Original subtitles

Ho, că vin! Ai răbdare.

L-am crescut de mic. A stat cu mine la masă.

A dormit cu mine și cu nevasta în pat. A făcut prăpăd în făină!

Norocosul!

Îl luați că are pestă porcină?

Nu vă dau porcul! Nu vi-l dau pe Maradona!

Nu ni-l da pe Maradona, nici nu-l vreau, e bătrân și decrepit.

Domn primar nici nu vrea sărăcia ta de porc străin, țărane.

Dacă mă gândesc bine, n-o fi mâna americanilor?

Ăști iau și pielea de pe noi.

Când s-a mai pomenit în Țara Românească gripă la porc,

râie la capre și răceală la pasăre?

- Așa ceva nu se există! - Își bat joc de noi!

- Dar dacă există? - Dar, chiar așa, dacă există?

Ai auzit ce-a pățit Dumitru a lui Cocoșatu?

Nu, ce-a pățit Dumitru?

Nu știi ce-a pățit Dumitru a lui Cocoșatu, țărane?

- Nu știi? - Nu, nu, nu.

Nu vrea să dea porcul, că cică nu se lipește boala de el,

că mănâncă mult usturoi, dar într-o zi i s-a umflat un picior.

Întâi un picior.

- După aia i s-a buhăit fața. - I s-a buhăit!

A doua zi l-a găsit nevastă-sa jumate băgat în troacă.

Nevastă-sa!

Avea copite la picioare, rât în loc de nas…

- Și ce mai avea? - Codiță.

Codiță tirbușon.

Nu știa biată nevastă-sa ce să facă.

Că cheme doctorul sau să ia paie să-l pârlească.

Dar tu ești sănătos, Gică. Cel puțin așa pari.

- Să fie bine, ca să nu fie rău. - Noroc!

Ai grijă.

- Auzi, Cornele? - Da.

Dar Gică ăsta a avut întotdeauna nasul așa mare, cu nările depărtate?

Nu.

Domn primar!

Hai!

- Iar crenvurști. N-ai mâncat și ieri? - Îmi plac.

Plac îți plac, dar bine nu-ți fac. Uite c-am făcut și o poezie.

- De ce bagi în tine atâta carne? - E bună.

La ce? Ari pământul, dai cu sapa, vânezi? Zi, Marcele!

Pe vremea noastră nu era atâta carne și eram mai sănătoși.

- Ou fiert! - Ce-are?

El n-are nimic, dar tu ai. Colesterol, colecistul mărit,

ficatul praf, ce vrei să mori de tânăr ca tac-tu?

Nu.

- Vrei să chemăm salvarea? - Nu.

Dar de ce mănânci atâtea ouă?

Ce ești tu, jder, nevăstuică? Ce, a venit Paștele?

Trebuie să ai o viață cumpătată. Trebuie să te înveți minte.

Ai înțeles? Ce suntem noi, animale, să ne dedăm la poftele astea trupești?

O viață cumpătată, o viață câștigată. Să ții bine minte asta, da?

Am mare noroc cu Doina, că mă ajută să-mi înfrâng lăcomia.

Nu știu ce m-aș face fără ea!

Probabil aș sări de 65 de kilograme sau aș ajunge să mănânc de trei ori pe zi.

E un exemplu de cumpătare pentru mine.

De ce dai, nene? Că eu sunt…

Vezi? Pe viermii ăștia trebuie să-i iei tare de la început,

că altfel ți se urcă în cap.

Ai voie?

Dă-i dracului, că e în timpul serviciului. De ce-ai furat, sărăcie?

Eu sunt păgubitu’. Ăsta-i hoțu’!

- Pe ăsta ia-l tu. - Eu?

Da, bagă-te în el.

N-ai zis că vrei să dai la Academie? Trebuie să înveți să intri în ei! Hai, ia!

De… de ce-ai furat, sărăcie?

Au!

Au! De ce dai, nene? Eu sunt păgubitul!

Taci din gură, să te înveți minte să nu mai torni.

Of, of, of, Ilarie!

Ce-am zis noi că se întâmplă dacă te mai prind la ciordit?

Ați zis că mă țineți la bulău până-mi zice lumea Cristi Borcea.

Cristi Borcea!

- Și ce s-a întâmplat? - M-ați prins la ciordit, domnu șef.

De ce te-am prins la ciordit, Cristi Borcea?

Că sunt slab, domnu șef. Am furat 30 de lei de la ăsta.

De ce-ai furat, Cristi? De ce-ai furat?

Nu ca să fac rău, domnu șef. Ca să merg la păcănele.

La păcănele? La păcănele!

Vezi, Găbițule, ce face păcăneaua din om?

Zici, e fructe, n-are ce să-mi facă! Și uite cum te împinge cireșica al furat!

Uite cum… dai în cap la oameni de la o lămâie!

Șeptari! Specială! Pălărioși!

Ia scoate ce ai în buzunar! Hai, hai, hai! Hai, mai repede!

E mai mult de 30 de lei aici!

- Da, am câștigat! - Bravo, boss! Vezi că se poate?

Se confiscă, probă la dosar. Hai, dispari!

Dispari! Să te mai prind eu că ciordești!

Și cu banii mei cum rămâne?

S-au confiscat, ești turnător. Scoate ce ai în buzunar!

- Dar eu sunt… - Vrei să vezi reverul lui Halep?

Hai, hai, hai… Hai, lasă!

Vezi, Găbițule, cum se câștigă la aparate fără să intri în sală?

Ia! Să nu… să joci.

- Atât? - Hai!

Hoție? În Mangalița? Scuipă-n sân, fratele meu!

Oamenii aici e curați ca lacrima.

Lași o mașină descuiată în buricul târgului

și ai mai multe șanse să dispară roțile decât mașina.

S-a și întâmplat. Ieri.

Și nu în ultimul rând, am plăcerea să vă anunț,

că Mangalița e curată de gripa porcină!

Bravo!

Bravo!

Felicitări dlui primar, Stelian Manole,

singurul primar care a băgat boala-n boală.

- Bravo! - Și…

De data asta te-am prins, nenorocitule. Nu mai scapi de pușcărie.

Primarul m-a pus să duc porcii la ferma lui.

Spun tot! Colaborez.

O să înfunzi pușcăria!

Asta, dacă nu treci imediat aici!

Relu? Securist nenorocit! Nu te-am văzut de 10 ani!

Era să mă omori!

Stelule, Stelule, bandit ordinar! Mi-ar fi dat ăștia o medalie!

Ce mi-ai făcut!

Domn primar, dacă se permite. Știam de la început că sunteți nevinovat.

A fost un spirit de glumă.

Hai, hai la mine! Ce mi-ai făcut!

Am fost bun, reușit, nu? Nu, nea Mihai?

Eu cu Relu Andone ne știm de 45 de ani.

Practic, e dracu gol! Numai că are haine și epoleți.

Dacă era mai bagabond decât e, ziceam că a făcut mama gemeni.

Dar pe mine m-a făcut mama mai frumos.

- Emilia, pot să te rog să-mi explici… - Nu.

- Dar n-am apucat să… - Nu.

O colegă de la psihiatrie mi-a recomandat această carte.

Aici te învață cum să fii mai fericit, nelăsându-i pe ceilalți să te controleze.

Adică, exersezi cum să spui „Nu“.

De trei zile spun numai „Nu“.

N-am fost mai fericită în viața mea!

Mai ții minte Caritas?

Lasă tu Cartas-ul, dar mai ții minte Țigareta 2?

Mai ții minte alegerile prezidențiale din 2019?

Stai, că astea n-au fost încă! Uită!

Auzi? Ce cauți tu la mine în parohie, banditule?

Am venit pentru priveliște.

Știu că priveliștea ta preferată sunt munții.

Munții de bani.

M-ai prins, nașule!

Dacă mă prinzi, mă prinzi, asta e!

- Am venit pentru porci. - Ce porci?

Ce, n-ai porci?

Am porci să-mi pun și-n cap, dă-i dracu', că s-au înmulțit de când cu gripa.

- Dar ce treabă ai tu cu porcii mei? - Vreau să-i vând la arabi.

Dar am nevoie de un doctor.

Deci, băiatule, nu mai țipa și ia-o de la capăt.

- Nu țipam. - Erai isteric.

- Nu eram isteric. - Iarăși ești isteric.

Nu mai fi isteric!

- Eram isteric? - Un pic isteric.

Deci, de la primărie a dispărut cutia cu donații.

- Ce donații? - Pentru orfani.

Ce țineți orfanii într-o cutie la primărie, nu sunteți sănătoși la cap?

Nu ținem orfani într-o cutie, ținem donații pentru orfani într-o cutie,

doar pentru că acum nu mai ținem, pentru că această cutie a dispărut din hol.

Țineți o cutie cu bani în hol la primărie?

- Și cutia a dispărut. - Exact.

Vezi că sunteți proști?!

Cum dracu să ții o cutie cu bani în hol la primărie? Poate s-o ia oricine.

Caz rezolvat. Păgubitul este proști.

Suntem proști, pentru că plătim taxe și impozite, de-aia suntem proști.

La ce mai plătim poliția

dacă poate intra oricine, oricând, oriunde, ca să ia orice?!

- Tu vrei ca poliția să facă ceva? - Da!

Amendă 300 de lei pentru isterie.

- Iar am fost isteric? - Un pic isteric.

- Frumos organism! - Poftim?

Serviciul Român de Informații. Știu tot.

Nu zic nimic. Să trăiți!

Mersi, apreciez.

N-am vrut să zic de față cu toată lumea, dar noi doi avem ceva în comun.

Și eu lucrez cu date!

- Ce date? - Sensibile.

Monitorizare, prevenție, personaje suspecte.

- Am dosare. - Dosare.

Fiecare prunc care se naște în Mangalița primește trei lucruri:

o palmă de la doctor, un cod de la stat și un dosar de la mine.

Asta e bine, e foarte bine.

Dle colonel, dacă-mi permiteți. Credeți că serviciul are nevoie?

- De ce? - De cineva ca mine.

- Domnul… - Colonelul… Cornel Istrate.

Inspector principal.

Domnu Corneliu Principatu,

o să-ți spun sincer, așa, verde de la obraz.

Serviciu ar avea nevoie de oameni ca dumneata.

Știam eu.

Dar nu chiar de dumneata.

Ești prea…

scund.

Îmi pare rău.

Uite, așa-mi trece ziua, tati.

Hai! Ce faci, nene, semnalizezi stânga și o iei în față?

Hai!

Asta e!

Sărăcii la teren, sărăcii la birou, și în trafic!

Da, dar faci și mult bine la lume.

Să știi că fac. Și crezi că zice vreunul mersi?

Nimeni! Nicio bucurie! Moartea la căprioa…

Ia, uite-o pe căprioara asta, mânca-i-aș gura ei.

Mulțumesc.

Ce faci? Ți s-a urât cu binele?

- Dă fluierul înapoi! - Ce fluier?

Fluierul din mâna ta.

Nu știu nimic de niciun fluier, dar dacă cineva poate să intre în primărie

ziua în amiaza mare și să fure o cutie cu donații pentru orfani,

atunci nu m-ar mira ca cineva să-ți fi furat fluierul.

Vezi, Gabi, ce ți-am zis cu săracii? Nicio bucurie!

Dispari, că poate-ți… fur eu una peste ceafă de fluieri două săptămâni.

Așa, sigur că da, sigur că da. Amenințare cu violența.

Că asta rezolvă soluția mereu. Să amenințăm populația!

Nu fă scandal! Dispari!

- Știi care e problema ta? - Nu mă interesează.

- Știi care e? - Nu mă interesează.

Care e problema mea?

- Problema ta e că oricum nu poți. - Nu pot să ce?

Nu poți să-i prinzi pe ăia care au furat banii.

- Ești copil?! - Ești copil?

Ți-i găsesc în doi pași și trei mișcări.

- Dacă vreau! - Nu cred nici măcar dacă vrei.

Tu vrei să vreau? Asta vrei?

Nu vreau să vrei, că oricum nu poți să vrei.

Știi ceva? Uite că vreau! Și dacă vreau, pot.

Ți-i găsesc și părinții la copiii orfani, nu numai banii.

- Gabi, chiar pot! - Știu, Sică!

- Doinița. - Sunt în timpul programului.

Știu că ești în timpul programului, dar e o chestiune urgentă.

Ce chestiune urgentă?

Chestiunea asta a ta urgentă are legătură cu creșterea,

cu sacrificarea sau transportul porcilor?

Nu.

Nu e o chestiune de „în timpul programului“,

e o chestiune de „în afara“ programului.

- Doina, am găsit… ceva. Acasă. - Ce ai găsit acasă?

Ceva… care m-a tulburat peste măsură.

Ce te-a tulburat peste măsură?

- Ceva… de ne-nțeles. - Ai umblat în șifonier?

De câte ori ți-am zis să nu umbli în lucrurile mele?

Ți-am zis sau nu ți-am zis?

Nu, Doina. N-am umblat în șifonierul tău.

- E vorba de altceva. - La baie. Ai umblat la baie.

Ți-am zis să nu umbli nicăieri?

N-am umblat nici în baie, Doina.

- E vorba de… altceva. - Ce altceva?

- Am găsit. - Ce ai găsit?

- Urme de șoareci! - Șoareci?

Avem șobolani?

Din cauza ta, că mănânci, așa, prin casă și lași firimituri.

Știi cât costă ăia de la deratizare?

E mai ieftin să ne vindem casa cu totul.

Fii atent aici la mine! Te duci acasă și cum ajungi acasă strângi totul,

să nu mai găsesc nici urmă de șobolani când vin eu acasă.

Hai, fugi, fugi!

Hai!

Unul din dezavantajele vieții cu șoareci

e că șoarecii mănâncă ce te aștepți mai puțin.

Tot ce le iese în cale. Și sunt și înfometați, ai dracu!

Că n-au mai mâncat de ani de zile!

Emiliuța!

- Stelu. - Emiliuța, am nevoie de tine.

- Stelu - Ca să vând porcii la arabi.

- Porci la arabi? - Porci la arabi, da.

Arabii nu mănâncă porc.

Nu mănâncă porc, ei mănâncă specialitate românească de carne.

- Ce e specialitate românească de carne? - Porc.

Arabii nu mănâncă porc.

Păi nu mănâncă. Mănâncă specialitate românească de carne.

Eu ce să fac?

Am nevoie de un doctor care să spună că nu e porc.

- Dar e porc. - Dacă ei nu știu, nu le face rău.

Nu-ți dai seama că porcul e gustos, porcul e bun.

E de 15 ori mai ieftin decât mielul.

Îți dai seama câți bani fac? Facem! Pentru primărie, pentru noi.

- Nu. - Cum nu?

- Nu. Nu fac așa ceva. - Emiliuța.

E greșit!

Emilia, întoarce-te! Emiliuța!

Scuzați!

Aici. Aici era o cutie, așa, cu bani.

Când m-am întors nu mai era, m-am peste tot.

Nu mai era.

- Uite camera! - Ce?

E o cameră.

Era îmbrăcat cu geacă, cu pantaloni albaștri,

ochii căprui, solid.

Căra ceva după el? Pungă? Nu.

- Părea speriat? Nu. - Nu.

Hai, săracule, dă ceva, că-mi faci nervi.

Mamă, mamă, dă ceva! Ia uite!

Hai, dracu! Că la câți bani am băgat în tine cumpăram două aparate.

Am găsit banii!

- Unde sunt banii? - La unul din ăștia trei.

De unde știi, Sică?

Mă bucur că mă întrebi, Gabi. Prin eliminare.

Doar ăștia trei fură în Mangalița.

N-am furat niciodată, eu sunt păgubit.

Taci din gură! Turnătorule!

N-are sens! De ce ăștia?

Nimic n-are sens. Tu crezi că are sens?

Eu am sens? Tu ai sens?

Nimeni n-are sens. Decât instinctul.

Și mie instinctul îmi zice că e unul din ăștia trei.

Pe care-l recunoști?

Pe niciunul, că n-am văzut cine a luat banii.

Dar dacă vedeai, care era din ăștia trei?

Nu știu, că nu l-am văzut.

Atâta lucru n-ai putut să faci și tu pentru ancheta asta.

Să-l vezi pe hoț.

Acum trebuie s-o luăm ca pe vremuri.

- Zi, care ai furat? Tu? - Nu eu, șefu.

- Tu? - Nici eu.

Miau! Ia uite hoțul!

Întotdeauna sunt ăștia tăcuți.

- Nu e ăsta hoțul! - El e.

N-ai nicio dovadă! Asta este justiție? Asta-i bătaie de joc!

Cum bătaie de joc, nene? Ia uite! Seamănă leit! Ia uite!

Sică, nu prea seamănă.

Tu cu cine ții? Crezi că te primesc la Academie dacă ții cu ursul?

Știi ceva? Las-o baltă!

Am crezut să cred că tu poți să rezolvi ceva, dar nu poți!

- De ce? - Pentru că tu ești…

- Un? - Un milițian.

Bă, băiatule! Dă-te mă! Mă, băiatule!

Bunică-ta e milițian! Eu sunt polițist, bă!

Eu sunt omul legii, oamenii mă respectă.

Vii la mine cu probleme și eu le rezolv.

Domn șef! Putem să ne ducem și noi acasă, că avem și noi probleme?

Dacă aveți probleme, mergeți…

Vă bag problemele în găuri care nu știți că le aveți.

- Nu pleacă nimeni până nu zic eu. - Noi trebuie…

Lăsați, șefu, mai așteptăm.

Cum să spui „Nu“ lui Stelu? Ce femeie normală face așa ceva?

- Că sunteți prea scund? - Ce?

Nu. Ce e cu asta?

Eu dacă aș fi femeie, nu mi-aș permite să vă refuz, domn primar.

- Adică, din respect. - Am fost prea bun. Asta e.

Mărțișor de 1 Martie, flori de 8 Martie, felicitare de ziua ei, și-a luat-o în cap!

Asta zice și la Biblie!

În femei și în frâne să n-ai încredere niciodată.

Duci cu zăhărelul o femeie ani de zile,

profiți de ea că e singură, nesigură și vulnerabilă,

și îi ceri și tu o dată îi ceri și tu acolo, o semnătură pe hârtie

ca să poți să vinzi niște nenorociți de porci la arabi și ea ce face?

Ea refuză, zice „Nu“.

Mi se face rău de la stomac numai când aud.

- Ai mai pomenit așa ceva, domn doctor? - Ce?

- Să te refuze o femeie. - Niciodată.

- Vă salut. - Pe aici.

Dle primar, sunteți sigur că nu are nimic dacă semnează doctorul de la morgă?

Tu ești doctor adevărat, sau ești italian d-ăla?!

- Doctor. - Atunci semnează și taci dracu din gură.

- Sau ești din ăla care spune „Nu“? - Nu, nu.

Dar eram tineri și era în perioada aia în care venea la mare… suedeză…

Cercetări…

Marcele!

Marcele!

- Draga mea, ce s-a întâmplat? - Ce să se întâmple?

Vin și eu obosită de la serviciu după o zi de muncă grea.

- Vreau să mă liniștesc și ce găsesc? - Ce?

- Ceva ce m-a tulburat peste măsură. - Ce?

- Lipsește ceva. - Ce lipsește?

- Ceva foarte prețios. - De unde?

Dintr-un loc.

Îți lipsește ceva foarte prețios dintr-un loc?

Da. Ai idee ce s-a întâmplat cu lucrul ăsta prețios

care-mi lipsește dintr-un loc?

N-am idee, Doinița, dacă nu-mi dai detalii…

- Ți-am dat toate detaliile. - Nu prea mi-ai dat.

- Dacă mi-ai da mai multe detalii… - Nu-ți mai dau!

Lipsește ceva dintr-un loc. E tot ce trebuie să știi.

Atunci, poate șoarecii?

Șoarecii! Dacă mă minți, Marcele…

Dacă te mint în legătură cu ce?

Ia uite aici! O mie de tone de carne de porc, fără porc.

- Dar ce are? - Specialitate românească de carne.

Nenorocitule! Știam eu c-o scoți la capăt!

Te îndoiai de mine vreodată? Deseară sărbătorim!

- Diseară nu pot. - De ce?

Pentru că diseară am altă afacere… ne-ncheiată.

Tu nici n-ai venit bine la mine în ogradă și te-ai pus pe cățea?

Pe cine ai pus ochii?

Nici n-a trebuit să alerg prea mult.

Am întâlnit-o, pe aici, pe holuri. Una, așa, tânără, tunsă scurt.

- Emilia? - Asta, asta…

E nebună, nebună rău de tot.

Știi vorba aia: „Găina nebună face ciorba bună“.

Diseară ieșim în oraș

și poate după… cine știe.

- Ce-i cu tine, ce s-a întâmplat? - Colega, cred că sunt pe moarte.

Aoleu! Cum așa?

Cred că am suferit un infarct.

- Unde? - Aici.

Inima e în partea cealaltă.

Domnișoară doctoră, cred că îmi cunosc corpul mai bine decât dumneata.

Inima e în partea asta și am suferit un infarct.

Cornele, dacă sufereai un infarct, nu vorbeai așa de mult.

Un infarct mai deosebit. Ce vrei? E prima oară când pățesc asta.

Nu știu cum să mă port. Învață-mă.

- Trebuie să plec. - Te rog, nu pleca.

E periculos. Trebuie să stai cu mine. Infarctul poate să revină.

Dacă revine, îi spui să mă sune.

Colega, ce fel de doctor ești? Ai depus un jurământ!

Hipocrit se răsucește în mormânt!

Dă și tu ceva, măcar un milion, măcar ceva, că nu mai pot.

Nu mai pot de nervi.

- Bună, Florentina! - Ce vrei și tu?

E te la el! Pretenții de sărac, că sunt milițian!

Că nu sunt în stare să-i găsesc banii…

Degeaba a mai venit, dacă știa asta.

Prost. El prost.

- Sică! - Eu nu sunt prost, da?

Eu cercetez situația, eu știu meserie, citesc oamenii, caut în dovezi.

Sică!

Eu sunt în stare să prind un infractor și cu ochii închiși.

Uneori nici nu trebuie să închid ochii.

Bam! L-am ginit! Sport sângeros 3!

Dacă sunt așa prost cum zice el, mai găseam dovezi copleșitoare?

Dacă eram așa prost, mai eram eu în stare

să stau față în față cu ăla care a luat bani?

Dacă eram așa prost, rezolvam eu cazul?

Nu, Florico! Nu!

Nu eram în stare să rezolv cazul că proștii e proști și nu rezolvă nimic.

- Sică! - Ce dracu vrei, că m-ai căpiat de tot?!

Te primesc la Academie așa prost?

Ce-ai făcut, Florico?

- Ai vreo treabă și te rețin? - Nu.

- Atunci, poate îți găsești vreo treabă. - Nu, draga mea.

Mai bine stau aici și te privesc cât de bine te descurci tu cu șoarecii.

Nu vrei tu să mă privești de jos, din bucătărie?

Nu. Prefer să stau aici.

- Ce-ai? - Nimic.

Dacă i-am spus o dată? I-am spus de o mie de ori!

Marcele, nu mai mânca! Mâncarea îți face rău.

Credeți că m-a ascultat? Nu m-a ascultat.

Poftim! L-a lovit pântecăraia!

Bineînțeles acum prima grijă e sănătatea lui, nu că am avut eu dreptate.

Ia ziceți, domnu doctor. Colecistul sau ficatul?

De la ce a picat, prăpăditul?

- E mai complicat de-atât. - Da?

- E de la fiere? - Nu cred.

I-am zis să nu mai mănânce carne și ouă.

- Nu e de la carne și ouă. - Atunci?

- A făcut o intoxicație. - De la ce?

- De la ciocolată. - Ce ciocolată?

El mi-a zis că a mâncat o ciocolată.

Știți cum erau pe vremuri naufragiații

care supraviețuiau săptămâni întregi fără mâncare și apă,

și când dădeau de mâncare și apă mureau, fiindcă organismul nu mai făcea față?

Da.

Așa a pățit și domnul Marcel.

N-a mai mâncat ciocolată de atâta vreme,

că organismul lui, pur și simplu, o respinge.

E o seară minunată.

Vremea ține cu noi.

Să fie un semn?

Relu este un bărbat foarte galant și politicos și… nu ca alții.

Plus că nici n-a fost nevoie să-mi încalc principiul cu „Nu“.

Pur și simplu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă să ies cu el la masă.

Ce era să-i spun? I-am spus. „Nu“.

Câteodată, îmbrac păpușile elegant și mă prefac că merg la nuntă.

Odată, nunta nu s-a ținut.

Pentru că mireasa l-a prins pe mire cu o stricată blondă.

De atunci, pe stricata aia blondă, o țin într-o cutie.

Ca să nu mai strice și alte familii.

- Ți se pare ciudat? - Nu, nu, nu.

Emilia…

Tu ești o femeie foarte… specială.

- Ți-a mai spus cineva asta? - Nu.

Orice bărbat s-ar considera norocos să fie cu tine.

Nu?

Ce nu înțeleg eu, de ce stai în groapa asta de gunoi?

- Nu te-ai gândit să pleci? - Nu. De ce să plec?

De ce… să vezi lumea, să simți aventura…

Bine, aventura ca aventura, dar serviciul, păpușile.

- Ești doctor. Îți găsești altceva. - Da, da. Casa, familia, păpușile.

- Se descurcă ele. - Plus că eu sunt consilier la primărie.

Nu pot să las baltă pe domnul primar.

Să abandonez, așa, strategia.

Tu crezi că lui Stelu îi pasă vreun pic de tine?

Dacă ai pleca acum, nici n-ar observa.

Emilia, hai, vino cu mine.

Mergem în camera mea, bem o sticlă de șampanie,

și mâine dimineață plecăm împreună.

Hai, ce mai aștepți?

- Un porc?! - Poftim?

Toată lumea afară!

Avem focar de gripă porcină în libertate.

Toată lumea afară! Hai!

Corneliu, ce e cu prostia asta, cu gripă porcină?

Gripă porcină perversă. Te prinde când te aștepți mai puțin.

Hai, afară, evacuarea, mai puțin dumneata.

Stai jos!

Nu pleci nicăieri. Ai fost infectat.

Cum am fost infectat! Nici măcar n-am…

Ce faci, domnule?

- Domnule, ce faci? - Prea scund, ai?

De unde să știu eu, mânca-ți-aș gura ta, că ăia e bani pentru orfani?

- Trebuie s-o ajutăm. E Flori. - Da, o ajutăm, e Flori. Da!

Am trecut pe acolo și am văzut o cutie.

M-am și speriat: „Ce-o fi aici? Dacă-i pui de pisică, dacă-i vreo bombă?“

Te gândești! Nu te gândești?

Și când mă uit mai atent, Hopa, bani!

Am zis: „Cine dracu lasă o cutie plină cu bani în hol la primărie?

Dacă o fură cineva?“.

Ai dus banii în siguranță, nu?

Da, numai că am zis să-i bag la păcănele.

Noi încercăm să te ajutăm, să-ți găsim un alifiu, și tu ce faci?

Tu nu ne ajuți deloc!

Ia lasă-mă cu alifiul tău, că nu-mi trebuie mie așa ceva, da?

Trebuie s-o ajutăm.

Nu vezi că încerc s-o ajut, dar nu vrea, ce-ai?

Sică, ascultă-mă, era bani gratis! De unde să știu eu că era pentru orfani?

- Ce scria pe ei? - Da.

Da, dar…

Acum, până la urmă, știi ce, Sică, ce le trebuie la orfanii ăștia bani?

Bani le trebuie lor? Lor le trebuie părinți.

Să le doneze lumea părinți, nu bani.

Tu ai fi în stare să le joci și părinții la păcănele, Florico, zău așa, dă-o-n…

Ia stai așa!

Ce proști suntem! Duc cutia înapoi!

Treaba mea unde am găsit-o. Ce, am găsit-o.

Mai are și câțiva bani înăuntru, cazul e rezolvat.

Poliția lucrează! Miau!

Mamă, mamă, ce nervi am!

Acum ce mai vrei?

Eu am înțeles că vrei să duci cutia.

Ea e frumoasă așa, ca și cutie. Dar de ce s-o duci cu bani în ea?

Potolește-te că ai jucat destul.

Ce să facă orfanii cu banii ăia puțini, nu le ajung să și-i împartă.

Sunt prea puțini pentru că tu ca disperata i-ai jucat pe toți la păcănele. Gata!

D-aia zic, hai să-i băgăm și pe ăia. Fii atent la mine!

- Că se duc acolo lângă frații lor. - Potolește-te! Gata cu păcănelele!

Nu, nu, nu! Nu, nu, Flori!

- Flori! Ce-ai făcut? - Flori, ce-ai făcut?

Nu!

Flori, mă!

I-am pus banii la fraieri înapoi.

Ia, mă, prostule, ia de-aici de-o ciorbă.

- Cum ești, Lușule? Mai bine? - Mi-e mai bine, da.

- Cum e stomăcelul? - Nu mă mai doare așa tare.

Foarte bine, foarte bine. Uite, ți-am adus ceva care să te ajute să prinzi putere.

Să știi că nu plec de aici, până n-o mănânci pe toată.

Nu, dom'le. Fiecare firimitură.

- Ia uite! - Nu-i nevoie.

Dar de ce? Tu știi ce bună e?

- Ți se topește în gură. - Cred.

- Hai, Lușule, măcar o bucățică. - Nu, mersi.

Insist. Am luat-o special pentru tine.

- Nu vreau nici o bucățică, Doina. - De ce?

Te rog să nu-mi dai nici o bucățică. Nu mai vreau să văd ciocolată niciodată.

De ce, Lușule, ce s-a întâmplat?

Am fost slab, Doina. Am păcătuit.

Eu sunt ăla care a mâncat lucrul ăla în locul ăla.

Eu sunt vinovat.

Nu știu despre ce vorbești, Lușule. Nu există locul ăla și nici lucrul ăla.

Și de acum încolo, o să existe cu atât mai puțin.

Dacă îl vezi tu pe șobolanul care știi că dă târcoale pe la noi acasă,

să-l întrebi așa din partea mea:

„Crezi că a meritat să faci asta, șobolan?“

Relule, tu nu-l știi pe Dumitru a lui Cocoșatu.

Dar s-a buhăit la față.

A doua zi l-a găsit nevastă-sa pe jumate băgat în troacă.

Avea copite la picioare. Rât în loc de nas și coadă tirbușon.

- C-a luat gripa de la porci. - Da.

- Am impresia că și tu ai luat-o. - Dar de unde știi?

Mă uit mai întâi la nas.

Trebuie să mergi de urgență la București să te tratezi, chiar în seara asta.

Stelule, tu-ți bați joc de mine?!

Crezi că pot să cred toate prostiile astea pe care mi le spui tu?

Dar de fapt despre ce e vorba aici? Nu cumva despre bani? Money!

Relu, tu așa mă știi pe mine, că alerg numai după bani!

- Da! - Nu. E vorba despre oameni și porci.

Și despre sănătatea ta, că dacă mai rămâi pe aici, se strică.

Omule, tu faci toată chestia asta pentru nebuna aia de doctoriță.

De ce nu spui că ai bucurii la ea?

N-am eu bucurii la ea, are ea la mine, și vreau să rămână așa.

Auzi, Stelule, dacă eu plec în seara asta de-aici, afacerea cu porci pică

și tu nu mai capeți niciun bănuț. Cred că știi asta.

Știu. Și mai știu ceva. Că la porcii mei nu le place să meargă în excursii.

Că vor să moară, aici, la ei, în farfuria strămoșească.

E buna supa de zarzavat pe care ți-am făcut-o?

Ia uite! Mănânci ca-n filme!

Foarte bună, Doina. Cea mai bună! N-am mâncat ceva mai bun!

Mă bucur, că o lună de-acum încolo numai asta pupi.

Ce faci, plescăi? Nu mai plescăi așa, că mă înnebunești.

Nu, dar…

Acum sorbăi? Nu mai plescăi și nu mai sorbăii!

- Nu, dragă. - Și stai drept! Ce stai așa cocârjat?

Îți intră mâncarea pe lângă, și de-aia ți se face rău.

Ia coatele! De ce stai cu coatele pe masă?

Unde ai învățat tu să stai așa cu coatele? Ce, suntem la cârciumă, unde suntem aici?

Nu, dragă.

Dacă e să-i reproșez ceva Doinei,

îi reproșez că a fost prea blândă cu mine. Până la urmă e o țară liberă,

și oricine are dreptul să-și țină lucrurile alea în locul ăla.

Eu sunt ăla care a exagerat și n-a fost cumpătat.

După o investigație corectă, efectuată de organele abilitate,

am descoperit pe raza orașului nostru acest obiect.

- Îl recunoașteți. - Nu pot să cred

Crede și nu cerceta, frățioare.

Să-ți pară rău de cuvintele care le-ai zis, da?

În orașul nostru, poliția își face datoria, da?

Hai!

Vezi cum se procedează corect?

Chemi reclamantul, îi predai rezultatul, îi bați obrazul.

Vezi că asta nu te învață la Academie, ai grijă.

Mersi, Sică, dar eu nu mai dau la Academie.

- O las moartă cu treaba asta. - De ce?

E prea palpitant pentru mine, după ce-am văzut azi…

Aș vrea ceva mai liniștit, Sică. Păcănele.

Nebunule!

Dar… Cine a luat-o până la urmă?

Contează mai puțin.

Ce este mai important, este cine a recuperat-o cu tot cu bani.

Că acel cineva este „eu“.

Dar n-are niciun ban în ea.

Banii ne fac pe noi?

Banii au ajuns acolo unde trebuiau să ajungă.

- Adică la cine? - La copilașii orfani, desigur.

La revedere. Vă mulțumim frumos pentru ședere.

Alo! Alo! Alo! … cutia!

Luați cutia!

Poate o mai umpleți și pentru alți copilași nevinovați.

Vă mulțumim și la revedere.

Fraier!

Ce dați așa în ele? V-a luat ciocolățile de cap?

Ați mâncat un sac de dulciuri și v-a înnebunit dulceața?

Mâinile sus cu banii în mâna dreaptă.

Așa! Fiți atenți la mine acum. Cum vă arăt eu ca să jucați, da?

Deci, băgăm banii, aici, în orificiul ăsta, ați înțeles?

Și după ce am băgat banii, dăm în ele. Bam!

Ai înțeles? Direct!

Nu stăm! Hai! Așa!

Domnule primar, acțiunea asta este un abuz.

Protestez!

- Acum mai protestezi? - Nu.