Original subtitles

- Cum merge, Marcele? - Sărut mâna, părinte Eugen.

Merge. Frumoși bascheți ți-ai luat.

- Confortabili? - Merg ca pe ape.

Ca pe ape, Marcele. Hai, spor la treabă.

- Doamne ajută! - Doamne ajută, părinte și dumitale!

Emiluța, stăm așa de 25 de minute. Trebuie să plec.

Nu sunt încă pregătită să te pierd.

Emiluța, mamă, eu am treabă.

- Cu parcul? - Dar de unde știi tu treaba cu parcul?

Nu ți-am cotrobăit prin birou. De ce ai crede așa ceva?

Te rog eu frumos să nu spui la nimeni. E secret.

Mai bine mor decât să spun.

Așa.

Și te rog să nu spui la nimeni nici de noi doi.

- Te rog frumos. - Nu spun la nimeni nici de noi doi.

Dar de ce să nu spun la nimeni nici de noi doi?

Pentru că nu vreau să stârnești invidii.

Sunt o prezență discretă, sunt un om modest,

nu vreau să mă urască lumea.

Nu vreau să mă urască pentru cât de fericit sunt.

Bine, dar, Stelu…

Te rog eu frumos, promite-mi că n-o să strigi în gura mare.

Promit.

Am o aventură cu primarul.

Stelu a spus să nu strig în gura mare despre relația noastră.

Dar n-a spus nimic despre vorbitul în șoaptă.

- Ce-ai zis, maică, cu primarul? - Vi s-a desfăcut fermoarul.

Mai controlează-te la urechi, mamaie.

Stinge lumina, tovarășe. Consumi curentul întreprinderii degeaba.

Caut ceva, nea Mihai, o sting imediat.

Poți să cauți și cu lumina stinsă.

Electricitatea asta n-o faci tu, o face Porțile de Fier.

Și n-aveam noi Porțile de Fier dacă nu erau comuniștii, așa să știi.

Nea Mihai, n-ai văzut niște dosare, că le-am lăsat aici.

Dosare? Am văzut sute de dosare. Am făcut sute de dosare.

Pe vremea când să faci dosare era ceva important,

nu ca acum, apă de ploaie.

Acum poți să faci dosar cuiva și nici măcar n-ajunge la Canal,

atunci de ce să-i mai faci?

Am zis să stingi lumina.

Tu ce faci?

Vrei să ajungi la dosar. Spune-mi dacă vrei, că te bag numaidecât.

Ia!

Mulțumesc frumos, nea Mihai, nu mai am nevoie de nicio lumină.

Ți-e frig, colega?

Aud cum îți clănțăne dinții.

Ți-a intrat și ție frigul în oase?

Ce zici? Nici tu nu ai chef de muncă azi?

Se pare că niciunul din noi nu vrea să pună osul la muncă.

Vorbești demult cu scheletul?

Dumneata stai demult și mă spionezi, colega?

Nu, nu demult.

Atunci, nici eu nu vorbesc demult.

Sper că ai un motiv serios de-mi întrerupi munca.

Da. Aș vrea să știu și eu ce e cu clădirea asta.

Primăria plătește chirie de 5 ani degeaba.

Clădirea asta este un imobil. Imobilul este o construcție.

Cu construcția nu ai dumneata treabă, da?

Da, da. Dar ce se desfășoară în această construcție?

Se desfășoară activități tipice unui imobil, unei clădiri, unei construcții.

Activități pe… care nu te preocupă pe dumneata, da?

Te pomenești că verifici toate clădirile pe care le închiriază primăria.

- Da. - I-auzi!

Poate vrei să verifici fiecare leuț pe care-l cheltuim noi.

- Da. - Colega, te rog frumos.

Nu este nimic în neregulă cu clădirea asta, da?

Te rog, caută în altă parte.

Liber.

O bibliotecă, asta plătește primăria din bani publici.

Ce șmecherie poate să facă primarul cu o bibliotecă?

De câte ori să vă zic, n-avem Xerox.

Scrie și pe ușă. Xeroxul e peste drum. Ce naiba, nu știi să citești?

- Dar n-am venit aici pentru Xerox. - Dar pentru ce?

Pentru o carte.

- Aici! - Aici?

Aici și-a făcut nevoie cineva.

Aici, aici!

Unde aici, domn primar? Unde-s banii, nu văd nimic.

Aicia-s banii, aici!

- Unde? - Aici!

Aici în 5 ani o să fie plin de bani.

Mangalița Land!

- Poftim? - Mangalița Land.

Cel mai mare porc de distracții din România.

Cel mai mare ce?

Cel mai mare porc. Porc.

Un fel de parc de distracții, dar bazat pe porc românesc.

Știi că unii voiau să facă Dracula Land. Fix așa vreau și eu să fac.

Uite, în zona asta o să treacă Expresul Caltaboșului,

un teren în formă de caltaboș,

în partea astalaltă o să fie tobogan, la purcei,

iar când partea aia, Casa Bântuită de jumări. Casa…

Îți dai seama? Mină de aur!

Când eram mic a venit la noi în sat un bâlci,

dar ai mei erau prea săraci ca să mă ducă,

toată viața mi-am dorit să am un parc de distracții al meu.

Că nimic nu e mai distractiv decât să faci bani.

Dar nu știți că ăsta e pământul bisericii, domn primar?

Și ce?

Cum și ce? Părintele Eugen nu e popa Tache, bețivu,

n-o să vă lase să faceți aici parc de distracții.

- Dar de ce? - Nu e creștinește!

Atunci, n-o s-o facem pe terenul bisericii.

- Cum adică așa? - Cumpărăm terenul înainte, înțelegi?

Să vină bărboși să ceară bani din încasări?

Noi schemă am mai făcut?

Așa e, domn primar.

- Asta e! Hai! - Da, da, da.

Să trăiești, domn primar. Bună, Doinița.

Ce faci aici, Marcele?

De la o vreme mi se tulbură privirea, așa mi se împăienjenește…

cred că de la prea multă muncă și stat cu ochii în computer toată ziua.

Și-mi țiuie și urechile… țiuie urechile de…

cred că tot de la prea multă muncă.

Altceva?

Cred că, poate, dacă aș primi un concediu medical să mai scap de ea, de muncă,

poate m-aș simți un pic mai bine, că…

Deci, privirea și urechile…

Da, da. Nu cred că e normal.

Să ții ascuns bărbatul vieții tale care te-a făcut să înflorești,

ți se pare normal?

- Poftim? - Ce, n-am zis nimic. Auzi voci?

- Dacă vorbesc așa mă auzi? - Da.

- Dacă vorbesc așa mă auzi? - Da.

Am o aventură cu primarul.

- Poftim? - Ce, n-am zis nimic. Auzi voci.

Băi, împrumutatule,

dacă-ți trag una cu stânga, mori, cu dreapta, mi-e și frică.

Ai înțeles? Hai!

N-am înțeles, Sică. De ce ți-e frică cu dreapta?

De singurătate, de întuneric, de…

Mi-e și frică să dau, Găbițule.

Dacă ți-e frică să dai, de ce îi mai zici?

Că așa e vorba, omule! Sună periculos!

Nu știe nici dracu ce vrei să zici tu exact.

Dar, orice-ar fi, e nasol!

- Acum ai înțeles? - Nu.

Zi cum am zis eu.

Zi cum am zis eu, cu voce tare. Hai!

Hai, Găbițule! Hai, Găbițule, mânca-ți-aș gura ta!

Băi, strămutatule!

Dacă te lovesc cu mâna stângă, vei muri,

și dacă îți dau una cu dreapta, nu știu ce se va întâmpla.

- Cu dreapta, mi-e și frică să dau. - De ce ți-e frică?

Ai mai parido!

Ce faceți, prăpădiților, aici?

Încerc să-l învăț pe ăsta cum să se bată.

- Bună, Flori. - Pe ăsta? Ce să bată?

Ăsta n-a bătut un apropo toată viața lui. Hai, ia lăsați vrăjeala! Fiți atenți aici!

A zis domn primar să scoateți niște bani de la bancă.

- Hai, mă, nene, chiar acum? - Fix acum! Hai!

Ai patiro!

Ce patiro De Niro, ești nebun la cap?

Hai la bancă!

Dar cum era, Sică?

- Mama… - Cum ai zis?

Domn primar e un tip foarte strângător.

Singura problemă, că n-are încredere în bănci, că fură.

Când mai pune și el un ban deoparte, se grăbește să-i bage într-un loc sigur.

De obicei, locul ăla sigur e sub pământ.

Să mă iau eu după tine să îngrop banii în parc.

Nu puteam să-i și noi îngropăm în cimitir.

Nu e adevărat!

Mi-ai zis că ți-e frică. Despre ce vorbim?

Mi-e frică noaptea în cimitir, e o diferență.

Plus că în parc e mai vesel.

Scoate harta aia!

Cine a desenat harta, Adrian Copilul Minune?

Părinte, servește un cârnăcior, o măslină, o brânzică… Un pahar de vin?

Nu, mulțumesc. Țin post.

Dar și eu țin post. Doamne ferește! Astea le-a scos doar pentru musafiri.

Nici să nu le văd! Nu știu cine le-a pus aici!

Știți care e păcatul cel mai mare. Păcatul lăcomiei.

- Doamne ajută! - Doamne ajută. Doamne ajută.

Mare noroc să avem un preot cu har, așa, ca dumneavoastră.

Vă respectă lumea, Nu ca preotul de dinainte că…

Mulțumesc.

Tare-i mai plăcea să bea!

Și nici nu respecta cele 10 porunci.

Curvie, preacurvie…

Știți, știți ce făcea…

Domnu primar, spuneți-mi de ce m-ați chemat aici?

Să știți că nu am timp.

Mă așteaptă oamenii ca să reparăm biserica.

Îmi place, îmi place. Scurt, scurt și la obiect.

Știți vorba aia: „banul e ochiul dracului“.

Bineînțeles.

- Și ce vă spune? - Sunt absolut de acord.

Foarte bine!

Dar vorba ailaltă: „Nu iei nimic cu tine pe lumea ailaltă“?

- Domnule primar. - O știți?

- Unde vreți să bateți? - Ok.

Eu am, întâmplător, niște ochiul dracului.

Și dumneata ai, întâmplător, niște teren pe Strada Armoniei.

Pe care nu-l iei pe lumea ailaltă. Nu facem schimb?

Nu.

Mai gândește-te, părinte.

Știți ce spune Biblia? Ajută-ți aproapele.

D-aia zic: ajută aproapele de mine, că și eu ajut aproapele de tine.

În niciun caz.

Dar biserica aia când va fi renovată, nu va trebui să aibă un acoperiș nou?

Sau de Paște, Sfânta Lumină…

Nu e frumos să vină cu un elicopter direct de la Ierusalim?

Mai facem rost și de niște moaște.

Părinte, de fapt, totul e pentru o cauză nobilă.

O să facem un spital pentru copii, Sfântul Stelian.

De ani de zile mă rog de Doina să-mi găsească ceva la primărie.

De fiecare dată îmi zice că nu sunt posturi.

De data asta, n-am vrut s-o mai deranjez, și m-am dus la domn primar.

Credeam că o să fie fericită.

Tu n-ai minte, Marcele. Nu poți să lucrezi la primărie

fiindcă suntem rude.

Și Emilia, care e sora ta, lucrează la primărie, nu?

Aia e altceva!

- Și mama lui Tudor, care e fina. - Altceva!

- Domn primar, care e nașul. - Altceva, ce nu înțelegi?

Și de unde până unde te pricepi tu la spații verzi?

N-ai nicio experiență!

Sunt spații care trebuie să fie verzi. Nu-ți trebuie experiență.

Știi că mie îmi plac foarte mult florile.

De ce vrei tu să mă faci de râs, Marcele?

Nu vreau să fac pe nimeni de râs. Azi am economisit bani pentru primărie.

Ce-ai făcut?

Cineva, din greșeală, a făcut o comandă pentru niște flori foarte scumpe.

Eu le-am trimis înapoi și le-am luat pe astea la juma’ de preț.

Nu-s frumoase?

Ce-ai făcut, Marcele?

Cred că e destul de clar ce se întâmplă aici.

Domnișoara e amanta primarului și biblioteca e doar un paravan.

Mi-e silă numai să mă gândesc câte lucruri au văzut cărțile astea.

- Ai găsit ce căutai? - Am găsit fix ce căutam.

- Ce carte? - Cartea abuzului în serviciu.

- Cartea șmecheriei! - Nu înțeleg.

Domnișoară, lasă teatrul. Hai, lasă teatrul!

- Că amândoi știm ce faci aici. - Țin o bibliotecă?

Sigur că da!

Sunt sigur că ai citit multe din cărțile astea, din scoarță în scoarță.

Nu, n-am citit multe, le-am citit pe toate.

Dacă le-ai citit pe toate, ia zi-mi și mie despre ce e vorba în asta.

Metamorfoza lui Kafka. Despre condiția umană.

Un vânzător se transformă peste noapte într-un gândac.

Ceea ce, nu știu de ce, mă duce imediat cu gândul la dumneata.

Ai avut noroc! Dar asta?

Război și pace.

O cronică a societății ruse în momentul invaziei lui Napoleon.

O invazie brutală.

Exact cum mi-ai invadat dumneata biblioteca.

Dar asta?

- Moromeții? - Da.

Ce-i asta?

Dumneata ai venit să împrumuți o carte sau să-ți dau meditații pentru BAC?

Nu schimba subiectul, domnișoară. Nu schimba subiectul!

Nu știi despre ce e vorba în Moromeții, pentru că n-ai citit-o.

Sincer să fiu, nici eu n-am citit-o. Eu am făcut mate-info.

Să-ți fie rușine! Să vă fie rușine!

- La amândoi! - La amândoi?

- Cine? - Ție și primarului.

Credeai că n-o să aflu de cuibușorul vostru de nebunii? Uite că am aflat!

Despre ce vorbești, omule, ce-ai aflat?

Că ești amanta primarului și că aici e cuibușorul vostru de nebunii.

Mamaie, mamaie, ai nevoie de ajutor cu ceva?

E perfect normal.

E perfect normal.

De ce să nu fie normal?

E perfect normal.

Mai întâi aud lucruri, acum văd lucruri.

E perfect normal.

Nu-i nimic anormal.

6, 7, 8, 9, 10.

Mai departe!

Și acum 4 pași de uriaș la dreapta.

- Cât de mari? - De uriaș mediu, așa…

Hai!

Mai departe!

Acum 4 pași mici înainte.

- Cât de mici. - Cine a făcut harta nu zice.

- Cine a făcut harta? - Eu.

Hai!

Bravo, Găbițule! Am pierdut o oră degeaba, bravo!

Harta zice că aici e.

Las-o dracu de hartă, Găbițule, și folosește-ți creierul o dată în viață.

Ăsta e locul? Zi, ăsta e locul?

Nu, nu e ăsta locul, pentru că n-am făcut pașii de albină cum trebuia.

Ți-am zis să-i facem mai mari.

Sau poate pentru că cineva a ținut harta invers.

De ce țipi tu la mine? Mereu țipi la mine.

Parcă ești iubita mea, arbitra, care mereu îmi arăta cartonașe galbene.

Da, foarte bine ți-a făcut. Eu țip la tine că ești incompetent.

Poate n-aș fi așa incompetent dacă lumea ar avea încredere în mine.

- Adică cum? - Toți mă tratați ca pe un copil.

Unchiul n-are încredere în mine, tu faci mișto de mine, Flori dă în mine.

Lăsați-mă în pace, mă descurc singur. Sunt om mare!

Da?

- Vezi că ai șlițul desfăcut, omule mare. - Știu, așa-mi place mie să merg cu el.

Și dacă nu-ți convine, strămutatule,

poate îți fac violență cu mâna stângă și ți-e frică de dreapta.

Ce-ai zis?

Am zis că mă descurc și singur. Sunt om mare.

Descurcă-te singur. Hai, dispari!

Ia și harta asta a ta cu desene de pregătitoare,

că și eu mă descurc singur.

Ce să zic! Om mare!

Nu trebuia să-l angajați pe Marcel.

Ce voiai să fac, Doinița, m-a rugat omul.

Tu știi că Stelu ajută pe toată lumea!

Nu și pe Marcel. Marcel pe unde merge, strică.

Știți cum arătam eu înainte să mă însor cu el? Eram ca Claudia Schiffer.

- Da, știu, știu. - Și-acum! Ia uitați-vă cum arăt!

Ca Claudia Schiffer după ce s-a însurat cu Marcel!

Nici Claudia Schiffer nu mai e ce-a fost odată!

- Și Claudia nu s-ar fi măritat cu Marcel. - Exact!

Știți ce-a făcut, domn primar? A luat panseluțele alea scumpe, da?

Le-a luat și le-a dat înapoi pentru unele mai ieftine.

Ce-a făcut?

Acum ce-i zic eu omului ăla de la partid de la care le luasem noi la preț dublu?

Hai că reglementăm noi treaba asta, avem treburi mai importante de făcut,

trebuie să terminăm porcul ăla de distracție de construit, nu?

- Dar părintele Eugen a fost de acord? - Bineînțeles că a fost de acord.

Știe ce vreți să faceți acolo.

Da… Stelu minte vreodată? I-am spus absolut tot.

- Domn primar. - Aproape tot.

Și oricum i-am spus tot ce trebuie să știe.

Domn primar.

Mi-a zis cu gura lui:

noi nu vindem decât la sfinți, iar tu ești un sfânt, Stelule.

Fă o minune cu terenul nostru!

Asta a zis.

Nea Cornele n-a avut niciodată toți boii acasă.

Dar de când l-a trimis domn primar la beci,

le-a dat drumul și la ăia pe care-i mai avea.

Nea Cornele, crezi că eu am chef de caterinci?

Domn primar vrea să semnezi autorizația de construcție.

- Nu pot, colega, sunt în pauză de masă. - Atunci, întoarce-te din pauza de masă.

Nu pot, colega, nu știu când mă întorc din pauza de masă.

Și eu ce fac?

Vorbește cu Grațiela, poate te ajută ea.

- Cine-i Grațiela? - Colega.

Ai înnebunit la cap, vorbești cu scheleții, ce-ai?

Ce să vorbesc eu cu Grațiela? Hai, semnează aici, că mă și enervezi.

Nu pot, colega, eu sunt pe afară, plecat.

Grațiela are drept de semnătură, i l-am dat eu.

Bre, foarte bine că i l-ai dat,

ești un bărbat adevărat, îmi place de tine,

dar eu nu vorbesc cu scheleții sau morții.

Ea e moartă, nu vorbesc cu ea.

Doamne Dumnezeule, cum vă mai mâncați între voi, femeile!

Dar cum se poate să vorbești așa de o colegă?

Florico, eu aveam pretenții mai mari de la tine.

Grațiela e o fată muncitoare. Știi cum pune osul la muncă?

Ia, roag-o să-ți semneze!

Hai, bre, nu exagera, acum! Nu mă apuc eu să…

Roag-o să-ți semneze.

De la ce faci așa, de la salamul ăla? Ce ai?

Roag-o!

- Doamna Grațiela, vă rog foarte mult… - Domnișoara Grațiela.

Dra Grațiela, trăi-ți-ar coastele, dă-mi și mie o semnătură aici.

Cu mare plăcere!

- Mulțumită? - Foarte. Mulțumesc frumos.

Ce-ai scris, bre, aici? Grațiela Ciolan?

Normal că asta scrie. Grațiela a semnat.

Mie îmi trebuie semnătura ta.

Nu pot, colega. Eu sunt în pauza de masă.

Da, ești în pauza de masă?

Mi-a zis mie domn primar, că dacă nu semnezi,

și mai faci toate prostiile tale pe aici,

te trimite un etaj mai jos de subsol. Treaba ta.

Hai, dă hârtia asta! Glumeam, Florico!

Cornel Istrate, poftim! Gata! Mulțumită?

Nu mai pot cu glumele tale.

Nu mai știu de glumă! Vrei o cafea?

Ești cam neglijent, părinte.

E a treia oară luna asta când îți dai cu ciocanul peste degete.

Așa e, cine muncește mai face și accidente.

Eu nu cred în accidente. Cred în destin.

Și destinul și-l mai face omul și cu mâna lui.

Am o aventură cu primarul.

- Ce-ați zis cu primarul? - Nimic.

V-am auzit perfect. Ce-ați zis cu primarul.

N-am zis nimic.

Doamna doctor, nu-i frumos să mințiți, că vă vede Dumnezeu.

Face un parc de distracție.

- E mort? - Dacă e mort, pot să iau eu telefonul?

Nu e mort, e doar nesimțit. Hai să ne întoarcem la treabă.

Cine vrea să citească mai departe din Peter Pan?

- Cristina, începi tu? - Da.

În fine. Doamna și domnul Darling plecară la petrecere,

iar copiii se culcară.

Deodată, în camera copiilor,

se strecură tiptil Peter Pan, urmat de spiridușul său, Clopoțica.

Peter Pan îndrăgea mult serile în care se putea ascunde…

Ia niște mazăre, dle jurnalist. E rece, face bine.

De unde știi că sunt jurnalist?

M-am uitat la tine în portofel cât te odihneai. Ți-a căzut.

Puteai să-mi spui că ești jurnalist. Ne-ai fi scutit de dureri de cap.

Da, probabil că ar fi fost mai bine.

Și ca să lămurim lucrurile. Nu sunt amanta primarului.

Nu știu cine ți-a spus ție asta, dar sigur nu era de pe aici.

Mă ocup de bibliotecă, asta-i tot ce fac.

Am văzut. Îmi cer scuze.

Dar cu copiii ăștia de-aici, de mai devreme, ce era?

Citeam. Părinții lor n-au bani de meditații, așa că mai vin pe-aici,

vorbim, îi ajut cu lecțiile, din astea.

Nu-i mare lucru.

Ba, mie mi se pare că e.

Îmi aduc aminte perfect noapte în care am îngropat banii,

pentru că era ziua lui văru-meu Aurică.

Am o memorie perfectă, o memorie de rinocer balb-african.

Totul e să reușesc să o pun în mișcare.

Deci, am băut toată noaptea coniac bulgăresc la manele.

Bun. După aia ce-am făcut? Am venit împleticindu-mă pe-aici,

așa, așa, am căzut,

după aia m-am rostogolit la stânga,

m-am ridicat puțin în patru labe,

m-am ridicat iar în picioare,

așa m-am sprijinit,

m-am sprijinit așa,

așa, și am luat-o la dreapta la copăcel.

Sau la stânga, că și acolo e copăcel.

La dreapta, sau la stânga?

La dreapta, la…

Nu, nu pot așa. Trebuie să mă duc să iau niște coniac bulgăresc.

N-am nevoie de nimeni. N-am nevoie de ajutor.

Cum i-am zis și iubitei mele, Fulvia, când m-a părăsit de Ziua Îndrăgostiților.

Mă descurc și singur.

Nu vă supărați. Mă ajutați și pe mine cu cazmaua asta?

Cred că e stricată.

Felicitări, Marcele. Ai fost promovat.

- Promovat la ce? - Suflător de frunze șef.

Așa. Ia! Acum treci și suflă frunzele.

Eu am avut altă înțelegere cu domn primar. Mie îmi plac florile.

Dar, uite că florile nu te plac pe tine, s-au plâns. Acum ai ajuns suflător.

- Dar, Doina. - Ce, Marcele? Vrei să renunți?

Renunță! Eu credeam că te plictisești, că n-ai ce să faci acasă

și vrei să faci și tu ceva.

Data viitoare, când vrei

să-ți încălzească cineva mâncarea sau să-ți spele o cămașă,

să te duci tot la domn primar, să vă înțelegeți voi doi.

- Doina! - Nicio Doina! Suflă, suflătorule! Suflă!

Imoralitate. Vicleșug.

- Înșelăciune. - Părinte…

Dle primar, nu mă așteptam ca tocmai dumneavoastră,

care ar trebui să fiți un exemplu,

să iei pământ de Sfânta Biserică și să construiești un loc al pierzaniei,

un parc de distracție cu carne de porc?

Dar nu e un loc al pierzaniei, părinte.

- E un loc al desfrâului. - Nu e.

E un loc în care se mănâncă carne de porc în post.

N-o să se mănânce.

Adică vrei să spui dumneata că o să închizi parcul în timpul postului.

Nu, dar… nu vrei moaște noi?

Dle primar, dumneata mi-ai promis

că o să construiești un spital, Sfântul Stelian, și eu te-am crezut.

- Păi, da. - Ăsta nu e un spital pentru copii.

Ba da, primim copii, primim bolnavi, de toate.

Terenul nu e de vânzare.

Părinte, mai gândește-te. Moaștele sunt încă pe masă.

Gândește-te dumneata, dle primar.

Gândește-te ce exemplu dai comunității.

Orașul ăsta are nevoie de un om moral, nu de un impostor.

Eu nu sunt la curent cu ce se întâmplă prin oraș, dle jurnalist.

- Știi de ce? - De ce?

Nu mă interesează.

Mă interesa la un moment dat, Dar mi-a trecut.

- Și știi de ce? - De ce?

Pentru că tot orașul ăsta e condus de hoți incompetenți.

Poate că nu sunt chiar toți așa.

Poate nu-s. Dar două jumătăți tot sunt.

Da, dar poate mai e câte unul care nu e chiar așa.

De la primar în jos, toți sunt o apă și-un pământ.

Și ăia tineri și ăia bătrâni.

- Tu știi că am avut alegeri de curând? - Habar n-aveam.

Toată lumea credea că o să iasă unul nou.

Dar ce să vezi, și ăla nou era mână în mână cu primarul vechi.

Hai să nu ne grăbim să aruncăm cu piatra.

Dacă-l prind vreodată pe ăla îi umflu un ochi!

- De ce? - Păi, cum?

Le-a dat oamenilor speranță degeaba și după aia n-a făcut nimic.

Vrei subiecte de scris, dle jurnalist?

Lasă amantele primarului, că oricum nu ai suficientă hârtie.

- Îți zic eu subiecte de scris. - Ce subiecte?

4 din 10 mangalițeni sunt plecați la muncă în străinătate.

Doi din ăștia patru nu se mai întorc niciodată acasă.

- Așa mulți? - Da.

Unul din trei copii este crescut de bunici.

Avem copii din Cățeaua Leșinată care merg și 5 km pe jos

ca să ajungă la școală.

- Serios? Habar n-aveam. - Da.

Iar biblioteca mea e ultima deschisă din oraș,

și în fiecare an avem tot mai puține cărți.

Scrie despre asta, dle jurnalist.

Hoțule, tu mi-ai furat inima, Hoțule, te-ai făcut stăpân pe…

Iertați-mă, pisi, ce faceți? Ați ieșit în parc și dumneavoast…

Auzi, pisi, ce ești așa tăcută? Ne-am mai întâlnit.

Auzi, dar, nu, stai, pe bune acuma.

Taică-tu lucrează la metrou? Și ești magistral.

Vrei niște coniac bulgăresc?

Mamă, dar ce ești așa scorțoasă?

Mamă… Mi s-a… Mersi că m-ai pri…

- Ce faci, tovarășe? - Bună ziua, moș Mihai.

Bine fac, mulțumesc de întrebare. Dumneavoastră?

- Nu, nu, nu, ce faci tu acolo? - Sap.

Sapi? Văd eu bine că sapi, tovarășe. Dar de ce sapi tocmai acolo?

Caut ceva, nu pot să-ți spun ce.

Ceva foarte prețios și îi trebuie lui domn primar, ca să cumpere ceva cu el.

Adică, domn primar vrea să cumpere ceva cu ce o să scoți tu de acolo din pământ.

Da.

Oprește-te, tovarășe, și nu mai continua

până nu îmi spui ce vrea să cumpere domnul primar cu Lenin al meu.

- Cu Lenin? - Da.

- Ce-i cu Lenin? - Da.

Eu l-am înmormântat fix acolo.

A fost cel mai destoinic papagal pe care l-am avut vreodată.

Și voi vreți să-l vindeți pe Lenin al meu!

Animalelor!

Moș Mihai, matale știi vorba asta cu

„dacă dau cu stânga, mi-e frică, dacă dau cu dreapta mi-e și mai frică“?

Ți-a mai zis cineva că ai cei mai frumoși ochi dintr-o instituție publică

din primăriile orașelor cu populație sub 10.000 de locuitori?

Domnule, dar chiar nu știi să bați la ușă?

Te rog frumos! Dacă mă surprindeai într-o ipostază sensibilă?

- Ce ipostază sensibilă? - Muncind!

Dl Cornel, știi că 4 din 10 mangalițeni se duc la muncă în străinătate?

Să fie sănătoși!

Cu trădătorii de țară și de neam nu stăm de vorbă!

Copii din Cățeaua Leșinată merg zilnic 5 km pe jos până la școală.

Bravo lor!

N-a spus Simona Halep să facem 5.000 de pași pe zi?

Domnu Cornel, eu vorbesc serios! De ce nu face primăria nimic?

Să facă ce, colega? Ce să facă?

Cei care pleacă din țară, sunt problema Ministerului de Externe.

- Și nu putem să ne implicăm? - Să ne implicăm?

Dacă ne implicăm, devine problema noastră. Și nimeni nu vrea asta.

- Și copiii? - Ce-i cu copiii?

Sunt problema Ministerului Educației și a primăriei din Cățeaua Leșinată.

Cum adică?

Ce i-am pus eu să-și facă satul așa departe de oraș?

Dacă erau oameni harnici, oameni gospodari,

își făceau satul aproape de oraș.

Dle Cornel, mie mi se pare că tot ce se întâmplă aici,

este bătaie de joc și…

- Ce? - O să fac ceva!

Te rog eu frumos să nu faci nimic! Ai făcut destul!

Dai un exemplu negativ!

Aoleu, ce m-a enervat! Uite așa se strică societatea noastră!

Muncind.

- Ce faci acolo, nea Mihai? - Refac mormântul lui Lenin.

Cum mormântul lui Lenin?

Pe care l-au vandalizat golanii, fasciștii.

Unde te-ai dus tu, Lenin, tată?

Te-ai dus la tovarășu’, să-i spui că țara a ajuns de râpă fără el.

Poți să-i spui și-n rusă, și-n română. Că tu ai fost un mare poliglot.

Vezi ce faci, nesimțitule!

Iartă-mă, mamaie, eu doar…

Doinița, n-o să-ți vină să crezi ce-am văzut adineauri.

Sărut mâna, mamaie.

Lasă-mă să te ajut să treci strada, că ești ușor amețită, văd.

Nu e nevoie, mămică, nu.

Vai, dar insist, insist,

că eu ca primar trebuie să fac o impresie bună comunității.

Lasă-mă să te ajut.

Dar nu e nevoie, maică, nu e nevoie!

Dar ce trosnești a tămâioasă, mamaie! Te-ai cam dedulcit la păcănele?

N-am fost eu, maică, la păcă… ce zici tu acolo.

Bineînțeles că n-ai fost, că ai pensia mică.

Dar ce-o să zică lumea că joci, mamaie?

- Ce să joc? - Ce să joci?

Ce-o să zică lumea că părintele lor prea iubit e un impostor?

Lasă-mă-n pace, escrocule!

Dar urât vorbești, părinte! Așa vorbești cu mine?

Te rog să vorbești mai frumos. Trebuie să fii un exemplu comunității, nu?

- Ce vrei de la mine? - Nu vreau nimic. Absolut nimic.

Și ca un bun creștin ce sunt, îți întorc și celălalt obraz.

Dar, dacă tot ai deschis subiectul…

- Ioana? - Da.

Unde a plecat nesimțitul?

Cred că înapoi la oraș, de unde a venit. De ce?

- Ioana, îți plăcea de nesimțit? - De ce mă întrebi?

Mama îl lovește tot timpul pe tata cu mătura, și se iubesc foarte tare.

Mai bine lăsați glumele și vă întoarceți la citit!

Vă pun întrebări la sfârșit.

S-a întors nesimțitul!

Dl nesimțit! Jurnalist!

- Ce ai în cutie? - Cărți.

- Cărți? - Da.

Ziceai că ai nevoie de cărți, așa că am adus cărți.

Ce mai aveam pe acasă, ce mai donează prietenii…

Și mai am de adus 10 cutii.

Mulțumesc.

Și ăsta e doar începutul.

Îți promit că primăria o să se implice mult mai mult în problemele copiilor.

Cum primăria?

O să vorbesc cu primarul și împreună o să găsim niște soluții.

Ce treabă au primarul și primăria în toată treaba asta?

Eu sunt ăla care a candidat la primărie.

Dar îți jur, îți jur, că nu sunt mână în mână cu primarul.

Trebuia să-mi dau seama că el te-a trimis!

- Nu m-a trimis nimeni! Eu voiam să ajut. - Ajută-te singur. Că numai asta faceți.

Și spune-i cui te-a trimis să nu-și mai trimită trepădușii pe aici.

Să vină singur, dacă are curaj, da?

Dar eu n-am…

Ce faceți, troglodiților, aici?

- Ați găsit banii? - Să vezi chestie, n-am găsit banii.

Cum n-ați găsit banii, nu erau îngropați în cimitir?

Nu, că cineva i-a fost frică să sape în cimitir.

Mi-a fost frică să sap noaptea în cimitir. E o diferență.

Mamă, mamă, să vedeți câta omoru’ vă luați!

Dacă cineva era treaz când i-am îngropat, nu mai aveam problema asta.

Poate că dacă cineva făcea o hartă ca lumea după ce îngropam banii

nu mai eram în problema asta.

Am făcut o hartă proastă că n-are nimeni încredere în mine.

Nimeni nu are încredere în tine că faci hărți proaste. Prostule!

Nu vă mai certați, că sunteți proști amândoi!

- Ia dați harta aia încoace! - Dă-i harta!

Dă-i! Te-apuci să găsești tu banii?

N-am fost noi în stare și îi găsești tu?

Nici măcar n-ai fost cu noi când i-am îngropat.

Tu nici măcar nu știi să citești harta.

Nici nu știi să sapi cu cazmaua, că ți-e că-ți rupi vreo unghie.

Tu nici măcar nu știi să faci diferența dintre stânga și dreapta.

Băi!

Dacă vă dau una cu stânga, muriți,

Cu dreapta mi-e și frică.

Ați înțeles?

Io sunt o doamnă în adâncuri, dar până la 15 ani am crescut la țară.

Eu eu am săpat ogoare, am săpat după copaci,

am săpat după râme,

dar când văd panseluțe d-astea de oraș, m-apucă toți dracii.

Mamă, mamă, mamă.

Cred că e supercomplicat, măi nene, să citești o hartă.

Și cred că e supercomplicat să săpi o groapă.

Cu bărbați din ăștia puternici pe aici nici nu știu ce mă făceam.

Luați sacul, fir-ați ai dracu de boschetari,

că nu sunteți în stare de nimic.

Și luați și jegul ăsta de hartă.

Ce intuiție!

Să-și dea seama că parcul de distracții singur.

N-am mai văzut așa ceva!

Cineva i-a spus.

Cine să-i zică. E aberant. Și-a dat seama singur.

Marcel. La ce gură spartă ai…

Eu nu știu despre ce e vorba.

Exact ce-ar spune un vinovat. Ați văzut?

Marcele, vrei să rămâi fără suflătorul de frunze?

- Ia zi, vrei! - Lasă-l în pace! E un erou!

Fără el nu l-am fi prins pe derbedeu!

Nu merită el să fie angajatul lunii la spații verzi?

Da.

Deci, păritele nu-și dădea cu ciocanul peste degete când muncea.

Nu, Emiluța, i le învinețeau cămătarii.

Nenorocitul!

Nu toți sunt cinstiți, așa ca noi!

Când alții munceau, părintele Eugen muncea la păcănele.

A pus până și terenul la gaj.

- Parcul de distracții nu se mai face? - Momentan, nu. E prea complicat.

Domn primar, mă iertați că mă bag, dar ați fost prea blând cu el.

Trebuia să-l dați pe mâna miliției, nu să-l lăsați în plata Domnului?!

Nu pot să cred că spui așa ceva.

Ce fel de creștin ești tu ca să dorești răul altuia? Doamne ferește!

Părintele Eugen e mult mai util în libertate.

De ce nu ziceți așa, domn primar? Hai, Marcele, hai și tu, hai, hai.

Treci și tu, măi, preminatule!

Să fie bine, să nu fie rău.

Nu vrei să vorbești cu mine?

Foarte bine. Nici eu nu vorbesc cu tine.

Ce-ai spus? Retrage-ți cuvintele.

Retrage-ți cuvintele, că dacă nu te trimit în biroul tău.

Nu? Foarte bine.

Ia treci în birou. Nu, nu, lasă!

Lasă, lasă, că mă ocup eu de dosare. Ia, treci în biroul tău. Hai!

Nu, nu, nu. Nu încerca să ne împăcăm. Gata!

Treci în biroul tău. Așa, foarte bine.

Așa.

Ce faci, colega? Vezi dacă ți-ai băgat nasul unde nu trebuie?

- Am fost la bibliotecă. - Unde ai fost?

- La bibliotecă. - La bibliotecă!

Ce-ai căutat acolo?

Ți-am spus să nu te mai apropii de bibliotecă.

Dacă află domn primar, ai încurcat-o.

De ce am încurcat-o?

De ce? Pentru că acolo lucrează domnișoara Ioana.

Și domnișoara Ioana e fiica domnului primar.

Ai încurcat-o.

Vi s-a părut vreodată că auziți sau vedeți lucruri

care, de fapt, nu sunt acolo, dle inspector?

Nu, Tudore, dar ce sunt nebun?

Dar ce, ție ți s-a părut că vezi sau auzi lucruri care…

Da, da.

Și mi-e frică să n-o iau razna, de la stres.

Vai de mine și de mine! Un băiat așa tânăr!

S-o ia razna de la stres. Mare păcat!

Dați un bănuț pentru Sfântul Stelian, maică.

Du-te la muncă, babo!

- Dați un bănuț. - Doamne ajută!

Părintele Eugen? Părintele Eugen?

V-am văzut! El e! Nu sunt nebun!

Veniți puțin, că dv. sunteți.

Nu, nu încercați… Părinte! Părinte! Părinte.

Ai auzit, Grațiela, ce nebun e ăsta? Eu zic să ne ferim de el.

Mersi, băieți, dar nu mai am nevoie de bani acum.

Momentan.

Haideți, domn primar, am făcut pași de uriaș,

am făcut pași de albinuță, poate vă trebuie totuși banii.

Nu-mi mai trebuie. A picat treaba!

Ai nevoie de bani. Nu știi încă, dar ai nevoie.

Strică să ai niște bani în plus? Nu strică!

Ce facem, stăm la discuții? Am spus că nu am nevoie.

Băgați la loc, în cimitir.

În cimitir? La ora asta? E aproape noapte.

Cu atât mai bine, nu vă vede nimeni.

- Păi, da, dar… - Ce, ți-e frică?

- Nu. - Spuneai că nu am încredere în tine.

- Poftim, am încredere. - Mulțumesc.

Dar, dacă în loc de cimitirul, cimitir, îi ducem într-un cimitir de animale?

Nu.

- Într-un cimitir de mașini? - Nu.

Hai să luăm cazmaua, Găbiță.

- Un cimitir al reîntâlnirilor în viață? - Nu.

- Un cimit… - Nu!