Original subtitles

Pregătește-te să mori, trădătorule!

Copii ai cetății!

Muncitori, negustori, țărani, sau cărturari,

am îndurat destul jugul dușman, risipa și tăierea banului public,

măcar acum în ceasul târziu înșfăcați sabia, bâta de baseball sau sapa

și să alungăm dușmanul roșu dintre noi, fiecare seceră, sapă, stea sau semilună.

Au, au, au!

Hau!

Bravo, bis, bis!

Anul acesta se împlinesc 343 de ani

de atestare documentară a Mangaliței

și m-am gândit să sărbătorim cu un târg frumos și un spectacol istoric.

Mangalițenii sunt morți după pâine și circ.

Și cultură.

Am spus pâine și circ pe gură… Nu.

Vreau să zic: istorie și cultură.

Stelu, permite-mi să fiu regina ta.

Îmi pare rău, Emiluță,

dar nu poți să fii tu regină, eu am altă regină.

Regina mea e Mangalița.

Pot să-ți fiu fată în casă.

Domnitorii ăștia erau niște desfrânați,

se încurcau cu slujnicele și le făceau copii din flori.

Emiluța, Emiluța, te rog eu frumos, te respect prea mult.

Nu mă mai respecta, Stelu. Folosește-mă. Pot să fac orice.

Uite, știi ce?

Ai putea să fii prințesa străină închisă în turn și să coși toată ziua?

Bine, dar eu speram să petrecem mai mult timp împreună.

De-asta am și acceptat să vin aici la punctul de prim-ajutor.

Tovarășa doctoriță, avem un caz.

- Dă-l încolo că nu moare. - Ăsta moare!

Aș vrea să stau mult cu tine, dar ești ocupată.

Cazuri după cazuri, hai că vorbim mai târziu, da?

Ce-avem?

Cetățeanul ăsta zice că c-a accidentat cu un cabanos.

I-am zis de o mie de ori: „Mestecă, Marcele“.

Dar, ce, m-a ascultat? Nu.

Aici facem grătar, nu mâncăm grătar.

Ia uite, aoleu!

Vai de mine!

Gata!

Să dea naiba să mai bagi ceva în gură, că nu știu ce-ți fac.

Treci înapoi la tarabă!

Mulțumesc, Emilia.

- Eu am terminat aici. - Unde vă grăbiți, tovarășa doctoriță?

- Mai e pacienți. - Ce pacienți?

A venit o doamnă care are un mic blocat într-o ureche.

Ia zi, fata logofata mea, vești bune la împărăție?

Vești bune, barosănia ta!

Până acum s-a vândut 10 butoaie de bere, 10 litri de vin,

20 de kile de carne de porc și 30 de kile de carne de oaie.

Și un piept de pui.

- Cine a luat piept de pui? - Bozovici.

Dacă adunăm banii de pe chirie tarabe,

cu banii de pe încasări și cu banii de pe sponsorizări,

și scădem banii de la cei care au cerut bon,

iese un profit de 200%.

Cifre bune, cifre bune, logofăta mea,

dar tu crezi că strămoșii noștri s-au jertfit doar pentru 200%?

De unde să știu, i-am cunoscut?

Străbunii noștri s-au jertfit pentru minim 400%.

Hai, dă fuga la tarabe și spune la dregători s-o dreagă.

Da, ce, noi am făcut târgul ăsta ca să ajungem săraci?

Noi am făcut târgul ăsta ca să luăm de la săraci.

Hai noroc!

Luminăția ta, am prins iscoada turcească.

- Îi tăiem capul? - Nu, spătare.

- Îl sfârâim cu fierul înroșit? - Nu.

- Îi întindem mădularele pe roată? - Relaxează-te, spătare Cornel.

Îl tragem în țeapă!

Am glumit. Dați-i drumul!

Dar e iscoada turcească, Măria ta.

Foarte bine, lasă-l să povestească și la alții despre noi.

Desfă-i gura!

Au!

- Domn primar, protestez! - E dreptul tău, iscoadă Mitică.

Am zis de la început că n-am chef să intru în jocul ăsta.

Nu vreau să joc în nicio reconstituire istorică.

- Iscoadă, Mitică, tu ești turcul. - Nu vreau să fiu turcul.

Nu vreau să fiu nimic!

Trebuie să fii turcul, nu înțelegi? Vrei să-ți spun iar povestea?

- Nu! - Hai să ți-o spun!

Acum 343 de ani, turcii au răpit-o pe domnița Mangalița…

Fata dlui Manolache.

Dl Manolache s-a luat după ei împreună cu căpitanul Alecu…

Și i-au bătut pe turci de au făcut pe ei.

Și de bucurie au dat numele locului de Mangalița.

Eu sunt Manolache, tu ești turcii, punct.

Nu vreau să fiu turcii, punct.

Și oricum festivitățile astea sunt o bătaie de joc.

O risipă din banul public.

Din banul public!

Am venit. Ce trebuie să fac?

Domnița Mangalița! În sfârșit!

- Ioana este domnița Mangalița? - Păi, da.

Atunci, rămâne stabilit. Eu sunt turcii, punct.

Îmi place de Ioana, într-un mod strict intelectual.

Adică, mi se pare că are un intelect mare și e atrăgător.

Asta nu înseamnă că ea nu este OK și din punct de vedere fizic.

Este chiar foarte… corespunzătoare.

MICI MICI DE MANGALIȚA

MICI MARI DE MANGALIȚA

Auzi, Găbițu’?

Tu știi ce s-a schimbat de la 1600 până acuma?

Ce?

Nu mai e violență, măi, frate!

S-a umplut lumea de fătălăi, de copii, de femei…

Dar dă și tu mai pe centru, ești nebun?

Înainte dacă te supăra unul, jap, îi zburai scăfârlia!

Se uita un fraier așa urât pe tine,

îi ardeai casa, îi furai caii, îi luai nevasta.

Mamă, să te ferească sfântul acuma, mă, nene, să-i mai arzi casa unuia,

sau să-i furi nevasta, vai de capul meu!

Te judecă toată lumea!

Știu eu ce să zic, măi, Sică, mie nu îmi prea place violența.

Văd.

Ne-am îndepărtat, mă, Găbițule, de ce înseamnă să fim oameni, măi, frate.

Mă, trebuie să cotongim alți oameni.

Dar, stai liniștit, stai liniștit. Pe mine nu mă schimbă nimeni, nu, cumetre.

Eu rămân om până mă doare mâna.

Să moară mama mea dacă am bătut vreodată vreun cetățean, mă Tudorică.

N-am atins pe nimeni, nici măcar cu o jignire, nici cu o floare.

Nici…

Zi, mă, Găbițule, și tu ceva!

Cu o floare n-a dat niciodată.

Atunci de ce a venit ăsta și a făcut plângere?

- Plângere că ce? - Că l-ai agresat fizic și psihic.

Fizic și psihic? Nu-mi aduc aminte!

- Că l-ai ușurat de bani. - Doamne, Dumez… Nu știu.

- Că l-ai discriminat etnic? - Etnic? Ce etnie e?

Are o bunică bulgăroaică. Să știi că vrea să te dea în judecată.

- Pentru bunica bulgăroaică? - Pentru bătaie.

Dar n-am bătut pe nimeni cu nicio bunică bulgăroaică, mă, Tudor.

Dacă iese proces, este groasă, Sică. Faci pușcărie.

Să fac!

- Rămâi fără serviciu. - Aoleu!

- Plătești daune. - Aoleu!

Cel mai bine, vă înțelegeți.

Ne înțelegem, mă. Hai, că oameni suntem.

Ne înțelegem.

- Zi cum îl cheamă pe ăsta. - Ilarie Georgescu.

- Ilarie Georgescu? - Da.

- Mi-a făcut mie proces? - Plângere.

- Plângere? - Vrea să-ți facă proces.

- Da? - Da.

Nu fac nicio înțelegere cu boschetarul de Ilarie Georgescu!

Nu sunt eu prost, mă?

Că nu l-am bătut bine de la început, trebuia să-l calc în picioare. Tu-i…

- Ziceai că nu l-ai atins. - Jur, o palmă nu i-am dat.

Asta pentru că palma doare,

palma nu le dau bărbații, le dă muierile.

Lu’ ăsta, Ilarie Georgescu,

ultima oară când l-am prins la ciordit, numai cu bastonul i-am dat.

Eu nu primesc ordine de la secretare.

Deci, nu e ordin de la mine, e ordin de la domn primar, da?

Și vezi că eu nu sunt secretară, eu sunt logofată.

Dacă domn primar vrea să creștem vânzările,

să vină să ne zică el.

Ia uite, după ce că stăm aici în fumul ăsta și ne stricăm sănătatea…

Nu ne spui tu ce să facem! Boierii nu se amestecă cu iobagii!

Vorbește, bre, frumos, nu ți-e rușine?

Fetițo, eu sunt spătarul cetății. Îți tai capul doar dacă te uiți la mine.

Nu te uita la mine!

Te-ai uitat la mine? Te iert de data asta!

Dacă aș fi o fată fină, mi-aș vedea de treaba mea.

Că nu e treaba mea!

Eu nu sunt fată fină, eu sunt fată de la țară.

Și când se trezește boierii ăștia să mă calce pe mine pe bătături,

eu pun mâna pe arme, cum zicea domn primar.

Fac răscoală ca la ’907.

Împărăția ta, șezlongul cetății.

Aoleu, nici nu mă uit la matale, să nu te deochi.

Ce vrei, colegă iobagă?

Nu zic că am tras cu urechea

la ce vorbea domn primar cu președintele de Consiliu Județean…

Ai tras cu urechea când Stelu vorbea cu președintele Consiliului Județean?

Tocmai am spus că nu. Dar dacă matale nu ești atent.

- A zis de mine? - A zis și de matale.

Dar știi ce-a mai zis?

Am auzit eu, așa, întâmplător, prin ușa închisă,

că domnul primar organizează un concurs secret.

- Concurs secret? - Concurs secret.

Care vinde mai mulți mici dintre matale și doamna directoare câștigă.

Ce câștigă?

Cum ce câștigă? Postul de viceprimar în Mangalița.

Pac, care vinde mai mulți mici, câștigă vicele. Se face vice.

Știi ce-a mai zis?

Că cei mai adevărați mici din Mangalița, care sunt?

Păi, care sunt? Ăia mari!

Dar să nu mai spui, că dacă află ăștia… și știi cum e…

- Așa e. Că dacă ar auzi și alții… - Păi, da.

Florico, nu vrei tu să mă ajuți cu micii ăștia, te rog?

Nu pot, nea Cornele, deci chiar nu pot.

Eu, o simplă țărancă, iobagă, să mă bag, nu pot,

că, stric reputația la târg, aici, și mata ești boier, adică nu mă…

Florico! Îți dau o săptămână de concediu în plus la vară.

O săptămână de concediu? Hai că așa mai vorbim de-acasă.

Ia dă micii ăștia, că mă bat cu ei cu mâna goală.

Am să te duc la mine în harem și am să-ți fac lucruri, ghiaro!

Ghiauro!

Ghiauro, da…

Poți să-mi faci ce vrei, păgânule,

Nu am să-mi trădez niciodată credința și țara.

Serios, pe bune?! Cine a scris, mă, tâmpenia asta?

Să fii sănătoși cu țara și cu credința voastră.

Nu-mi sacrific corpul pentru nimeni.

Oricum, cred că este într-un sens metaforic.

Nu-i nici un metaforic.

Ca să nu mai zic că femeia aia e fragilă și neajutorată.

Și are nevoie de un bărbat puternic ca să o ajute.

Hai, să-i dăm și femeii o sabie

și să vedem, poate se descurcă și singură, nu?

Da, da, de ce nu?

Apropo de asta.

Nu că aș insinua eu că tu n-ai fi în stare

să îți procuri și singură o cafea,

doar că, mă gândeam că dacă vrei, mă gândeam că…

deci doar dacă vrei, mă gândeam că poate…

doar dacă vrei, mă gândeam că într-o zi,

- …poate putem să… - Să ce?

Ia mâinile de pe ea, câine nemernic sau vei simți oțelul spadei mele.

Nicu? Ce faci aici?

Eu l-am adus. E vreo problemă? Mitică, fă cunoștință cu căpitanul Alecu.

Care Alecu? Care tunde oaia și berbecu?

Nu, nu, nu, nu. Care salvează pe prințesa Mangalița.

Și-i toarnă nouă plozi.

Îmi permit să mă amestec în viața purcelușei mele?

Nu, ferească Dumnezeu!

Dar am și eu voie să am o părere? Da.

Și părerea mea este că ta-su lui Nicu e milionar

și n-ar fi rău să deschidă o fabrică la noi în oraș.

Ca să întărim familia.

Că așa s-au întărit toate familiile celebre.

Familia Rockefeller, Familia Kennedy,

Familia Flinstone…

Toți!

Prea scumpă și fragedă domniță, a trecut prea mult

de când calda adiere a umbrei dumitale mi-a alinat singurătatea.

- Ce zice ăsta aici? - Zice că i-a fost dor de ea.

Rogu-te, dă-mi voie să-ți rostesc câteva slove de taină

într-un cotlon mai ferit ochilor.

Ăsta vorbește în română?

Zice că vor să vorbească între patru ochi.

Bine, hai, cum vrei!

Păi, și ce facem? Pleacă cu ăla?

Bă, ce ești nebun?!

Ăsta moștenește 50 de milioane de dolari dacă crapă tat-su!

M-aș duce și eu dacă n-aș fi creștin ortodox.

Tu credeai că Ioana mea rămâne cu un sărăntoc ca tine?

Odată, când m-a părăsit iubita, am mâncat șase kile de banane.

- Aoleu! - Da.

- Întreabă de ce. - De ce?

De supărare.

Am citit undeva că poți să te sinucizi dacă mănânci multe banane.

- Dar nu te-ai sinucis. - Nu m-am sinucis.

- Așa. - Era să mor de balonare.

- Și vezi, n-ai murit. - N-am murit.

Dar ce voiam să-ți zic, Sică. Că nu e bine să faci lucruri la supărare.

Eu zic să te mai gândești dacă să te vezi cu Ilarie.

Ita la el! Mă, tu așa mă știi pe mine, mă?

Că-mi ies din fire, că sar calul?

Stai, mă, liniștit, că nu-i fac nimica, decât vorbesc cu el.

- Ce face dl Ilarie? A făcut bubița? - Da, dl șef.

- Dar cum ai făcut bubița, dl Ilarie? - Păi, m-ați bătut dvs, dl șef.

Păi, vezi, asta e o minciunică!

Dacă te băteam eu, nu te mai ridicai în picioare.

Păi, nu mai pot să mă ridic în picioare.

I-auzi!

Da. Nici nu mai pot să merg.

Doctorii se întreabă dacă o să mai pot merge.

I-auzi!

Și pentru atâtica lucru, ce te-ai gândit tu?

Să fii sifonel, da? Să-mi faci mie în necaz, da?

Bun. Dle Ilarie, dacă nu vă simțiți picioarele,

înseamnă că n-o să simțiți nici asta.

- Sică, ce faci? - Taci din gură, știu eu ce fac.

Ce zici, nimic?

- Sică, stai! - Lasă-mă-n pace!

Ia ține asta!

Dl Ilarie, dar chiar nu simțiți nimic?

Înseamnă că nu m-ați mințit, dl Ilarie.

Păi, dacă nu vă simțiți picioarele, înseamnă că n-o să simțiți nici asta.

- Sică, nu! Stai, nu! - Dă-mi drumu!

Lasă-l că se preface!

Stai în picioare!

Stai în picioare!

Lasă-mă!

Nu! Vă dau în judecată!

În Mangalița se dă o luptă ascunsă. Care sunt micii adevărați.

Micii mari, strămoșești, sau micii mici aduși de turci?

Dar astăzi, gata, s-a terminat!

Un mare micar, va ajunge viceprimar.

Hai la micu’ mare!

Micul nostru-i cel mai bun, E mare cât ursul brun!

Haideți, doamnă!

Micul nostru are școală, Vindecă de orice boală!

Ia uitați, doamnă, ăsta se potrivește cu bluza aia perfect.

Și cu broșa!

Nu mă interesează, Flori, Adică, nu vreau să știu neapărat.

Da… e așa o curiozitate,

care nici măcar nu e o curiozitatea de-a mea.

Da.

Da, Marcele. Las’ că m-am prins, stai linștit.

Dna directoare vrea să știe ce e cu agitația asta

de s-a făcut aicea, mare vânzare la noi.

Bine, mă, Marcele, hai că-ți zic,

dar nu zici la nimeni, dacă se află…

Nu, Flori, mormânt.

Concurs de vândut mici?

Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o.

Asta mi-a zis Flori. Mici mari, mici mici.

Ai înțeles tu prost. N-are cum!

În primul rând, singurii mici adevărați, sunt micii mici.

În al doilea rând, Domn primar n-ar face niciodată

un concurs de vândut mici să-și aleagă vicele.

M-ar pune direct pe mine. Sunt mâna lui dreaptă, nu?

Hai la micii mici mici! Să-i batem pe inamici!

Ia micu cu vitamină, Și-ai să ieși cu burta plină!

Hai, mă!

Și până la urmă ce să vadă la un sărăntoc ca mine?

Nici măcar n-am avut curaj să o invit la o cafea.

N-ai avut curaj să inviți la o cafea pe cine?

Pe… nimeni.

- Așa de repede te-ai întors? - Hai, lasă, nu-mi mai aminti!

- Și Făt Frumos? - Nu contează.

- Hai, hai să mergem! - Unde?

Oriunde. Dar arată și tu mai multă inițiativă.

Eu credeam că trebuie să mă răpești și să mă duci în haremul tău.

Hai!

Ia, stai așa! Ține aici presiune. Așa.

- Cum adică, mă, te-a pocnit și a fugit? - Din seninul cerului!

- Păi, de ce? - Nu știu.

Eu îmi vărsam sufletul și inima și ea mi-a dat un pumn în inimă și suflet,

dar mai ales în nas.

- Dar nu i-ai spus câți bani ai în cont? - I-am zis.

I-ai zis că o s-o plimbi prin lume?

I-am spus.

I-ai spus că n-o să mai muncească?

I-am spus!

- Păi? - M-a pocnit.

Eu nu înțeleg. Fii-mea nu e așa de proastă să dea cu piciorul la asta.

Eu o prețuiesc, dar m-am săturat.

Dacă nu vrea, să zică, mai sunt și alte fete.

Să știi că te înțeleg perfect.

Stai, nu te ambala așa.

Ioana te iubește, dar așa ne manifestăm noi iubirea în familie, mai dur.

La mine la căsătorie au fost 32 de spitalizări.

Uite cum facem!

Mergem amândoi, te facem gigea, și vorbim cu ea. E bine așa?

Hai, măi, băiete!

Hai, fiule!

Pot să-ți spun fiule, da?

Cu mine cum rămâne?

Tovarășa doctoriță, a venit un cetățean, care zice că a mâncat ceva de pe jos,

și nu mai vede.

Planul lui Sică de a-i cere scuze lui Ilarie n-a mers așa cum trebuie.

Dar măcar am reușit ceva. Să-i rupem scaunul cu rotile.

- Se preface, mă, Găbițule, mă! - Nu se preface.

- Se preface! - Nu se preface!

Nu l-ai văzut cum se preface?

Sică, nu se preface. Nu-și mai simte picioarele.

Mamă, dacă mă lăsai să-l pârlesc cu brichețica aia,

să vezi tu cum și le simțea.

Sică, abia l-am calmat! Voia să cheme poliția.

- Io-s poliția, bă! - Poliția adevărată.

I-am zis că ești bolnav cu nervii, că ești sub tratament, să te ierte.

A zis că se mai gândește la judecată, dar vrea să faci ceva pentru el.

Nu fac nimic! Mor cu el de gât!

Sică, tu vrei să te dea afară din cauza lui Ilarie?

Ce vrea să fac?

- Unde mergem? - Nu vreau să te deranjez prea tare.

Ziceam să mergem la covrigi,

apoi la bâlci, să beau o bere, două, să mănânc o plăcintă…

Ești nebun? Ce eu sunt taxi-ul tău?

Șefule, dacă te ambalezi așa

poți oricând să mă lași la avocat să semnez plângerea.

La care covrigi, la ăia uriași sau la ăia mari?

La ăia de departe!

Hăis!

Di!

Uitați, și poftă bună. Să mai veniți la noi, da?

Hai, Marcele, și tu mai repede.

Hai mai repede, că până termini tu micii ăștia, intră Euro în circulație.

Mă mișc cât pot de repede pot, dar sunt mulți de făcut.

Normal că sunt mulți, dacă sunt mici, nu?

Nu putem și noi să-i facem mai mari, așa ca Flori?

Ei, Doamne!

Las-o în pace pe Flori și stai cu ochii în micii tăi.

Nu știu de unde a învățat fata asta să facă micii așa de mari.

Noi suntem familie tradițională. Facem micii cum i-a lăsat Dumnezeu, mici.

- De ce? - Cum de ce?

Ți-am mai explicat de ce, Marcele.

Cu cât sunt mai mulți mici mici, cu atât vindem mai mult.

Cu cât vindem mai mult, câștigăm mai mult,

și cu cât câștigăm mai mulți bani, cu atât ajung eu mai repede vice.

Ai înțeles?

Zici tu că o să vindem mai mulți mici mici?

Că mie nu mi se pare.

Cât să fie? Unul sau doi? Unul.

Florico.

Cât vrei să vii să faci micii mici la mine?

- Nu pot, doamna directoare. - De ce?

Eu sunt o simplă secretară, nu-mi iau o asemenea responsabilitate.

- I-am promis și lui nea Cornel. - Și ce dacă i-ai promis? Despromite-i!

Nu pot. Eu sunt fată de cuvânt.

Mi-a promis două săptămâni de concediu la vară.

- Hai, vino la mine, că-ți dau trei. - Faceți asta pentru mine?

Se poate?

Ia micul cu vitamină, Și-ai să pleci cu burta plină!

Așa, Flori, așa!

- Ia zi, mă, câți îți dau? - Doi.

- Pâine, muștar? - De toate.

Se face!

Colega!

Colega, ce faci? Tu ești micara cea mare!

Nea Cornele, mă descurc și cu d-ăștia mici.

- Ți-ai dat cuvântul! - Asta e, nea Cornele.

Trei săptămâni de concediu e trei!

Nu mor caii când vor câinii, colega.

- Ce faci, Marcele? - M-au dat afară.

Zic că fac micii mici prea mari.

Știu că pare greu de crezut,

dar eu n-am avut niciodată prea mare succes la fete.

Adică, vorbeam cu fetele, le câștigam încrederea,

dar după aia veneau alții și le scoteau în oraș.

Măi, fetiță, vrei să-ți zic eu unde greșești? Îți zic unde greșești.

Nu-l mai lăsa pe taică-tu să-și controleze viața.

- Mi-o controlează? - Hello! Glumești?

Ți-l bagă pe gât pe Nicu ăsta. Ce Nicu? Ce fel de nume e ăsta? Nicu!

E prescurtarea de la Nicholas Eduard Ionescu.

E văr de-al șaselea cu Casa Regală.

Ce să zic! Oricine e văr de-al șaselea cu Casa Regală.

Asta nu înseamnă că e și ceva de capul lui.

Și-a deschis firmă la 20 de ani.

- Și-a vândut-o pe bani mulți. - Oricine poate să facă asta.

- A luptat în Afganistan. - Mare brânză!

- Îi plac câinii și poezia. - Ce mă plictisește!

Ioana, ție îți trebuie un bărbat adevărat, un bărbat cu perspective,

un bărbat care să aibă niște propuneri concrete.

Mi-a propus să ne mutăm împreună.

Să călătorim în jurul lumii și să nu mai muncesc niciodată.

Ioana, e banal.

Tu trebuie să intri în sufletul tău și să te gândești sincer,

să te întrebi sincer, tu chiar ai nevoie de chestia asta acum?

Nu știu. De-asta m-am speriat și am fugit.

Ai fugit pentru că Nicu nu este bun pentru tine.

Nu?

Repetă după mine: „Nicu nu este bun pentru mine.”

Nicu nu este bun pentru…

Purcelușo, dar se poate să faci așa ceva? Se poate să fugi de Nicu?

De logodnicul tău?

E logodnicul tău?

- Ioana, e logodnicul tău? - Poate am omis să-ți spun asta.

Mă crede lumea cu bani Sunt încărcat de dușmani.

Mă crede lumea cu bani Sunt încărcat de dușmani

Că omul când are bani Atunci își face dușmani

Mulțumesc. Ia ajută-mă și pe mine, domnul șef.

Nu așa, cu muștar.

Și cu pâinică.

Și o înghețată mică.

- L-ai convins să renunțe la judecată? - Se mai gândește.

L-am dus până acum la covrigei, l-am dus la pariuri,

l-am dus la piață… Ce dracu s-o gândi atâta, nu știu!

Mâine vrea la cumpărături și după aia la doctor.

Bă, Găbițule, eu dacă-l mai car pe ăsta o zi întreagă, îmi bag picioarele.

Să mă dea afară! Să mă bage la pușcărie! Nu mai pot.

Sică, nu mai vorbi prostii!

Șefule, mai adu-mi și mie o bere, că nu mai pot de sete.

Hai, vrei să mă duc eu să-mi iau?

Stai, că de-abia ai băut. Stai dracului acolo liniștit.

Aoleu! Aoleu, șefule! Nu mai pot! Mă doare capul.

Ia uite, se desfac rănile! Șefule, mă ia să merg la avocat.

Ho, sărăcie, că mă duc acuma!

Băi, dar n-ai încercat și tu să fii mai ușor, mă?

Doar să atârni mai greu.

Of!

O vorbă din popor zice că răzbunarea e arma prostului.

Dar știți ceva? Mie îmi place să fiu proastă.

Nea Cornele, mata crezi că îmi place în ce situație am ajuns?

În ce hal am ajuns?

Să-mi vând eu talentul meu care-l am eu la făcut mici, pe ce?

Trei săptămâni de concediu? Se merită?

Nu se merită, Florico!

Aia zic!

Știi cum e, sunt fată din popor, de la țară, nu mă duce capul.

Florico, ajută-mă să fiu vice, întoarce-te la făcut mici mari

și-ți dau patru săptămâni la concediu. Fără discuții.

Bre, nea Cornele, eu vreau să te ajut, dar nu se poate, așa, pe față.

Trebuie să… Ascultă la mine ce ai de făcut.

Deci, ne-am înțeles în operațiunea asta, colegu',

sau nu ne-am înțeles?

Nu știu.

În acțiunea asta nu există nu știu. Există nu vreau.

Nu vrei să-ți ajuți un coleg? Asta zici?

Că dacă află domnul primar că nu vrei să-ți ajuți un coleg…

Nu, nu, nu. Să n-afle domn primar!

- Dacă află și sună pe știm noi cine… - Nu. Să nu sune pe mămica!

Atunci…

Da, Marcele, io ca io, dar matale? De ce faci asta?

Din dragoste, măi, băiete!

O iubesc pe nevastă-mea și micii ăia mici i-au luat mințile.

- Nu vă supărați, nu vă supărați! - Ce e? Ce e?

Cu cine să vorbesc dacă am găsit ceva într-un mic?

- Ce ai găsit? - Un medalion pe care scrie Rex.

Ce, mă, unde? Ia!

Oameni buni, nu plecați de-aici! Asta-i carne de porc adevărată.

Nu-l ascultați pe prăpăditul ăla! Veniți!

Poftiți la mici!

Micii noștri sunt cu substanță, Nu sunt făcuți din Zdreanță!

Micul nostru-i făcut la gram, Nu din carne de Ham Ham!

Marcele, cartonul!

Bravo, colega, bravo!

Acum am înțeles eu de ce ai spus că „Nu mor caii când vor câinii“.

Și de ce nu mai sunt nici câini prin oraș.

Ia!

Zece lei.

Mai dă 5 lei încoace!

Nu vă mai mișcați, dna Coca.

Nu am cum să vă scot săgeata asta înfiptă dacă vă fâțâiți atâta?

De patru ore nu fac altceva decât să scot chestii înfipte în oameni,

în loc să stau cu cel iubit.

Îl nenorocesc pe țapul ăsta bătrân dacă-l prind.

Cum ați reușit să pățiți așa ceva?

- A tras cu arcul în mine cu săgeata. - Da, văd, dar cine?

Țapul ăsta bătrân, că e săgeata dragostei că așa făcea oamenii pe vremuri.

Nu făcea nimeni așa ceva, pe nicio vreme.

Asta am zis și eu!

Țap bătrân, dacă te prind că… Doamne, iartă-mă, nu…

Să mai vii la mine la cafea. Ți-arăt eu ție.

- Cine? - Țapul ăsta bătrân.

- Tovarășa Cocuța, îmi pare așa de rău. - Ieși, țap bătrân!

Să nu te mai prind că râcâi pe la mine pe la ușă!

M-a cerut de nevastă acum cinci ani.

Acum patru ani ne-am despărțit, dar n-am anulat logodna.

- Ce era să fac? - Să-mi zici că ești logodită.

- Nu știu dacă mai sunt. - Ba se pare că ești.

Pe de o parte te plângi că nu prea vrei chestia asta,

dar pe de altă parte, vrei.

- De unde știi tu că vreau chestia asta? - Pentru că ești logodită.

Poate că n-aș mai fi fost logodită

dacă cineva ar fi avut curaj să mă invite la o cafea.

Poate că cineva ar fi avut curaj să te invite la o cafea

dacă nu erai așa de logodită.

Religia budhistă ne învață că energia negativă se elimină cel mai bine

prin meditație și prin yoga.

Este foarte adevărat.

Iubire, iubire, ce faci, ai înnebunit?

Ce faci, ai înnebunit, dacă te vede cineva?

Baby, trebuia să vin. Știi că sunt geloasă.

Of, baby, n-ai de ce. Cu nasoala asta…

Nici n-are televizor în casă. Auzi, cică citește cărți.

Îți dai seama?

Auzi? Știi că pe tine te iubesc, da?

Încă puțin și-i prostesc, și ea și ta-su îmi mănâncă din palmă.

Nu știe nimeni nimic de faliment, de datorii,

îi tapez de bani și plecăm în Brazilia.

Hai, dacă ne vede cineva. Hai, mă aștepți acasă, da?

- Doinița, s-a terminat, hai acasă. - Nu plec nicăieri!

Medalionul ăsta n-avea cum să ajungă singur în micul ăsta.

Dna directoare, asta zic și eu, că n-avea cum,

plus că se vede că ăsta e mare, nu e mic făcut de noi.

Eu nu știu ce mic am făcut? Ăsta nu e de la noi.

Nea Cornel a băgat asta aici, ca să ne închidă.

Știam eu!

Doina, stai, unde te duci?

- Ce ai făcut, Flori? - Ia, gata, mă, și tu!

Tu ai făcut asta, mustăciosule? Tu? Tu, cu micii tăi mari!

Nu știu despre ce vorbești, colega.

Și orice-ar fi, nu e bine să dai vina pe alții.

- Mai ales când ești micară mică. - Micară mică?

Na, poftim! Micară mică!

- Domn primar… - Bă, Mitică, mie mi-e drag de tine.

- N-am zis nimic când ai venit. - Ba ați zis.

N-am zis nimic când ai vrut să mă dai jos.

Și atunci ați zis.

Am tăcut când ai intrat în Primărie.

Nu mai zic ce-ați zis atunci.

Eu sunt un om bun, cu inima curată,

dar dacă-mi vorbești de rău familia, și mai ales pe viitorul meu ginere,

să știi că te bag direct…

Dle, vă spun sincer ce-am auzit. E un escroc!

Ai auzit prost!

Cum să umbli după banii mei,

când el are bani mai mulți decât noi.

Termină cu intrigăraia!

- Domnule! - Termină!

Am să te duc la mine în harem și am să-ți fac lucruri, gheauro!

Poți să-mi faci ce vrei, păgânule,

n-o să-mi trădez niciodată credința și țara.

Căpitane Alecu, oșteni, luați-l pe păgân! Hai!

Ia mâinile de pe ea, câine, sau vei simți tăișul spadei mele!

Ia, hai, să te vedem!

Mitică, băi, nu-i ăsta scenariul. Nu-i asta povestea, ce naiba?

Ați vrut reconstituire istorică, poftim reconstituire istorică!

Din cauză că în liceu nu prea aveam succes la fete,

aveam foarte mult timp pentru alte chestii.

De exemplu, pentru lecții de scrimă. Patru ani de lecții de scrimă.

Ce face Ilarie? Ți-era setică?

- Da, mi-ai adus berea? - Dar cum, ți-am adus berea.

Stai liniștit, că e la mine, în siguranță.

- Păi, și nu mi-o dai? - Ți-o dau, imediat ți-o dau!

Știi cum ți-o dau? Dar mai întâi…

Mi-a povestit Găbițu ceva extrem de interesant despre tine.

Ce?

Aoleu, a luat foc băncuța.

Hopa! Ți-au înviat cracii?

Vrei să fii vice? Ia de-aici cărniță la dosar!

Micar mare ce ești!

Ia tu cu muștar, colega! Să te înghită oamenii mai bine!

- Micară mică ce ești! - Intrigantule!

N-ai suportat că fac mici adevărați, nu-i așa?

Și mi-ai spurcat carnea? Ia de-aici carne! Ia câtă…

Tu vorbești?

Care mi-ai furat-o pe Flori, pentru că vindeam mici adevărați?

Foarte bine că ți-am furat-o!

Că de la ea am aflat ce mânărie ai făcut cu carnea asta de mici.

Ia ți-a zis ce mânărie am făcut cu micii?

Ea m-a învățat ca să furc micii mici.

- Flori? - Da, Flori, m-a învățat.

- Păi, Flori mi-a cerut mie… - Ce?

Să-i dau concediu ca să mă ajute împotriva ta.

Mie mi-a cerut să-i dau concediu ca să mă ajute împotriva ta.

- Flori… - Flori!

Flori!

Cum e cu falimentul ăla, dl Nicu? Cu datoriile alea?

Nu știu despre ce vorbești.

Cum e cu gagicuța aia cu care te pupai?

Recunoște, recunoaște că nu-ți pasă de Ioana.

Recunoaște că ai venit aici să-l storci de bani pe domn primar,

și după aia să pleci în Brazilia.

Recunoaște, că dacă nu, te tund pierdut!

Recunosc, recunosc.

Nicule, spune că nu-i adevărat. Te rog frumos, spune că nu-i adevărat.

Ba e adevărat. Afacerea cu piese a dat faliment.

Gata, nu mai e. S-a dus!

- Și averea? - Și averea s-a dus.

Am vrut să storc niște bani de la voi, dar la cât sunteți de nebuni cu toții,

mai bine mă lipsesc.

N-aveți decât să rămâneți cu banii voștri, cu orașul vostru de sărăntoci.

Nimeni nu face din Mangalița, oraș de sărăntoci!

Vă mulțumim, oameni buni.

Spectacolul nostru despre domnița Mangalița, care a fost salvată de turci,

s-a încheiat.

Mulțumim. Sper că v-a plăcut.

Puteți cumpăra produsele noastre de la tarabele noastre.

Mangalița nu-i a mea, nu-i a voastră, ci a urmașilor, urmașilor mei.

Asta-i istorie adevărată, nu sunt invenții, așa era în istorie, da.

Să fi văzut și copiii mei.

Ce râzi, mă, ca dementul?

Că ți-am zis că-ți fac picioarele fular?

Nu d-aia râd, domn șef.

Că nu mai puteți să mă bateți, și că m-ați prins, d-aia râd.

Ce-ai, mă, te-ai panicat! I-a paralizat mintea, fii atent!

Băi, animale, tu nu înțelegi că s-a terminat?

Te bat de te ascult cu urechea!

- Nu mai puteți să mă bateți, dl șef. - Aoleu! Facem pariu?

- Nu mai puteți să mă bateți niciodată. - Aoleu! Dar de ce?

Fiindcă m-a învățat dl Bozovici,

când mă agresează poliția, să depun plângere.

Da, da. Hop, scot certificat medico-legal.

Hop, te dau în judecată. Hop, câștig.

Hop, mănânci cu paiul.

Nu, domn șef, dar ce,

dumneata crezi că am făcut toate astea doar ca să-ți fac probleme, nu?

- Da. - Nu.

- Ei, na! - Nu! Eu te stimez pe matale!

Că ca matale nu mai bate nimeni în Mangalița.

Dar eu zic să nu mă mai bați pe mine, atâta tot.

Doare, așa, să pierzi pe cineva apropiat.

Dar nu spune nimeni cât de tare doare când pierzi pe cineva

care nu ți-e apropiat, la care ai bătut, așa, ani ce zile.

Credeam că avem o relație de violență, dar…

Simt că rămân, așa, cu un mare gol în mine.

Măi, oameni buni, dar voi nu sunteți sănătoși la cap?

Parcă au trecut tătarii pe-aici!

Asta ați înțeles voi din târgul ăsta?!

Să faceți primăria de râs?

Domn primar, te rog să ne ierți, dar nu suntem noi de vină.

- E vina intrigantei de Flori! - Flori? Dar ce-a făcut Flori?

A zis că faci nu știu ce concurs între micii mari și micii mici.

Cine vinde mai mulți mici, ajunge viceprimar.

- Concurs de cine vinde mai mulți mici? - Da.

- Și o să-l numesc primar în Mangalița? - Da.

- Și voi ați crezut? - Da.

Păi, cum să credeți, mă, așa ceva? Cum să credeți, mă, așa ceva?

Păi, Stelu n-are nevoie de viceprimar. Stelu e propriul lui viceprimar.

În plus, mie nu-mi plac nici micii mici, nici micii mari.

Mie îmi plac doar micii care se văd.

Ia, hai, faceți curat aici!

Domn primar, noi suntem boierii cetății.

Cu atât mai mult! Unde ai văzut boieri să stea în mizerie?

Hai că mâine avem târg. Avem de făcut bani!

Boierilor!

Ce e aicea…

Păi, de unde să știu, măi Ilarie, că nu-ți place bătaia?

- Dacă tu nu zici nimic. - Eu am zis.

- Și eu ce-am zis? - M-ați bătut.

Deci, vezi? Greșeli s-au tot făcut.

Și de partea mea, și de partea ta.

- A fost lipsă de comunicare. - Da. Dar eu nu v-am greșit cu nimic.

Nu, nici nu zic. D-aia, acum poți să stai liniștit.

Gata cu violența!

Ai cuvântul meu! Mă jur.

Nu te mai ating nici măcar cu un deget.

- Mulțumesc, domn șef. - Cu mare drag.

Stai puțin, mai sunt oameni.

Găbițule, nu dai?

Dă-te așa, că ăsta e peric… Stai, stai!

Stai aici, că dacă te lovește ăsta e și mai rău.

Hai, Găbițu!

Ce-a făciut Ilarie?

Vezi, nu te-am atins. M-am ținut de cuvânt.

Să te înveți minte de-acuma să mai umbli cu perversiuni avocățești

că Dumnezeu te vede, da?

Și chiar dacă nu dă cu parul,

că El are altă treabă decât să stea după capul tău,

un dos de palmă tot îți mai scapă.

Găbițule, îți dau o înghețată?

Bă, dar ce bărbățel zace în tine! Ca la 1600.

- Colega. - Cornele, îmi pare rău.

Nu trebuia să arunc cu carne tocată în tine.

Poate că micii ăștia mari nu sunt chiar așa de răi.

Și mie îmi pare rău că am aruncat cu muștar în tine.

Poate că nici micii mici nu sunt așa răi.

Adevărul e că am fi fost doi viceprimari perfecți.

Numai iobagii ăștia sunt de vină!

Îți spun sincer, colega. Atâta pizmă ce-am văzut la iobagi, mai rar.

Ce faci, Marcele, stai?

Treci aici la mătură, hai! Ia!

Așa, așa, colega, că nu știe de vorbă bună.

Zi, zi! Ia, ia-o și pe asta!

Hai, hai, dă-i, dă-i, dă-i!

A venit un cetățean cu o ceapă blocată în…

Ai făcut treabă bună să o ții ocupată pe Emilia.

Dacă o ții și mâine ocupată, îți dau dublu.

Haide, tovarășe primar, păi, așa mă știi matale pe mine?

Vorba aia, l-am ținut eu ocupat pe Yasser Arafat în ’77.

Auzi, de curiozitate. Unde ai găsit atâția pacienți falși?

Cine ți-a spus că e falși?

Domn primar, am făcut profit 500%.

Bine, că a trebuit să-i împing de la spate, că cu ăștia ce să…

Pe tine trebuie să te fac viceprimar.

Nu, nu-mi trebuie mie, că boieria îți ia mințile.

Îmi place țărancă, cu picioarele pe pământ.

Bine, ați putea să-mi dați patru săptămâni de concediu la vară.

Patru săptămâni? Dar ce ai înnebunit la cap, Flori?

Domn primar, oricum am lăsat de la mine, alții mi-au oferit șase.

Bine, mă, îți dau. Dar ce faci tu cu atâta timp?

Păi, da, cum? O săptămână mă duc în vacanță,

și trei mă duc la birou să mă odihnesc după săptămâna aia.

Nu face toată lumea la fel?

S-ar zice că sunt dator cu niște mulțumiri, măi, Mitică.

Că mi-ai scos familia dintr-o situație delicată cu derbedeul ăla!

Lăsați!

Dacă era acuma 343 de ani, trebuia să-ți dau juma de împărăție,

fata de nevastă…

dar acuma, na, ce să-ți dau?

Vrei să-ți dau ceva, ce să-ți dau?

Aș vrea să cheltuim banii într-un mod mai transparent.

Pe dracu!

Atunci, aș vrea să mai reducem din birocrație.

Nu.

Hai să facem măcar o rampă…

Auzi, știi ce? Hai să-ți dau eu… asta!

Coroana, drept premiu.

Ia-o!

Să trăiești, Mitică!

Ia uite ce-am primit că am salvat Mangalița de Nicu.

Uau!

Sau cum se bag… în asta, sau în asta…

- Și mai primești ceva. - Ce?

Crezi că ai vrea să ieși la o cafea cu Mangalița?

Dar fără ei.

Vrei?