Original subtitles

Și după aia?

Am înșfăcat-o de picior, mânca-ți-aș gura ta.

Bă, dar crezi că s-a lăsat? Nu.

S-a dat peste cap de trei ori ca ninjoaca și m-a prins de gât să mă sufoce.

Și după aia?

Și după aia m-am răsucit și eu, mânca-ți-aș gura ta.

Triplu șurub, ca Marius Urzică.

Și după aia?

După aia, am prins-o de șale, bam, cu ea de pământ.

Ca la luptele alea cu grași, alea din Japonia?

- Ăia… - Așa!

Băi, a naibii, s-a ridicat, frate. Iar am dat cu ea de pământ.

- Bam! - Bam!

Și în timpul ăsta o țineam așa de gât și…

Ia zi, babo, mai vinzi lumânări pe sub mână?

Mai vinzi lumânări?

Bă, a dracu, baba, mă, frate.

80 de ani, dar se ținea țapănă ca o capră, măi, frate.

Adevărat, să mor…

Ce dracu vrea ăștia, măi, Găbițu?

Cred că zice că-s engleji.

Ce dracu' de engleji să caute la noi în Mangalița, mă?

Ia întreabă-i ce vor, până nu mă supără că vorbesc limbi străine la mine în oraș.

Măi, Sică, eu nu vorbesc engleză decât scris.

Du-te, mă, și bagă-te…

Întreabă de bani.

Unde sunt banii? Banii lor.

- Ce banii lor, mă, Găbițu? - Banii lor, așa a zis.

- Găbițu… ăștia nu e engleji. - Dar ce-s?

Ăștia-s de la Iuniunea Ieuropeană.

Au venit să ne controleze la bani.

Asta este o bătaie de joc.

- Bună dimineața și ție, Mitică. - Bună dimineața.

- Ăsta e coș de gunoi, mă! - De 2.000 de lei.

Ce să face, mă, dacă ne roagă Europa. Ne dă bani și vrei să nu-i luăm?

Păi i-am jigni.

Și de ce tre să coste 2.000 de lei?

Pentru că sunt opere de artă, mă.

Unicat, uite. Fiecare coș e, așa, în culorile altei țări.

- Asta e o insultă națională. - Nu, asta e ignifug.

- Nu arde. - Știu ce înseamnă ignifug.

Știi pe dracu! Bă, coșul ăsta n-are moarte.

Murim noi, dispărem noi, și ăsta o să dăinuie.

2.000 de ani. Ca dinozaurii.

Dovadă că suntem gospodari și cu bun-gust.

- Ce faci, mă? - Păi, hai să-i facem proba, nu?

Nu ești sănătos la cap? Ăsta-i ignifug dacă nu-i dai foc.

- Dle primar. - Ce?

- Acuma au venit! - Când?

- Acuma! - Unde-s, mă?

M-am panicat, i-am închis în mașină, ca prostul.

Dă-te, mă, de-aici!

Du-te dra…

Domn primar, n-am terminat discuția. Vă rog frumos!

Mă, Doinița, ce făceai tu înainte să te aduc la primărie?

Poftim?

- Vindeai gogoșari la piață, așa-i? - Vai, domn primar, se poate?

Corneluș! Tu ce făceai?

Manager în industria băuturilor carbogazoase.

Da.

Umpleai sifoane la parterul blocului, de-aia ai și rămas puțin sifon la cap.

Domn primar.

De voi, ăștiălalți, nici nu mai zic.

V-am adunat de pe drumuri ca pe niște pechineji de la adăpost.

Stelu, unde vrei să ajungi?

Nu știu unde vreau să ajung, dar sigur nu vreau să ajung la pușcărie.

Unde mă băgați voi.

Așa ne-a fost înțelegerea, mă, bandiților, mă?

Eu fac oameni din voi și voi îmi trimiteți Iuniunea Ieuropeană pe cap?

Eu sunt cel mai mare ieuropean care a existat vreodată.

Eu iubesc Iuniunea, iubesc Europa.

Eu iubesc și culoarea albastru. Aia cu steluțele de aur, alea mici.

Eu iubesc și când ne dau bani.

Dar să vii tu zgârcit după aia și să mă întrebi ce-am făcut cu banii.

Păi asta nu-mi mai place. Asta e curată nesimțire.

Domn primar, dacă permiteți, noi n-am făcut nimic.

Dacă mi se permite, domn primar, eu n-am făcut nimic de ani de zile.

Atunci de ce vin străini în oraș

să întrebe ce-am făcut eu, pe ce am cheltuit eu banii?

Poate sunt turiști.

Ce turiști, mă? În Mangalița? Ce e aici, Saint-Tropez?

Nu.

Ăștia nu vin de capul lor. Cineva îi trimite pe ăștia aici.

Domn primar, nu credeți

că vrem să ne tăiem, așa, singuri craca de sub picioare.

Dacă a chemat cineva Iuniunea asta Ieuropeană

sigur n-am chemat-o noi.

- Dar cine? - Ei, cine!

Cine își bagă mereu nasul în treburile noastre

și ne ceartă că cheltuim prea mulți bani, cine e Gică Contra?

Bozovici. Îl nenorocesc!

- Îl nenorocesc! - Foarte bine.

Dar cu ce ne ajută asta pe noi acuma?

Eu zic așa, că dacă tot a venit Iuniunea asta Ieuropeană după noi,

să-i dăm ce caută, ce vrea.

Băi, Doinița, tu ai înnebunit?

Adică ospitalitate românească, domn primar.

De ce credeți că vine Prințul Charles în România,

sau Madonna sau Papa.

- Pentru mici. - Exact. Ospitalitate românească.

Oricum, banii care au venit de la Iuniunea asta Ieuropeană,

la noi au venit mai mult pentru turism.

De ce să nu le arătăm noi ce am făcut cu banii ăștia!

- Noi n-am făcut nimic pentru turism. - Ei, și?

Ne-a împiedicat pe noi cineva să ne lăudăm cu ceva ce n-am făcut?

Am decis la ședință, împreună cu Stelu,

că singura soluție pentru a evita unele probleme,

este să facem puțină ordine în hârtii.

Nu mult. Așa, cât de cât, să fie.

Haideți, oameni buni, să dăm foc la dovezi!

Cornele! Unde ești, Cornele?

- Ce faci, Cornele? - Colega. Ai picat la fix.

Ia. Care îți place mai mult? Dungi sau pătrățele?

Cornele, nu ești sănătos.

Colega, eu am un corp perfect armonizat.

Uită-te la mine! Nu te-am chemat aici să-mi faci un control medical,

ți-am pus o întrebare simplă.

- Dungi sau pătrățele? - Oricare! Nu contează.

Nu. Oricare nu mă ajută.

Asta, în dungi, e cămașa mea norocoasă. Dar în același timp cam bate spre gratii.

Asta, în pătrățele, inspiră încredere. Eficiența matematică.

Dar mă cam strânge de gât.

Cornele, pune-o pe oricare, până nu te strâng eu pe tine de gât.

Și mișcă-te sus că avem de distrus dovezi pentru Comisia Europeană.

Colega, mie mi se pare că tu nu iei problema în serios.

Tu crezi că pentru mine îmi aleg o cămașă potrivită?

Nu, dragă, eu n-am nevoie de așa ceva. O fac pentru primărie, pentru oraș.

Cum crezi că putem să trecem de un control cu bine, dacă n-am cămașa potrivită?

Bine, atunci, alege

nenorocita aia de cămașă cu nenorocitele alea de dungi

și mișcă-te mai repede.

Excelentă idee, colega.

Să știi că și eu tot pe asta aș fi ales-o dacă n-aș fi fost atât de modest.

Dar e o mică problemă cu cămașa asta.

Care?

Trebuie călcată, dacă ai fi așa de drăguță…

- Drăguță să ce? - Să mi-o calci.

Eu nu prea mă descurc cu treburile astea femeiești.

Poftim? Cornele, ție nu ți-e rușine?

Doar pentru că sunt femeie consideri că ar trebui să-ți calc cămașa?

Eu nu sunt sclava ta! Nicio femeie nu este sclava ta!

Eu sunt medic. Și consilier local.

Să-ți fie rușine!

Mișcă-te imediat sus, că avem de distrus nenorocitele alea de hârtii.

Păi… Colega! Cum rămâne cu problema mea?

Mă ajuți sau nu? Să știu cum mă organizez.

Șah.

Vii după-amiază la concurs, nea Marcele?

Se mișcă calul în „L“, Grigore?

Normal că vin! Nu mă oprești nici cu miliția.

Ne vedem după-amiază.

Să mai băgăm o tură, înțelegi? Că sunt două ture, din colțuri.

- Noroc! - Sănătate!

Hai, bre, ieși din șah?

Șah.

Nu că mă laud, dar după căsătoria cu Doinița,

a doua cea mai mare realizare a mea e că am reușit

să câștig de două ori la rând Trofeul „Ciocârlia Carpaților“ la șah.

Practic, cum s-ar zice, sunt campion.

Înțelegeți?

Pentru că pionul este o piesă de șah. Cam-pion.

Doina?

Doinița!

Doina, ești acasă?

Mai încet, nu mai urla așa, că trezești tot cartierul.

Ce-ai, dragă, e ziua în amiaza-mare.

În America e noapte. La ei nu te-ai gândit?

- Te-a urmărit cineva? - Nu. De ce, s-a întâmplat ceva?

Nu s-a întâmplat nimic. Dar ce să se întâmple?

Mă întrebi dacă m-a urmărit cineva,

te găsesc acasă cu draperiile trase, ziua în amiaza mare.

- Ce e? - Marcele, trebuie să știi adevărul.

Sinceritate între soți este cea mai importantă într-o căsnicie.

Marcel merită să afle că a venit o inspecție de la Iuniunea Ieuropeană

și că am hotărât că cel mai bine e

ca directorul financiar să lipsească din oraș.

Dar Marcel n-o să afle asta de la mine.

Adevărul e, Marcele, că am făcut varicelă.

Aoleu! Varicelă?

Dar asta nu-i cu bube, că nu văd nimic la tine?

Nu vezi nimic pentru că nu-ți pasă de mine.

Te doare în cot de suferința și de durerea mea.

- Te uiți la mine din an în Paști. - Mă uit acuma.

Prea târziu! Am făcut varicelă și trebuie să stăm în casă.

Da. Nu ieșim afară și nici nu intră nimeni în casă.

- Carantină. - Eu am avut varicelă când eram mic.

Se vede.

După-amiază, acuma, e concursul de șah. Așa că…

Dar de când faci tu șah? Asta îți trebuie ție la vârsta ta?

Jocuri de noroc, adrenalină, nebuni.

Doina, m-am apucat de șah acum 30 de ani.

Atunci poți să stai o după-amiază și fără.

Stai, mă, puțin că trebuie să mă duc.

Marcele, nimeni nu intră în casă și nimeni nu iese din casă.

Nu ți-e clar? E carantină!

Bine, dragă.

- Dă-te la o parte, Flori! - Dar potolește-te, bre, că te lovești.

- La luptă, tovarăși! - Doamne…

Ce se întâmplă aici, mă?

- Ce e, Flori? Ce e, nea Mihai? - Îi alungăm pe dușmani.

Așa l-am găsit, că vrea să-i atace pe ăia de la Uniunea Europeană.

De ce?

Că ne cotropesc țara, nevoile și neamul.

Măi, nea Mihai, ce-am vorbit noi la ședință?

N-am spus că trebuie să-i primim pe străini cum se cuvine?

Cum se cuvine!

Păi, da. Îi așteptăm cu arma în mână.

Niciun străin n-o să ne calce hotarul străbun.

Bre, dar ăștia sunt străini prieteni.

Străinii nu ne sunt prieteni. Numai codrul e frate cu românul.

Dar ăștia din ce neamuri sunt?

Nu știu, bre. Sunt engleji, franceji, italieni. Nu știu.

Spioni capitaliști!

Nu spioni, bre. Sunt funcționari. Ce-ai?

Criminali!

- Dădeți-vă din calea mea! - Potolește-te!

Trebuie să mă duc să-mi apăr țara. Ăștia vor să ne fure aurul și petrolul.

Bre, astâmpără-te, că dacă îmi rupi o unghie

trec peste respectul pe care-l am pentru boșorogi și dau cu matale de pământ.

Gata, mă, Flori, gata.

Are dreptate, nea Mihai, cineva trebuie să apere țara asta de străini.

Foarte bine, nea Mihai, foarte bine.

Eu zic să te echipezi bine, că ăștia sunt înarmați până-n dinți.

Da, ai spus o vorbă înțeleaptă. Nimeni nu ne fură țara fără luptă.

Așa, așa. Până-n dinți. Pune tot ce ai pe-aici pe tine.

- O să dăm cu pietre în ei ca la Posada. - Da, da.

- Cu smoala de pe ziduri! - Da, da.

Măi, Gabriele, ce-i cu oamenii ăștia, că nu par să fie de pe-aicea.

- Nu știu. - Cum, nu știi?

- Atunci, de ce îi țineți închiși? - Ca să nu umble liberi.

Măi, Gabriel, voi iar chinuiți oameni nevinovați?

Să știi că vouă într-o zi o să vi se înfunde rău de tot.

- Crezi? - Rău de tot.

Am promis să nu spun.

Dar dacă-ți spun, promiți să nu spui la nimeni?

Promit.

Bun. Deci.

Eu am avut o iubită la un moment dat, care era cuplată cu un chitarist.

Nu eram eu chitaristul.

Gabriel, treci la subiect.

Ăștia nu sunt niște străini oarecare.

Sunt de la Uniunea Europeană și-au venit în inspecție.

Haideți, degajați de la mașină, dl consilier.

Domnule polițist, nu puteți să țineți sechestrați oameni nevinovați.

Vă rog frumos, lăsați-mă pe mine, că vorbesc eu cu ei.

Nu ți-ar fi rușine obrazulu’?

N-ai vorbit destul cu ei?

Ia nu mai vorbește tu cu nimeni!

Juridic, dl primar a spus să distrugem orice evidență a colaborării…

- Ce faci, Tudor? - Eu, nimic, doamna doctor.

Nu mi se pare că nu faci nimic. Ce ascunzi la spate?

Păi, eu, nimic, doamna doctor.

- Este aceea o cămașă? - Nu, nu.

Este o problemă juridică, urgentă, pe care trebuie să o rezolv eu.

Ce problemă juridică?

O problemă șifonată a dlui inspector general.

Ce problemă?

O… cămașă.

Cornele, ai depășit orice limită a bunului-simț.

- Ce s-a mai întâmplat, colega? - Să-l pui pe Tudor să-ți calce cămășile?

Păi, și ce are? Nu e femeie, am verificat.

- Nu contează dacă e femeie sau nu. - Eu nu mai înțeleg nimic, colega.

Mi-ai zis că contează dacă e femeie.

Tudor e angajatul primăriei, nu e majordomul tău personal.

Nu trebuie să facă nimic pentru tine.

Și-n momentul ăsta chiar are o treabă foarte importantă de făcut,

să ne scape pe toți de pușcărie.

Asta încerc și eu să fac.

Dacă găsesc pe cineva care să-mi calce cămașa

ca să mă pot concentra mai bine pe ce am de făcut.

Dacă vrei pe cineva să-ți calce cămașa, ia-ți o nevastă.

Nu mai folosi angajații primăriei să-ți rezolve treburile personale.

Cine zice că mă folosesc de angajații primăriei

ca să-mi rezolv treburile personale, minte cu nerușinare.

N-am făcut niciodată asta.

E adevărat că-i pun câteodată să facă piața pentru mine,

să mă ajute să zugrăvesc, să-mi spele mașina,

dar asta se cheamă muncă în folosul comunității.

Ce nu înțelegeți, mă?

Dreapta.

Bine ați venit, oaspeți străini, în Mangalița.

Noi iubim Iuniunea Ieuropeană, noi iubim Euro.

Brexit!

Schengen!

Angela Merkel!

Luați cu pâine și cu sare!

Hai! Luați și de aici și să petrecem!

- Ce-ai zis, mă? - Am zis să servească de-aici.

Luați!

Păi, când te pune un mangalițean la masă, n-ai cum să refuzi.

Mai ales dacă ești dintr-un popor înapoiat, vai de mama lui,

nu știi nimic ce-i gustos pe lumea asta.

Unii zic că e mită. Eu zic că e gest umanitar.

Mătăluță nu mai primești țuică, că deja vorbim urât, da?

Dumnealui poate să servească, e țuică de Mangalița, făcută de mine,

după toate standardele europene.

Merge foarte bine cu… cu… cu carne de porc d-ăsta de Mangalița.

Tot de mine crescut. Vaccinat.

Vaccinat cu bani europeni.

Luați, serviți.

Și, cum mai e pe la voi?

Cum e vremea?

Ia uite, muscă românesc.

Ce face lumea la voi, acolo? Muncește, stă, ce face?

Familia e bine?

Liviu? Știți și voi de Liviu?

Ați auzit ce a pățit derbedeul?

Nu, nu, nu. Stați, stați, nu.

Nu muncim acum, acum ne distrăm,

ne mai împrietenim și noi, socializăm, nu?

Poate vedem un program artistic.

Ia uite cine vine la noi!

Ia uite cine vine la noi!

Simona Halep!

Extraordinar! Special pentru voi.

Excepțional! Special pentru voi a fost Simona Halep.

Dar cine vine acum?

Cine vine acum?

Gică Hagi. Regele nostru.

Haide, Gică! Extraordinar!

Ne mai distrăm și noi.

Ne destresăm, uităm și noi de griji, de controale.

Ce faci, mă, frumosule? De unde ești tu de loc?

Băi, sărăcie, nu te mai freca, mă, de delegație.

Băi, ia las-o în pace. Ia agaț-o tu p-aia dacă ești șmecher, mă!

Nu mă uit eu la boccia aia, ce-ai?

Nu se uită ea la tine, nu vezi ce nas ai?

Terminați-vă, mă, vă certați? Ce faceți, ați înnebunit?

Ce dacă ne certăm, că oricum nu ne înțelege.

Am spus cu ospitalitate. Mama dracului!

Băgați ospitalitate. Babă ospitalitate, odată!

Trei, doi, unu, și!

Slavă ție stea curată, voie bună pe pământ

Astăzi te simțim aproape, Sol din Rai cu soare sfânt

Vraja ta aduce iară pe popor lângă popor

Toți pe lume frați noi suntem Dumneze… în zbor.

Domn primar, a dispărut Uniunea Europeană.

Băi, fuga după ea! Să nu plece Uniunea fără noi, bă!

Uniune!

Băi!

Uniune, băi!

Stai așa!

Cine fumează?

Cine fumează aici?

Măi, oameni buni, avem inspecție de la UE și fumați în clădire?

Așa, dle președinte?

- Mai tare, cum îmi place mie, duduie. - Așa?

Așa. Scoate-o toată. Așa. Așa.

Bravo ție.

- Scoate-o toată. - Așa, așa.

Ce-i cu obscenitățile astea, Cornele? Ce-i cu…

Dezmățul ăsta?

Ce obscenități, colega? Am făcut ce mi-ai zis tu.

- Ce ți-am zis eu, ce? - Nu mi-ai zis tu să-mi găsesc o nevastă?

Asta am făcut.

M-am dus la rubrica de matrimoniale din ziar și am găsit ce căutam.

Doamnă experimentată, ofer clipe de vis domnilor generoși,

satisfacție garantată, rog seriozitate.

Am sunat, și ce crezi? Mi-a răspuns Tanța.

- Bine, dar Tanța e… - Auzi, eu sunt fată muncitoare.

Cornele, dar nu mă așteptam să ajungi în halul ăsta de jos,

încât să apelezi la…

Ai grijă, fă!

Doamne experimentate în domeniul satisfacției garantate

pentru cămașă?

Dar care-i treaba, doamna doctor, că te simt cam geloasă.

- Eu geloasă, pe ce? - Pe situație.

Doamne ferește!

Nu-i normal să câștige și fete muncitoare ca noi un ban în plus.

Dacă voiai să-l ții lângă tine, trebuia să i-o calci mai des.

Dar eu nu vreau să i-o calc deloc!

Păi, asta-i problema, că nu i-o calci.

Vă ia Dumnezeu mințile

cu carierele voastre și cu dicționarele voastre

și uitați că are și bărbații problemele lor.

Nevoile lor!

O cămășuță călcată, o rufă svântată,

o ciorbiță caldă pe masă.

Să fie sănătoși!

Să fie sănătoși. Așa ziceți toate. Și după aia, cine se supără?

Când vin la noi să se rezolve, păi tot voi, păi e normal?

Scoate-o pe asta! Așa, să știi că anunțul ăla n-a mințit, duduie.

Chiar știi să oferi clipe de vis domnilor generoși.

Știi ce, Cornele?

Nu e problema mea cum îți trăiești tu viața

alături de doamna ta experimentată și ce te face pe tine fericit,

din partea mea poți să-i dai nu numai cămăși, și izmene să-ți calce

și poate dacă vrei și o mașină de spălat de chiloți,

dar la serviciu nu încurcăm munca cu plăcerea.

Stai fără grijă, colega. Altceva n-am în cap, decât munca.

Și acuma pot s-o fac.

Doinița, ți-am făcut un ceai fierbinte.

- De ce? - De lămâie?

De ce mi-ai făcut un ceai fierbinte? Sunt 1000 de grade afară, ce-ai?

Pentru varicelă, mă.

Varicela e cu bube pe piele, nu cu dureri în gât, Marcele.

Atunci, vrei să-ți fac un ceai pentru bube?

Marcele, n-am nicio bubă, ești chior?

Stai într-un loc, că mă enervezi. Stai într-un loc!

Vino-n-coa!

Marcele, ia uite-te!

În mașina aia de afară sunt doi oameni?

Ia du-te și vezi!

Doinița, e a treia oară când îmi zici să ies.

Parcă ziceai să nu ieșim!

Și acuma îți zic să ieși și să verifici.

Ce să verific?

Dacă sunt doi oameni în mașina aia de afară.

Și dacă sunt, zi-le să plece, că am varicelă.

Nea Marcele, hai că începe concursul, nu vii?

Aș veni, Grigore, dar…

Un rege nu-și părăsește niciodată regina când face varicelă.

Pe de altă parte, dacă regina minte că a făcut varicelă,

atunci cine e nebunul?

- Doinița. - Să știi că am verificat.

- Nu e nimeni în mașina din față. - Ce bine!

Dar cred că am văzut două persoane într-o mașină mai încolo.

- Unde? - În capătul străzii, la Stănică.

Du-te și verifică.

Eu așa am vrut să fac, dar am zis să te întreb.

Nu ies din cuvântul tău.

Foarte bine ai făcut, dar acum du-te și verifică.

- Du-te, du-te! - Da, da.

Am venit. Hai, să-i dăm drumul!

Repede, repede.

Cornel e major, e vaccinat, poate să facă ce vrea cu cine vrea.

Nu mă deranjează. De ce m-ar deranja

că în loc să se bazeze pe ajutorul unei colege,

preferă să apeleze la o zdreanță.

Și Bulă îl întreabă pe taică-su:

„Tată, tu unde te-ai însurat? La starea civilă sau la biserică?“

„La beție, băiatul meu!“

La beție!

Te-ai prins? Era beat.

Și dimineață s-a trezit însurat gata.

- Dar p-ăla cu peștele îl știi? - Nu.

Care-i asemănarea dintre un pește și un preot?

Amândoi zic: „Du-te cu Domnul“.

Te-ai prins? Peștele de curve!

M-am prins, m-am prins.

Dar pe ăla îl știi cu elefantul și șoricelul?

Nu-l știi. Ți-l spun eu.

Elefantul se uită la șoricel:

„Uită-te, bă, la tine ce mititel, ce amărât.”

Dar șoricelul îi spune elefantului:

„Da, dar eu când am fost mic am fost și bolnav.”

Te-ai prins, te-ai prins? Adică șoricelul era mai mic decât elefantul.

Așa, așa.

Șah mat.

Doina, niște persoane suspecte se plimbă pe afară.

- Mă duc să văd ce-i cu ei. - Du-te, du-te.

Șah mat. Țineți-mi locul cald că vin imediat.

Doinița, doi inși într-o mașină albastră. Cum m-am apropiat de ei, au fugit.

- Ce fac, mă duc după ei? - Du-te, du-te, Marcele!

Șah mat.

Bravo, nea Marcele. Ești în semifinală.

Păi, da, cum? Doi inși într-o mașină albastră.

- Ce? - Nu. Am vrut să zic că mă bucur.

Grigore, hai că vin imediat!

Trei inși, mașină neagră, doi pietoni cu doi câini. Nebun la C3.

- Poftim? - Ce?

Ce-ai zis?

- Când? - Acu.

Trei inși, mașină neagră, doi pietoni cu doi câini.

- Nebun la? - C3?

Marcele, ai fost pe ascuns să joci șah în loc să verifici în stradă?

- Nu mai ieși din casa asta viu! - Bine, dragă.

- Sică, eu nu vreau să fac asta. - Hai, nu mai fi și tu așa!

Stai acolo, nițel întins, așa, frumos.

Și când vine de la UE, ai deschis capacul și…

De ce?

- Că asta vor străinii să vadă! - De ce?

Că sunt nebuni la cap, eu știu de ce? Stai acolo!

Sică, eu când eram mic am rămas închis în lada de la pat.

Bă, Găbițule, nu pățești nimic. O să fie liniște ca la tine în cap.

- Hai! - Sică, nu-mi place asta!

Ești culmea, să mor eu!

Zici că nu te-ai ascuns niciodată într-un coșciug.

Stai acolo liniștit! Pune dinții ăia în gură!

Vin ăia de la UE, deschizi capacul și…

Ia!

Hai, te mai gândești. Ai grijă acolo.

Așa!

Așa, mânca-ți-aș gura ta.

- Sică, e întuneric! - Păi, deschide ochii, bă!

- Colega. - Da, Cornele.

Ai avut dreptate.

A fost deplasat din partea mea să te rog să-mi calci cămașa.

- Și mi-am dat seama de treaba asta. - Mă bucur.

La urma urmei, ești medic, ești consilier local.

Da, bravo, bine că ți-ai dat seama.

- Nu e treaba ta să faci așa ceva. - Exact.

Nu mi-a trecut nicio clipă prin cap că tu nu știi să calci o cămașă.

Asta! Asta ai înțeles tu? Că nu știu să calc o cămașă?

Nu-i o rușine, colega. Tanța mi-a semnalat problema.

Eu știu că există ceva pe lumea asta la care te pricepi foarte bine.

Știu, Grigore, știu că e semifinală, dar ce vrei să fac?

Mai trage și tu un pic de timp, că vin.

- Marcele, cu cine vorbești la telefon? - Cu nimeni.

Vino la televizor, acu!

Marcele, sunt cu ochii pe tine, ca pe butelie.

Să nu pleci de aici, că te-am ars.

Da, dragă.

În lumea bursucilor, femela e de o ferocitate rar întâlnită.

Masculul bursuc are mari probleme.

A părăsit vizuina conjugală, deoarece femela nu-l lăsa.

Pentru micul mascul, asta e șansa vieții lui.

Femela și-a lăsat garda jos

și astfel, în sfârșit, poate spera la libertate.

Haideți, aici aproape! Imediat ajungem!

Ce zice, mă?

Nu știu. Dracu știe? Că eu înțeleg ceva de mărci.

Ce faci, mă, frumosule!

Asta e gagică-ta? Că dacă e gagică-ta o rup!

- Dracii o ia! - Oameni buni!

Eu știu de ce ați venit la noi, nu vă mai ascundeți după degete.

Eu știu ce căutați în Mangalaița. Cum am investit banii europeni.

Poftiți, intrați. Haideți, haideți, haideți.

Haideți! Pregătiți-vă să fiți șocați.

Pregătiți-vă să vă înghețe sângele în vine.

După 1000 de ani de somn, vă prezint pe Contele Dracula!

Atracție sponsorizată din bani europeni.

Contele Dracula!

Contele Dracula!

Hai, mă, odată, Gabi, ce faci?

Alo, Contele Dracula!

Ăsta e nea Florică care a murit ieri, săracu!

Dumnezeul să-l ierte, că mare bețiv era!

Bă, dar unde-i Gabi, mă?

Păi, înseamnă că nu poate să fie decât într-un singur loc.

Nu, nu, ieși! Ieși afară!

Cămașa în pătrățele inspira seriozitate, eficiență matematică,

dacă nu te pricepi, nu pune mâna!

Nu eu ți-am ars-o, pârlitule!

Ce femeie arde cămașa care inspiră seriozitata unui bărbat?

Ce bărbat cheamă curve să-i calce cămășile?

Eu am chemat o femeie experimentată.

Femeia asta experimentată nu lucrează pe gratis,

călcatul costă dublu decât culcatul.

Ăsta-i furt pe față!

Hai, scoate banii!

După ce mi-ai ars cămașa mea care inspiră seriozitate,

mai vrei să te și plătesc?

Nu-ți dau niciun ban!

Scoate banii, că dai de dracu.

Nu!

Fir-ai al dracu de pârlit!

- Acum plătești? - Cămașa mea norocoasă.

Nu!

- Acum plătești? - Nu!

A ascuns toate încălțările.

Incredibil! A ascuns toate încălțările.

Păi, ce-ai făcut, nea Marcele, abia ai ieșit din duș?

Da, ce să…

Hai, joacă odată, că trebuie să te întâlnești cu Mickey Mouse

să-i dai papucii înapoi.

Râdeți voi, dar după ce o să câștig eu a treia oară la rând

trofeul „Ciocârlia Carpaților“, nu mai râdeți voi așa tare.

Hai!

Afară cu porcii capitaliști din țară! Jos imperialismul!

Oameni buni, a fost o neînțelegere! Haideți înapoi, Mangalaița!

Hai să bem o țuiculiță! O poveste de Manole Manolache. Haideți!

Frumosule!

Frumosule, să-mi dai Add pe Facebook. Flori cu „y“ popa.

Și să trimit acolo niște poze d-alea șmechere de o să mori după mine,

tu dă-mi acolo Add.

Băi, n-o asculta, că te face! Băi, nu fi prost, mă!

Pleacă, mă, țăranco, de-aici!

Haideți înapoi în Mangalaița!

Auzi, frumoaso, rămâi aici în Mangalaița?

Oh, mânca-ți-aș gura ta, rămâi aici cu mine.

Facem mare… Facem o nuntă d-aia hoață!

Cămășuțele lu’ tata!

Cămășuțele lu’ tata! Cine v-a nenorocit?

Of, of, of, of.

Măi, Cornele, vai, săracul de tine.

Nu mai răsuci și tu cuțitul în rană, colega.

Destul că-mi plânge sufletul pe dinăuntru.

Departe de mine gândul ăsta. Nu asta am vrut să zic.

Am vrut doar să remarc anumite aspecte.

Ce aspecte?

În ce hal a ajuns societatea în ziua de azi,

că nu poți să ai încredere nici măcar într-o curvă

să-ți calce o cămașă.

Mare adevăr ai spus, colega. Mare adevăr.

Da, dar nu e vina ta. Adică, nu asta vreau să spun.

Dar ce vroiai să spui?

Că nu te prea pricepi la oameni, asta vroiam să spun,

dar stai liniștit, că poate există ceva pe lumea asta

la care te pricepi și tu.

Ia uite! Ca să nu mai fii trist.

- Ce e asta? - O cămașă norocoasă nouă?

Doar nu vrei să mergi îmbrăcat în halul ăsta

la întâlnirea cu Comisia Europeană.

Nici nu știu ce să zic, colega. E minunată!

E foarte corespunzătoare.

E… boțită!

Cornele, nu începe iar!

Nu, dar ăsta e adevărul, colega.

Nu pot să îmbrac o cămașă mototolită. Nu e corespunzător.

- Cornele, te rog frumos. - E păcat de Dumnezeu, colega!

Dar ce-or să creadă oamenii ăia despre mine după aia?

Șah mat.

Bravo, Lușule, bravo.

Ai ajuns în finală. Ai emoții?

- Doinița, eu… - Eu zic să ai!

Păi, după ce termin cu tine,

o să vezi pe diagonală, uite-așa, în toate direcțiile.

Pot să-ți explic.

Ce să-mi explici, de ce ai ieșit din casă?

Ți-am zis eu să ieși din casă? Acuma ne-a văzut tot orașul.

Păi, de ce să nu ne vadă?

Păi, pentru că dacă ne vede tot orașul, ne vede și ăia de Iuniunea Ieuropeană

și văd că n-am varicelă!

- Păi, n-ai varicelă! - Păi, bineînțeles că n-am.

Dar eu am zis că am.

Că dacă vine controlul ăsta de la Iuniunea Ieuropeană

să nu mă găsească, dar te interesează pe tine de mine?

Te interesează numai de pătrățelele stea albe ale tale și de…

Ia uite, mi-ai luat papucii!

- Plec. - Doinița, stai!

- Nici nu mai stau! - Stai, mă, puțin!

- Nu știu dacă pot s-o fac, colega. - Poți. Trebuie să ai încredere în tine.

- Mi-e frică. - Alungă frica.

Te concentrezi pe ce ai de făcut.

- Dacă greșesc? - Nu, n-ai cum să greșești.

Eu sunt, aici lângă tine, și te susțin.

O fac! Să știi c-o fac, colega!

Bravo!

Ia uite!

Sunt cel mai mare călcător de cămăși din lume!

Da, ești!

Nu știu, voi femeile, de ce vă plângeți atâta

când aveți de călcat o cămașă, când e simplu ca bună ziua.

Exact! Și uite ce bine calci!

Mâine îți aduc și eu o rochiță de la mine de acasă.

M-am gândit bine și mi-am dat seama că un singur lucru mai am de făcut.

Să-i găsesc pe străinii ăștia

care au venit în inspecție de la Uniunea Europeană

și să le spun că Doinița mea n-are nicio vină.

Și dacă e să tragă pe cineva la răspundere, să mă tragă pe mine.

Ia stați, mă, așa. Ce e aicea?

Marcelică, ăștia e control de la Iuniunea Ieuropeană

care a venit să ne facă nouă necazuri.

Dar noi suntem șmecheri și tari pe poziție

și nu-i lăsăm să plece.

Măi, oameni buni, voi nu sunteți întregi la minte?

Ăștia nu sunt, mă, de la nicio Uniune Europeană.

Dar de unde-s, bă?

Ăștia sunt băieții lui sor-mea din America, domn primar.

John și Mary.

Ce-s ăștia?

Băi, voi știți o boabă românește, mă?

Aoleu! Păi, atunci cum dracu ne înțelegem, mă?

N-am dreptate, mă?

Ba da…

Da, că…

Hai, nea Mihai, că m-am speriat.

Bre, dar lasă-l pe Ceaușescu ăsta…

Hai, vino!

Nu mai veni, bre, lasă că până ajungem cu matale acolo,

ne trece viața pe lângă noi.

Nu știi engleză, știi rusă?

Cum se zice la Ceaușescu în rusă?

Ceaușescu!

Nu e bre așa!

Cine copilași nu are, Nu știe ce-i supărare

Cine copilași nu are, Nu știe ce-i supărare

Domn primar?

Mă, Mitică, credeam că tu mi-ai trimis Iuniunea Ieuropeană pe cap, mă.

Din cauza la coșurile alea de gunoi.

E birocrație mare și la ei, înseamnă că nici n-a ajuns

sesizarea pe care am făcut-o eu.

- Ce sesizare, mă, nenorocitule? - Hai, noroc!

Mai ești supărată pe mine, Doina?

Mereu, Marcele, îmi place să fiu pregătită.

Mai ales acum de când am aflat că ai vrut să-mi iei, așa, apărarea

de unul singur în fața Iuniunii Ieuropene.

Regina trebuie apărată, draga mea.

Termină, odată, cu prostia asta de șah.

Oricum nici n-ai câștigat concursul ăla!

Nu anul ăsta.

Ai văzut, colega, că funcționează cămașa norocoasă?

Am îmbrăcat-o și a dispărut controlul de la Iuniune.

Mai lasă-mă, Cornele, cu cămașa ta…

Data viitoare îți iau o cămășă de forță.

Auzi, mă, Sicuță?

Mă, ai avut dreptate, cu străinezul ăsta, mă.

De ce?

Nu e, mă, nicio treabă cu el.

E nepotul lui Marcel, îți dai seama ce prăpădit e, ce dracu să fac cu el?

Adevărat.

Dragi mangalițeni, în cinstea oaspeților noștri americani,

care, slavă Domnului, nu sunt din Uniunea Europeană,

să ascultăm imnul Statelor Unite ale Americii.

I-auzi, ia!

Adevărat!