Original subtitles

Domnul Marcel,

s-au cam strâns norii, nu credeți?

Trec, joacă în continuare!

Domnul Marcel,

vine vijelia, să plecăm acasă!

Trece, joacă în continuare!

Alertă de vreme rea de la INMH.

Un vârtej a înghițit o turmă de vaci lângă Mangalița.

Nu ieșiți din casă, oameni buni! E tornadă.

Știi ce? S-o lăsăm pe data viitoare!

Mulți ani trăiască!

La mulți ani!

Cine să trăiască?

Cine să trăiască?

La mulți ani!

Nea Mihai să trăiască!

Nea Mihai să trăiască!

La mulți ani!

- Hai, nea Mihai! - Vă mulțumesc!

Hai, suflă aici! Hai, bagă!

- Vine! - Cine?

Sfârșitul lumii!

Adică tu vrei să zici, Mitică,

c-a venit o pală de vânt și-a urcat vaca în copac?

Nu o pală de vânt, o tornadă!

Ce tornadă, bă? La noi? Păi, dar noi suntem români, mă!

Pe veci stăpâni!

Tornadele se formează în țările alea cu bani, la necredincioși!

Noi suntem Grădina Maicii Domnului, nu-i așa, părinte?

Ăsta a fost un vânticel, mă!

De 300 km la oră, care urcă vaci în copaci!

Dar tu nu te-ai gândit că poate vacii i s-a făcut poftă,

s-a urcat și ea în cireș să mănânce.

Sau poate chiar vine sfârșitul lumii, nu, părinte?

Ce zi e azi?

Marți.

S-ar putea să vină.

Domn primar, nu e glumă! Am văzut tornada cu ochii mei, e adevărat.

Quod erat demonstrandum!

Dacă mai spui un cuvânt în ungurește, te trosnesc!

Dar ce facem noi aici, mă?

În loc să sărbătorim omul, că face și el o vârstă, ce facem?

Stăm și vorbim de vreme?

Domn primar, să se declare stare de urgență!

Oamenii trebuie să se adăpostească!

N-a făcut primăria acum doi ani adăpost anti-bombardament,

fix pentru situații ca asta?

- Nu știu, nu-mi aduc aminte! - Cum nu v-aduceți?

E făcut din banii contribuabililor!

Se construiește în ritm prea alert. Nu pot să țin pasul.

Vorbește de adăpostul de la subsolul primăriilor.

Taci din gură!

Ăla de l-am construit cu juma de milion,

cu generatorul ăla electric de nu l-am pornit niciodată, ați uitat?

Ce faci, mi-aduci aminte chestiile astea? Acum trebuia să…

Nu declarăm stare de urgență!

- De ce? - Pentru că nu e urgență!

Afară e senin!

Aoleu! Doamne ferește!

Dacă spui la oameni că vine tornada, se sperie.

Dacă se sperie, își aduc aminte la alegeri și nu te mai votează.

Credeți că pe căpitanul de pe Titanic l-a mai votat cineva să fie căpitan?

Nu.

Credeți că pe primarul de la Pompei

l-a mai votat vreodată cineva să fie primar?

Nu.

Domn primar, dacă dvs. nu vreți să faceți nimic,

o să fac eu!

Drum bun, Mitică!

Și dacă mai e careva care-i e frică de tornadă, e liber să plece! Hai!

- Marcele, hai acasă! - Ușcheală!

Am uitat geamurile deschise! Aoleu, Doamne ferește!

Ia uite, lașii cum pleacă! Bravo! Lăsați-mă pe mine singur!

Uite, lui nea Mihai nu-i e frică!

În 1973,

o tornadă m-a luat de pe câmp.

Și…

m-a supt în aer.

Și m-a lăsat dezbrăcat lângă Pitești.

M-am simțit

mai bine decât cu orice tovarăș.

Am botezat-o Tatiana.

Și am așteptat-o să revină.

În zadar.

Degeaba.

Până azi!

Tatiana!

Vin!

Tatiana!

Vin!

Oameni buni!

Oameni buni! Întoarceți-vă la Dumnezeu! Sfârșitul e aproape!

Sfârșitul e aproape! Lepădați-vă de păcate!

Ho, nene! Am crezut că dai șampoane din alea mici sau detergenți. Pleacă!

Da, detergenți dau!

Pentru suflet!

Să ne curățăm sufletele, altfel ardem în focurile iadului!

Lasă-mă cu focul iadului, că am venit cu microbuzul.

Știi ce iad e acolo? Zăpușeală, am zis că-mi vine rău!

Leapădă-te de mândrie! Leapădă-te de trufie!

Ho, că m-am lepădat! Ai înnebunit la cap, ce ai, de faci așa?

Leapădă-te de curvie!

Curvie ești tu cu mă-ta care te-a făcut!

- Păcătoaso! - Piază rea ce ești!

Te-ai călărit cu tot orașul, toată lumea știe!

Poate-ți călăresc eu ție ochii cu pliantele tale!

Du-te dracului de aici!

Nu vrei nici aici?

Nici aici?

Ce dracu' ai pățit, mă, Găbițule? Te pregătești de înmormântare?

Nu. Vine sfârșitul lumii.

Ce vine?

Sfârșitul lumii. Tornada.

A dat și la televizor, Sică.

E ca-n filmele alea:

Sfârșitul lumii, Tornada, Armageddon, 2012, The Notebook.

- Și am zis să mă îmbrac frumos. - Da? De ce? Crezi că o să te cruțe?

Nu, dar dacă tot e să mor,

cine o să mă găsească o să mă găsească îmbrăcat frumos.

Și-o să zică: „Ia uite ce băiat stilat! Știa să se îmbrace.

Exact ca domnul Ilie Dumitrescu.”

Păi, mă, Găbiță,

dacă vine sfârșitul lumii cum zici tu și moare toată lumea,

cine te găsește, mă?

A, la asta nu m-am gândit.

Păi, bă, dacă vine sfârșitul lumii cum zici tu, mă îmbrac lejer, frate.

- Ia întreabă „de ce”! - De ce?

Păi, ești nebun? Câte lucruri se pot face?

Furt din magazin, scos bancomate din pereți, jafuri armate.

Asta la început, că după aia,

mă gândesc eu la alte chestii, stai liniștit!

Ce m-a enervat!

Ce dracu' ai pățit, te duci la înmormântare?

Nu, mai rău.

Vrea să îmbârlige tornada.

Bravo, mă, felicitări, bravo!

Cam am emoții cu sfârșitul lumii ăsta.

Eu n-am mai făcut sfârșitul lumii până acum, poate când eram mic.

Nu mai știu.

Pe de o parte mă bucur, că e ceva nou, îmi place.

Dar, pe de altă parte, îmi cam pare rău

că sunt multe lucruri pe care eu n-am apucat să le văd, să le fac,

să le încerc,

să le înțeleg.

Florentina,

dacă tot este ultima noastră noapte pe pământ,

nu vrei să… ne-o petrecem împreună?

Băi, Găbiță, cum să se combine corpul ăsta superb

cu… panarama asta a ta de corp?

Băi, ăsta e corp de Dubai, mă!

Lucrează doar cu miniștri, cu senatori, cu deputați, cu prim-miniștri.

Băi, Găbițule, serios acum!

Tu în noaptea asta o să te ocupi și de Flori, și de tornadă?

Vezi să nu orbești!

Nu, mă, lasă-l!

Nu, serios acum! Băi, Găbiță, eu vreau să zic serios.

Băi, uite, îți promit eu că prima noapte de după sfârșitul lumii ieșim! Da?

Hai, du-te acum!

- Deci nu vrei? - Deci nu vreau! Hai, ieși!

Vai!

Băi, dar…

Stai, că e combinație cu sfârșitul lumii ăsta! Nu vrei să facem bani?

Furăm de la morți?

Ești nebună? Business!

- Vrei? - Da.

Bineînțeles că am încredere în autoritățile din Mangalița

să facă față unei tornade.

Suntem perfect în siguranță.

De ce n-am fi?

Hai, Marcele, hai, mișcă-te mai repede!

Hai să blocăm geamurile astea și ușile!

Hai, că dacă vine tornada aia peste noi, e anarhie. Dinte pentru dinte!

N-o să te poți baza pe nimeni.

Așa!

Încerc, draga mea.

Încearcă și tu mai repede!

Nu pot mai repede, că mă doare spatele, am înțepenit.

Toată ziua te vaiți. Nu faci altceva decât să te vaiți!

Ce-ai mai pățit acum?

Cred că am făcut o întindere.

- Cum? - La șah.

Cum să faci întindere la șah, Marcele? Acolo nici nu trebuie să te miști.

Am mutat calul prea repede și a luat-o la goană.

Abia am ajuns din parc acasă.

Zi mai bine dacă ai luat cumpărăturile alea. Ce-ai făcut?

Doinița, vine tornada și îți arde de cumpărături?

Marcele, vine sfârșitul lumii și tu ce faci?

Te vaiți că te doare spatele?

Ce fel de cap de familie ești tu? Ce fel de bărbat?

Înțepenit.

Foarte bine, Marcele, eu înțeleg din toate astea

că puțin îți pasă de familia ta!

Uite așa, stai și vezi cum ne stingem așa, ușor!

Murim de foame, de sete, sinistrați aici!

Bine, mă duc la magazin după cumpărături. Mă duc.

Nu pentru mine te duci tu, Marcele.

Te duci pentru familia ta, pentru ei o faci!

Și ce vrea familia mea să cumpăr?

Deci: vopsea de păr, cremă epilatorie, două măști de față, hârtie igienică…

Doinița, am crezut că vorbești de lucruri de primă necesitate, mamă!

Păi, și ce? Astea nu sunt lucruri de primă necesitate, Marcele?

Vrei să vină tornada să mă găsească așa, nepregătită, nu?

Tatiana!

Dragostea mea!

Unde ești?

Doamnă, vine tornada, trebuie să mergeți în adăpost!

Nu mă duc în niciun adăpost.

Știi câți clienți am avut eu azi?

Nimeni nu vrea să-l apuce sfârșitul nerezolvat.

Și în plus sunt protejată.

Mi-au făcut părintele și primarul binecuvântarea contra tornadei.

- Contra ce? - Contra cost, bineînțeles.

Ca primar, prima mea grijă sunt oamenii. Siguranța oamenilor.

Pentru că dacă mor oameni, nu e bine.

Cine te mai votează la următoarele alegeri?

Doamne miluiește!

- Domn primar! - Doamne miluiește!

Sunteți sigur că…

Doamne miluiește!

…că o să funcționeze?

Bă, turcule, cum să nu funcționeze? E apă sfințită împotriva tornadei!

Ce vrei mai mult?

Să merg în adăpostul de la primărie.

Ia uite, necredinciosul!

Ție nu ți-e rușine? N-ai încredere în domn primar?

- Ba da, dar… - N-ai încredere în dl părinte Eugen?

Ba da, dar…

Nu vrei să mergi în adăpostul de la primărie! Ce să cauți acolo?

Că nu ești laș, să te ascunzi! E doar un vânticel!

- Tornadă! - Ce tor…

Nu se știe sigur.

Mă! Și ce faci cu restaurantul dacă te ascunzi?

Știi ce se întâmplă cu restaurantele în situația asta.

Ce se întâmplă?

- Jaf, distrugere, vandalism! - Violuri!

Nu mai bine vorbești cu părintele?

Face el o slujbă de asta care alungă tornada pentru restaurant.

Rugăciune care alungă tornada?

Da, părinte. Ce, nu mai ții minte?

Chiar, cât mai e metrul pătrat? Cât costă?

- Rugăciunea care alungă tornada! - Da.

Zi așa!

Iar?

Bate vântul frunzele

Se învârtesc moriștile

- Zboară rândunelele - Mai încolo!

Ferește, Doamne, acest restaurant…

De tornadă

Domn primar, oamenii ăștia de ce nu sunt în adăpost?

Pentru că sunt apărați de apa sfințită împotriva tornadei.

Da? Și atunci de ce a luat vântul acoperișul bisericii?

- Ce? - Ce?

A zburat vântul acoperișul bisericii!

Măi, oameni buni, unde plecați?

În adăpost

Măi, oameni buni!

Bebe, e ultima noastră noapte pe pământul ăsta.

Vine sfârșitul lumii și mi-e frică.

Cum să-ți fie frică, păpușa mea? Păi, Bebe e aici să te protejeze.

Eu mă bat cu tornada asta pentru tine, iubita mea! Cum?

Știu, Bebe, că tu ești singurul bărbat care mă face să mă simt sigură!

Care mă face să mă simt femeie.

Mamă! Și ce femeie!

Vreau să petrecem sfârșitul lumii împreună!

Cum împreună?

Să-ți fac spaghete.

Da.

- Să ne uităm la un film. - Așa.

Să ne ținem în brațe. Și…

Și?

Și să vedem cum lovește tornada.

Dar să știi că la corpul ăsta pe care-l am,

mulți bărbați mi-au propus să facem sfârșitul lumii împreună.

Bărbați puternici, cu bani.

Dar eu vreau să fac asta numai cu tine, Bebe!

Cu tine vreau să-mi petrec sfârșitul lumii.

Dar acum, na, nici nu știu cum să zic, că…

Hai, zi, iubita mea! Nu vorbim noi de toate? Cum adică? Zi!

- Aș avea așa, nevoie de o garanție. - Ce garanție, păpușă?

O garanție că mă iubești și…

Păi, dar nu te iubesc eu pe tine, viața mea!

Cum adică? Eu te iubesc de nu mai pot!

Nu mă, Bebe, ziceam de o garanție că îmi trebuie și mie acolo niște bănuți.

Ca să-ți fac rezervație pentru diseară.

Păi, de ce nu zici, iubita mea? De bani e vorba?

Trebuia să spui de la început. Uite!

- Nu vreau. - Dar te rog eu, mă supăr!

Mă supăr, măi, Florico. Cum?

Păi!

- Dar nu trebuia! - Ei, nu trebuia? Ia-i!

Ia!

Ia uite, Sică!

Ești prost? Cât bănet! Mamă!

Ești de belea, Florico!

Auzi, dar câți barosani au rezervat să facă sfârșitul lumii cu tine?

Cu Bebe manelistul, trei.

- Câți? - Trei, mă.

Dar ăștia n-o să se prindă că le-am tras țeapă?

Dacă vine sfârșitul lumii, ce contează? C-o să fie morți.

Exact. Nu m-am gândit.

Băi, Sicuță!

Păi, dacă vine sfârșitul lumii, n-o să fim morți și noi?

La asta nu m-am gândit.

Nu mă deranjează că m-a refuzat Flori,

nici nu-i așa important sfârșitul lumii ăsta,

mai mult îi dă lumea importanță.

Asta e, o să-l fac singur printre cărți.

Nu-i nimic, data viitoare o să fie mai bine.

Nu vreau să fiu singur!

Nu vreau să fiu singur!

Nu vreau să fiu singur!

Nu ești singur.

Dacă e să zic ceva de oamenii din Mangalița,

e că știu să fie oameni.

Nici în momentele cele mai grele nu-și pierd umanitatea.

Nu mai împingeți așa, că nu se dau bormașini aici!

Vreau să ajung la hârtia igienică.

Faceți loc, sunt medic!

Intru în gardă!

Ce faci cu atâta hârtie igienică?

M-a trimis Doina să iau pentru când lovește tornada.

Și eu tot pentru când lovește.

- Ia-ți altă hârtie igienică, e a mea! - Nu mai e alta.

- Ia din alt magazin! - Nu mai e nici în alt magazin!

Să fim rezonabili aici! Știi că ți-aș da din hârtia mea igienică dacă aș putea!

Gândește-te câți răniți o să am în noaptea asta!

Toți depind de hârtia asta igienică!

I-am promis Doinei!

- N-o să afle Doina! - Ba o să afle!

M-a trimis afară pe o tornadă să iau hârtie igienică

și mă doare și spatele.

Aoleu, unde te doare?

- Ia! - Uite, aici!

Te-am pupat, papagalule!

- Nu împingeți! - Bă!

Sunt operat, sunt handicapat. Nu împingeți!

- Deschideți ușa, lăsați-ne înăuntru! - Bă!

Ne-ați mințit!

Binecuvântarea nu funcționează, vrem banii înapoi!

Mămica mi-a zis să vă zic să mă lăsați înăuntru!

Oameni buni! Liniștiți-vă, că nu e sfârșitul lumii!

Ba este!

Bă! Și chiar dacă ar fi sfârșitul lumii,

ce trebuie să vă împingeți așa unii în alții?

De ce trebuie să vorbiți urât și să aruncați cu vorbe? Nu e frumos!

Domn primar, lăsați-o!

În numele mangalițenilor, deschideți ușa la adăpostul ăsta,

făcut din banii mangalițenilor, să ne lăsați înăuntru!

O să deschid, Mitică, o să deschid!

Asta spun de la început! Bă, oameni buni! E tornadă. Intrați în adăpost!

Nu e adevărat!

Asta am spus tot timpul, dar cu alte cuvinte!

Asta era ideea!

Băi, oameni buni, hai să facem un joc!

Un joc amuzant, vreți? Să ne mai relaxăm!

Ce joc?

Hai, alegeți-vă fiecare câte un număr, îl punem într-o căciulă și extragem.

Cui îi iese numărul, intră în adăpost!

- Și dacă nu? - Nu!

Asta-i crimă! Deschideți ușa asta odată!

Nu mai pot s-o țin!

Da, cu tine și numai cu tine vreau să-mi petrec

ultima noapte pe pământul ăsta, da.

Dar, bine, îmi trebuie și mie o garanție că mă iubești.

Mi-i pui pe card?

Bine. Hai, că știi cum facem? Uite, eu o să aștept să intre

cașcavalul,

și te sun eu și-ți zic unde să vii, da?

Hai, te pup! Pa!

Ce prost e ăsta, mă! Auzi, să-mi petrec ultima noapte cu el!

Băi, nu mai pot! Ultima noapte de pe pământul ăsta.

Ia!

Ce-ai făcut, mă? Ai combinat tornada?

Florentina, am venit să-mi retrag invitația.

Nu mai vreau să fac sfârșitul lumii cu tine.

Hai, mă! De ce, cum adică?

Mi-am găsit altă persoană.

Eu zic că ți-ai găsit două persoane. Ce, ești prost?

Ai persoana stângă și persoana dreapta.

Este vorba de o fată.

Vie!

Care a acceptat să petreacă sfârșitul lumii cu mine.

Pe mine să nu mă mai căutați.

O să fiu la bibliotecă.

Păi, pe mine la bibliotecă nu mă găsești nici moartă!

Deci dacă mă întrebi pe mine, asta-i de neam prost.

Adică crești un fraier din ăsta, îl ții cu zăhărelul pe lângă tine

și după aia, a venit altă panaramă și ți l-a luat.

Așa ceva nu se face, nici măcar în glumă.

Ce căutăm aici, Florico?

Cauți alți clienți?

Se ascund clienții și pe aici.

Ce să se ascundă aici? Aici e Găbițu cu prietena lui închipuită.

- Și dacă nu e închipuită? - Și dacă e, ce-ți pasă ție?

- Îmi pasă, mă! - De ce, mă?

E sensibil, mă!

Nu vreau să-și găsească o materialistă, să-și bată joc de el!

Stai liniștită, alta ca tine nu se mai găsește.

Ce fețe au ăștia!

Flori?

Nu ți-am zis eu că-și petrece sfârșitul lumii solo?

Nu sunt solo, sunt cu Eugenia.

E cu Eugenia, mă!

Tu-ți bați joc de mine?

Păi, tu cu sărăcia asta îți petreci sfârșitul lumii, mă?

Băi, fii atent la mine!

Ascultă-mă!

Dă-i jet lu' asta și o să-ți petreci sfârșitul lumii alături de mine!

Cum adică n-ai luat hârtie igienică, Marcele?

În rest, am luat tot.

Evident că n-ai luat tot. Dacă luai tot, luai și hârtie igienică!

- Doina… - Marcele, de câte ori să-ți zic?

Hârtia igienică e tot ce ne desparte de animale!

Că dacă vine acum tornada asta peste noi, ce o să facem? Nu te gândești?

O să fim aici, rupți de lume și sinistrați!

Cum rezistăm noi fără hârtie igienică?

Nu știu!

Îți zic eu cum: n-o să rezistăm!

Și atunci o să trebuiască să folosim timbrele tale.

Doina,

mai rămăsese un bax de hârtie igienică, dar mi l-a furat Emilia.

Cum ai lăsat-o să ți-l fure?

M-a păcălit. S-a făcut c-o interesează durerea mea de spate.

Și cine-i de vină că te doare spatele, Marcele?

Ce, eu te-am pus să joci așa șah ca dementul?

Zi-mi și mie!

Uită-te și tu cum plătim acum scump

toată ignoranța și slăbiciunea asta a ta prostească!

Și ce vrei să fac? Să mă omor? N-am luat hârtie igienică, asta e!

Doamne ferește, Lușule, cum să te omori?

Cine se mai duce să ia hârtia igienică înapoi?

- Hai, mă, Doina! - Niciun Doina!

Hai, du-te și adu înapoi hârtia igienică! Hai!

Da?

Ce faci aici, Marcele?

Se putea să fie cumnata mea de gardă și eu să ratez momentul?

Toată lumea știe că atunci când faci un proiect, îl mai modifici pe parcurs.

Mai adaugi lucruri, mai tai din ele, îl mai iei la pilă

și ce iese la sfârșit s-ar putea să te surprindă.

Ăsta-i adăpostul de jumate de milion? Aici trebuia să intre 300 de oameni?

Perimetrul pare mult mai mare.

Nu, nu pare mult mai mare, pare chiar mai mic!

Și astea ce sunt aici?

Ce să fie, măi, Mitică?

Murături, varză, ce mai strânge omul gospodar.

În adăpostul anti-bombardament? Murături și varză?

E ilegal, e strigător la cer!

Ce voiai, să las ditamai spațiul nefolosit?

Ce ditamai spațiul? Care ditamai spațiul? Că abia încăpem ăștia care suntem aici.

Îmi place să aud asta. Îmi pare bine că ai spus.

Deci ești de acord că trebuie să tragem la sorți.

- Cornele, dă… - Nu.

Nu!

Nu mai tragem la niciun sorți! Gata!

Eu vreau să-mi cumpăr locul în adăpost! Dau 100 de lei pentru locul meu!

Dau și eu 150! Doamne ajută!

- Și eu! - Și eu!

Mie puteți să mi-i rețineți din salariu?

Oameni buni, ce faceți?

Cornele, ce stai ca o momâie? Strânge banii, încasează de la domnii!

Fă-i comozi!

Hai!

- Intrați! - Haideți pe aici!

Hai, că e loc!

- Ți-e frică? - Nu.

Nu mi-e frică când sunt cu tine, Gabriel.

Să știi că sfârșitul lumii nu e sfârșitul.

E doar începutul, dacă ai un suflet frumos.

Eu am un suflet frumos.

Știu, suflet frumos.

Să știi că…

orice s-ar întâmpla,

eu mă bucur foarte mult…

- Pardon! - Scuze!

Eu mă bucur foarte mult că ne-am cunoscut.

Mamă, Gabriele, mânca-ți-aș,

dacă nu ne omoară sfârșitul lumii, ne omoară spălatul pe creier, bă!

Chiar prea mult vorbește, băi, nene!

Mi-e sete! Adu-mi niște apă!

„Mi-e sete! Adu-mi niște apă!”

Găbițu, stai puțin!

Poate găsim ceva de băut în șandramaua asta.

Că de la atâtea cărți, mă doare și capul, dracu'!

Eu mă bucur mult de tot că n-ai venit pentru hârtia igienică.

Oricum veneai degeaba. E ascunsă bine.

Am și uitat de hârtia igienică.

Oricum am găsit în altă parte.

Sper să nu-mi porți pică.

Oamenii reacționează disperat în situații disperate.

Nu, Doamne ferește!

Cum să-ți port pică pentru atâta lucru? Eu am venit pentru spate.

Da, mă duc să-ți aduc un calmant.

- Să nu fugi! - Nu.

Aha!

Te-am prins!

Emilia e o fată bună tare. Și un medic priceput.

Dar nimeni, absolut nimeni nu-mi fură mie hârtia igienică

și scapă nepedepsit!

Ce s-a întâmplat, Marcel?

Nu s-a întâmplat nimic, ce să se întâmple?

Păi, nu știu, pari așa, puțin…

diferit.

E de la durerea de spate, că iese afară peste tot pe unde apucă.

Mai bine mă duc să mă întind.

Păi, și calmantul?

Dă-le încolo de pastile! Îmi pune Doina niște ventuze și gata, am terminat!

Păi, da, bine…

Fii atentă la tornadă, Emilia, că am auzit că fură lucruri.

Marcele, stai pe loc!

Stai pe loc!

Fir-ai tu să fii!

- Ești mulțumită, Doinița? - Lușule!

Hai, că am făcut tot ce mi-ai cerut.

Nu.

Mi-e frică să te laud, să nu ți-o iei în cap.

Acum pot să mă întind și eu un pic?

Să…

Să nu îndrăznești să deschizi ușa!

- Nici nu m-am mișcat. - Lasă, că știu eu cum gândești.

Dacă e cineva care are nevoie de adăpost?

Sigur nu e nimeni care are nevoie de adăpost.

E cineva care a venit să ne ia hârtia noastră igienică.

E tornadă. Chiar vrei să ai pe cineva pe conștiință?

Da.

Lușule, nu deschide ușa! Nu!

Bună seara, Marcele!

Bună seara, Doinița!

Ce frumos din partea voastră că ați deschis ușa unui biet călător

care avea nevoie să se adăpostească de tornadă!

Așa suntem noi, proști de buni.

Nu, nu-i OK ce se întâmplă aici. Ne facem de râs.

Nu înțeleg de ce te superi, mă, Mitică. Nu înțeleg de ce te superi.

E cerere și ofertă.

Oamenii nu vor să moară la tornadă, eu îi ajut să nu moară.

Pe bani?

La câți escroci sunt pe lumea asta,

tu ai avea încredere în ceva care nu costă bani?

Eu nu vreau să dau niciun ban!

- Nu? - Nu!

Atunci ce cauți aici? Ia ieși afară din adăpost, hai!

- Poftim? - Ieși afară!

Adăpostul ăsta a fost făcut din banii cetățenilor, pentru cetățeni.

Tocmai, eu nu te-am văzut pe tine să dai vreun ban pentru treaba asta.

L-ați văzut voi?

- Nu. - Nu.

Și dacă stau să mă gândesc bine,

am impresia că nici nu erau tornade până n-ai apărut tu în oraș.

- Erau tornade până a apărut ăsta? - Nu era nicio tornadă aici!

Ce vreți să spuneți, domn primar?

Că poate tu ai adus tornadele, Mitică. Că poate tu ești piaza rea.

De când ai apărut, avem numai necazuri și nenorociri!

- Așa e! - Așa e!

Nu ești bun decât să învrăjbești și să încurci lumea!

De când ai apărut tu, numai nasoleli aici, în orașul nostru.

Așa e.

- Numai învrăjbeală și nenorocire. - Așa e, domn primar, aveți dreptate.

- Hai, ieși afară! - Ce, mă?

- Ieși afară! - Ieși, mă!

Ieși afară, mă!

Ai auzit ce spune? Ieși afară, gata!

Hai!

Și acum să înceapă petrecerea!

Aveți binecuvântarea!

Deci femeie mai dusă la biserică decât mine nu există.

Sunt spovedită, împărtășită, trecută pe sub masă, pe masă.

Am ținut post. Post negru, post mic, post mare.

Am greșit greșiților mei. Am întors obrazul celălalt.

Dar dacă mă calci pe coadă, te ia mama dracu'!

Stricato!

Panaramo! Crezi că nu știu că l-ai luat din interes?

Ia uite cine vorbește, prostituato!

Nu mă faci tu pe mine prostituată. Jos labele de pe Gabriel al meu!

E al meu. Tu l-ai gonit.

Și dacă l-am gonit, ce? Trebuie să sari tu pe el imediat?

E un băiat foarte bun, și merită ceva mai bine ca tine.

Ghinion! Am pus mâna pe el și nu-i mai dau drumul.

Îl iau de bărbat și o să-i fac șapte copii!

Bă! Ce-i faci tu lui Gabriel al meu?

Fetelor!

Lasă-le să se tăvălească!

Așa, Florico! Mușcă Eugenia!

Nu e în regulă durerea asta a ta de spate, Marcele!

- Ar trebui să te vadă un medic. - N-are nimic.

Poate e ceva foarte grav.

Gravă e doar prostia, în rest n-are nimic.

Lasă asta!

Când ai fost astăzi a mine la cabinet să te consult,

am descoperit și altceva.

Ce?

N-a descoperit nimic, Marcele, e o capcană!

Nu e nicio capcană.

Am descoperit ceva foarte grav, dar care poate fi vindecat foarte ușor.

Dacă-mi răspunzi la o întrebare.

Marcele, să nu spui nimic!

Unde e hârtia mea igienică pe care mi-ai furat-o?

Marcel!

Am aici o pastiluță.

Care poate să-ți ia durerea

imediat.

Hârtia e aici, în bucătărie.

Ce-ai făcut, Marcele?

Cornele, ai grijă! Nu le zgâlțâi prea tare, că bubuie!

Ce naiba, domn primar?

Credeți că e pentru prima oară când umblu cu un butoi de varză

într-un adăpost de bombardament?

Oare cât mai stăm aici?

Cât trebuie.

Oricum, nu vă faceți griji, avem provizii pentru o lună.

Știți că nu e exclus,

când urcăm la suprafață, să nu mai găsim nimic acolo!

Nimic, nimic?

Nimic! Nici om, nici casă, nici dobitoacă, nici om.

Bă, tu-ți dai seama câți bani o să ne dea UE

ca să reconstruim?

Asta-i cea mai tare afacere din istoria Mangaliței, asta cu tornada.

Dar cel mai problematic va fi

că va trebui să reconstruim rasa umană de la zero.

- Da. - Ca Adam și Eva.

Exact.

Să ne înmulțim și să împânzim Pământul.

Ce?

Sunt de acord să ne jucăm de-a Adam și Eva,

dar contra cost, tăticu'!

Pe gratis, vă jucați singuri.

Eu am venit în Mangalița ca să ajut oamenii,

dar dacă oamenii n-au nevoie de ajutor,

poate că ar trebui să plec, nu?

Poate că ar trebui să mă întorc la București.

Arată-mi tot ce poți, tornado!

Vreau să văd de ce ești în stare!

Nea Mihai, ce cauți aici?

M-am întâlnit cu Tatiana!

- Strașnică muiere! - Hai jos, până nu vine tornada!

Prea târziu, tovarășe!

Tatiana a plecat deja, dar o să se întoarcă.

Ea mereu se întoarce!

Păi, dacă a plecat tornada, asta ce a fost?

Cornele, idiotule, ți-am spus să nu zgâlțâi!

E plin de cabluri electrice aici!

Dacă n-o să murim de butoi, o să murim electrocutați!

Iertați-mă, domn primar! Iertați-mă!

Lăsați-ne să ieșim!

- Dați-ne drumul! - Dați-ne drumul!

Florentina, sunt foarte dezamăgit de tine!

Una e să-ți bați joc de mine, asta înțeleg,

dar să te iei de o fată caldă, nevinovată, care nu ți-a făcut nimic?

Și mi-a vorbit și urât.

Să-i vorbești și urât?

M-a amenințat.

- S-o ameninți? - Da, așa ceva nu se face.

Așa ceva nu se face!

- Ne-a stricat sfârșitul lumii, să plece! - Ne-ai stricat sfârșitul lumii, pleacă!

Gabriel!

Gabriel, nu face așa ceva!

Eu voiam să-mi petrec sfârșitul lumii numai cu tine.

Ți-am zis să-ți fac spaghete, să…

Să ne ținem în brațe, să…

Să ne uităm cum lovește tornada.

Să ne uităm la un film, Gabriel!

Știi câți bărbați cu bani mi-au propus să facem sfârșitul lumii împreună

și i-am refuzat pe toți, i-am refuzat pentru că…

mi-am dat seama că…

eu…

Eu pe tine te vreau.

Acum,

mi-am dat seama că…

Că ți-ai făcut pe altcineva.

Mi-am dat seama că…

nu mai am ce să caut în viața ta și…

Asta e, mi-a zis că vă căsătoriți

și o să faceți copii.

Șapte.

Stai! Ce facem?

Gabriel, dă-mi drumul!

Gabriel, vine tornada!

O să arzi în iad pentru asta!

Te blestem, Gabriel. Să știi, te blestem!

Ia uite la ea, mânca-ți-aș gura ta!

- Dă-mi drumul! - Mamă, Găbițule!

Mamă, ți-a fluierat glonțul pe la ureche! Frate, ești nebun?

Bă, ai noroc că Florica, aici de față, ține la tine și te-a salvat,

că dacă nu…

- Dă-mi drumul! - Nu te vedeam bine, băi, băiatule!

Dă-mi drumul!

Mulțumesc!

Asta înseamnă că putem să ne luăm în brațe?

O fi sfârșitul lumii, dar nici chiar așa!

- Faci spaghete? - Te rog!

Nu! Dar ai putea să faci tu niște spaghete, ca să mănânc și eu.

- Gabriel! - Și ne uităm la un film?

De ce nu?

Yes!

Băi, gata, potolește-te!

Yes!

Bă!

Tu nu trebuie să te uiți la filme.

De ce, mă?

Tu trebuie să joci în filme, fată!

- Păi, nu merit eu un premiu Oscar? - Mă jur!

Dă-mi drumul!

Te rog, dă-mi drumul!

Te rog, dă-mi drumul!

Hai, te-am pupat.

Pa!

O să arzi în iad!

Toți o să ardeți în iad!

Nu ți-e rușine să vii la mine în casă și să-l iei pe Marcel al meu,

să-l joci pe degete, să profiți de el?

- Tu faci tot timpul asta! - Eu sunt nevastă-sa!

Lasă, că și acasă făceai la fel!

Întotdeauna, doar pentru că ești tu sora mai mare,

trebuie să obții ce vrei! Mi-ai distrus copilăria!

Normal că obțin ce vreau, pentru că merit!

De data asta, nu!

Dă-mi hârtia!

- Nu! - E a mea!

Doinița, nu putem să-i dăm și ei câteva suluri?

Nu, n-avem destulă!

Marcele, vrei să fie pregătită familia ta pentru tornadă sau nu?

Păi, vreau, da…

„N-avem destulă?”

Ce faci?

„N-avem destulă?”

Doina!

Pentru asta m-ai trimis tu afară pe tornadă cu spatele înțepenit?

Marcele, dar… am făcut-o pentru noi, ca să fim și noi pregătiți.

Nu în tornadă Marcele, nu în tornadă!

Tornada dă, tornada mai și ia!

Hai, părinte!

Mulțumesc, Mitică!

Mulțumesc, Mitică, că ne-ai salvat!

- Hai, părinte! - Ești un erou!

Ne-ai salvat din iadul verzei, Mitică!

Se poate, domn primar? Atâta lucru să fac și eu, nu?

Oricum, dvs. păreți puțin cam murat.

Ți se pare, băi, Mitică. Ți se pare.

Oameni buni, bucurați-vă că ați supraviețuit tornadei!

Și asta s-a întâmplat în timpul mandatului meu.

- Stelian Manole, care a alungat tornada! - Ce face? Nu-i adevărat.

Ba da, chiar mă gândesc să dezvelesc o plăcuță memorială

la intrare în primărie, pe care să scrie:

„Stelian Manole, primarul care a alungat tornada.”

Dar n-ați alungat tornada, e o coincidență.

- Dacă nu e? - Și dacă vă zic că e?

Doamne,

dacă e adevărat că Stelu a alungat tornada, dă un semn!

Arată-ne porumbelul alb!

Ce?

Ce-i asta?

Nu se poate! E o coincidență.

Nu e o coincidență, Mitică!

Nu e!

Stelian

Manole

e Dumnezeu!

Ce înseamnă asta, Flori, mânca-ți-aș gura ta?

Îmi zici că vrei să faci sfârșitul lumii cu mine!

Mă amețești de cap că doar cu mine vrei să-l faci!

Mă pui să-ți dau bani și după aia…

După aia n-a mai venit sfârșitul lumii. Ce să fac? N-a mai lovit tornada, asta e!

Și eu ce vină am?

Și eu ce vină am?

Mă, Bebe, n-am putut să vin că a intervenit ceva, da?

Dar ce a intervenit?

Uite, m-am chinuit cu tornada asta, da?

Cum te-ai chinuit, mă, nene… Băi, Flori, ce spui tu acolo?

Uite, eu am alungat tornada, da?

Cum ai alungat, mă nene, tu tornada?

Ascultă-mă!

Mi-am dat seama că eu am niște puteri de-astea vrăjite

și pot să alung tornada.

Și asta am făcut, de aia n-am mai ajuns.

Tu-ți bați joc de mine așa, pe față,

mânca-ți-aș gura ta să-ți mănânc astăzi și mâine.

Ce-ai făcut? Ce faci acum?

Lasă, că uite așa îmi faci tu…

Gata, păpușă, liniștește-te!

Cum să-mi bat joc de tine? Tu nu știi ce însemni tu pentru mine?

Ai dreptate, am zis și eu așa, la nervi.

Dar nu mai zice!

Nu mai plânge, că-mi rupi sufletul în mine!

Acum nu mai pot, dacă m-a apucat așa, nu mai…

Păi, dar…

Acum am greșit și eu. Ce să fac, mă, Flori?

Am zis și eu la nervi, ce…

Deci dacă nici asta nu mai e putere vrăjită,

atunci eu nu știu care dracu' mai e!

Marcel m-a pus să dau înapoi toată hârtia igienică pe care am luat-o.

Că cică nu e frumos să cumperi toată hârtia igienică dintr-un oraș,

ca s-o vinzi după aia la suprapreț.

Că cică așa profiți de tragedia umană.

- Doina! - Doamne ferește!

N-ai dat toată hârtia igienică înapoi!

Nesimțitule!

Să vezi tu ce tragedie umană îți dau eu ție dacă murim săraci!

Doi…

Doina!

Doina, am înțepenit din nou! Doinița!