Original subtitles

Ne-am dat seama destul de repede că dl primar și Marcel

care au rămas cu noi nu erau cei care trebuie.

Ne-am dat seama de asta după ce ne-au furat ceasurile, telefoanele

și portofelele și au fugit din oraș.

Dar asta se întâmpla acum trei luni.

Între timp lucrurile s-au mai schimbat.

Mangalița, orașul viitorului.

Mangalița, singurul oraș fără alcool și tutun din lume.

Mangalița, curată! Un proiect Bigfarma.

Să trăiți, domn primar interimar. Raportez! Criminalitate zero.

Bravo, domn jandarm Gabriel. Cu fata perfectă cum e? Ai găsit-o?

Este dată în urmărire generală, domn primar interimar.

- Rezistă acolo! - Mă țin bine.

- Mangalița curată! - Mangalița curată!

La început oamenii au fost destul de reticenți la schimbare,

dar după ce și-au dat seama cât e bine este fără Stelian Manole,

au început că pună și ei umărul la comunitate.

Dle interimar, dacă se permite.

Uitați, e atât de curat pe jos, încât poți să mănânci. Doriți?

Nu, mulțumesc, dl viceprimar.

Corneliu v-a pregătit lapte și miere. Nu vreți să încercați?

Poate mai târziu.

- Mangalița curată. - Mangalița curată. Să trăiți!

Păcat.

Orașul a înflorit, economia s-a dezvoltat,

s-au înmulțit afacerile locale.

- Merge salonul, Flori? - Ca ursul pe bicicletă, dl interimar.

- Duduie! Mangalița curată. - Mangalița curată.

De-abia aștept să vă vizitez la restaurant, dna Dana.

- Vă așteptăm. Da… - Mangalița curată.

Desigur că toate astea n-ar fi fost posibile fără un investitor serios,

un partener d încredere, un om care să creadă în oraș și în schimbare.

Dl Marcu, șeful Bigfarma, sponsorul principal al orașului nostru.

- Mangalița curată, dl Marcu. - Mangalița curată, dragule.

Hai înăuntru să discutăm următorul pas.

- Următorul pas? - Cum schimbăm numele orașului.

Mă omoară!

Mă omoară, dle director!

Mă omori cu norocul ăsta al tău!

Atâtea dame la un loc n-am văzut în viața mea.

Și, crede-mă, că am văzut multe.

Lasă, lasă-mă tu cu norocul. Nu ți-am spus ce ghinion am.

Bleaha muha, iar mă?

Iar mi-au blocat trei tiruri cu țigări și spirt vamă?

- De ce? - De ce.

- N-au vrut să ieie șpagă. - Doamne ferește!

- Nu mai iau vameșii șpagă? - Nu.

- I-auzi, Marcele! - Nu pot să cred.

- Ia o cafeluță, domn Marcel. E cu frișcă. - Mulțumesc, Svetlana, ești o comoară.

- Pot să mă mânjesc și eu cu frișcă? - Nu.

Atunci pot să vă mânjesc pe dvs cu frișcă?

De ce aș vrea eu așa ceva?

Nu știu. M-am gândit că v-ar plăcea să vă fac asta.

Termină cu chestiile astea, că știi că nu-mi plac.

Aș putea să-ți fiu unchi.

Treaba mea e să vă satisfac. De ce nu mă lăsați să vă satisfac?

- Se poate și altfel. - Cum?

Vreau să-mi faci lucrul ăla care-mi place mie.

- Care? - Ăla cu mâinile.

Svetlana… este o fată a nopții care mi-a fost oferită

să-mi satisfacă cele mai fierbinți fantezii.

Mi-a făcut lucruri pe care Doiniței nu mi-aș fi permis să i le cer niciodată.

Mi-a spălat, mi-a călcat, mi-a gătit.

Și ar mai fi un lucru pentru care am venit azi aici.

Trebuie să vă dau drumu din pușcărie.

- Poftim? - Nu se poate. Cum să ne dați drumu?

Ba se poate! Se poate. I-au prins pe kozol i abort.

- Ce-i aia? - Dublurile voastre care au vărsat tot.

Au spus. Au mărturisit tot. Trebuie să vă dau drumul.

Trebuie să vă dau!

Suntem infractori înrăiți! Nu puteți să ieși așa pe stradă.

- Dl Marcel, ce se petrece? - Stai liniștită. Rezolvăm acuma.

Domn director, Nicolae, eu am crezut că avem o relație.

Am trimis flori de ziua soției dumitale, i-am luat flori.

Le-am luat bomboane la copii, lui Irinuska și lui Boris.

Da, știu, știu și mi se rupe sufletul. Dar n-am încotro.

Chiar dacă aș vrea să vă țin închiși, nu se poate.

Înțelegi? Aveți mari cheltuieli.

Icre de Manciuria, șampanie franțuzească, căpșuni de Maroc.

Reducem cheltuielile.

Nicolae, noi trăim aici, un iad în pușcărie.

Ne descurcăm cum putem, ce să facem?

Uite! Cearșafuri egiptene, televizor 150 cm, trei cutii de Viagra?

Minciuni! Minciuni.

Televizorul ăla nu are mai mult de 148 de cm.

Nicolae, te-am lăsat să câștigi la cărți. Hai, fii rezonabil!

Nu poți să mă dai afară să rămân pe stradă.

- Dar nu vreau să fiu liber! - Hai, domne, hai du-te acasă!

Vreau să fiu prizonier!

Sunt și eu un om! Nu mă dați afară!

Nu mă dați afară, vă rog eu! Am uitat periuța!

Domnul soldat!

Ce facem?

A fost bine cât a fost, în concediu, nu Marcele?

- Și-acuma? - Mergem acasă. În Mangalița.

Hai, să fie într-un ceas bun, ca să nu fie într-un ceas rău.

Hai!

Io, înainte când lucram la primărie, nu făceam nimica toată ziua.

Stăteam numai cu ochii în tabloide, pân’ Facebook,

dar acuma, de când mi-a deschis Bebiță al meu salon

și sunt patroană, sunt mult mai implicată.

Ce-ai făcut, Mariane, aici? Nenorocitule!

Lipsești noaptea de acasă! Te-ai ascuns de familie și prieteni.

- Flori, cred că mi s-a terminat asta. - Stai, bre, puțin unde te grăbești așa?

Stai, că vreau să văd ce se întâmplă aici cu Marian.

Uită-te la tine cum arăți! Faci ca toți dracii!

Ai vânătăi pe tine! Ai ochii roșii!

Ochii roșii, da, de la oboseală. Cum vrei să arăt?

Mariane, ai fost la vagaboante?

- Flori, iese fum! - Stai, bre, că mă disturbi aicea!

Stai, știu că așa pare. Pot să-ți explic.

- Nu-i ceea ce crezi. - Dar?

Nu te înșel. E mai grav. Alinuța, sunt dependent de speiș.

E dependent de speiș.

- Flori! - Stai, bre, că numai nervi îmi faci.

Ce ai? Ce arde așa?

Ia uite, tanti Angela, ce frumos a ieșit!

Nu se mai vede fir de păr alb în capul matale.

Domnul Motănilă! Motănilă, aici sunt!

Dă-te jos, te rog! Hai, te rog mult de tot.

Dă-te jos! Motănilă!

Poate reușesc să-l dau eu jos, domnișoară?

Tu să nu te apropii de dl Motănilă, criminalule!

- Dar ce-am făcut? - Ce-ai făcut?

Vrei să dai cu bastonul în el? Vrei să dai gaze lacrimogene în el?

Criminalule!

- Făceam un gest frumos. - Gest frumos?

Crezi că am uitat 10 august, Piața Victoriei?

Cea mai proastă meserie e la Jandarmerie!

Criminalule! Te omor!

Sică mi-a zis să dau la Jandarmerie,

că fetele sunt moarte după uniformă și or să sară pe mine.

Am făcut asta și chiar au sărit pe mine.

Dar nu chiar cum mă așteptam. De fapt, invers.

Ce dracu faci?

Ai noroc că aveam brandul descărcat, că altfel te nenoroceam pe viață.

Auzi, dar tu nu erai bolnav și nu veneai la muncă azi?

Ce-ai, ești copil? Crezi că mă face o boală pe mine?

Organismul meu a bătut deja boala.

Am rămas acasă doar așa să nu fie lumea invidioasă.

Știi cum e lumea, Găbițule.

Ce cauți în maieu și chiloți în mijlocul străzii și nu acasă?

Iar am uitat să mă îmbrac.

Mereu pățesc asta! Tu n-ai pățit niciodată?

- Nu. - Nu?

- Și cu sacul ăla ce e? Ăsta. - Ce sac? Ăsta?

- Nu știu. - Astea-s absorbante femeiești?

Ce absorbante?

Sică, tu ai ieșit să arunci gunoiul unei fete?

Fugi de-aici! Uite ce vagabond e el! Auzi la el!

Crezi că s-a născut o fată care să-l trimită pe Sică să ducă gunoiul.

Sică e vagabondul vagabonzilor, dau la milioane de ga…

mă dau la miliarde de gagici

Nu-mi pune mie botniță o panaramă d-asta.

Și-atunci ce cauți în chiloți în mijlocul străzii?

Cred că sunt somnambul.

Gabi, cred că m-a răpit extratereștrii. Și m-a lăsat aci.

Simți, Marcele? Aerul de-acasă.

Aș putea să fac dragoste cu el. Cel mai curat aer din lume.

Al doilea cel mai curat aer din lume. Hai!

Stelu!

Mangalița, orașul viitorului!

Mangalița, singurul oraș fără alcool și tutun din lume.

Mangalița, curată! Un proiect Bigfarma.

Ce-a fost asta?

Dacă nu-i Dumnezeu, cred că e o glumă!

Auzi, Stelu? Dar ce-o să zică oamenii când o să ne vadă?

O să se bucure, îți dai seama?

- Ești sigur? - Sută-n mie. Mangalițenii ne iubesc.

Pun pariu că ne-au pregătit și o petrecere surpriză. Fii atent!

Cetățeni ai Mangaliței! Stelu s-a întors acasă!

Taci, dracu, de infractorul dracu!

Surpriză!

Fir-ați ai dracu de golani moldoveni! Iar ați venit, mă?

Noi nu suntem moldoveni. Noi suntem ăia adevărați!

- Stelu și Marcel. - Dovedește.

Nevastă-ta are o aluniță în formă de semilună pe țâța dreaptă.

De unde știi tu de alunița lui nevastă-mea?

- Mi-a spus ea. - De ce?

E datoria primarului să știe tot.

Sunteți domn primar. Ce doriți de băut, domn primar?

Stai, domne,

nu întrebi și tu întâi ce-am făcut în astea trei luni cât am lipsit?

Bine, întâi și-n întâi, ce-ați făcut, domn primar, în astea trei luni de zile?

Am fost torturați la pușcărie pe nedrept, asta am făcut.

Dar cred că și Mangalița a suferit din cauza asta.

Nu prea. V-ați hotărât ce beți?

Cum adică n-a suferit Mangalița? Păi, cum, a lipsit primarul.

A fost haos fără mine, nu?

- N-am observat, dar acuma că ziceți… - Așa…

Toată lumea i-a simțit lipsa lui Marcel.

Cum adică, i-a simțit lipsa lui Marcel și mie nu?

Ce l-a mai văitat dna Doina.

„Vai, săracul Marcel, nu rezistă o zi în pușcărie. Vai nu scapă cu viață!”

Hai, lasă-mă! S-a îngrijorat Doina de mine?

- Da. - I-auzi!

„Vai, săracul Marcel, să mai dau din hainele astea, că nu le mai folosește.”

Apropo, Marcel, mersi pentru cămașă.

Doina s-a apucat să dea din lucrurile mele?

Da.

Dar de mine nu s-a îngrijorat nimeni c-am murit?

- Nu! - Hiene.

- Dă-mi un coniac! - Nu ținem alcool.

Cum nu țineți alcool? Ăsta-i bar!

Domn primar, unde ați fost în ultimele trei luni de zile, în peșteră?

Anunță pe toate drumurile

Mangalița, singurul oraș fără alcool și tutun din lume.

Mangalița, curată! Un proiect Bigfarma.

- Cine spune asta? - Primarul.

Eu sunt primarul!

Lușule, Lușule, ce mi-ai făcut tu mie! Ia uite ce-i aici!

M-ai lăsat singură, Lușule! La cine mai zic eu că-mi curge dușul?

La cine mai urlu eu că sforăie noaptea, măi, Marcele!

Lușule?

Lușule! Of, Doamne, Doamne, Lușule!

Ce-ai făcut până acuma, nenorocitule?

Dar nu ți-e rușine să nu dai niciun semn de viață?

Să nu știu dacă ai murit sau dacă trăiești.

Ia uite ce te așteaptă acolo.

Mormane de vase și de rufe nespălate de trei luni de zile.

Hai, că te așteaptă! Ia, treci, treci!

În momentul ăla am știut că trebuie să-i spun Doinei tot adevărul.

Altfel n-am să mai pot s-o privesc în ochi niciodată.

Așa că i l-am zis.

Doinița, nu cred că o să pot să mai muncesc vreodată.

Pușcăria m-a lăsat invalid.

Și după aia zice că el nu știe cum a ajuns acolo.

Că l-a răpit extratereștrii.

Ce extratereștri să vină la noi în Mangalița?

Ce ai văzut tu așa ceva? Ăia sunt proști?

Dacă vin pe-aici, îți dai seama că trec pe lângă Mangalița.

Îi prind ăia din Cățeaua Leșinată, le fură farfuriile zburătoare,

le vinde la fier vechi.

Stai, mă, prostule, nu te mai mișca.

Cum vrei să învăț să fac astea ca lumea?

Mă îngrijorează Sică, Flori. În ultima perioadă n-a fost în apele lui.

De ce, ce-a făcut?

Ce-a făcut. Dispare tot timpul și nu vrea să zică unde.

- Se duce la manele, mă. - Așa mă gândeam și eu.

Până când l-am întrebat dacă vrea să meargă la manele

și-a zis că nu vrea.

- De ce? - Că cică nu-i mai plac așa mult.

Du-te, bă, de-aici! Lui Sică nu-i mai place manelele?

- Așa mult. - Ia stai, mă, așa!

Zici că se ascunde de prieteni, lipsește des?

Da.

Face ca toți dracii dacă-l întrebi, are ochii roșii și vine cu vânătăi?

- Da. - Băi, Găbiță, ăsta nu e bolnav.

Ăsta-i mai grav de-atât.

- Ce-are? - E dependent de speiș.

- De speiș? - Am văzut eu la televizor.

Dragi români, vă rog, vă rog, dați-mi voie!

Vă mulțumesc pentru încrederea acordată.

Nici nu visam când eram un simplu inspector general la Primăria Mangalița,

că am să ajung atât de sus.

Acum, că am ajuns atât de sus, vreau să escaladez economia.

Să accelerez infrastructura!

să apuc produsul intern brut cu două mâini puternice de fier

și să-l arunc până la cer.

Bravo! Bravo!

Mai spune-mi ce vrei să faci cu produsul intern brut.

Să-l apuc cu două mâini puternice de fier…

- De ce? - Ca să-l arunc până la cer.

- Așa. De ce? - Pentru că sunt președintele României.

Dle președinte, ia-mă acum!

- Ce faceți, bă, la mine acasă, mă? - Domn primar!

Am ocupat casa pentru că relația mea de dragoste amoroasă cu colega mea,

Emilia, trebuia să aibă un loc în care să înflorească.

Și de ce, mă rog, să nu-i ocupăm casa?

Sunt un bărbat atrăgător, de succes, puternic.

Ține minte: tu nu ești sclavul nimănui.

Nu sunt sclavul nimănui.

- Nu trebuie să-ți fie frică de nimeni. - Nu mi-e frică de nimeni.

N-ai de ce să-ți ceri scuze în fața nimănui.

Nu-mi cer scuze de la nimeni!

- Tu ai să fii președintele țării. - Am să fiu președintele României.

Mangalița curată! Domn primar, dacă se permite.

A fost ideea Emiliei, ea m-a pus să fac.

Eu n-am vrut. Eu știam că vă întoarceți.

Corneliu!

Din toate măgăriile pe care le-ai făcut până acuma, Cornele,

asta le întrece pe toate.

Lipsește omul trei luni de-acasă și tu, gata, te instalezi în casa lui?

E dreptul lui prin prisma funcției la locuință de serviciu.

- Ce funcție ai tu, mă, amărâtule? - Aș prefera să nu mă laud.

- Zi, mă! - E viceprimar.

- Cine spune asta? - Hai să nu intrăm în detalii.

- Primarul orașului. - Primarul orașului sunt eu.

Și vreau să știu ce s-a întâmplat cu toată băutura din casa mea.

Ne-au zis că dacă le dăm băutura ne dau trotinete electrice în schimb.

- Cine? - Firma de la București, Bigfarma.

Mangalița, orașul viitorului.

Mangalița, singurul oraș fără alcool și tutun…

Ia te uită, ia te uită! Domnul primar.

Domnul primar. Sunteți ăla adevărat sau ăla fals?

Ghinion! Sunt ăla adevărat. Fugi!

Mi-au frânt trupul și spiritul în pușcărie, Doinița.

- Dar mai ales trupul. - Ia fii mai precis, Marcele.

- Ce ți-au făcut la trup? - Dar ce nu mi-au făcut!

- Bătaie, curent electric, înfometare. - Înfometare? Parcă te-ai mai îngrășat.

M-am îngrășat pe fond de stres, Doinița.

Mi-au făcut lucruri groaznice.

- Ce lucruri groaznice? - M-au călcat în picioare.

Da? D-aia ai venit cu hainele așa frumos apretate.

Nu mai sunt bărbatul care am fost. Sunt doar o umbră.

- De ce nu mai poți să muncești? - M-au distrus psihic.

Pe fond de oboseală și de stres nici nu mai pot să stau în picioare.

Aoleu, Marcele, trebuie să chemăm un doctor să te consulte, nu se poate.

Nu, nu, nu, nu.

Nu vreau să mă vadă nimeni așa.

O să-mi port crucea singur. Și, vezi tu, în timp, o să-mi revin.

Nu te prosti, trebuie să facem ceva. Nu se poate așa.

Ce să facem, Doinița, că am încercat toate variantele, crede-mă.

Dar, cât am stat în pușcărie, un singur gând m-a ținut în viață.

- Ce gând? - Gândul că o să mă întorc la tine acasă

și tu o să mă îngrijești ca o soție iubitoare.

Cum să nu, Lușule, se poate? Cum să nu te îngrijesc eu pe tine?

Las că te pun eu pe picioare, Lușul meu iubit.

În momentul de față nu prea am de ales, nu?

Trebuie să am grijă de el. Dacă nu-și revine

trebuie să spăl haine și vase murdare pentru trei luni.

Sinceră să fiu, n-am de gând s-o fac.

Care-i urgența?

Să spui tu care e urgența, Sică. Ce dracu ai pățit la ochi?

- M-am împiedicat și am căzut. - Cum ai căzut, tu, Sică?

M-am împiedicat ca prostu' de o treaptă și am căzut într-o clanță, așa.

Nu-i mare chestie!

Să vezi cum era clanța aia! Să-mi scoată ochiul, adevărat.

Nu ți-e rușine să minți?

Ce să mint? N-auzi că așa s-a întâmplat?

Tu crezi că noi nu știm în ce te-ai băgat?

Ce știți voi?

Da, e adevărat.

M-am mutat cu o gagică care îi place să joace, așa, mai dur.

Dar n-am zis la nimeni, că Sică e vagabondul vagabonzilor.

Nu-mi pune nimeni zgardă mie.

Decât dacă jucăm jocuri din alea perverse rău.

Ți-ai nenorocit viața, măi, băiatule.

Ți-ai distrus organismul din tine. Uită-te la tine cum arăți.

- Ca ultimul boschetar arăți. - Ce-ai, mă, nu-i adevărat!

Nu e? Dar e adevărat că-ți minți prietenii?

Te ascunzi de noi. Nu mai mergi la manele?

Ai face orice ca să bagi botu' la nenorocire?

Ce știți voi, mă, nu știți nimic. Ia lăsați-mă-n pace!

Sunt vagabondul vagabonzilor, nu mă schimbă nimenea.

Și atunci de ce tremuri ca piftia când te sună să-ți dea pacostea?

- Ce tremuri așa? - Ce vrei? Lăsați-mă în pace!

Ți-e rușine să răspunzi de față cu noi?

Ce vreți? Lăsați-mă-n pace!

- Sică e vagabondul vagabonzilor! - Du-te după el, ce stai ca prostul?

Să-mi stric unghiile pe care tocmai mi le-am făcut? Nu, mersi.

Mitică!

Mitică!

Hai să-ți spun eu o poveste.

Ieși afară, ieși afară! Hai să-ți spun o poveste.

Stelu e un om fericit, generos, bun creștin.

Stelu nu e deranjat de faptul că tu te-ai crezut primar în locul lui.

Stelu te iartă. Dar nu toată lumea e Stelu, Mitică.

Vezi tu, românii sunt un neam foarte necăjit.

Pe bună dreptate. Uită-te și tu. Vara e prea cald, iarna e prea frig.

Sunt săraci, sunt conduși de idioți, sunt urâți toți, mai puțin femeile.

Și nu s-au mai calificat la un turneu final de 20 de ani.

Prin urmare, singura lor speranță este băuturica și țigărușa.

Singura lor alinare este băuturica și țigărușa.

Și ce te-ai gândit tu? Să le vinzi și ultima speranță?

Nu!

- Să le vinzi pe biciclete electrice? - Nu!

- Pe trotinete? - Nu!

- Zi, mă, asta ai făcut? - A fost ideea lor, ei au vrut.

Minți!

Niciun român zdravăn la cap n-ar renunța de bună voie la țigărușă și la păhăruț.

Ei au primit bani ca să se lase. Toată lumea a primit bani.

Tipul ăsta de trucuri publicitare se practică peste tot în lume.

De exemplu, un sat din Spania s-a vopsit tot în albastru

ca să facă reclamă la filmul Ștrumfii.

Și așa a venit și la noi în oraș Bigfarma și ne-a întrebat:

„Vreți să vă lăsați de băutură și de țigări?

și noi investim în oraș?”

Ce era să zicem, „Nu”? Nu!

Domn primar, vorba la melodie: „Stai așa că nu e așa.”

Nu mai e ca pe vremea matale, domn primar.

Ca pe vremea mea, când? Am lipsit doar trei luni.

Trei luni înseamnă o viață de om.

Poate o sunt pe mă-ta și ai să vezi tu viață de om cum ți-o curmă.

Nu mi-e frică!

De când nu mai bea, ne înțelegem foarte bine.

Ideea este că în ultimele trei luni s-au făcut

mai multe decât în ultimii 30 de ani, cu banii de la Bigfarma.

Stelu, Bigfarma asta ne-a adus Iubărul în oraș, curier de mâncare pe biciclete,

rețele 5G.

Oameni buni, voi nu sunteți sănătoși la cap?

Voi vreți să trăiți ca la pușcărie? Fără un pahar de vin la masă,

fără un pahar de țuică, fără o țigărușă după aspirina săracului?

Fără o bucurie în viață?

- Mai puține ispite, mai puține păcate. - Dar nu-i normal!

Eu nu înțeleg, Stelu, care este problema?

Ne-am civilizat, ne-am schimbat. Lumea se schimbă. Eu m-am schimbat.

Vreau să trăiesc mai bine, mai mult, mai sănătos.

- Care e problema? - Dar nu e normal.

Ăștia v-au spălat pe creieri. Ăștia v-au cumpărat pe nimica toată.

V-au făcut să abandonați tradițiile noastre românești.

Stelule, băiatul meu, să știi că eu de când nu mai beau,

văd lucrurile mult mai limpede.

Așa că dă-mi voie să-ți spun o treabă:

să știi că cei spălați pe creiere nu suntem noi, ci tu.

Și nu mai fii comunist! Deschide-ți mintea!

Foarte bine.

Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă sunt de acord.

Așa că voi lupta în continuare

pentru dreptul meu să-mi distrug corpul cum îmi doresc eu.

Nu corporația face legislația!

Ia, uite, Lușule, ți-am adus ceva dulce să te mai îndulcești.

Măr cu biscuiți. Preferata ta.

- Mulțumesc, Doinița, ești de vis. - Mai ai nevoie de ceva?

Nu, mulțumesc. Și-așa ai făcut prea mult, m-ai răsfățat.

Bine.

Acuma, dacă tot ești aicea, te rog frumos, Doinița,

ai putea să-mi pui o pernă la spate, să stau puțin mai sus?

Dar sigur că da, Lușule, se poate? Orice pentru tine.

- Ia! - Încet, încet, să nu te…

Mulțumesc.

Acum parcă e prea sus.

Ai putea să mai scoți o perniță să stau mai jos un pic?

Acuma parcă e prea sus.

Hotărăște-te odată, ori sus, ori jos! Ce tot atâta?

Iartă-mă, Doinița. Îmi pare rău, nu, iartă-mă, n-am vrut să te deranjez.

Știu că sunt o povară, dar, uite, ce să fac dacă sunt așa neajutorat?

Hai, ridică-te!

- Așa? - Da. E mai bine.

Auzi, Doinița? Crezi că ai putea să mă scarpini în vârful nasului?

Că am, așa, o mâncărime. O mâncărime…

O mâncărime? Hai, măi, Marcele,

că nu ești paralelpipelgic, poți să-ți folosești și tu mâinile.

Nici nu m-am gândit! Iartă-mă, da.

- Hai, vino aici! - Așa. Mersi.

Încă un pic, te rog, mai dă-mi un pic.

Așa, mersi.

Auzi, Doinița, crezi că ai putea, te rog frumos, mâncare cu lingurița?

Răspund eu.

Stai, Rex.

- Da. - Aici viețuiește dl Marcel?

- Auzi, Flori? - Da, mă.

Crezi că se vede el cu dealerul de speiș acum?

Da, cu dealerul se întâlnește. Cine crezi că l-a sunat?

Poate l-a sunat să-și reînnoiască abonamentul, sau de la muncă.

Cine să-l sune de la muncă?

Dacă-l suna de la muncă, nu te suna și pe tine?

Și când l-ai văzut tu vreodată pe Sică să lucreze ziua în amiaza-mare?

- Nu l-am văzut. - Nu l-ai văzut. Asta zic.

Îți spun eu, se întâlnește cu dealerul de speiș.

- Dar dacă-l prind pe ăla, îl nenorocesc. - Ce-i faci?

Îl bat de-i rup picioarele.

I-a nenorocit și pe ăia, pe Marian și pe Alinuța, săracii.

Unii, mă, nu știi tu. Că tu ești și prost!

Deci, eu am așa, un instinct nebunesc, care-l simt, cu care m-am născut.

Nu știu, cred că-s deșteaptă, sau ceva…

Plus că am văzut și povestea asta cu Marian și Alinuța, care m-a…

Deci, am experiență cu nenorociții.

Mă, ți-am zis, mă? Ți-am zis?

Aici, puneți aici, vă rog.

Așa…

Așa și așa. Mulțumim.

Să plecăm din Mangalița?

Doamne ferește, dl Stelu, De ce să facem o așa prostie?

Dl Marcu, hai să-ți spun eu o poveste.

Mangalița e o femeie frumoasă și Stelu e însurat cu ea.

Ne mai certăm, mai pleacă uneori de-acasă, de nebună,

dar întotdeauna se întoarce la Stelu.

Întrebarea e: Ce cauți dumneata călare pe femeia lui Stelu?

Dl Stelu noi nu suntem călare pe femeia nimănui.

Ba eu cred că sunteți.

Și că sunteți călare, n-ar fi nimic, au mai fost și alții.

Dar o învățați perversiuni!

Să nu mai fumeze, să nu mai bea, păi, du-o la mănăstire!

Bine, hai să vă spun eu o poveste. Noi suntem o firmă de medicamente.

Vrem profit. Știți cât a crescut profitul

de când am făcut din Mangalița cel mai curat oraș din lume? 300%.

Se vând medicamente antifumat și anti băut ca pâinea caldă.

Nu mă interesează! Te dai jos de pe femeia mea!

Eu cred că Mangalița dvs a venit la noi, dl Stelu.

Că voia ceva mai tânăr.

Oamenii vin la noi și ne aduc băutură și țigări,

și noi suntem obligați să le dăm un preț bun, chiar foarte bun.

Domnule șmecher de corporație, eu ți-am vorbit frumos,

dacă nu vrei să te dai jos de pe femeia mea, de pe Mangalița,

am să te dau eu, în șuturi!

În locul dvs n-aș încerca așa ceva, dl Stelu.

Avem contract cu Mangalița pe 10 ani.

Dacă îl încălcați cumva, o să plătiți despăgubiri și voi,

și urmașii voștri, și urmașii urmașilor voștri,

și urmașii urmașii urmașilor voștri.

Dar nu fiți trist și luați o șapcă de la noi.

Și ne vedem săptămâna viitoare, la schimbarea de nume.

Ce schimbare de nume?

Cum, n-ați aflat? Avem aprobarea de la București.

Schimbăm numele orașului din Mangalița în Orașul Curat.

Pentru că l-am curățat de vicii. V-ați prins?

Marcele, ia uită-te aici, Marcele!

Tu o cunoști pe fătuca asta?

- Domn Marcel! - Svetlana?

Dar ce vă doare? Dați-mi să vă frământ ce vă doare!

Nu, nu, nu, nu.

Deci, o cunoști! De unde o cunoști?

De la pușcărie. Îi satisfăceam toate nevoile dlui Marcel.

Și acuma, dacă e nevoie.

Taci, mă, din gură!

Asta e tortura și chinul tău, Marcele, din pușcărie?

D-aia ai rămas invalid, nu că… te dai în fiecare zi cu parașuta.

Doina, nu e ce pare a fi, e ce pare a nu fi!

Când te gândești că te-am crezut!

- Dl Marcel, nu vreți să vă fac un masaj? - Nu.

Dar eu am venit aici ca să vă satisfac.

- Nu, Nu. - De ce? Hai, dl Marcel, vă rog.

Vă servesc cu ceva de băut?

Dar tu nu ești Turcu. Unde e Turcu?

Pe Turcu l-am omorât și l-am închis jos în frigider.

Glumesc! Nu știu unde e Turcu. De ce, îl preferați pe el?

Nu, ești bună și tu. Adică, ești bine. Ești mai bună ca Turcu.

- Ești mai bine ca Turcu, fizic. - Mulțumesc. Cred.

- Dar Turcu când se întoarce? - Niciodată.

Turcu a vândut, acum e restaurantul lui Dana.

Eu sunt Dana, apropo.

S-a dus naibii orașul ăsta! Naibii s-a dus!

- Îmi pare rău că credeți asta. - Dar nu e în legătură cu tine.

Tu ești bună, oricum. Ești mai bine ca Turcu.

Sunt obosit. Vreau cea mai grasă și mai nesănătoasă friptură din meniu.

Se mai mănâncă carne în orașul ăsta?

Sper. Altfel de ce s-ar mai chema Mangalița?

Din partea casei.

Ce-i asta?

Pentru zile grele. Coniac din ăla, bun de gătit.

Dar să nu mă turnați la primărie!

Eu nu înțeleg de ce ai venit aici.

Domn Marcel, dvs v-ați purtat așa de frumos cu mine,

că eu am venit să vă satisfac nevoile.

Svetlana, nu mă înțelege greșit.

A fost frumos cât am fost la pușcărie, dar gata, s-a terminat!

Am petrecut clipe de vis, da, mi-ai făcut pui umplut,

mi-ai călcat cămașa,

nimeni din familie n-a avut grijă de mine cum ai avut tu.

Gata, trebuie să înțelegi. Am o casă, am o nevastă.

- Dar pot să-i satisfac și nevoile ei. - Vezi-ți de treabă!

În momentul în care Doina o să fie satisfăcută, eu pot să fiu mort.

Atunci, încotro s-o apuc, dl Marcel,

că eu am lăsat totul ca să vin să vă satisfac nevoile.

Nu știu. Îmi pare rău, dar aici nu poți să stai, să știi.

Nu știi și tu pe cineva la care să mergi?

- N-ai nicio rudă? - Nu.

- Dar cred că pot să găsesc. - Cum?

Am observat că dacă mă port mai gingaș cu bărbații de sex masculin,

cei mai mulți dintre ei vor să le spun „tati“.

Exclus! Nu permit așa ceva!

Și după ce a murit bărbatu-meu am zis:

„Ce să mai stau eu pe la ăia, prin Spania, pe acolo, ia să vin eu acasă.”

Și am deschis, uite, restaurantul ăsta.

Asta-i povestea mea.

Acuma trebuie să-mi spui și tu povestea ta, Stelu.

Eu?

Eu sunt primarul Mangaliței.

Fugi, domne d-aicea!

Primarul din Mangalița e, ăla micu, cu față de șoarece pervers.

Nu. Ăla e doar șoarece pervers. Eu sunt adevăratul primar din Mangalița.

Pun pariu că spui asta, la toate fetele, ca să le dai pe spate.

Și funcționează?

Un pic.

Doamna Dana.

- Nu vă supărați, aveți cumva o brichetă? - Da. Vezi prin bar.

Sărut mâna.

Ce-i trebuie lui brichetă dacă în oraș nu se mai fumează deloc?

- Te-am prins, mă nenorocitule! - Florico?

Cine-i panarama asta, Mariuse?

Panaramă?

- Hai, noroc! - Hai!

Doamne, ajută-ne!

- Hai, mă, odată! - Ne-ai speriat.

Ce-am făcut, mă?

Faci aicea glumițe!

Ia te uită, ia te uită! Dar ce-avem noi aici?

Păi, bine, măi, copii, voi nu știați

că Mangalița este singurul oraș din lume fără tutun și alcool?

Domn primar, dacă se permite. Emilia m-a pus.

Și cum ziceam. Mangalița e ca nevastă-mea.

Și Stelu știe întotdeauna când nevastă-sa minte că se face femeie de casă.

Pentru că nevastă-sa nu se schimbă niciodată, oricât de mult ar vrea ea.

Și când te gândești că Bigfarma v-a reparat străzile,

v-a băgat canalizare, v-a dat bani, trotinete electrice.

Și voi ce-ați făcut? I-ați dezamăgit în halul ăsta?

Păi, mi-e rușine, mă, mi-e rușine mie de rușinea voastră.

Ar trebui, uite acuma, să-l sun pe omul ăla să-i spun ce i-ați făcut.

Să vă ia înapoi și banii, și trotinetele electrice, tot.

Aveți noroc că Stelu e băiat milos. N-am să fac chestia asta.

Dar am să fac alta. Am o idee mai bună.

Dle director Nicolae, să trăiți, respectele mele.

Ce mai face dna Irina, soția dvs? Mă bucur.

Și copilașii: Aniuska, Boris? Mă bucur. Foarte frumos.

Voiam să vă întreb o chestie.

Mai aveți alea două tiruri cu tutun și alcool din vamă?

Nepoata ta, Svetlana. Cât de proastă mă crezi?

- E fata Getei, măi. - Geta?

Aia care a plecat cu echipa lui Dinamo Kiev?

Vezi că știi?

- Dar se îmbracă ca o parașută. - Exact ca maică-sa.

- Și arată ca o parașută. - Exact ca maică-sa.

Asta tot nu explică de ce a zis că te cunoaște din închisoare

unde-ți rezolva toate nevoile.

Măi, Doinița, fata asta nu vorbește bine românește. Tu n-ai văzut?

Îmi rezolva toate nevoie, în sensul că venea să mă viziteze.

Mi-aducea portocale, mi-aducea hârtie igienică.

Să știi că nimeni din familie n-a avut grijă de mine cum a avut ea.

Și ce vrea acum de la noi? Ce caută aici?

Vrea și ea un cămin, un loc unde să se simtă acasă.

Ai înnebunit, Marcele? Tu vrei să stea aici, cu noi?

Are și papagal!

Măi, Doina, i-am promis maică-si că o ajut.

Te rog eu frumos, are nevoie de un cămin,

de un model puternic, așa ca tine.

- Și noi avem nevoie. - Ca să ce?

Unchiule Marcel, am terminat de satisfăcut vasele.

Pot să satisfac și rufele?

Ca să ne satisfacă.

Pa.

Cine ți-a dat voie să-mi urmărești bărbatul, zdreanțo?

De unde să știu că Sică e bărbatul tău, boschetaro!

Fetelor, hai să nu ne haladim, că nu ia nimeni speiș.

Vreau să știu în acum de ce n-ai spus că avem o relație.

Și noi am vrea să știm, care suntem prieteni de-o viață.

De ce nu ne-ai spus și nouă că ți-ai făcut o iubită boschetară?

C-am uitat! Am uitat! Ce era să fac? M-am luat cu una cu alta, și-am uitat.

De-asta n-ai mai răspuns la telefon, Sică?

- De-asta n-ai mai venit tu la manele? - Da, mă, da.

- Și de n-ai zis nimic? - Că… de-aia!

Că mi-a fost rușine. Sică e golan! Sică e bagabont!

N-am vrut să credeți, așa, că Sică trăiește sub papuc.

Păi, mai bine e să credem că iei droguri d-alea speiș, Sică?

Că m-a luat inima când am văzut. Mi-a venit să cad din picioare.

Hai, mă, Gabi, să mergem. Că m-a enervat prostul ăsta!

Și-așa și-a făcut acuma mare iubită nouă.

Du-te dracu' de boschetară și tu și el, că sunteți proști amândoi.

Marius, nu vreau să te mai vezi cu ei niciodată, da?

N-ai de ce. Mă ai pe mine.

Și ce e prostia asta? Că nu ești sub papuc.

Bineînțeles că ești sub papuc.

De-acuma-ncolo vreau să spui la toată lumea că suntem într-o relație, da? Da?

Alinuța, tu ești o fată bună și blândă și ai avut răbdare, așa, cu mine,

și-ți mulțumesc frumos, doar că noi nu putem să mai fim împreună.

- De ce? - Sunt dependent de speiș.

Dl Stelu, credeam că ne-am înțeles de data trecută.

Bigfarma nu pleacă din Mangalița.

Dar cine vrea să plece Bigfarma din Mangalița?

- Eu nu vreau așa ceva, Doamne ferește! - Și-atunci de ce m-ați chemat?

Aveți vreo metaforă din aia expirată despre Mangalița, nevasta dvs?

Am spus așa ceva? Nu-mi aduc aminte!

Oricum mie nu-mi plac metaforele!

Și orașul Mangalița nu poate să fie nevastă-mea, că e oraș.

Eu v-am chemat aici, că vreau să particip.

Să participați la ce?

Data trecută ați spus că v-ați luat obligația

să răscumpărați toate țigările și băutura din oraș la un preț bun.

La suprapreț! Pentru că noi vrem ca oamenii să se lase.

Am și eu niște țigări pe care vreau să le cumpărați.

- Super! Unde sunt? - Veniți încoace!

Uite, vedeți alea două tiruri din parcare? Alea sunt pline cu țigări.

- Și vreau să le cumpărați. - Dar asta e o avere!

Da, domnule, dar n-ați spus că vreți să mențineți Mangalița curată?

Acuma hai să vorbim de viitor.

Vreau să cumpărați câte două tiruri de țigări pe săptămână, timp de 10 ani.

Cum vreți să plătiți? Bani gheață sau în cont?

Și chiar te-au torturat ăștia la pușcărie.

N-ai idee, Doinița, n-ai idee.

Noroc cu Svetlana că a fost acolo să mă aline.

E harnică, dar ar trebui să facem ceva cu hainele astea de pe ea.

- Ce-i cu ele? - Nimic.

Svetlana, puișorule, ai grijă să satisfaci și praful de pe etajeră.

Da, mătușică.

Bă, Găbițule, bă, mâncați-aș. Habar n-ai de la ce m-ai salvat.

Parcă eram la pușcărie! Ce vorbesc eu? Mai rău ca la pușcărie!

Parcă eram sub apă, așa, și mă sufocam, știi?

- Într-o relație cu o fată frumoasă. - Da, frate.

- Care era obsedată după sex. - Da, frate.

Și care voia să fiți împreună tot restul vieții.

Exact. Vezi?

Eram mai rău decât dacă eram dependent de speiș.

Stai liniștit că m-am învățat minte. De-acuma, gata.

Ia gata, ia gata! Gata! Sică e golan, Sică e bagabont!

Nu mă ține pe mine nicio femeie sub papuc.

Dle Motănilă, te rog eu, coboară odată!

Ce pisicuță frumoasă!

Nu știu cine e mai drăguță, mâța sau… stăpânuța?

Ia zi, păpușa mea, iubitoare de animale, dacă-ți dau jos cotoiul din pom

mă scoți și pe mine la un Cico, să vorbim de elefanți?

Nu știu de ce, dar nu rezist în fața unui bărbat în uniformă.

Miau.

Cred că mi-am rupt o unghie.

Cum o să apar eu ca președinte cu o unghie ruptă?

Vrei să vezi cum o să apari ca președinte cu piciorul meu înfipt în cur?

- Nu. - Atunci, taci și rupe la afișe.

Nu pot cu asta.

Domn primar, ăștia când a plecat a lăsat astea. Ce facem cu ele?

Le vindem, bă! Luăm băutură și țigări.

Stelu s-a întors în Mangalița. Mangalița s-a întors la Stelu.

Băi, gata cu vorbăria acolo! Hai, munciți!

Până diseară să nu mai văd niciun semn că a fost vreodată Bigfarma aici.

Mitică! Mitică.

Vreau să te felicit pentru ce treabă bună ai făcut cu orașul ăsta.

- Serios? - Nu! Ai făcut o mizerie din orașul ăsta.

Îmi vine și acuma să-ți bag unghia în gât.

Dar să știi că ai avut o idee bună cu difuzoarele astea.

- Senzațional! Nu. Dar util. - Serios?

Fii atent ce mesaj le dau eu acuma. Din oră-n oră, șapte zile pe săptămână.

Mangalița, orașul lui Stelian Manole.

Mangalița, singurul oraș din lume cu Stelian Manole.

Mangalița, un proiect Stelian Manole.