Original subtitles

Tablou, o bucată.

Car, o bucată.

Boi?

Doi mari și restul mici.

Destinație: loc 45.

Hai, Gabi!

Eu sunt și colecționar.

Îmi place să strâng diverse lucruri:

insecte, capace de bere, obiecte de artă de valoare inestimabilă.

Cum ajung la mine?

Cadouri, atenții, noroc.

Problema e că în țara asta nu poți să ții în casă așa ceva.

Sunt prea mulți hoți.

De aceea, mie îmi face plăcere

să țin lucrurile astea, toate colecțiile astea, în siguranță.

La rece.

Nu se poate!

Cum nu se poate?

Locul 45 e împrumutat de domn primar

pentru rudele alea din străinătate, alea speciale.

Domn părinte, mi-ai promis că-mi dai locul de veci.

L-am câștigat cinstit, la joc de cărți. Care-i locul meu de veci?

Ai răbdare, coană Coco!

Ai un pic de răbdare, că le rezolvăm pe toate.

- Ce n-ai răbdare? - Am.

Patruzeci și patru.

Împrumutat tot de domn primar, pentru alelalte rude.

Femeile alea din Olanda.

Cu femeile în niciun caz. Unde-s femei e mâncătorie, nu vreau!

Patruzeci și trei.

Doarme niște domni din America și…

Exclus cu americanii! I-a așteptat tata, i-a așteptat bunicul, nu…

Băi, oameni buni!

Mai e vreun loc în cimitirul ăsta unde să putem să îngropăm și noi pe cineva?

Dacă e cazul.

Matale știi că domn primar a început să îngroape rude peste alte rude?

Păi, așa ceva nu se face! Poate să se deterioreze.

Hai, Găbițu!

Cum adică, părinte, să dezgrop eu rudele mele din cimitir?

Uite așa!

Rudele mele? Oasele din oasele mele?

Nu rudele, rudele.

Rudele, tablourile, banii, alea-alea.

Nu am loc să-mi îngrop morții în cimitir.

Nu s-a plâns niciun mort până acum de chestia asta.

Părinte, mă dezamăgești, eu aveam o înțelegere cu tine.

Eu pup poala popii, popa mă lasă să îngrop în poala lui!

- Înțelegerea pică! - Cum adică?

Îmi trebuie loc să-mi îngrop morții!

Părinte, să nu mă iau eu de morții tăi! Ai înțeles?

Auzi, bă, Stelule!

Tu de ce nu poți să fii un pic mai normal?

Să-ți bagi și tu prăduiala într-un seif, s-o îngropi în vie.

S-o pui între pereți falși.

Știi de ce? Pentru că în cimitir nu se fac percheziții.

Sunt mai liniștit dacă nu umblă niciun om viu printre lucrurile mele.

Bine.

Doar că la mine în cimitir nu mai e loc.

Vrei să dezgrop tot de acolo și să îngrop în altă parte?

Nu mă interesează!

Bă, o să-ți pară rău! Părinte, fii atent, o să-ți pară rău!

Fir-ați ai dracu' de…

Auzi, eu atât tupeu și lipsă de respect n-am pomenit!

Să ne dea afară cu prăduiala din cimitir?

Asta-i blasfemie!

- Hopa! Ce se întâmplă aici? E o ședință? - Nu, e întrunire! Vezi-ți de treaba ta!

Sunt consilier local și am tot dreptul să particip la ședințe, dacă e ședință!

Domn primar!

Auziți, știți ce mă gândesc? Să mai ascundem din ele la mine acasă.

Arunc din lucrurile lui Marcel, fac loc.

Nu e bine, nu-s în siguranță. Și sunt prea multe.

Dacă ați ști câte lucruri de-ale lui am de aruncat!

Doinița!

Aveți dreptate. Că nu sunt numai ale noastre.

Sunt și de la ăia care n-au cimitirele lor să le ascundă și au venit la noi.

Ne-a mâncat pe noi undeva să devenim Elveția cimitirelor

și acum am rămas fără cimitir.

Îți dai seama câte telefoane trebuie să dai acum la toți oamenii ăia?

- Eu trebuie să dau telefoane? - Păi, cine, eu?

„Bună ziua, domnule primar, domnule ministru, domnule senator!

Popa nostru nu ne mai lasă să îngropăm lingourile în cimitir,

că nu mai are loc de morți.”

Hopa! Ia uite ședința cum se ține fără mine!

E ilegal, domn primar! Este ilegal!

- Tu nu te potolești? - De ce?

- Ieși afară, mă! - Cum?

Ieși, mă! Du-te de aici!

Domn primar!

Domn primar!

Unchiule, dar dacă le ascunzi

într-o peșteră, ca-n filme?

Sau pe o insulă pustie, ca pirații?

Băi Gabriele, revino-ți! Bagă-ți mințile alea odată în cap!

Dacă aș avea eu o insulă pustie, aș locui acolo,

nu m-aș apuca să îngrop lucruri!

Mai e o soluție.

Să găsim alt cimitir.

Ce alt cimitir, măi, Doinița?

Tu crezi că cimitirele cresc ca ciupercile după ploaie?

Ce, sunt covrigării, agenții de pariuri?

Avem un singur cimitir în tot orașul ăsta, în Mangalița. Veșnicia.

Mai facem unul! Un cimitir privat!

- Păi, ce, se poate? - Cu bani se poate orice.

Îi spunem:

„Trăiește clipa.”

Doinița, tu ești genială!

Ba nu, genial sunt eu!

Asta-i o idee mortală!

Eram sigur!

Țineți ședințe fără mine. Eram sigur. Domn primar, sunt șocat!

O să vă reclam la…

Ce faceți? Unde plecați? De ce plecați? Și ședința?

Ce ședință, mă? Tu vezi că s-a întâlnit cineva aici?

Ce ai? Ai vedenii?

Primarul a ținut o ședință la care n-a vrut să fiu de față.

Doar că instinctele mele de jurnalist n-au cum să mă înșele.

Am auzit foarte clar cuvintele: „prăduială”, „cimitir”, „Elveția”.

Deci cred că e limpede ce pune la cale. Vrea să jefuiască un cimitir în Elveția.

OK! Dar de unde are el bani de bilet până în Elveția?

Din banii contribuabililor din Mangalița, bineînțeles.

Așa că o să-l urmăresc. Trebuie să-l urmăresc!

Ce faci, frumosule, mai trăiești?

Mânca-ți-aș ochișorii tăi de boșorog!

Si, certo, comme no?

Chiar îmi făceam griji că ai murit și mă lași fără bănuți.

Zece euro?

Atât merit eu la corpul ăsta, mă? Zece euro?

Vrei să te rezolv sau nu? Că nu mai fac nimic.

Si, certo!

Hai, gata, că mă ridic și plec! Gata, mă ridic și plec!

Așa, mă, 20 de euro! Bravo!

Hai, mai dă 10 și…

Ți-arăt ce n-a văzut neam de neamul tău de macaronar!

Auzi, trage pastilele lângă tine, că mi-e că te am pe conștiință.

Îți place, ia uite ce nebun ești! De-abia aștepți tu, nebunule care ești!

M-am apucat de videochat.

Nu mi-e rușine să recunosc,

mai ales că mie mi se pare o meserie onorabilă.

Și eu, care știu exact ce le place, nici nu trebuie să mă dezbrac.

Am acum un italian care-i place să se uite la mine când mănânc.

Mai am un neamț, lui ăla îi place să se uite când îmi fac unghiile.

Și un american. Îi place să se uite când spăl rufele.

Fac o grămadă de bani!

Ce-ți mai place, nebunule!

Flori, alea sunt roșiile mele?

Nu, roșiile le-am adus eu.

E morcovul meu?

Și morcovul tot eu l-am adus.

De câte ori ți-am zis să nu mai iei mâncarea din frigider? De câte ori?

Hai, doamna doctor, ce v-ați supărat așa? Că n-am făcut nimica, ce…

Tu vorbești cu un bărbat în timpul serviciului?

Nu, doamna, ce bărbat?

De câte ori ți-am zis să nu-ți rezolvi problemele personale la locul de muncă?

Da.

Cum ar fi să vin și eu cu pacienții să-i consult aici?

- Si, bellissimo! - Păi, n-ar fi…

Tu să taci!

O să-ți fac referat!

Nu, doamna doctor, că am și închis, deci nu făceam…

Ce nervi mi-a făcut!

Fir-ar a dracului de doctoriță! O jegoasă.

Mi-a stricat toate combinațiile!

Ce faci, mă, neamțule, mânca-ți-aș portofelul tău?

Ce faci tu?

Îmi trebuie și mie 1.000 de euro, trage banii lângă tine,

să-i iau mașină lui tata, că aia veche s-a stricat.

Das auto?

Volkswagen.

Volkswagen pe dracu' să te ia, Logan!

Hai, fii atent aici! Ia uite!

Ia fii atent!

Fii atent aici!

Schneller, schneller, das is gut!

Ia uite!

Hai, că-ți place, nebunule, ia uite!

Schön!

E frumos, nu?

Dacă e să mă enerveze ceva, mă enervează oamenii

care-mi folosesc lucrurile fără să-mi ceară permisiunea.

Îmi folosesc mâncarea, îmi folosesc capsatorul,

îmi folosesc bărbatul.

Nu suport să împart nimic cu nimeni!

Îți place, colega?

Ce, Cornele?

Noua mea haină. Pune mâna!

Lână italienească!

Nu-mi spune că vrei să ți-o calc și pe asta!

Nu, colega. Am venit doar să ți-o arăt. Câți bani crezi că am dat pe haina asta?

- Nu știu. - Greșit!

N-aș da în viața mea atâția bani pe o bucată de cârpă proastă.

- Eu n-am spus nimic. - Am luat-o de la secondhand.

Crezi că eu sunt prostul întreprinderilor de haine,

să-i îmbogățesc pe ei cumpărând haine noi?

Nu, colega!

Odată ce ai îmbrăcat o haină, gata, i-a scăzut valoarea cu 25%.

La ce să cheltuiești o avere dând bani pe un lucru nou,

când oricum îl găsești la secondhand?

Cum adică la ce?

În primul rând, că nu a fost al tău, a fost al altcuiva înainte.

Și? Ce-i cu asta?

Asta înseamnă că lucrul ăla are experiență.

Mustește, dă pe dinafară de experiență.

Hai, uite!

Uite pe mânecă o pată de vin scump!

Vezi?

De unde știi că-i scump?

Tu crezi că cine îmbracă o haină ca asta se încurcă cu un vin ieftin?

Nu știu, eu n-aș putea să port ceva

ce știu că a fost înainte al altcuiva, punct.

Vai de capul tău, colega!

Se vede că ți-au spălat creierii

mafia modei și a întreprinderilor de haine.

Cumnată, ai putea să vii puțin afară? E o problemă.

- Nu pot, am treabă. - Marcele!

Câți bani crezi c-am dat pe haina asta?

M-am răzgândit. Despre ce e vorba?

Hai afară!

- Nu știu, Cornele. - Greșit!

N-aș da în viața mea atâția bani pe o bucată de cârpă proastă.

Ce-i, Marcele, așa important, că a trebuit să mă scoți afară?

Aranjam prin grădină, și deodată am auzit ceva.

- Ce? - Vino încoace!

Vreau să vorbesc cu primarul!

Dacă nu vorbesc cu primarul, mă arunc!

Nu încercați să mă opriți! Mă arunc!

Aoleu!

Ce mai e și cu ăsta?

Uite, coană Coco, ăsta-i locul pentru tine.

Ia uite, e perfect și lățime, și lungime, nu stai cocârjată.

Ia, întinde-te, să vezi dacă ai loc!

Să mă întind acum? Aici?

Nu-i mai bine să măsurăm cu o ață?

Întinde-te, domnule, să vezi dacă stai comod!

Hai!

E perfect. Lux.

Te deranjăm și noi puțin, tanti!

Ce căutați? Nu v-am spus să nu mai îngropați nimic aici?

Îmi deranjezi clienții.

Ho, nebunule de părinte, că nu îngropăm nimic.

Dezgropăm acuma, ca să ducem în locul nou.

Ce loc nou, mă?

Domnul primar își face cimitir privat.

Taci, mă, din gură!

Da? Își face primarul cimitir?

Cu cât dă locul?

Cu cât dă locul, auzi!

Stai liniștită, tanti!

N-ai tu față de cimitirul nou al lui domn primar!

Nu ți-e rușine să vorbești… Lasă-mă în pace!

- Lasă, că știu eu… Hai, pleacă! - Da, pa!

Hai, du-te!

- Milițeanule ce ești! - Haide, bre!

Ei, mama mă-tii!

Hai, că-ți place, neamțule.

Dar dă și tu ceva mai mult! Ce dracu' să fac cu 10 euro?

Hai, dă măcar 20!

Ce faci, mă?

Ce faci, mă, nu ți-e rușine? Ce…

Ce cauți așa îmbrăcat aici?

Ți-ai făcut duș?

Nu.

- Tu ți-ai făcut duș! - Nu.

Și ce cauți așa?

M-am pătat, am dat cu ceva pe cămașă și am zis să-mi dau jos cămașa, s-o curăț.

Și după aia ce ai zis?

„Îmi dau jos și pantalonașii și alerg nițel în fundul gol.”

N-am alergat în fundul gol, am mers încet.

Tudorele, nesimțitule care ești! Să-ți fie rușine, da? Aste e o primărie!

Nu ne apucăm toți să ne rezolvăm problemele personale.

Cum ar fi să mă apuc eu să-mi fac unghiile, de exemplu?

Păi, deja faci asta.

Băi, nesimțitule care ești, ia lasă-mă în pace, hai!

Nu ți-e rușine?

Plecă de aici, că unii oameni mai are și treabă!

Dar ce treabă ai tu aici, jos?

Dar ce treabă ai tu cu ce treabă am eu aici jos?

Ia ieși afară, hai!

Ieși afară, n-auzi?

Ieși!

Uite-l, bă, frate!

Hai, gata, neamțule, hai, că a trecut un boschetar pe aici, în fine, hai, lasă!

Ia!

Mamă, câți bani a dat ăsta!

Băi, ce purcoi de bani!

Stai, măi, că n-am făcut ni…

Mamă!

Lui ăsta îi place de Tudorică al nostru.

Tudorică!

Ia vino, mă, puțin!

Unde… Unde ești, mă?

- De cât timp stă acolo? - Habar n-am.

Poate să fie o oră, poate să fie o zi.

Stelu nu-mi răspunde.

- Să-l sunăm pe Sică? - Nu răspunde. Am încercat eu.

- Păi, și ce facem? - Nu știu.

Colega, ești drăguță să ai un minuțel?

Nu acum, Cornele, nu vezi c-avem un sinucigaș pe acoperiș?

Să fie sănătos! Ești drăguță să ai un minuțel?

Vreau să te întreb ceva într-o problemă medicală.

Nu ești sănătos la cap?

Îți zic că avem un sinucigaș pe acoperiș și mă freci cu problema ta medicală?

Da, ce are?

Nu acum.

Domnu' de pe acoperiș!

Domnu' de pe acoperiș, nu vă supărați, am vorbit cu primarul. Vine imediat.

Nu vreți între timp să coborâți puțin?

Nu!

Să vină primarul, să vorbesc cu el, altfel mă arunc!

Băi, nu ți-ar fii rușine de nesimțit!

Te urci pe primărie ziua în amiaza mare?

Faci scandal, ameninți că sari!

Unde te crezi aici?

În Vestul Sălbatic?

Dacă ești așa șmecher, hai, sari!

Hai, să te văd cum sari!

Ce faci, Cornele?

Îl ajut să se dea jos de pe acoperiș, nu așa vrei?

Păi, nu așa, că nu vrem să sară!

Ai dreptate, nu mă gândisem!

Poate te împinge naiba să sari de pe primărie

și să strici pavajul primăriei, că nu știu ce-ți fac!

Vin la tine! Nu ți-ar fi rușine de nesimțit!

Acuma, în problema medicală de care îți vorbisem colega,

uite, mi-au apărut niște pete mici roșii pe mână, mă mănâncă.

De la ce să fie oare?

Alergie? Uite.

Ia uite, Doinița!

Aici e!

Parcă și văd cimitirul „Trăiește clipa”.

Operat exclusiv de firma noastră „Un picior în rai, SRL”.

Adică îngropăm și morți adevărați?

Nu, nu îngropăm și morți adevărați, dar ca să pară un cimitir adevărat,

trebuie să avem și pompe funebre, nu?

Da.

Păi, vezi?

Uite, în zona aia o să băgăm metalele prețioase.

O să facem un cavou drăguț, cochet, așa, să nu bată la ochi, cu termopane.

Facem cavouri adevărate?

Adevărate, ca să pară cimitir adevărat.

Iar în zona aia

o să facem și o piramidă, una adevărată.

O piramidă adevărată, domn primar?

O piramidă mică, cu termopane, frumoasă, să nu bată la ochi.

Și în zona asta, lăsăm liber.

Poate îngropăm niște morți. Adevărați.

Păi, n-ați zis că nu îngropăm morți adevărați?

Trebuie, băi Doinița, trebuie.

E păcat de Dumnezeu să nu ciupim și niște bani

dacă tot avem aici, nu? Să fie totul adevărat.

Da.

- Să trăiți! - Ce?

- Avem o situație. - Ce situație?

- Bună ziua. - Bună ziua.

Bună ziua.

Dumneavoastră ați deschis cimitirul acesta?

Da.

Eu sunt primarul Manole.

Eu sunt inspectorul Lazăr de la Patriarhie

și tocmai ți l-am închis.

Dacă e corect să profit de un coleg ca să fac niște bănuți în plus?

Păi, eu zic că e corect, că chiar am nevoie de bănuții ăia,

și de coleg mă doare la bască.

Hai, măi Tudorică! Hai!

Credeam că mi-ai zis să plec, adică nu știu…

Ți-am zis să pleci, dar am zis și eu la nervi, acuma te-ai supărat pe mine?

Tu știi că eu sunt așa, mai expansivă, mă enervez repede, ce naiba!

Hai, na!

Ia… Ia mai bagă tu niște mișcări de-astea de-ale tale.

Ce mișcări?

Astea, mă, cum ai făcut adineauri cu… Să te… De-astea senzuale, așa, să te…

Cu prosopul, cu… Știi tu, cum ai făcut…

Nu știu, nu mă simt confortabil să le fac în fața ta.

Hai, Tudorică! Le-ai făcut și mai devreme.

Tocmai, le-am făcut și mai devreme…

Mai fă-le odată și prefă-te că nu sunt aici!

Ți-e rușine de mine?

Zici că ești ca la tine acasă așa, cum ai face la tine acasă.

- Nu… - Nu vrei?

Hai, mă Tudorică, mă!

Hai, mă!

Hai, mă Tudorică, mă!

Că eu nu ți-am zis așa niciodată,

dar să știi că eu am, așa, o slăbiciune pentru tine și…

Nu știu, mi se pare că corpul ăsta al tău e frumos,

e așa, nu știu, e sexi, mi se pare că și cum dansezi,

mamă, cum dansezi e nebunie! Hai, mă Tudorică, mă! Hai!

Faci?

Hai, mă Tudorică, mă!

Hai, un pic așa, hai, te rog eu frumos, hai!

Hai!

Ia, cum ai făcut mai devreme, ia să vedem, ia!

Nu așa, lăutărerile astea!

Dă jos halatul și fă cum ai făcut ca lumea!

Alea senzuale, pe alea le vreau eu.

Așa, aia e!

Hai, jos halatul!

Ce nebun ești!

Mamă, ce corp ai!

Mamă, ce mișto e, bravo!

- Îți place? - Poți mai mult? Mai mult poți?

Ia, cum faci? Ia să vedem!

- Zi-mi că-ți place! - E perfect, e…

Asta m-a rupt.

Așa! Mamă, și asta! Vai de mine, ce bine e!

Așa.

Bravo!

Domnule inspector,

să știți că eu sunt un mare fan, un mare admirator al instituției dvs.

Sunt un mare fan!

Eu de mic am vrut să mă fac și eu popă.

Admir totul la dvs.

Țoalele, mașinile, faptul că sunteți puși, așa, pe afaceri.

Poate găsim noi…

ceva…

să…

Ceva să ce?

Poate găsim o soluție.

O soluție să ce?

O soluție de afaceri.

Un… o înțelegere, un numitor comun.

Ce fel de numitor comun?

Bani. Vreți bani? Că avem bani.

Domnule primar, încercați să mă mituiți pe mine cu bani?

Credeți că puteți cumpăra absolut orice cu bani?

Ferească Dumnezeu, nu mi-a trecut prin cap așa ceva. Cum să…? Eu?

Vă plac tablourile?

Manualul de psihologie spune că în situații din astea

este important să vorbești cu sinucigașul.

Să-i câștigi încrederea și să-i arăți că nu ți-e frică.

Aoleu!

Aoleu!

Doamne,

ce sus suntem!

O să murim.

Aoleu!

Doamne, Dumnezeule!

Nu vorbesc decât cu primarul!

Dă-l naibii de primar,

nu vezi că m-am urcat aici, la mama naibii, după tine?

Vorbește cu mine! Zi-mi mie, care-i problema?

Nu vorbesc decât cu primarul!

Omule, cum vrei să te ajut, dacă nu-mi spui care-i problema?

Zi-mi, cu ce te-a supărat primarul?

Zi, te-a dat afară?

Nu.

- Ți-a tăiat ajutorul social? - Ei, nu.

Atunci ce e?

Colega, dacă ești drăguță să ai un minuțel

să te uiți la petele astea roșii de pe mâinile mele.

Să-mi spui dacă e normal.

Cornele, ce cauți aici, nu vezi că vorbesc cu omul ăsta?

Poți să faci o pauză de la el ca să te uiți la petele mele.

Dacă e varicelă?

Dacă e intoxicație cu mercur? Dacă e lepră? Dacă e ceva mai grav?

Ce poate să fie mai grav

decât un om care vrea să sară de pe acoperiș?

Păi, iar derbedeul ăsta?

N-am terminat cu el?

De ce-mi strici ziua, mă?

De ce-mi strici ziua?

Stăteam și eu de vorbă cu colega și te bagi tu ca musca-n lapte!

Ești un nimic, mă! Un gunoi!

Faci degeaba umbră pământului!

Nici nu meriți să trăiești!

Ce faci, Cornele? Cum…

Are dreptate.

Sunt un nimic!

Fac degeaba umbră pământului!

Ai văzut? Ți-am zis, așa trebuie să tratezi cu derbedeii ăștia.

Acuma, în legătură cu petele mele, poate să fie pe fond de stres?

Am fost foarte stresat în ultima vreme.

Și eu sunt stresat!

Gura, nu te-a întrebat nimeni!

Nevastă-mea mă înșală!

La cum arăți, nici nu mă miră!

Nevastă-mea mă înșală cu primarul!

Au un copil împreună!

Ce-ai făcut, mă, Iudo? Mi-ai trimis popii pe cap?

Te-am pus eu să-ți faci cimitir privat?

Pentru că m-ai dat afară de la cimitirul de stat. Ce voiai să fac?

Trebuia să mă întrebi.

Ți-aș fi spus că Patriarhia face control la toate cimitirele private.

Bă, inspectorul ăsta al tău e nebun, mă! Nu ia șpagă.

Trebuia să mă întrebi! Ți-aș fi spus că nu ia.

Tu crezi că eu i-am adus pe ăștia aici?

Păi, ce-s nebun la cap?

Nu vezi c-o să mă controleze și pe mine?

Da cine i-a trimis, mă?

Coca!

I-a spus milițianul tău

că n-are bani să-și cumpere loc de veci în cimitirul tău privat.

Idiotul dracu'!

Băi, Stelule!

Ăștia au ochi și urechi peste tot, nu se joacă.

Tu crezi că mie îmi convine să fiu tratat ca un infractor?

- Dar ești un infractor! - Lasă…

Zi-mi cum vrei, dar zi-mi cum rezolvăm!

Amândoi avem interes ca cimitirul să fie deschis.

Cum amândoi?

Eu îmi văd în continuare de treabă și tu scapi de mine la cimitirul vechi.

Ai impresia că dacă nu-mi iese treaba, nu vin înapoi la tine?

Bine.

Dar să fie pentru ultima oară!

Îmi pupi poala!

- Domnule inspector Lazăr! - Părinte!

Iertați-mă!

Domnule inspector, să știți că domnul primar

nu știe regulile noastre bisericești.

N-am putea să facem o excepție?

Nicio excepție, părinte!

Cimitirul rămâne închis.

Nu aveți aprobare, nu aveți autorizație, nu aveți nimic.

Asta e adevărat.

Dar nu scrie în regulile noastre bisericești

rămase de la sfinții părinți

articolul 53, aliniatul 4, litera B,

că în anumite situații de excepție

și un loc fără aprobare poate fi folosit ca cimitir?

Ba da, părinte, dar care e excepția?

Să știți că avem un răposat de excepție care nu are unde să fie îngropat.

- Avem? - Avem, Doamne ajută!

Hai, mă Tudorică, mă, că mă enervezi!

Dă mai repede din corpul ăla, că m-a luat somnul!

- Dar am obosit și eu! - Dă odată din corpul ăla!

Ai obosit!

- Nu mai pot, mă dor picioarele! - Ei, te dor picioarele!

Ce te dor picioarele?

Dă de sus, așa, nu mai da din picioare!

- Ia halatul și dă cu el pe tine! - Nu mai pot, mi s-a luat toată pielea!

Hai, dă odată, să-mi intre și mie bănuții ăia…

Ce bănuți?

Ce bănuți?

Ce ai vrut să zici cu „să-ți intre și ție bănuții ăia”?

E așa, o vorbă. „Să-mi intre bănuții, să-ți intre bănuții, să ne intre bănuții.”

- N-o știi? - Nu, n-am auzit-o niciodată!

Mă mir.

Flori,

ce-i cu becurile astea aprinse?

Chiar, ce-i cu becurile astea aprinse aici?

Ia uite, mă!

Ce televizor! Nici nu știam că e aici.

Credeam că te-ai dus sus.

- Am fost, dar mi-a zis să cobor. - De ce?

Habar n-am.

Și se mai miră doctorii de imaginea pe care o au!

Păi, lași pacientul să aștepte,

se așază pacientul pe jos ca să-l examinezi și tu refuzi?

Dai pacientul afară fără să-l examinezi?

Și se mai miră că le ies vorbe.

Să vină primarul!

Dacă nu vine primarul, sar!

Sărim amândoi!

Știți ceva? Eu aș putea să cobor, pot să vorbesc cu primarul și de jos,

nu-i nicio problemă, doamnă!

Nu pleci nicăieri! Suferim împreună, sărim împreună!

Dar eu aș cam coborî!

Nu cobori nicăieri, dacă-ți zic eu să sari, sari!

Colega, e ridicol ce faci, dă-te jos!

Ridicol e să iubești un om,

să-l crezi

că nu mai face

și pe urmă să facă iar

și să-ți pună coarne pe la spate.

Nu, colega, e ridicol să nu te dai jos și să mă examinezi.

Mi-au ieșit pete din alea mici roșii și pe gât, și pe…

Mă mănâncă!

Cornele, mai lasă-mă cu petele tale! M-ai înebunit cu petele tale.

Să vină primarul!

Să vină aici primarul, că altfel sar!

Sar cu ăsta de gât!

Să vină Stelu!

- Ai mai încercat la primar? - Tot nu răspunde.

Și atunci ce facem?

Ce? Cu situația?

Nu, cu mâncărimea asta, cu petele astea.

Tu ești jucător de șah. De la ce crezi că sunt petele astea?

Stelu!

Să vină primarul! Chemați primarul, că altfel sărim de aici!

Să vină Poliția!

- Stelu! - Pompierii!

- Stelu! - Pompierii! Chemați pompierii!

De unde mama naibii vrei să găsesc eu acuma mort după-amiază?

- Să-l mai și îngrop! - Are balta pește!

Eu nu mă mai bag în sicriu. M-am băgat data trecută. Să se bage Sică.

Ce-ai, ești mileu? Crezi că eu încap în sicriu de mușchi?

Să se bage dna directoare!

Doamne ferește! Să-i dau satisfacție lui Marcel?

Mai bine mor d-adevăratelea!

Am zis eu că băgăm pe cineva dintre voi în sicriu?

- Dar ce, omorâm pe careva? - Știu și pe cine.

Ce aveți, băi, copii?

Punem niște bolovani în sicriu, îi punem capacul și-l ducem așa, gol.

Hai!

E cu bolovani, mă!

Exact cum mă așteptam!

Primarul Stelian Manole și consilierii lui

organizează ședințe pe furiș, fără să mă cheme și pe mine.

De ce?

Pentru că pun la cale o ilegalitate, de aia!

Numai că eu, de data asta, i-am prins!

Să mă pui pe internet? Sunt dezgustat! Să știi că eu mă simt violat!

Ho, mă, că nu te-am pus să te dezbraci pe internet,

de față cu bărbați străini pentru bani.

Exact asta ai făcut!

Stai, că erai deja dezbrăcat și am zis să faci mișcare, că ești puțin plinuț

că poate te ajută.

Nu-mi vine să cred că ai putut să profiți de mine în halul ăsta!

- Mi-am cerut iertare. - Nu, ai zis: „Îmi pare rău că ai aflat!”

- Păi, îmi pare rău c-ai aflat! - Poftim, nu-i același lucru deloc!

Băi, ascultă-mă! Ce vină am eu dacă perverșii ăștia te plac?

De ce nu vrei să facem și noi niște bani?

Hai, să iau și eu mașina aia pentru taică-meu!

Flori, tu crezi că de bani îmi arde mie acuma?

Dacă află cine…

Dacă află cineva?

Dacă află domnul primar?

Cariera mea e terminată! Am făcut Dreptul prin corespondență degeaba!

Nu află nimeni. Tu nu înțelegi că astea nu se văd decât din străinătate?

Crezi că eu sunt proastă să-mi fac unghiile cu toți săracii?

Mămica!

Dacă află mămica?

Sunt terminat!

Nu-i suficient că m-a dat afară din casă și dorm în primărie, acum și asta!

Ce ți-a făcut mă-ta?

Sică, nu îmi place treaba asta!

Hai, nu mai fi așa copil!

Nu-mi place că umblăm cu mortul la groapă.

Ce mort, mă, Găbițule? E coșciugul gol.

Nu contează că e coșciugul gol! Tu n-ai văzut în filme?

Primul care o pățește e ăla care cară un coșciug și învie ăla din coșciug!

Aoleu, taci din gură și pune mâna!

Ia, ia tu…

Hai, mă!

Hai!

Hai, să-mi…

Hai, mă, că nu trebuie să punem bolovani.

Băi, al dracu' ce greu e!

Gata, bă, l-ați luat?

Hai să dăm drumul la șmecherie! Hai!

Mamă, ce greu e!

Păi, apucă, mă, ca lumea!

Ca jurnalist,

am trecut prin multe situații dificile ca să pun mâna pe o știre.

Odată m-am deghizat în femeie, odată am dormit sub un pod,

odată am ascultat și manele.

Așa că un sicriu

n-o să mă împiedice pe mine să aflu ce pune Stelian Manole la cale.

Hai!

Sică, stai!

- Ai auzit? - Ce?

Un zgomot.

Bă!

E bau-bau care a venit să te pape!

Hai, mă, Sică!

Termină cu prostiile și ajută-mă să-l scot, nu vezi ce greu e?

Vai de cap…

Băi, ce-ai făcut?

Apuci?

Ai apucat?

Hai!

Hai!

Hai, tatalica al meu!

Hai!

Cine era răposatul?

Un erou, cel mai mare erou al Mangaliței.

A salvat trei copii din incendiu. Tot orașul îl iubea.

Păi, și așa vă înmormântați voi un erou?

Era erou, dar era modest.

A lăsat toată averea Bisericii și ultimele lui cuvinte au fost:

„Să-mi faceți ceva modest!”

Bine, modest,

dar măcar niște gropari ca lumea puteați să găsiți.

De ce nu e nimeni la înmormântare?

Era un om timid,

nu voia să deranjeze oamenii, el era așa…

Nici măcar o floare?

Ar fi fost de prost-gust, domn inspector.

Păi, așa a murit.

A mirosit o floare, l-a înțepat o albină, era alergic, i-a fost fatal.

Gabi, dă-o dracu' de treabă, ține ca lumea de ăla!

- M-am dat cu cremă pe mâini, a alunecat. - Te-ai dat…

Hai!

Iar n-ai auzit nimic?

Ba da, bă!

L-am auzit pe Bebe de la Mangalița!

I-auzi, i-a plăcut mereu să bea

Să bea vinul pe manea

Să stea să bea, să fumeze

Lângă el avea dameze

Le suia mereu pe mese

Le punea mâna pe fese

Fesele alea perverse

Avea casă, trei neveste

Ce-i asta, domnilor?

Ce-i nesimțirea asta?

Așa ceva cânți dumneata la căpătâiul mortului? Nu vă e rușine?

Ia uite-l, mă!

Bă, patroane, ce te încordezi așa, mânca-ți-aș suflețelul tău?

Mai glumim și noi, că doar n-a murit nimeni aici!

Păi, nu?

Ce-ați făcut, mă?

Acum două săptămâni,

mămica m-a prins făcând ceva.

Treaba rușinoasă?

Exact. Dansam.

- Cum dansai? - Singur.

Și și cântam.

O melodie de la domnul Bebe.

Mă liniștește.

Păi, toată lumea știe, Bebe e meserie.

Și i-am zis lui mămica că eu nu mai vreau să fiu jurist.

De fapt,

n-am vrut niciodată.

Eu vreau să fiu cântăreț,

să cânt cu domnul Bebe.

Și mă-ta ce a zis?

Că nu se poate așa ceva,

că ea n-a crescut vagabonzi,

că dacă vreau să fiu vagabond, la ea în casă n-am ce să mai caut.

Și să mă duc să stau cu domnul Bebe.

Și tu ce ai făcut?

M-am dus să stau cu domnul Bebe.

Numai că domnul Bebe

nu m-a primit.

A zis că el nu ține în casă juriști.

Dacă vreau să fiu jurist, să mă duc să stau cu mămica.

Așa că de atunci stau aici, în primărie.

Unde?

Într-o cămăruță.

Am un pătuț,

mă spăl la chiuvetă,

de mâncat, mănânc ce mai rămâne prin frigider.

Tu i-ai mâncat roșiile dnei doctor.

Mi-era foame.

Mi-a stricat machiajul prostul ăsta cu povestea lui de fătălău,

dar acum n-am ce să fac, nu pot să-l las așa.

- Ia dă telefonul ăla încoace! - Al meu?

Al tău, al lui mama, dă telefonul încoace, n-auzi?

Ia ascultă aici, zdreanțo care ești!

Deci nu ți-e rușine să-i faci lui copilul ăsta așa ceva?

Care el și-a deschis sufletul în fața ta?

Și a spus tot ce avea pe suflet și pe inimă?

Să-ți fie rușine că l-ai lăsat pe drumuri!

Mi s-ar rupe și sufletul din mine.

Deci în seara asta îl primești în casă,

altfel vin și te calc în picioare, ai înțeles?

Te calc în picioare!

Gata, mă, te-am rezolvat. În seara asta nu mai dormi în primărie.

Ai vorbit cu mămica?

Ce sunt eu, nevastă-ta? Am vorbit cu Bebe. Te duci și dormi la el.

Stelu! Să vină Stelu aici, dacă nu, sărim împreună!

Gata, hai că am adus pe cineva să rezolve situația.

- Sărut-mâna. - Bună ziua.

Ai adus pe altcineva să se uite la petele mele?

Nu, doamna e soția lui domnu' de pe acoperiș.

Știu din proprie experiență că dacă vrei să rezolvi o problemă,

trebuie să apelezi la nevastă. Nu se poate altfel.

Nevasta știe cel mai bine să-ți spună o vorbă bună când ești supărat.

Neluțule, coboară în clipa asta de pe acoperișul ăla!

Ce înseamnă chestia asta? Chiar vrei să ne faci neamul de râs?

Geta?

Ce-i cu tine aici?

Am venit să te iau acasă, bețivanule! Treci acasă!

Nu vine nicăieri!

Zdreanțo care ești, care te-ai culcat cu primarul!

Să-ți fie rușine!

Nelu stă aici cu mine și nu coborâm decât dacă sărim!

Terminați odată cu prostiile astea, că nu m-am culcat cu primarul!

Ei, atunci de ce ai zis că copilul nostru nu-i al meu și că e făcut cu primarul?

Ca să-mi bat joc de tine, bă prostovanule, bă!

Că te uiți la copilul ăla ca și cum nu ar fi copilul tău!

Mai joacă-te și tu cu el, nu mai sta toată ziua numai la cârciumă!

Atunci copilul e al meu?

Da!

- Și nu te-ai culcat cu primarul? - Nu!

Suflețel, iartă-mă!

Hai, că vorbim acasă, treci!

O să fiu un tată mai bun, o să vezi!

Coboară naibii de acolo, vorbim acasă, treci!

Te pup!

Bineînțeles că eu știam că Stelu nu mă înșală.

În primul rând, nu m-ar înșela niciodată cu o femeie atât de rea și de urâtă.

Eu am urcat aici pe acoperiș să-l dau jos pe nefericitul ăsta.

Și uite, vezi, am reușit!

Iartă-ne, frate Patrocle,

că ți-am fost atât de puțin aproape și te-am cunoscut atât de puțin.

Dar măcar avem o mulțumire.

Că ți-am îndeplinit ultima dorință,

cimitir privat în Mangalița.

Dumnezeu să-l ierte!

Dumnezeu să-l ierte!

Domnule primar,

este cea mai prost organizată și mai prost executată înmormântare

la care am fost eu vreodată.

Ce să zic, domn inspector? Au fost și momente mai bune.

N-a fost nimic.

A fost o bătaie de joc, de la început și până la final.

Nu sunteți în stare să îngropați un om cum se cuvine.

Părerea dvs.

Eu zic că Patrocle ar fi fost mulțumit de ce se întâmplă aici.

Domnule dragă,

dacă domnul Patrocle ar fi fost încă în viață,

cu siguranță ar fi murit de rușine în clipa asta.

Cimitirul ăsta e o glumă. Nu poate să rămână deschis.

Haideți să ne mai gândim! Nu se știe niciodată ce poate să apară!

Unde-i clientul?

- Cine-i? - Bocitoare întârziată.

Haideți!

Ușor!

Uș…

Mă, Gabi! Chiar nu poți să ții ca lumea de frânghia aia?

M-am dat cu cremă.

Eram sigur!

Eram sigur că faceți ședințe fără mine!

Domnul Lazăr, e…

- E… - Ce?

E o minune!

E o minune!

A înviat Patrocle!

- E o minune! - O minune!

O minune O minune s-a întâmplat, măi

Și mortul, și mortul

Mortul nostru a înviat, măi

Adevărul e că e haină foarte frumoasă.

- Cred că ai dat o grămadă de bănet pe ea. - Nu. Știi de ce?

Că eu nu dau banii pe modă. Eu dau bani pe calitate.

Am luat-o din secondhand.

- Vorbești serios? - Uite, pune mâna!

Lână italienească.

Nu te mai scărpina, Cornele!

Ce să fac, colega, dacă mă mănâncă? Dacă mă mănâncă, mă mănâncă!

În sfârșit!

Am elucidat misterul petelor tale roșii de pe piele.

Ce e? Ciumă, Ebola, varicelă, ce e?

Din nefericire pentru noi toți, niciuna dintre astea!

- Da? - E pișcătură de insectă.

Mai exact, ce fel de insectă? Văduva neagră?

Mai exact purice.

Ești mai plin de purici decât un câine de la stână, Cornele!

Purice?

De unde să iau eu purice? Eu sunt funcționar public.

Nu știu. Poate de la o haină de lână? Luată de la secondhand?

Luați-o!

Ia! Ajută-mă, Marcele!

Mersi, părinte, că mă păsuiești cu mutatul lucrurilor.

Păi, ce, am avut de ales?

Cam nu prea ai avut, părințel.

Oricum,

să-ți învieze mortul la inaugurare…

E ceva, nu?

Patrocle.

Asta-i o noutate și pentru ăia de sus.

Băi, asta e o dovadă că lucrul e bine făcut.

Tu știi cum e vorba românului: „Lasă, bă că merge și așa!”

Mie nu-mi place treaba asta! Nu-mi place mediocritatea.

Dacă vreau să fiu primar, vreau să ajung cel mai longeviv primar din lume.

Vreau să am un cimitir?

Păi, o să am un cimitir în care învie morții, mă!

Vreau să fac o minune?

Fac o minune!

Băi, Stelule, nu te mai umfla așa în pene, mă,

că singura minune pe care ai făcut-o e că ți-ai dat seama că lui Lazăr

îi plac bocitoarele profesioniste, atâta tot.

Bă, am luat autorizație de funcționare a cimitirului?

Pac, am făcut minunea, păi?

Domnu' primar, o secundă.

Ce, mă?

Insist să-mi spuneți și mie care este șmecheria aici.

Eu insist să-mi spui cum ai ajuns în coșciug.

Asta n-are importanță.

Important e că aici se întâmplă o ilegalitate.

- Ce ilegalitate? - Nu știu, asta vreau să aflu.

Tu ai impresia că stăm în lucrul ilegalității.

Băi, băiatule, tot ce vezi tu aici e investiție pentru viitor.

Ce investiție pentru viitor?

Cimitirul „Sfântul Patrocle”.

Cine naiba e Patrocle ăsta, de tot aud eu de el?

Băi, băiatule, e o poveste lungă.

Ăsta, sfântul Patrocle, este cel mai mare erou al Mangaliței.

El este învietorul de oameni, aducătorul de autorizații…

Aoleu,

hai, mă neamțule, mă, dă și tu!

Mai dă zece euro, acolo, să-mi iau și eu Loganul ăla.

Nein, nein, große man.

Tanzen! Tanz für mich!

Niciun „tanțăn grasu”, c-a plecat! Nu mai vine.

Nu, a zis că are probleme cu mă-sa, că se simte violat, că…

Vrei să vezi cum mă spăl pe cap?

Was is das?

Atunci, du-te dracu' să te ia!

Flori?

Ce faci, mă, n-ai plecat?

M-am răzgândit.

- Ziceai că nu se dă în țară chestia asta? - Nu.

- Ziceai că se plătește bine? - Da.

Cred că atunci…

„Tanțăn”, a venit înapoi.

Ja!

Hai, că ne luăm amândoi.

Hai, că și eu. Stai așa!

Ia uite-l! „Tanțăn”!

Belea e!

- Așa, mă! Dă-i mai tare! - Așa!

Ia uite! Hai, că-i place, uite cât ne-a dat!

Ia stai să vedem!

- Ia uite-l! - Aranjează-ți tu…

Ia uite! „Tanțăn”!

Milioane de femei

Văd acuma dacă vrei

Cel mai suedez bufet

Eu îl servesc pe internet

Ia uite!

Ce dracu'?

Emiluța hai, te rog eu frumos, acum n-am chef.

Mă doare capul, hai!

Dar când?

Nu știu, în altă zi, în decembrie poate.

Nu pot să aștept până in decembrie.

Dar trebuie, hai, mă…

Bine, spune-mi ce s-a mai întâmplat prin primărie azi, ceva interesant?

Nimic interesant. De ce, ai auzit ceva?

Nu, nimic, atâta doar că am vreo sută de apeluri nepreluate…

Știi cum sunt oamenii, dacă nu ești tu aici să-i dirijezi,

nu se descurcă nici să meargă până la toaletă.

Ce să fac? Ăsta e prețul succesului de primar.

Da.

S-a întâmplat totuși ceva.

A venit pe aici o nebună care zicea că are un copil cu tine.

Ce amuzant!

Chiar amuzant.

Emiluța, te rog eu frumos, chiar am treabă acum.

Te rog eu mult, da?

Haide!

Bravo!

Geta?

Ai fost tu pe la primărie azi?