Original subtitles

Sunt 100 de copii care vin în fiecare zi la școală pe jos, în Mangalița,

și primarul nu face nimic, nici măcar nu mă bagă în seamă.

Așa că am hotărât și eu să-i vorbesc în singurul mod în care sigur că mă aude.

Primărie fără omenie!

Nu vrem scuze, vrem autobuze!

Dacă nu vă pasă, duceți-vă acasă!

Luați autobuz și opriți acest abuz!

Ce faci, mă? Ce faci?

Cer autobuze pentru copiii care vin pe jos la școală în Mangalița.

- Cui îi ceri? - Primăriei.

Tu lucrezi la primărie. La cine țipi? Ești nebun?

Tu ești fata primarului. De ce țipi la mine? Ești nebună?

Uite că țip la tine!

Și dacă mai zici o dată că sunt fata primarului, o să…

să-ți îndrept nasul!

Violență fizică. Se vede că tu și primarul sunteți rude.

Ești penibil! Să-ți fie rușine că faci tot circul ăsta!

Că te folosești de copii ca să-ți faci tu jocurile în primărie

Poftim?

- Unchiule? - Da.

E normal ca o fată să vrea copii de la prima întâlnire?

Ce copii? Ce fată? Tu ai înnebunit?

O fată de pe internet.

M-am întâlnit cu ea aseară și mi-a zis că vrea copii.

- E oarbă? - E brunetă.

Drăguță, așa, cam palidă, se îmbracă numai în negru.

Și vrea copii cu tine?

Da. Mi-a zis: „Sclavule”, așa mă alintă ea,

„vreau să umplem pământul de copii ai întunericului”.

- Ce zici, să mă bag? - Are bani?

Cred că are, că ea mi-a plătit sucul.

Atunci, bagă-te, ce se poate întâmpla? Să te dea la știri?

- Ce dracu se întâmplă aici iar? - Nu vrem scuze, vrem autobuze!

Ce face purcelușa lui tati?

- Dle polițist, dar n-are sens. - Tu crezi că viața are sens?

Eu am sens? Tu ai sens? Nimeni nu are sens.

Decât incstinctul! Și mie incstinctul îmi zice că n-ai oprit la „Stop“.

Dar ce să caute un „Stop“ în mijlocul străzii, dle polițist?

Tu mă întrebi pe mine? Unde te crezi, „La vrei să fii miliardar”?

Dă-te naibii, Virgil Ianțu, care ești! Întreabă-te pe tine.

Mă întreb. Trec pe aici în fiecare zi și n-am văzut semnul ăsta.

Vrei să zici că eu am plantat un semn de circulație ca să te opresc pe tine?

- Nu, domnu' polițist. - Foarte bine, că ai oprit și pe interzis.

Ia zi, cum ne înțelegem: omenește sau omenește.

Omenește.

Omenește.

Omenește.

Ce-am pățit!

Dar n-a mai murit taică-tu și anul trecut, Florico?

A murit?

Da. A murit, da, dar nu a murit, murit, adică, era bolnav atunci

a zis o dată „mor“ și după aia a murit, dar n-a murit de tot,

adică acum a murit de tot, săracul.

Atunci, adu-mi copie după certificatul de deces

și-ți dau ajutorul de înmormântare.

Copie după certificatul de deces?

Dar nu am. Nu merge și o poză cu el în sicriu?

- Nu merge, Florico. - De ce nu merge?

Tocmai ce a sunat tac-tu acum jumătate de oră la primărie

ca să întrebe de programul de la impozite.

A sunat tata?

Ai grijă cum îți drămuiești leafa. Nu umbla după ciupeli.

Haideți, doamna directoare, că aveam și eu nevoie de niște bani în plus.

- Auziți, dar 50 de lei până mâine aveți? - Ieși!

Da.

Felicia!

Emilia!

Vai ce mă bucur să te văd!

Arăți foarte bine.

- Ai mai slăbit. - Da, am mai slăbit.

Și tu arăți la fel de bine. Nici nu ți se mai văd cearcănele.

Da, mersi.

Ia, zi, cu ce pot să o ajut pe cea mai bună prietenă a mea din lume?

Am venit să-mi faci analizele prenupțiale.

Mă mărit cu Mircea. Din școală.

Îl știu. Bravo, felicitări.

- Și eu mă mărit. - Felicitări.

- Ești gravidă? - Da.

Ce frumos! Eu nu sunt.

- Atunci, de ce m-ai întrebat dacă sunt? - Că se vede!

Bănuiesc că d-aia vă și grăbiți cu nunta, nu? Când faceți nunta?

Acum, de curând. Voi când faceți?

Pe 12 iunie, la Capra Neagră.

Pe 12 iunie, la Capra Neagră. Cu Mircea.

Nenorocita, vipera, hoața!

Încă de la grădiniță am hotărât că vreau nuntă

pe 12 iunie, la Capra Neagră, cu Mircea.

Pe urmă, în liceu, mi l-a furat pe Mircea.

Acum vrea să-mi fure și ziua nunții. S-o creadă ea!

- Purcelușo! - Nu-mi mai spune așa!

Una e să fii supărată pe tati, să nu vrei să vorbești cu tati,

să nu vrei să faci facultatea plătită de tati…

Nu te-am pus s-o plătești.

Să-i spui lui maică-ta că am înșelat-o de două ori…

- Ai înșelat-o! - Nu de două ori.

Și alta e să-i întorci pe angajații lui tati împotriva lui tati.

Asta e obrăznicie!

Nu i-am spus să facă nimic. Urlă singur.

- Cine, Mitică? - Da.

Mitică, aici de față?

Mitică s-a apucat el de capul lui să zică că vrea autobuze pentru copii?

- Da. - Da.

Mitică, angajatul primăriei,

care săptămâna trecută a votat să nu se cumpere autobuzele?

Ce am votat săptămâna trecută? Nu-mi aduc aminte.

Mitică, care nu știe câți copii învață în Mangalița și cât costă un autobuz?

N-ar fi în stare să strige așa ceva. Poate că tu l-ai pus.

- Nu l-am pus eu. - Nu m-a trimis nimeni!

Purcelușo, mă superi foarte tare.

Cât crezi că o să mai ai șandramaua cu cărți

dacă primăria nu mai plătește chirie?

N-o să îndrăznești!

- Și nu-mi mai spune „Purcelușo“! - Purcelușo!

- N-am votat împotriva autobuzelor, jur. - Ce să zic! Ești un erou!

Muncește!

Domn' primar. Să trăiți!

O groază de copii vin la școală

prin ploaie, prin frig, printre mașini, chiar nu vreți să faceți nimic?

- Ba da, le luăm patine cu rotile. - Excelentă idee!

Dacă o să ridice gunoiul miercurea, nu mai avem nevoie de gunoieri.

Eu vorbesc serios.

- Și eu! - Și eu!

- De ce nu putem să luăm un autobuz? - Cornele, spune-i tu de ce.

Colegu', nu înțelegi toate lucrurile astea bărbătești.

Autobuzul n-are loc pe drumul spre Cățeaua Leșinată.

- Hai să lărgim drumul, atunci. - Să lărgim drumul? Glumeț, colegul.

Nu se poate. Din cauza pițigoiului-de-scoruș.

- Poftim? - Pițigoiul scorușus mangalițeanus.

O specie care cuibărește doar pe drumul dintre Mangalița și Cățeaua Leșinată.

Orice lucrare l-ar tulbura și nu ne permitem să-l pierdem.

Dar să chinuim niște copii ne permitem?

Haideți, doar n-o să cred toată povestea asta cu pițigoiul!

Vrei să știi adevărul, Mitică?

Dacă luăm un autobuz, costă bani pe care nu-i mai putem recupera.

De ce să luăm ceva neprofitabil?

- Pentru că sunt copii. - Hai, lasă-mă cu copiii!

Copiii cresc, se fac obraznici și nu-mi mai răspund la telefon.

- Domn' primar. - Stai.

Hai să-ți explic cum e cu pițigoiul. Treci! Nu pe acolo.

Hai!

- Așa puțini, Sică? Ce e asta? - Atâția a trecut, doamna directoare.

Ei, lasă, că și mâine e o zi. Ne înțelegem noi.

- Omenește. - Omenește, sărut-mâna.

Stelu, știu că o să ți se pară o nebunie ce o să spun acum.

Din partea ta, niciodată.

- Știu că relația noastră este discretă… - Aș vrea să rămână așa pentru totdeauna.

Dar ce-ai zice să mergem la o nuntă pe 12 iunie?

- Ce nuntă? - A noastră.

Emiluța…

Stelu, ascultă-mă până la acapăt, că nu sunt nebună.

Nu este o nuntă adevărată, este o nuntă falsă.

Dar de ce?

Pentru că vreau să-mi recuperez ziua de 12 iunie

pe care mi-a luat-o nenorocita de Felicia!

Emiluța, dar ce-mi spui tu mie nu e deloc o nebunie.

Deci facem nunta?

Nu e o nebunie, e fix demență. Nu facem nimic.

- Stelu, stai puțin. Ascultă… - Nu, Emiluța. Am treabă.

Dacă vrei să te măriți, mărită-te singură.

Domn' primar, aveți timp de puțină omenie?

- Hai, Doinița! Vino! - Hai, Emilia, ieși!

Hai, dă speciala! Băi, frate!

Ia uite-l!

- Ce faci, Sică? - Mă chinui cu pălărioșii. Nu dă speciala!

Ia uite, frate, a păpat tot!

- Ce faci, Sicuță? - Ce să…

Auzi, Sică? Mă gândeam așa, vrei să îmbătrânești în uniforma asta?

Nu, normal că nu.

Mai am una largă acasă, că asta mă cam strânge.

Nu mă refeream la asta.

Ziceam așa, dacă vrei să îmbătrânești în meseria asta, nu în hainele astea.

De ce mă întrebi?

Mă gândeam așa… nu știu. Tu cât stai pe stradă?

- Stai zi de zi. Cât stai, opt ore, nu? - Opt ore, da.

Deci mai rău ca curvele.

Sică, stai pe stradă opt ore, taxezi toți fraierii care nu-s din localitate…

Taxezi toți copiii de la grădiniță pe tricicletă…

- Taxezi toți boșorogii care traversează. - Da.

Și la sfârșitul zilei cu ce rămâi, Sică?

- Cu ce rămân? - Asta te întreb. Cu ce rămâi?

Cu toți banii, nu? Florico, cu toți banii.

Mă rog, după ce-și oprește domn' primar jumate

și după ce-și oprește și doamna directoare jumate din ce a rămas,

dar restul sunt toți ai mei.

Mă rog, jumate.

Măi, Sică. Tu ești bărbat să iei jumate

din ce-a rămas după ce a luat cineva jumate din jumate?

Cine stă, Sică, toată ziua să-l bată soarele în cap opt ore?

Eu.

- Și cine-i oprește pe fraieri? - Tot eu.

- Tot tu. Cine face, Sică, toată treaba? - Numai eu!

Și atunci de ce nu iei tu toți banii? Ce, tu ești mai prost?

Nu, dar am crezut că ne înțelegem și noi omenește.

Băi, Sică, bă, bunică-mea avea o vorbă.

Zicea: „Cine-i șmecher o halește, Cine-i fraier, omenește“.

Ce e omenia?

Omenia e baza societății și a culturii noastre.

E un obicei sfânt din moși strămoși.

Uite, eu te omenesc pe tine, tu mă omenești pe mine.

Apoi împărțim omenia să ajungă la toată lumea.

Fără omenie, n-ar mai exista nimic. S-ar sfâșia întotdeauna între ei.

Ia uitați, domn' primar.

- Ce e cu ăștia? - E omenia.

- Așa puțini? - Atâta s-a putut.

- Auzi, Doinița? - Da.

Crezi că am greșit?

Se poate, dar eu mereu îi număr de două ori.

Nu, mă. Ioana.

Toată lumea mai greșește.

Important e să nu mai greșiți în continuare.

Și ce să fac în continuare?

Păi…

Să nu mai greșiți.

- Și să luați autobuzul ăla. - Costă, bă!

Costă, dar dacă nu-l luați, o să vă coste și mai mult, credeți-mă.

Și după aia, m-a întrebat ce grupă de sânge am.

O fată pe care abia ai cunoscut-o te-a întrebat grupa de sânge?

Da.

- Dar de ce? - Nu știu.

Are legătură cu compatibilitatea între zodii.

- Cum adică? - Cum adică.

Capricornul merge cu B2, Peștii se potrivesc cu grupa O.

Toată lumea știe. După aia m-a întrebat dacă poate să mă muște.

Fata te-a întrebat dacă poate să te muște.

Da. I-am zis că poate, dar să mă muște ușor, că mă gâdil.

Vrei să vezi ceva? Ia uite, m-a mușcat.

Tare, nu?

Gabi… Gabi, fata asta a ta se ferește de lumină?

Da, de unde știi? Are alergie la soare.

Se strâmbă la usturoi?

A hâsâit la mine când mi-am luat shaorma. Da.

Și are dinții ăștia, caninii, mai asculțiți și mai lungi?

Da, sunt cam lungi, dar n-am vrut să zic nimic

că eu mă uit la suflet, nu la defecte.

- Și cum are sufletul? - Are ditamai sufletul!

- Deci? - Deci, ce?

Deci, m-ați prins că n-am oprit la Stop. Cum facem acum?

Păi cum facem?

Nu știu. Mă gândeam că ne înțelegem omenește.

Nu. Asta nu! Omenește! Ce e bătaia asta de joc?

M-am săturat de înțelesul ăsta omenește.

Eu muncesc aici ca prostul și tu vii pe tupeu cu omenia!

Îmi pare foarte rău.

Cum ar fi să vin și eu la tine la muncă… Muncești, da?

…și să mă omenesc pe tine?

- Asta înseamnă că-mi luați carnetul? - Cum să-ți iau carnetul? Mie ce-mi iese?

Atunci plec cu lecția învățată?

Ita la el, ce vagabond ești! Nu pleci nicăieri, dilimache!

Nu oprești la Stop și vrei să scapi fată mare?

Atunci, cum facem?

- Ne înțelegem românește. - Cum așa?

Eu mă uit mai încolo și tu dai talonul încoace,

și dacă dai talonul încoace, nu dai numai talonul.

- Ai înțeles? - Da.

Asta voiam să fac și eu, dar care e diferența?

Diferența e că nu mai dai bani la hoți. Nu mai faci corupție.

Nu ești mai fericit?

- Nu se poate. - Cum nu se poate?

Ziua de 12 iunie este ocupată.

- Cu o nuntă. - Bineînțeles.

Am rezervat-o eu. O rezerv în fiecare an!

Știu.

Ăsta e al doilea motiv pentru care nu se poate.

În fiecare an ne blocați restaurantul pe 12 iunie pentru o nuntă.

E cea mai bună zi pentru nunți, 12 iunie. Nu-i nici prea cald, nici prea frig.

Dacă plouă e belșug, dacă nu plouă e armonie.

Da, dar nunta aia n-a avut loc niciodată.

Dumneavostră veniți singură, consumați o sticlă de vin,

și nunta nu are loc.

Pentru că mirele e plecat pe front,

pe vapor, pe… Lună.

Anul acesta s-a întors și trebuie să facem nunta pe 12 iunie

pentru că este ziua când ne-am cunoscut.

Nu la noi.

Cum adică?

Să știți că dacă nu ne lăsați să facem nunta,

mirele este o persoană foarte importantă și vor exista consecințe.

Și cine este mirele ăsta?

Există el în realitate?

Bineînțeles că există și este o persoană foarte importantă.

Mă îndoiesc.

Oricum, ziua de 12 iunie e blocată cu o nuntă.

Și dacă eu vin și vă demonstrez că există mirele,

o să fac nunta pentru că eu am rezervat-o prima!

Doamnă, dacă dumneavoastră produceți un bărbat

dispus să se căsătorească cu dumneavoastră pe 12 iunie,

nu numai că faceți nunta aici, dar vă căsătoresc eu.

Dar asta nu se va întâmpla niciodată.

Pentru că nu există un bărbat atât de disperat.

O să vin cu mirele aici și o să vedeți că există…

- O să venim. - Vă aștept.

- Venim! - Bine. Sărut-mâna!

Uite-l iar pe nesimțit.

A venit s-o încaseze, că o place pe Ioana.

Taci din gură!

Ce tot vrei? Ți-am spus să nu mai vii?

- Am găsit! - Ce ai găsit?

Un autobuz care să-i ducă pe copii la școală.

- A făcut rost primăria de autobuz? - Mai bine. Societatea civilă.

- Ce e asta? - Autobuzul.

- De unde? - L-am închiriat din banii mei.

- Bine. Și cine o să-l conducă? - Eu.

Vezi că merită să te implici?

- Ce faci aici, Sică? - Nimic, doamna directoare.

Cum nimic, că eu văd că faci ceva. De ce l-ai oprit pe ăsta?

- N-ai terminat tura pe ziua de azi? - Ba da.

Dar când l-am văzut așa pe domnul cum treacea, a trebuit să-l opresc.

Ca să-l felicit ce bine conduce.

- Bravo. - Da.

- Atâta tot. - Da.

Și pentru ce mașină frumoasă are. E o bijuterie pe patru roți.

Deci, nimic altceva cu semne de circulație, o treabă, o socoteală.

Nu.

Nimic, o înțelegere omenească.

Mă știți foarte bine, n-aș face așa ceva în afara programului de lucru.

Te știu și te și cred, Sică,

Dacă am face așa ceva în afara programului, pe cont propriu,

ar însemna că niște colegi nu și-ar lua partea lor omenească.

Doamna directore, dar n-aș face așa ceva. N-aș pune botu’ la omenie de unul singur.

Zi și tu! Ți-am zis să ne înțelegem omenește?

- Nu. - Vedeți?

E doar așa, să rămân în formă, știți, ca pescuitul sportiv.

Îi prind, le dau drumul. Să rămân în formă. De plăcere, așa.

Bravo! Dacă-i de plăcere, bravo.

Ia uite! Așa poftă de muncă și dragoste de muncă

n-am mai văzut de mult la cineva.

Bine, Sică. Continuați. Așa!

Atunci, îmi dați înapoi banii?

Când lucrezi la stat, și ai o neînțelegere cu un coleg,

cel mai important e să te înțelegi omenește cu el,

departe de ochii publicului.

Bine, măi, nesimțitule, nu ți-e rușine?

Să-i oprești de unul singur și să le iei banii?

- Dar sunt și banii mei! - Sunt ai noștri.

Ai noroc că ne e milă de tine la primărie și-ți dăm jumate din jumate din jumate.

Zi și tu! Ție ți se pare normal să iau jumate din jumate din jumate?

Nu!

Dar ți se pare normal să ai loc de muncă asigurat, venit asigurat,

și să nu le mulțumești celor care ți l-au dat?

Dar ia să adune ei bani, le-ar convine?

- Nu le-ar convine! Ție? - Păi, nici mie.

Dar să nu știi unde ți se duc banii? Că ajung în chiloții unei balene.

Dar să știi că banii tăi se duc în salteaua unei gospodine?

Păi, pot să plec?

- Nu! - Da.

Nu! Dacă pleci, dracu' te ia data viitoare când te prind, să știi.

Fii atent aici la mine! Dacă nu pleci, te iau pe tine și pe familia ta,

te umflu la regularizare de venit de nu te vezi.

Îmi cer scuze!

Vai, ești slab! Slab!

Dispari de aici! Rușine! Rușine, rușine!

Auzi, Sică? Treaba asta nu rămâne așa.

De-abia aștept, doamna directoare. De-abia aștept!

Marcele, știu că e foarte greu ce o să-ți cer,

dar să știi că eu nu mi-aș permite să cer asta dacă nu ai fi cumnatul meu.

- Ce să-mi ceri? - Vreau să fii soțul meu.

- Ce să fiu? - Soțul meu.

Adică să-ți aspir în casă, să-ți gătesc sau ce?

Nu. Să mergi cu mine la un restaurant și să spui că ești logodnicul meu.

De ce?

Ca să pot să-mi păstrez rezervarea la restaurant,

să nu-și facă nenorocita aia de Felicia nunta în ziua aia, înțelegi?

Măi Emilia, eu sunt căsătorit cu Doina. Cu ea ai vorbit?

Dar bineînțeles că am vorbit.

- Bineînțeles. - Și ce-a zis?

A zis așa:

„Marcele, ajut-o pe Emilia! Nu sta acolo ca un mototol!

Vezi, ai grijă, că te controlez“. Așa a zis.

Dacă a zis Doina așa.

Cornele, îți amintești când am zis că nu luăm autobuz?

Cea mai bună decizie! Dă-i încolo de mucoși!

M-am răzgândit. Cumpăr autobuz.

Cea mai bună decizie! Trebuie să-i sprijinim pe mucoși.

Că în viață nu e numai pierdere și câștig.

- E și despre bani. - Nu.

E despre cum rămâi în sufletele oamenilor.

Despre cum te înfățișează lumea în balade și în cântecele populare.

Stelian Manole vrea să rămână în istorie.

Domn' primar, haideți să numim un liceu cu numele dumneavoastră.

Ce tot atâta Ion Creangă, Mihai Eminescu!

Liceul Agricol Stelian Manole.

Ce ziceați, domn' primar? Că nu băgați bani în transportul copiilor?

Nu-i nimic! Am băgat eu.

Nu totul în lume e câștig sau pierdere, ci și cum rămâi în sufletul oamenilor.

Stelu e un om liniștit.

Stelu e un om liniștit. Puteți să întrebați pe oricine.

N-am bătut o muscă în viața mea.

De aceea, știu sigur că nu e bine să iei decizii la supărare.

- Ce e asta, purcelușo? - Nu-mi mai zice așa!

Îți zic cum vreau eu, că eu te-am făcut, eu te omor.

- Sau mă omori tu, ca să-mi iei scaunul. - Doamne ferește!

Ce îl bagi pe ăsta în față cu autobuzul fix când vreau să aduc autobuzele mele?

Habar n-aveam că vrei să iei autobuze. Și n-am băgat în față pe nimeni.

Ea n-a băgat pe nimeni în față. A făcut-o de capul lui, de bezmetic ce e!

- Chiar am făcut-o de capul meu! - Tu să taci din gură! Bezmeticule!

Ai făcut-o ca să mă sapi pe mine. Să râdă lumea de Stelu!

Să spună că nu-mi pasă de copii. Mă-ta te-a pus.

- Las-o pe mama în pace! - Transmite-i că nu i-a ieșit.

Stelian Manole e Dumnezeu în Mangalița!

- Cornele, pui sechestrul pe microbuz. - De ce?

Nu respectă normele de siguranță emise de primărie.

- Dar asta e abuz! - Să vezi tu ce abuz îți dau eu,

când ți-oi lua carnetul pe viață!

Purcelușo, bucură-te că se rezolvă și micuții nu mai merg pe jos.

Cine nu stă în Mangalița, nu merge la școală în Mangalița.

- Nu poți să faci așa ceva. - Nu.

Te răzbuni pe copii? N-ai pic de rușine?

- Domnule primar, dacă se permite… - Nu se permite!

- Ioana, eu… - Dă-te, eroule, ai făcut destule!

Citește biletul!

„Treaba asta nu rămâne așa, Sică!“

De-abia aștept, doamna directoare. De-abia aștept.

„De-abia aștept, doamna directoare!“

Jigodie!

Ia ziceți, cum ne înțelegem? Românește sau românește?

Nu e nevoie să vă înțelegeți.

Ba da. Eu sunt poliția rutieră, și zic că n-a oprit la Stop.

Și eu sunt de la Consiliul Local și în Mangalița nu mai sunt Stopuri.

- De când nu mai sunt? - De azi.

Asta nu înseamnă că s-au eliminat și alea cu „Oprirea Interzisă“.

- Ba da, tot de azi. - Deci eu pot să plec?

- Da. - Nu.

Deci nu mai trebuie să opresc la Stop și pot să parchez unde vreau.

- Da. - Nu.

Ați făcut un mare abuz, doamna directoare.

- Ați mers prea departe. Cum adică? - Ce am făcut?

- Ce ați eliminat în Mangalița? - Ce faci cu telefonul ăla?

Stopurile și Oprirea interzisă?

- Sică, fii atent aici la mine! - Nu.

- Suntem aici cu doamna directoare… - Hai, taci din gură, mă…

- N-aveți voie să loviți organul legii! - Nu zău!

- Ia să vedem! - Taci, mă! Dacă nu te…

- Deci dânsul este viitorul fericit soț. - Da.

Viitor bărbat care va dobândi titlul de soț

după ce mă voi mărita cu el prin căsătorie.

Este el, nu altcineva.

Da.

Vă datorez niște scuze. Dumneavoastră spuneați adevărul și eu…

Bineînțeles că spuneam adevărul.

Să vă fie rușine că v-ați îndoit de existența bărbatului

care îmi va deveni soț prin căsătorie în ziua nunții noastre.

Da. Mă scuza…

Haideți să semnăm niște acte, vă rog, ca să…

Cu cealaltă nuntă ce faceți?

O mutăm a doua zi. Dumneavoastră ați făcut prima rezervarea.

Foarte bine. O mutați pe 13. Pentru că 12 este ziua noastră.

Da, ziua în are v-ați cunoscut.

23 martie.

- Poftim? - Ne-am cunoscut pe 23 martie.

Nu, e ziua în care noi ne-am cunoscut…

Eu și cu el… Adică eu… și… cu mine

Este 12 iunie. Nu s-a… S-a emoționat el. E un pic…

Doamnă, vă rog să-mi spuneți adevărul.

Dumneavoastră chiar vă măritați?

Sau ați adus un om de pe stradă numai ca să faceți rezervarea?

Mersi.

- Domnule colegul. - Ce s-a întâmplat, dle Cornel?

V-a trimis primarul să puneți sechestru și pe cârciumă?

Sau ca să mă dați prin fulgi și smoală și să mă goniți din oraș?

Nu, dar dacă mi-ar cere asta domnul primar, aș face-o cu plăcere.

Pentru că domnul primar are întotdeauna dreptate…

mai puțin când greșește.

Asta n-ai auzit-o de la mine.

Ce-ai zice dacă am putea să-i ținem pe derbedei la școală?

- Cum? - Vino cu mine!

Hai!

- Cin’ ți-a dat drumu’? Flori! - Taci din gură, n-am venit să ne certăm.

Doamna directoare, dar e păcat de Dumnezeu

să nu vă mai înțelegeți instituțiile statului între ele, om cu om?

Bravo, Sică. Sunt mândră de tine. Ai dovedit ce aveai de dovedit. Respect!

Dar nu face bine la nimeni asta să fie dușmănie, neînțelegere, ură…

Și mai e și toaleta asta blocată la femei. La bărbați nu intru.

De-aia zic eu, Sică, să mă lași să vorbesc cu hoașca de Doina,

că eu sunt prietenă cu ea, am stat cu ea la cafele, la alea.

Dar vorbes eu cu prostul ăla de Sică, că și așa vorbim aceeași limbă.

Hai, Sică, stați acolo la o masă și vă înțelegeți… omenește.

Oameni suntem, nu? Ce dracu'!

Ce vreau eu în schimb?

O atenție… niște bănuți.

Sau puteți să pierdeți în continuare bani de la fraieri…

Bine.

Bine.

Dacă mă întrebați pe mine, nici nu știu de la ce ne-am certat,

dar știu că a avut de suferit orașul.

Dar se poate, Sică, noi nu ne-am certat. Tu-ți faci meseria și eu îmi fac meseria.

- Pentru oraș. - Amândoi ne facem foarte bine meseria.

- Pentru oraș. - Pentru binele orașului.

Nu văd de ce nu ne-am înțelege.

- Pentru oraș. - Pentru oraș.

Așa da, bravo!

Haide, că de când te așteptăm!

Ce e asta aici?

Bine, bossule, că tu chiar credeai că noi tolerăm așa ceva?

Copiii trebuie să meargă la școală! O fi vorba aia, am pistol și celular,

dar educația rămâne valoarea numărului 1 a unui om.

- Am auzit de la cineva. - Nu de la mine.

Am auzit de la cineva ce vrea să facă domn' primar și ne-am răsculat.

Mai aveam eu de-a face cu șoferii turci dacă mă duceam la orele de Istorie? Nu!

Mai votam eu cu șnapanii și cu hoții ăștia dacă mergem la școală?

Eu dacă mă țineam de Finanțe-Bănci, cum ar fi trebuit,

mă mai repartizau ăștia la dracu' în praznic? Doamne, iartă-mă!

La toți ne-ar fi plăcut să facem mai multă școală,

dar atâta s-a putut.

E foarte bine, dar cum să facem,

că primarul a zis poți merge la școală în Mangalița doar dacă ești de aici.

Eu stau în Mangalița.

Pot să iau pe gestiune zece copii pe adresa mea.

- Eu, cinci. - Fii atent, eu am trei vile. Iau 30.

Cum adică, pleci din Mangalița?

E clar că sunt un ghimpe în coasta ta și din cauza mea n-ai liniște,

așa că o să plec.

Hai, mă purcelușo, hai să…

Dar dacă plec din Mangalița trebuie să-mi promiți ceva.

Că-i lași pe copii să meargă la școală. Ei n-au nicio vină.

Cu mine și cu mama ai ce ai.

Hai, purcelușo… Ioana!

Ăsta nu-i logodnicul dumneavoastră.

Ba el este logodnicul meu, bărbatul cu care urmează să mă căsătoresc

e… și ne iubim… la nebunie.

Suntem înnebuniți unul după altul,

chiar ne este foarte greu să ne abținem să nu ne manifestăm în public.

Da.

Duduie, fac nunți de 20 de ani. Nu mă păcălești tu pe mine.

Nu aveți chimie. Nu vă potriviți deloc.

Dumneata vorbești fără sens tot timpul, iar el nu spune decât „Da“.

Da.

I-auzi! Ce ți-am spus?

Dovedește, dom'ne, că nu ești momâie.

Că ești un bărbat, zi ceva,

că ești bărbatul care vrea să se însoare cu femeia asta.

Zi ceva!

În momentul ăla am știut ce trebuie să fac.

Să fiu exact cum sunt acasă cu Doina. Dar să nu fiu Marcel. Să fiu Doina.

Cine ești tu, mă, să spui aici cine cu cine se însoară și cine nu?

Ești doctor în nunți? Ai diplomă de inginer?

Nu ești decât un prăpădit de ospătar într-o cârciumă ordinară.

Nu mai vrem să facem nunta în groapa asta.

- Nu, iubitule. - Iubito, taci din gură.

Taci, că mi-ai mâncat zilele și tinerețea cu hoașca de maică-ta și cu fițele!

Dacă n-ai fost în stare să te descurci, lasă-mă pe mine să vorbesc acum!

O să începi să plângi acum? Plângi, că atâta știi!

Aoleu! Trebuia să mă însor cu ălalalt!

- Cu ălalalt? - Cu ailaltă!

Ailaltă am zis! Ce, ai dopuri în urechi? O să începi și tu să plângi, sau ce?

Nu vă enervați! Aveți mai multă chimie decât credeam eu.

E clar! Rămâne nunta pe 12 iunie.

Așa mai vii de-acasă.

Ai văzut, draga mea, cum se rezolvă o nuntă adevărată?

Și el nu credea că ne iubim. Ia să-i arătăm cât ne iubim noi!

Iartă-mă, Emilia, n-am vrut! M-a luat valul.

Nu s-a întâmplat absolut nimic. Am obținut restaurantul, Marcele.

Dle primar, Stelian Manole, primarul rușinii!

- Noi, cetățenii din Mangalița… - Din Mangalița, mânc-ați-aș….

- Vrem educația pentru copii! - Educație!

Educație!

Nu puteți opri copiii să meargă la școală. O să-i luăm în gestiune!

Eu o să-i duc cu limuzina mea la școală!

Eu o să-i duc pe cadru, cu bicicleta!

Îi ducem cu tirul după ce vorbesc eu cu niște prieteni!

Îi duc eu cu Loganul!

Pentru că noi, preoții de parohie, nu avem Merțane!

Nu puteți să ne opriți! Orice-ați face, nu puteți să…

Bună ziua, oameni buni! De ce vă agitați așa?

Bineînțeles că lăsăm copiii să meargă la școală.

Am spus eu că nu e voie?

- Da! - Copiii vor merge la școală!

N-am spus așa ceva! Nu mai poate omul să glumească,

că deja vă adunați cu toții și urlați sub geamul primăriei?

De mâine, toți copiii merg la școală.

Gratuit, din partea primăriei. Cu microbuzul!

Bravo, dom'ne! Da, bravo! Așa da.

Normal, foarte bine!

Formulele contabile de stornare reprezintă o modalitate specifică contabilității de…

- O zi bună, Sică. - Cea mai zi bună, doamnă directoare.

- Te-ai înțeles cu ei. - Omenește.

Ia, Sică!

- Sărut-mâna, bogdaproste. Adevărat. - Omenește.

Ia uite, Florico!

Așa da, doamna directoare. Așa mai venim de-acasa, normal.

E frumos.

- Ce e asta? - Ce să fie, Florico? Partea ta.

N-ai zis tu că vrei să te bagi în omenie? Te-ai băgat, gata.

Asta e din jumătate din jumătate din jumătate din jumătate din jumătate.

O grămadă de bani!

- Nu e corect, doamna directoare! - Nu e corect, dar e omenește.

Bună, prințesa întunericului. Sunt eu, Gabi.

Dormeai? Dormeai.

Pentru că este zi. Iartă-mă. Trebuia să știu.

Întunecimea mea, de ce te-am sunat.

Vorbeam cu colegii și voiam să te întreb: este adevărat că ești vampir?

Pentru că vrei să mă muști și să-mi sugi sângele.

Pentru că a ieșit aburi din tine când ai văzut o cruce.

Da, și pentru că ai dinții ăia cam… A, deci zici că nu ești vampir.

Nu e vampir!

Dar vrei să ne despărțim.

Pentru că mă port cam ciudat?

Că mă îmbrac ciudat?

Că vorbesc cu colegii despre tine?

Bine.

Dar mai vrei să facem copii ai întunericului?

Alo? Alo!

Mi-a închis.

Dar eu încă cred că vrea să facem copii. Tu ce zici?

Sigur.

Auzi? Poți să-mi lași și mie numărul ei de telefon?

- Ce faci, Marcele? - Nimic.

E ceva schimbat la tine. Nu știu ce, dar mă enervează, Marcele.

- Ce tot faci? - Nu fac nimic.

Marcele, nu glumesc, încetează! Ce tot faci?

Nu fac nimic.

Marcele, dacă nu încetezi, în noaptea asta dormi cu găinile în curte.

Marcel!

Și după aia, nenorociții m-au mutat cu nunta pe 13 iunie.

Treisprezece, zi cu ghinion!

Nici nu știu dacă vreau să mă mai mărit pe 13 iunie.

Ce rău îmi pare pentru tine. Nici nu știu dacă să-ți spun.

Ce?

De fapt, până la urmă, tot o să afli.

Ce să aflu?

Eu mă mărit pe 12 iunie, la Capra Neagră.

Cum?!

Logodnicul meu este o persoană foarte importantă.

A tras niște sfori și… sper că nu te superi.

Ba bineînțeles că mă supăr!

Ce înseamnă asta? Era ziua pe care am ales-o eu!

Greșit. Era ziua pe care am ales-o eu

și tu mi-ai luat-o, dar acum mi-am recuperat-o.

Pe Mircea poți să-l păstrezi. Poate e mai bine că se amână nunta.

- De ce? - Au venit analizele.

S-ar putea să fiți veri.

Ești oribilă!

La fel ca în liceu!

Greșit. Sunt mult mai oribilă decât în liceu.