.

Eu sunt sensibil la sugestii, toată lumea știe!

- Așa-i, toată lumea știe! - Te-am pus eu să pierzi la cărți?

Trebuia să câștigi la cărți!

Dar toată lumea știe, că eu sunt slab la cărți!

Așa e! Toată lumea știe!

- Nu mai mârâiți la mine! Cine mârâie? - Eu nu mârâi!

Sunt albinele. S-au enervat.

Trebuie să facem ceva repede, ca să le calmăm!

Îmi place să muștruluiesc subalternii? Doamne ferește!

Uneori trebuie să fiu mai dur cu ei, ca să priceapă mesajul.

Să nu-l uite câte zile or trăi!

Proba de îndemânare.

Proba de talent.

Proba de eleganță.

Proba costumelor de baie.

Bravo, cadâna mea! Bravo!

Mulțumim!

Vezi ce se întâmplă dacă te zgârcești la 100 de lei?

- Este numai vina ta! Lăcomia. - Numai vina mea? Lăcomia?

Îmi furi bicicleta, mă bagi în belele și tot vina mea este?

Dacă îmi dădeai o sută de lei, scăpai de mine.

Încă nu ai învățat cum sunt treburile aici.

Dai un ban, dar stai în față!

Așa o să te coste mult, mult mai mult.

Cât mult mai mult?

- O sută de lei pe săptămână. - Cât?

Nu fac așa ceva! Ăsta este jaf la drumul mare!

- Domnul Gabi, mi-am adus aminte… - Nu!

- Cât ai spus? O sută de lei pe săptămână? - Da.

Bine.

Orașul ăsta nu mai are nicio șansă cu hoția.

O să ne trezim într-o zi că ne-a furat cineva și pe noi

și încearcă să ne vândă tot către noi la un preț mult mai mare.

Atunci mi-am dat seama în ce belea am intrat.

Bicicleta roșie era a domnului, iar cea galbenă era a doamnei.

Deci domnul Bozovizi avea dreptate?

- Avea, cum să nu aibă? - Și biciclul meu galben?

În două-trei zile garantat vine.

Dar s-ar putea să aibă altă culoare. Depinde de zi.

Poftim, domnule Bozovici! Ce băiat de treabă!

Un sfânt!

Putea să nu zică nimic, dar nu!

- El a insistat să vină și să ajute. - Un erou!

Să ajute pe cineva la greu fără niciun interes!

Îmi dau lacrimile de emoție!

Ști ce cred eu, domnule Bozovici? Băiețașul ăsta merită o recompensă.

- Poftim? - O recompensă.

Cea mai bună recompensă este atunci când faci bine

și Dumnezeu te ajută în tot ceea ce faci!

O, ce suflet spălat!

Dacă tot suntem aici, fratele meu este bolnav acasă…

- Aoleu, nu iar! - Și…

ar însemna enorm dacă ați cumpăra ceva, din mărunțișurile pe care le vindem.

Pentru domnișoara, crăiasa crăieselor,

avem aici ceva de îmbrăcat.

Iar pentru domnul jandarm,

niște oglinzi la mașină, cea mai bună cred.

Sunt de la mașina de poliție!

Asta e lenjeria care mi-a dispărut după atârnătoare!

Stai pe loc! Hoțul!

Ce suflet curat!

Pentru că, după patru runde, din motive care mie îmi scapă,

toate cele patru concurente sunt la egalitate,

vom face o probă decisivă, eliminatorie! Fără juriu!

Proba strivitului de struguri cu picioarele goale!

- Ce? Nu scrie nicăieri! - Nici nu trebuie să scrie nicăieri!

Miss Ciorchine, face asta de mii de ani!

Și dacă sunt furnici sau păienjeni printre struguri ce facem?

Eu nu fac așa ceva! Nu este igienic!

Eu tocmai mi-am făcut unghiile. N-am chef să le fac Muscat-Ottonel.

Nu e nicio problemă fetelor, e foarte simplu!

Nu striviți, sunteți descalificate! Doamna Dana tocmai a câștigat!

Ești Miss Ciorchinele!

Bravo, domnule primar!

Până la urmă ai făcut să iasă tot cum ai vrut tu!

Rușine!

Felicitări, dle primar! Curat concurs, n-am ce zice!

Stați puțin, că nici eu nu mă bag! Mi-e frică să calc în struguri!

Ne-am socotit și ne-am dat seama că cea mai bună soluție

ca să nu ieșim cu ciolanele cotonogite

e să ducem înapoi stupul de unde a dispărut!

Dar să nu credeți că a fost ușor!

1.343 de euro!

1.343 de euro!

Sică, lasă-l acolo și hai să mergem, că ăștia din Clanul Cocoșatu

cică au dresat un urs ca să păzească albinele.

Nu mă interesează de urs!

Sunt totuși 1.343 de euro, Marcele!

Da, dar și sănătatea e importantă, hai!

Nici n-am apucat să le cunosc mai bine! Nici măcar nu mi-am luat rămas bun!

O să creadă că le-am abandonat!

N-o să creadă nimic! Albinele au instinct!

Instinctul să-și urmeze regina. N-o să observe!

Ba da, o să observe, Marcele, că le-am iubit!

Pe fiecare în parte le-am iubit!

Le-am dat și nume: Paraluța, Euroi, Moneda, Fișic.

E una mică acolo. O cheamă Parai.

Dacă ții la ele, de ce nu-ți faci un stup?

- Pot să-mi fac un stup al meu? - Sigur că poți!

Bine, o să te coste ceva la început.

- Cât? - Câteva mii de euro.

Ia, mai dă-le dracu' de albine! Ete nene ce și-a luat-o în cap!

Da ce credeți că sunt eu? Miliardar? Vagaboantelor!

Ia să vă găsiți alt fraier pe care să-l stoarceți de bani!

Domnilor!

Iertați-mă că întrerup această discuție interesantă despre albine,

dar trebuie să vă dau o informație foarte importantă.

- Ce? - Ursul!

Încet, după mine.

Domnule primar, dar de ce nu putem să fim toate Miss Ciorchine?

Dnă Dana, dar s-a făcut un concurs, s-a făcut un juriu, ai câștigat!

Oi fi câștigat, dar eu nu vreau să ies așa Miss!

Toate am fost la egalitate. Toate merităm. Nu, fetelor?

Regulamentul spune clar: există o singură Miss Ciorchine!

Nu specifică câte Miss Ciorchine sunt. Știu, că eu am scris regulamentul!

Dacă toate patru sunteți Miss Ciorchine înseamnă că…

Toate patru trebuie să primim câte 1.000 de euro, nu?

Ăsta-i premiul! Ceea ce înseamnă, după calculele mele, 4.000 de euro, nu?

Pe mine nu mă deranjează. Pot să fiu Miss Ciorchine luni!

- Iar eu marți. - Eu pot să fiu miercuri!

Eu joi și vinerea, că am mai multă experiență!

Gata, perfect s-a stabilit! Toate suntem Miss Ciorchine!

Da, e… e minunat!

Domnișoară Svetlana!

Vă mai lipsesc și alte elemente de îmbrăcăminte intimă?

- În clipișoara asta sau în general? - În general.

- Trebuie să cercetez. - Am putea cerceta împreună.

E un gest foarte superb, dar nu cred că e cazul.

De ce?

Pe mine lenjeria intimă mă cam sugrumă și de aceea nu prea port.

- Acum sau în general? - În general. Și nici acum.

Incredibil, domnule Gabriel.

Când a plecat, mi-a furat șaua.

Dle Bozovici, ți-am zis să ai grijă că puștulache ăla e periculos.

- Nu mi-ai zis nimic. - Ba da, ți-am zis.

Eu am văzut din prima că e ceva dubios. Sică m-a învățat.

Să fiu vigilent, că dacă-i scap din ochi, haț!

Sică te-a învățat asta? Să fii vigilent? Și atunci, unde vă e roata?

Ia uite, derbedeul!

A avut dreptate Sică, domnule Bozovici. Nu ne mai facem bine.

Bănuiam că vă găsesc aici, domnul primar.

- Doamnă Dana! - Hai, nu mai fiți supărat, am câștigat!

Ați câștigat. Toate patru.

Îmi vine să plâng când mă gândesc.

Mă emoționez când știu cât de aproape ai fost.

Trebuia doar să intri în bazin. Ți-a fost frică să calci pe struguri?

- Cine zice că chiar mi-a fost frică? - Păi…

Domnule primar, din experiența mea de Miss Ciorchine,

să știți că-i mai ușor să-i dansați decât să-i călcați.

Doamnă Dana!

Să știți că ăia 1.000 de euro au picat la țanc.

Cred că n-am să-i mai sparg ca să schimb instalația.

- Poftim? - Mă gândeam să plec într-o excursie.

Și cu ocazia asta am scăpat și de instalație.

Clanul Cocoșatu n-a deranjat nimic.

O să scăpăm cu viață și dacă ne vede Doina.

Marcele, scăparăm noi de urși și ție ți-e frică de Doina?

Cu ursul mai poți să te înțelegi, mai dai cu un spray în ochi,

mai faci pe mortul, dar cu Doina…

Marcele, hai să trecem la lucruri serioase. Albinele.

Sică, tu nu te-ai învățat minte?

Ba da, dar așa ziceam de dragul discuției, ziceai…

Ca să pornești un stup îți trebuie câteva mii de euro?

Mai mult sau mai puțin.

Și o regină de asta albinoasă, himalayancă, cam cât ar fi?

500 de euro?

Și cam cât ar costa toată șmecheria, dacă să zicem că aș avea deja regina?

De unde?

Lasă de unde fac eu rost de regină! Tu zi cam cât ar fi!

- Mult mai puțin! Ce? - Yes!

Marcele, ce ai zice tu dacă eu ți-aș spune că am deja regina?

De unde?

Ia uite-o!

Am împrumutat-o puțin din stupul prietenilor cocoșați.

Măi Sică…

Marcele, știu ce o să zici: „Sică, nu e corect!”

Dar ce e corect pe lumea asta?

E corect ca eu să n-am niciun stup?

Gândește-te că e genial planul. Stupul are GPS.

Pe când regina n-are. E perfect. O să fim bogați. Hai ma!

Hai zi acuma, ce mai zici?!

- Sică, planul tău e genial. Dar… - Dar?

Albinele își apără regina până la moarte și dacă tu le-ai furat-o înseamnă…

Albine!

- Ia regina! - Albine!

Dle primar, cu ăștia ce facem?

Duceți cu restul! Hai Misselor mai repede, că ne prinde bruma

Până diseară vreau să culegeți toată via. În weekend o zdrobim. Mișcați-vă!

Dar eu nu mai am nici un chef! De n-am cules de mi s-a luat!

Funcția de Miss Ciorchine este o funcție foarte solicitantă.

Plus că de undeva trebuia să recuperez ăia 4.000 de euro, nu?