Original subtitles

Mangalițeni, vreau să vă fac o confesiune și o spovedanie.

Am fost un bou.

Bravo!

Bravo!

Bra…

Am greșit când am spus că sunteți maimuțe proaste.

Nu sunteți deloc proaste.

Am greșit când am spus că primăria e plină de sclavii mei.

Nu sunt ai mei.

De azi, totul se schimbă.

De azi, Stelu este un om nou.

De azi, totul pentru cetățean, spre cetățean și întru cetățean.

Fac tot ce pot pentru branșarea aia la gaze, Meri.

Tu te branșezi la mine, eu mă branșez la tine.

Ai încredere în Stelu!

- Te pup. - Și eu.

De azi, Stelu va rezolva pe fiecare cetățean în parte.

Se rezolvă.

Tu pe mine, eu pe tine, șantier facem!

De azi, eu, Stelian Manole, jur să nu am odihnă

până când fiecare cetățean să nu fie satisfăcut de mine, ca și primar.

Auzi, Georgiana? Ce zici de un post la primărie?

Lucrezi de acasă și te mai vizitează primăria din când în când.

Te satisface?

Vă mulțumesc.

De azi…

Mangalița are un nou slogan.

Cetățeanul mereu deasupra.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Mai primim făină și ulei sau nu?

Cetățeanul mereu deasupra. Cu făină și ulei.

Bravo!

Bravo!

Bravo, domn primar!

Să trăiască domn primar! La mulți ani!

La mulți ani!

- Domn primar, doar o clipă, să trăiți! - Ce-i?

Ce discurs frumos! Ca Napoleon.

Dar ce zic eu ca Napoleon? Ca Stalin!

Zi, Cornele, zi ce vrei!

Domn primar, o asemenea carismă nu se poate căra singur.

Dați-mi voie să stau în umbra destinului dvs.

Să fiu mingea care o băgați în poartă.

Să fiu teaca în care vă băgați sabia, domnule primar.

Faceți-mă viceprimar! N-o să vă pară rău, vă rog!

- Nu. - De ce?

Pentru că ai căpăta respect, autoritate, putere.

Ori tu ai un caracter așa de frumos, Cornele!

Ți-ar distruge caracterul cu asta. Nu mi-aș ierta-o niciodată.

Așa că nu.

Eu nu zic că Cornel n-ar fi bun de vice.

Ci doar că ar fi o catastrofă.

Ați văzut vreodată cum arată un oraș d-ăla de japonezi

după ce a trecut valul ucigaș?

Așa ar arăta și Mangalița după Cornel.

Numai că n-ar fi chiar așa de rău,

pentru că noi suntem mai muncitori, nu stăm toată ziua să facem kung-fu.

- Domn primar, nu vreți o aspirină? - De ce să vreau?

- Când aveți draci vă doare capul. - De ce să am?

- Fără motiv. - Hai, mă!

- Bună ziua! - Bună ziua!

Dar tu ce cauți aici? Ce dracu' e cu tine?

Aici lucrez, nu știați? Sunt consilier acum.

Flori, aspirina!

Eu când v-am zis!

Și chiar nu putem să scăpăm de limbricul ăsta, domn președinte?

Nu, Stelule, l-a votat lumea.

- Credeam c-a candidat la primărie. - Și la consilieri.

- Cum a candidat și la consilieri? - Ne-am concentrat să nu iasă primar.

- Putem să-i aplicăm o bătaie? Preventiv? - Nu.

- Măcar să-l amenințăm. - Nu.

Și eu ce mă fac cu ăsta în primărie, dle președinte?

Dacă începe să-și bage nasul? Să pună întrebări?

Dacă vrea să fie cinstit?

Te descurci, Stelule, că ești băiat descurcăreț.

Dar fără scandal ca la alegeri, da? Mi-ai făcut destule necazuri la partid.

Da, domnule președinte.

Și sper că nu m-ai uitat cu contractul ăla de curățenie pentru văru-meu?

Nu, dle președinte.

Bandit ordinar!

Alo, sunt încă pe fir.

Bandit ordinar este oricine se îndoiește de dvs., dle președinte.

Să trăiți! O zi bună!

Dle președinte, vă mulțumim, sănătate! Ne mai auzim, la revedere.

Hai noroc!

Domnul primar, mă gândeam că nici nu trebuie să-l dăm afară.

Și ce să facem cu el?

Dacă vrea vrea să muncească, de ce nu-i dăm de lucru?

Măi, de ce nu vrei tu să-ți întemeiezi o familie?

Uită-te și tu la ele. Uite!

Uite ce pieptișoare au, ce cioculețe, ce aripioare!

Ia uite!

Uite-o pe aia bălțată! Chiar nu-ți face cu ochiul niciuna?

Eu sunt crescut la țară.

Nu mă împac cu viața la oraș așa de bine ca Doina.

D-aia mi-am și făcut locșorul ăsta, ca să-mi aduc aminte de casă.

Adică o iubesc pe Doina, dar uneori e greu să trăim sub același acoperiș.

- Marcele! - Doina!

- Ai scăpat de el? - Absolut! N-ai de ce să-ți faci griji.

Mi s-a părut că aud un cocoș.

- Zi-mi că n-am auzit un cocoș! - N-ai auzit, dragă, nimic.

Parcă îmi aduc aminte că ți-am zis să scapi de el, că nu mă lasă să dorm.

Și ai zis că ai scăpat.

Așa că dacă eu am auzit un cocoș, înseamnă că m-ai mințit.

Știi că nu e bine să mă minți.

Hai, zi sincer! Am auzit un cocoș?

N-ai auzit, dragă, nimic. Eu eram.

Eu eram.

- Tu ai cotcodăcit așa? - Da.

De foame.

Am scăpat și de data asta, Iliuță.

Aha!

Ia uite, ne-am apucat să căutăm mizerie, da?

Nu, căutam sarea.

Da, căutai sarea.

- Nu, serios, chiar… - Sigur.

- Căutam sarea. - Căutai sarea. Ne crezi proști tu.

- Flori, ce-ai pățit? Te simți bine? - Da. Foarte bine. De ce?

Ca medic, am jurat să nu fac rău, dar, ca femeie, n-am jurat să fac nimic.

Mai ales… zdrențelor care se dau la bărbații altora.

Și pe urmă,

un pic de albastru de metil în cafea n-a omorât pe nimeni, nu?

- Doamna doctor, sunt gravidă? - De ce să fii gravidă?

Mi s-a albăstrit…

Când ești gravidă, se albăstrește testul de sarcină, nu gura.

- Și-atunci ce am? - Nu știu, dar e grav.

- Cât de grav? - Nu trece cu medicamente.

- Ce e? - Cred că te-a deocheat cineva.

Nu!

Mitică, hai să ștergem cu buretele ce-a fost!

Vorba aia: „Cele rele să se spele, cele bune să ne sune“.

Tu știi cât bine putem să facem noi pentru orașul ăsta?

Nici nu știu dacă rezistă.

- Trebuie să recunosc că nu mă așteptam. - La ce?

La primirea asta. Mă așteptam să vreți să mă intimidați.

Nu!

- Să vreți să scăpați de mine. - Ferească Dumnezeu!

- Să mă amenințați. - Dumnezeu mi-e martor,

n-am mai amenințat cu moartea un subaltern din ’98.

Dar primăria are nevoie de oameni tineri, capabili, ca tine. Eu am nevoie.

Da?

Mă bucur, pentru că am niște idei. În primul rând…

Abia aștept să le aud,

după ce termini proiectul pe care îl am eu acum pentru tine.

Ce proiect?

Ai răbdare, că ai să vezi tu imediat acum!

- Ia! - Ia!

- Abia aștept! - Ia! Hai!

Vreau să faci inventarul la nea Mihai. Că nu s-a mai făcut de 20 de ani.

- Inventarul la ce? - La tot ce e în primărie.

La scaune, la mese, la uși. Tot.

Dar eu… Nu!

Nu, mulțumesc, dar nu.

Treaba asta poate să dureze și luni de zile.

Știu.

Legenda spune că moș Mihai era aici înainte de a se face primăria.

Pur și simplu au ridicat zidurile în jurul lui, și el a refuzat să plece.

Lăsând gluma la o parte, Moș Mihai e un om prietenos,

un om capabil… și un om modern.

Hai, tovarășe, la muncă, nu la întins mâna!

Sau te pomenești că ești și tu neam de burghezi?

Mitică, n-ai spus tu că vrei să ajuți primăria?

Poftim! Ajut-o!

Ești gata?

Sunt gata, doamna doctor.

Dar mă gândeam și eu așa… Nu știu…

M-a convins doamna doctor să merg cu ea la o vrăjitoare.

Până la deochiul ăsta, eu nu eram superstițioasă sau ceva.

Bine, credeam, ca orice om, în aia cu sarea, aia cu pisica,

aia cu strănutatul la mort, chiar și aia cu întorsul din drum,

dar în restul prostiilor eu nu credeam.

- Doamne, apără și păzește! - Ce-i, bre?

- Văd un blestem mare pe capul tău. - Aoleu! E deochiul!

- Ia, stai! - Ce?

- Stai! - Ce e, bre, acolo?

- Ce e? - Ce e? Ce se vede?

Nu era blestem. E o muscă.

- Asta ce înseamnă? - Înseamnă că s-a înecat o muscă în cafea.

- Dar mai văd ceva. - Ce?

Deochiul.

Asta e din cauză că ești încurcată cu un bărbat mai în vârstă.

Cine?

Șeful tău, cu care ești încurcată, poate.

Cine, bre?

Primarul. Cu care ești încurcată, poate.

Primarul! Zi, bre, așa!

- Cu care din ei? - Domnul primar, Stelian Manole.

- Din cauza lui e deochiul? - Sigur.

- Sigur, sigur? - Sigur.

Trebuie să stai departe de el. Să-l lași în pace.

Adică, cum?

Adică să nu te mai încurci cu el.

Cât o să fii cu omul ăsta, n-o să ai liniște.

N-o să ai succes în viață, n-o să ai noroc în carieră.

Și dacă nu?

Dacă nu, o mare primejdie te paște.

Ce e aia? Cearcăne și piele uscată?

E moartea, fetițo.

Moartea!

Marcele, stai toată ziua în curte și-ți mângâi cocoșul.

Ce-are?

Vine omul obosit de la muncă, vrea să doarmă și nu poate, că-i cântă cocoșul.

- Și eu ce să-i fac? - Să scapi de el.

Stăm la oraș, avem pretenții, nu? Ne știe lumea.

Dar e și el un suflet. Lasă-l să cânte! Eu îți zic ceva când cânți la duș?

Eu cânt la duș? Eu nu cânt niciodată la duș.

Aia e problema! Ce om normal nu cântă la duș?

Mă faci anormală?

Doina, tu știi de ce cântă el așa mult?

- De ce? - E stresat.

E stresat cocoșul. Dar de ce, Marcele? Merge la muncă? Are datorii?

Nu, n-a fost niciodată intim cu o găină, înțelegi?

De ce nu zici așa? Hai să-l ducem la doctor!

Poate îi pune o muzică, îi dă niște doctorii.

- Vorbești serios? - Nu.

E cocoș, îl tăiem și facem borș.

Nu te atingi de el! E prietenul meu.

Dă aici cocoșul, până nu mă enervez! Și treci în casă, Marcele!

Nu.

Marcele, dă-mi cocoșul!

Diana, draga mea! Probabil ți s-a mai spus,

dar probleme așa mari și importante ca ale tale n-am mai văzut.

Mulțumesc, domnul primar.

Tovarășul Nicolae Ceaușescu a fost cel mai mare patriot din țara asta.

A fost un criminal și a primit exact ce merita.

A dat de muncă la oameni, le-a dat locuințe,

a plătit datoria externă a țării.

A furat, a înfometat populația, a închis oameni nevinovați.

Tabloul ăsta ar trebui să ajungă la gunoi, nu pe inventar.

- Tabloul ăsta este pe inventar. - De ce-l mai ținem pe inventar?

Așteptăm ziua când comunismul va învinge din nou, bineînțeles.

Portret

cu cel mai mare român

care a trăit vreodată.

Una bucată.

Fetița asta nu e tocmai isteață, este?

Lasă, că a înțeles ea ce trebuie!

A înțeles.

Dacă tot ești aici, nu vrei să-ți citesc și ție în palmă?

Mă așteaptă fata afară.

Hai, că nu durează mult și e gratis!

Eu sunt medic, nu cred în chestiile astea.

Și eu sunt vrăjitoare, crezi că cred?

Dar uneori se mai potrivesc.

Bine, dacă e gratis.

Ce e? Ce vezi?

Bere.

Ia-o-ncet!

Moarte și cearcăne.

Flori, dacă știam că o să te tulburi așa, nu te mai duceam la Mama Vanilia.

Ce tulburată? Că fierb de draci.

Auzi, să mă deoache pe mine una, să fac albastru în gură

și să-mi crape pielea!

- O fi avut femeia motivele ei. - Avea pe dracu', n-avea nimic.

- Bine, dar și tu cu domnul primar. - Eu și domnul primar, ce?

Motive!

Eu și domnul primar avem o combinație corectă,

ca între un primar și o secretară, nimic mai mult.

Dar când vine o panaramă d-asta

și se-apucă să arunce cu deochiul în dreapta și-n stânga, m-apucă furiile.

Bine, acum știi ce-ai de făcut ca să scapi de deochi.

Și ce știu!

O să faci ce ți-a spus Mama Vanilia să faci.

O să fac.

Ea nu știe cu cine s-a pus!

Hai, că mă duc după ea! Să vezi ce deochi vânăt își ia proasta!

- Cum te duci după ea? - Păi, da!

Doamna doctor, eu am avut patru frați acasă.

Îi băteam pe toți și ăia nici n-aveau tupeu să mă deoache.

- Dar știi cine e? - Bineînțeles că știu.

Aoleu!

De-asta m-ați chemat, doamna directoare? Că v-a gâdilat cocoșul cu penele?

Ce m-a gâdilat? Mi-a sărit la beregată, a vrut să mă omoare.

E adevărat, Marcele?

Ți-ai dresat cocoșul să sară la dereglată?

Nu fi impertinent!

Ea e prima care l-a atacat la bărbăție. Ilie necăjitu'! Uite!

Cocoșul ăsta e periculos!

I-am zis să scape de el și n-a vrut.

Poftim, ia și scrie! Tentativă de omor. Cer sacrificarea nenorocitului.

- A cocoșului sau a lui Marcel? - Nu fi impertinent!

- A cocoșului! - Nu se atinge nimeni de cocoș!

Stai, Marcel, flexat! Trebuie să stabilim faptele importante.

- De ce e necăjit cocoșul, Marcele? - Că nu poate în dragoste cu găinile.

Dar ce stăm atâta la taclale de ce e necăjit cocoșul?

Eu sunt victima, el e atacatorul. Fă atacatorul borș!

Nu!

Cu tot respectul, trebuie să stabilim de ce e necăjit cocoșul,

ca să putem să-i corectăm comportamentul,

că asta face un organ corect și competent.

Ia zi, Marcele, cum nu poate să se iubească cu alte găini?

Nu știu, Sică. De când l-am cumpărat de la tine, nu mai poate să iubească.

Ce?! Tu i-ai vândut cocoșul, nenorocitule!

De-aia nu dorm eu noaptea, găinarule!

Ce să facem, dna directoare? Trebuie să trăiască și organul legii, nu?

Ia zi, cocoș! Care-i treaba cu cocoșul ăsta?

O să vă pară rău, nesimțiților!

Până diseară, unul din voi fierbe în ciorbă.

Minim unul!

Domnul primar Manole e eroul meu.

E modelul meu.

Îi respect decizia de a nu mă face viceprimar.

E clar că nu sunt încă pregătit să slujesc sub domnia lui.

Domn Cornel, nu poate să aștepte până ies?

- Nu, e urgent! - Vă rog, așteptați să ies!

- Să vă fie de bine! - Ce s-a întâmplat?

- Dle Bozovici, îmi place de dumneata. - Știu, mi-ați mai spus.

Ți-o spun verde în față. Dumneata nu ești om de inventar.

Primarul te-a trimis acolo ca să scape de dumneata.

Da, știu. Știu și asta. Dar de ce-mi spuneți lucrurile astea?

Nu mai suport nedreptatea!

Nu pot să văd cum Mangalița mea suferă.

- Și noi doi putem să schimbăm asta. - Aoleu, iar?

Da, iar. De data asta vorbesc serios.

E nevoie de sânge proaspăt. E nevoie de viziune.

Să dăm odată jos tiranul!

Da, e nevoie.

- Vă rog eu, ștergeți-vă pe mine! - Nu.

Evident, pentru mine nu cer nimic.

Poate postul de viceprimar.

Dacă știu că Mangalița mea… Vă rog!

…este salvată, eu sunt mulțumit.

Și postul de viceprimar.

Domnule Corneliu, oferta dvs. este foarte generoasă,

dar eu nu am nicio garanție că dvs. vorbiți serios, așa că…

Garanție? Dar am garanție.

Vă rog… Stați așa!

- O știți pe doamna Viviana? - Nu.

Ar trebui să o cunoașteți.

Vă rog eu! Vă rog, ștergeți-vă de mine!

Insist.

Mulțumesc.

Flori, ce e în găleată? Miroase îngrozitor.

Bălegar.

- Și băiatul ăla care ți l-a dat? - E vărul.

Dar pentru ce-ți trebuie bălegar?

Să arunc cu bălegar în zdreanța asta care m-a deocheat.

- Ia de-aici, zdreanțo care ești! - N-ai de unde să știi.

- Ia deochi! - N-ai cum să știi că ea te-a deocheat.

- Punem pariu? - De unde știi?

Cum de unde? E geloasă. Îl vrea pe domn primar numai pentru ea. Ia d-aici!

De ce să-l vrea femeia asta pe domn primar?

Cum de ce? Îi dă cu mobra în gâște, ca s-o lege la gaze.

Ia d-aici!

- Ce căutați aici? - Tu ești, nenorocito?

- Ce? - Vrei gaze? Îți arăt eu gaze!

Ai înnebunit?

Ai deocheat-o pe femeia asta nevinovată. Ia d-aici!

- Rapandulelor! - Panarama dracu'!

Ia de-aici gaze!

Hai, Flori, te-ai blocat?

Na, mai vrei?

- Marcele? - Da.

- I-ai arătat poze? - Poze cu ce?

Cu alte găini. Poate îl ajută să se concentreze, știi?

Să fie forță!

I-am arătat, Sică. Degeaba.

Dar poze cu rațe?

Bibilici?

Ciocănitori?

Poate e pervers, știi?

Îi place între specii.

Nimic!

- Hai, noroc! - Hai, noroc!

- Pastile i-ai dat? - Nu bag eu pastile în cocoșul meu!

Auzi, Sică? Știi ce mă gândesc?

Dacă Iliuță are ceva la bibilică?

Ce vrei să zici aici, Marcele?

Ți-am vândut un cocoș defect? Asta zici?

Nu, Doamne ferește!

Ăla de la care am luat eu, albanezul,

a zis că n-a văzut în viața lui cocoș mai masculin.

Puternic, știi? Cică în ring îi făcea varză pe toți ceilalți.

Varză!

Săracul Iliuță!

Poate de-aia e așa timid, a văzut multă suferință.

Marcele, nu ți-am vândut un cocoș suferind, îți jur!

Dar n-am zis asta.

Ia stai așa, că chemăm un specialist, ce vorbești!

- Ce specialist? - Stai liniștit!

Tanța? Ai pacienți?

Ce reuniune de lucru plăcută!

Am trecut în revistă aspecte, am implementat propuneri.

Una peste alta…

Una… Unul peste alta…

A fost productiv, nu?

Domn primar!

E Mitică. Dar nu știe că sunt aici. O să plece.

Știu că sunteți acolo. Nu plec până nu deschideți.

- Domn primar! - Intră sub birou! Bagă-te!

Domn primar!

Domn primar!

Domn primar!

- Ce-i, Mitică, ce s-a întâmplat? - Sunteți singur?

Sunt de când am venit pe lume. Ce vrei?

Dumneata știai că primăria asta are 72 de angajați?

- Pentru asta ai venit? - Da.

De unde știi?

Mi-a… Când făceam inventarul, am găsit actele.

Da, că primăria pune accent pe calitate, nu pe cantitate.

Putem să avem și o mie, dar să fie de calitate!

- Dar putem vorbi altă dată… - Nu.

Acum te rog să mă scuzi.

- Cine sunt toți oamenii ăștia? - Angajați, Mitică. Vorbim altădată.

Cine este Viviana Popa?

Viviana Popa este o angajată mai veche de-a noastră.

Aici scrie că s-a angajat săptămâna asta.

E atât de pricepută, că am impresia că lucrează de ani de zile.

Ce lucrează ea?

Lucruri. Niște treburi… Lucruri și niște treburi.

Viviana asta trebuie să plece!

- Ce-a fost asta? - Scârțâie biroul.

Uite!

Scârțâie, auzi!

- Viviana trebuie să plece! - Cum să plece, domne?

Cum îți permiți dumneata să-mi spui mie cine pleacă și cine nu?

Eu sunt primarul.

Viviana nu are fișa postului.

E ca și cum ea e aici doar ca să încaseze un salariu.

Vi se pare normal să rămână?

Nu are fișa postului? Dar e inadmisibil!

Atunci o să rezol…

- Ce-a fost asta? - Am un cârcel.

Domn primar, dacă nu o dați afară pe Viviana Popa asta,

eu chem DNA-ul.

DNA-ul!

Mitică!

Dacă-mi face plăcere să-mi reclam soțul? Nu.

Dar legea e lege.

Și când ne apucăm să cumpărăm cocoși și după aia mai suntem și impertinenți,

cineva trebuie să plătească.

Poluare fonică.

În fiecare noapte la orele 00:00, 03:00 și 06:00, cântă cucurigu!

Mai zi! Zi!

Construcție ilegală.

A făcut o grădină zoologică în curte fără autorizație.

Vai, Doamne! Zi, colega!

Focar de infecție!

Crește animale fără certificat medico-sanitar?

Avem un caz foarte solid.

Tot ce trebuie să facem este să confiscăm cocoșul.

Cornele, mă surprinzi.

Cu ce, dragă colega?

Nu știu, mă așteptam să nu fii așa deschis, să fie mai greu.

Doamne ferește! Tu știi foarte bine, când e vorba de problemele orașului,

las orice altceva.

Ce urmărești?

Să se facă dreptate.

Dar, dacă tot ai deschis subiectul, stimata mea colaboratoare,

m-aș bucura să știu că am susținerea ta.

Susținerea să ce?

Să-mi îndeplinesc visul. Viceprimar.

Adică tu vrei să te facă domn primar viceprimar?

Ia-ți gândurile, că n-o să se întâmple niciodată, Cornele!

- Am susținerea ta? - Sigur.

Poate că nu trebuie să mă facă domnul primar viceprimar.

- Ce? - Mergem, colega?

Mergem.

Am fost iar la tovarășul meu, albanezul, și mi l-a dat pe ăsta.

Nuțu Cocoșaru’ îi zice.

Cică e și mai al dracului. Ia uite-l!

Dacă nici ăsta nu-i bagă mințile în cap lui Ilie,

nu știu cine.

Doamna Tanța? Credeți că o să meargă treaba asta?

- Adică să mai aduc un cocoș? - Garantat.

Eu îți zic acum din ce am trăit, nu din povestiri.

Cel mai bine când ai un cocoș în casă, e să mai aduci un cocoș.

Dar de ce?

Femeile îi vede cum se cârâie, cum se bate, și le crește „lidibidoul”!

Ce crește?

„Lidibidoul”.

Le crește „mormonii” în sânge.

Plus că se ambiționează și masculii. Se umflă tărâța în ei.

Dacă ai decât un singur cocoș, doarme pe el, n-are chef de nimic

și femeile face ce vrea.

Dar cu doi cocoși, faci treabă, nene, nu glumă!

Vă vin multe cazuri din astea la cabinet?

Tot timpul ne vin.

Dar te-apuci să te iei la trântă cu ei și aia e.

Sică, tu i-ai zis lu’ ăsta că sunt veterinară?

Ce vrei să-i zic, că ești cea mai mare centuristă?

- Păi, nu. - Păi…

Ai încredere în tine! În probleme de dragoste ești cea mai tare!

Ia de-aci! Hai, noroc!

Cum e, Marcele? Forță!

Vezi de treabă!

- Hai, noroc! - Hai, noroc!

Hai, că i-am dat bine, doamna doctor, ce i-am dat!

I-am dat. Ai văzut cum am nimerit-o în plin?

Dacă am văzut-o? Am și filmat-o!

- Ai filmat-o? - Da.

- Ia! - Uitați aici!

Ia d-aici, panaramă!

- Nenorocita naibii! - Ce proastă e!

Aoleu!

Ce proastă e, Doamne!

Aoleu!

Eu nu știu dacă e de la bere,

dar mie, Flori, mi se pare că nu ești o fată rea deloc.

Dar deloc!

Dar nici dvs. nu sunteți fată rea, doamna doctor.

- Se poate? - Mersi!

Eu când am văzut că ați aruncat cu bălegar cu stânga…

Cum dați cu stânga, Doamne! Ați mai aruncat cu bălegar?

- Niciodată! - Niciodată?

Doamne, zici că ați dat de-o viață întreagă!

Ce drăguță ești!

Da, știu.

Doamne, râdem, glumim,

dar cine știe cât oi mai avea eu de trăit de la deochiul ăla!

Stai liniștită, Flori, că nu-i niciun deochi!

Ei, nu e!

Ba… că așa a zis și Mama Vanilia, că eu cred ce-a zis.

Mama Vanilia zice ce o plătești să zică.

I-am zis să zică deochi, a zis deochi.

Dacă ziceam să zică noroc, zicea noroc.

Zice noroc! Ce chestie!

Ce face?

V-ați bătut joc de mine. Mi-ați promis un loc la primărie și acum mă dați afară?

Viviana, nu dă nimeni pe nimeni afară. E doar o situație de moment.

Vom discuta, ce…

La mine au venit niște nebune și-au aruncat cu bălegar în casă.

- Ce se întâmplă? - Nu știu despre ce vorbești, dragă.

Iar pe mine nu m-ați autorizat nici până azi, mă tot duceți cu zăhărelul.

- Viviana. - Corina.

Corina, e doar o situație de moment. Stelu vă rezolvă pe toate.

- Când? - Asta e, când?

În curând.

Curând o să revenim și noi atunci, nu-i așa, fetelor?

- Corect. - Te pup!

Fetelor, nu mă lăsați!

Vă rog eu frumos, nu mă lăsați!

Hai, mă, fetelor, mă! Nu plecați, mă!

Fetelor!

- Iliuță, să nu mă faci de râs, da? - Stai, Nuțule!

Ai auzit-o pe doamna.

Te dai și tu de două, trei ori cocoș pe lângă el, să le impresionezi pe fete,

și aia e!

Să nu te prind că pățești ceva, că mă supăr!

Hai, domn inspector, intrați!

Ia uitați, construcții ilegale! Gălăgie!

Și acum, lupte cu cocoși!

Asta-i mai grav decât credeam, colega.

Doina, ce faci?

Aplic legea, Lușule.

Ai zis că te joci cu mine, că faci pe cocoșul?

Am adus legea. Cu legea nu te pui.

Hai, bre, nea Cornele, lasă omul în pace!

Nu vezi că e necăjit cu cocoșul ăsta, că nu poate?

- Ce nu poate? - Nu poate să iubească alte găini.

E stresat!

Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o!

Nu poți să iubești găini că ești stresat? Eu n-am probleme de genul.

Tu iubești găini?

Cu stresul, Sică!

Marcele, te rog frumos, hai, predă cocoșul!

- Domn primar? - Ce e?

Domn primar, tu ești?

Ce tot vorbești, duduie? Nu te-am văzut niciodată.

Ba nu, te-am recunoscut. Tu ești domn primar.

Cine-i paparuda asta, Marcele?

Ia zi, domnule primar!

Mai ai probleme cu dragostea că ești stresat?

Căpitane de județ, măi

De ce mă bagi la coteț, măi

Pentru un pui de murguleț Că nu l-am vândut cu preț, măi

Of, of, of, of Și l-am vândut pe cinci mii…

Măi, nea Mihai, de ce mă pizmuiește toată lumea?

Că eu vreau doar să iubesc, să fac bine la toată lumea.

Auzi, Stelule?

Stai să-ți spun o poveste!

În 1967, m-am iubit cu tovarășa Elena Ceaușescu.

Ne-am iubit pe menghine,

în incinta întreprinderii de mașini unelte din localitate.

Crezi că am făcut-o că am vrut eu?

Am făcut-o din datorie față de partid, și să nu se desființeze întreprinderea.

Crezi că a funcționat?

Tovarășul Nicolae Ceaușescu a aflat și a ras Mangalița de pe fața pământului.

Dar a reconstruit-o 450 de metri mai la stânga.

Dar de ce?

La dreapta n-avea sens.

Corect.

Și întreprinderea a rămas deschisă până în ’94.

Când au vândut-o capitaliștii.

La fier vechi.

Uneori, se merită să te iubești pe menghine, Stelule.

Se merită.

O vorbă veche din popor zice: „Fă-te frate cu dracu' până treci puntea“.

Bineînțeles, nu pot să mă fac frate cu mine însumi,

dar pot să trec puntea.

Mitică?

Ai câștigat. O dăm afară pe Viviana.

Poftim?

Ți-am zis că văd bere în viitorul tău, fata mea. Nu m-ai crezut.

În viitor, nu în păr.

Ce să-i faci?

Așa e cu vrăjitoria, mereu vine cu un cost.

Dar tu ce faci înapoi la mine, că parcă nu credeai?

Nu cred nici acum, dar e frig afară. Am intrat până mă usuc.

Dacă tot ești aici, nu vrei să-ți dau în cărți?

De ce nu?

Uite, îndrăgostiți!

Și în palmă?

Te nenorocesc, Sică. Vorbesc cu primarul și o să ajungi tu portar la primărie.

- Bre, matale ajungi portar! - Adio, poliție!

Mai ții minte când ai venit la mine cu problema ta, domnule primar?

N-am venit niciodată eu.

Ba ai venit. Mi-ai zis să-ți zic „domn primar“.

Să fiu secretara ta, să ne prefacem că suntem în delegație,

să-ți cânt imnul.

Ce dracu', crezi că nu mai știu?

Nu te-am văzut niciodată în viața mea.

Tocmai dumneata, domnule primar,

să nu-l înțelegi pe omul ăsta cu cocoșul lui?

Mare rușine!

Mare rușine și dacă s-ar afla

că m-ai pus să te primesc cu pâine și sare.

Ce faci, mă ameninți, duduie?

Nu, domn primar, că nu mi-aș permite.

Dar ai putea să închizi și tu ochii de data asta la cocoș,

să te uiți în altă parte.

Nu cedez la șantaj.

Bine. Atunci o să afle toată lumea

cum s-a dus domnul primar în inspecție la piață

și m-a pus să mă îmbrac în vânzătoare fără autorizație.

Un bărbat adevărat nu trebuie să cedeze niciodată la amenințări.

Iar un funcționar public, și mai puțin.

Asta ar însemna că nu e bărbat. Că e cârpă de șters picioarele.

Colega!

Colega, după o inspecție riguroasă, am constatat că nu e nimic.

N-am descoperit nimic ilegal aici.

Ce faci, Cornele?

Cum rămâne cu violatul de norme, cu zgomotul, cu cocoșul?

Legea-i lege și nu ne putem juca cu legea așa cum vrem noi.

Vezi că-ți altoiesc una cu legea de nu te vezi, nebunule!

Mai pupi tu vice când o zbura porcul!

Ai auzit, Ilie? N-ai încălcat legea.

Acum hai să le impresionezi pe fete! Hai, tată!

Hai, mă, baftă!

Ia uite ce-i face Nuțu Cocoșaru’ lui Ilie!

Ia uite, bă!

Ilie, nu așa, Ilie!

Anulăm toate contractele care nu sunt în regulă

și dăm afară pe toți angajații care nu corespund.

- Vorbiți serios? - Absolut.

Gata cu bătaia de joc pe banii publici! Gata cu neregulile!

De azi înainte, facem totul ca la carte!

Super!

O să începem cu Viviana Popa. Vreau să te duci la ea acasă

și să-i spui acestei nenorocite că nu mai are ce căuta în primărie.

- Eu? - N-a fost ideea ta?

Numai să ai grijă, să nu te vrăjească escroaca cu poveștile ei!

Că e singură, că are trei copii, că n-are ce să le dea să mănânce.

Că are diabet, că n-o angajează nici dracu'.

Tăiem în carne vie!

Are trei copii, are și diabet și n-o angajează nimeni?

Bineînțeles.

De-asta am angajat-o, am vrut să o ajut.

Așa-i când vrei să ajuți oamenii. Facerea de bine e…

Dragoste de mamă.

Terminăm cu Viviana, trecem la Petrescu Corina.

Vreau să-i spui că anulăm autorizația de construcție la casa nouă.

Eu am pus-o să-i ardă casa veche, cu tot ce era în ea?

Eu am pus să-i rămână doi părinți bătrâni pe drumuri, cu pisica?

I-a ars casa?

Să mai stea la cort, nu pățește nimic!

Iar Pătulea Neli să facă focul la sobă.

Că nu pățește nimic!

Ce dacă n-are gaz? Ce, o să-i ardă casa și ei?

O să se intoxice cu monoxid de carbon? Astea-s prostii!

Domn primar, nu putem să le dăm afară.

Dar de ce, Mitică? N-ai vrut tu să facem totul ca la carte?

Ba da, dar când mi-a dat dosarele, dl Cornel nu mi-a zis nimic de context.

Cornel?

Cornel a…

Lasă, că vorbesc eu cu Cornel!

Vorbesc eu!

Corneluș!

- Cornele, m-am răzgândit. - Dle primar?

Tu chiar meriți să fii viceprimar.

Ai tot ce-ți trebuie: integritate, loialitate, onoare.

- Dle primar, vorbiți serios? - Da, întotdeauna.

L-am sunat și pe dl președinte la Consiliul Județean.

Numai că dl președinte de consiliu mi-a spus ceva tare ciudat.

Mi-a zis că i-ai dat lui Bozovici să anuleze un contract de curățenie

pe care îl avem noi cu un văr de-al dumnealui?

- Domnu' primar… - Nu se face așa ceva, Cornele.

Eu aveam încredere în tine ca viceprimar.

Eu am impresia că ți s-a urcat puterea la cap.

Nu.

Tu vrei să faci rău partidului care te-a hrănit la sân?

Nu, domn primar.

Nu vrei să știi ce era la gura dlui președinte.

Mi-a zis să-ți fac de petrecanie.

Profesional.

Bineînțeles, metaforic vorbind.

Am tras cu dinții, să știi!

Am tras cu dinții, l-am lămurit că e bine să te păstrăm printre noi.

Dar o vreme va trebui să fii foarte discret.

Și să lucrezi într-un birou nou. Da?

Sărut-mâna.

Gata! Hai să-ți arăt!

Sigur.

Aici e, Cornele. Îți place?

Hai, că te descurci tu! Mă bazez pe tine.

- Da. - Spor la treabă! Încet!

Măi, Flori, eu n-am vrut să-mi bat joc de tine.

Eu sunt proastă, nu? Eu nu știu când cineva își bate joc de mine.

Haideți, doamna doctor…

Eu n-am crezut că o să iei așa în serios chestia asta cu deochiul.

Vai de mine, doamna doctor, dar au murit oameni de la deochi,

s-au întâmplat accidente, cutremure, nu e de râs.

Ia să mă apuc eu să dau drumul la pisici negre p-aici,

să vedem cine mai râde atunci!

N-am știut ce să cred cu povestea asta cu tine și cu Stelu.

Că, ba una, ba alta. Dacă zici tu, te cred.

Doamna doctor, eu și dl primar avem o relație decât la birou.

Eu sunt fată dusă la biserică, ce naiba?

Lasă, că și la biserică se întâmplă multe.

De ce mă jigniți, doamna doctor?

Eu n-am zis de tine, am zis de biserică.

Dar de ce mă jigniți? N-am înțeles.

Sunteți cea mai mare dezamăgire a vieții mele.

Asta e!

Crezi că arunci bălegar cu un om, și gata, l-ai cunoscut.

Nu e așa.

Ce pot să fac să nu mai fii supărată pe mine?

N-aveți ce! De fapt, ați putea să…

Să mă lăsați la un curs de formare profesională cu domn primar,

numai noi singuri, ca să vă demonstrez că eu sunt totuși…

Nici să nu te gândești!

Dați și dvs. o cafea la ghicitoare, acolo!

Atunci 50 de lei până mâine aveți?

Mamă!

- Nenorocito, nu te-ai învățat minte? - Vă rog frumos!

Ce cauți aici, panaramă? Nu ți-e rușine la obraz?

- Adu bălegarul! - Ia, că-l aduc!

Dă-i, arde-o!

- Lușule? - Doinița!

E frig, nu intri și tu în casă?

Nu. Mai stau un pic la aer aici.

Până la urmă, e bine că ți-ai făcut grădinița asta a ta.

Nu ne mai călcăm pe picioare prin casă.

Mulțumesc.

Îmi pare rău de ce-a pățit cocoșul tău.

Niciun cocoș n-ar trebui să pățească așa ceva.

Știu.

Deși să știi că-l urăsc de moarte.

Și dacă mă mai trezești noaptea din somn, te iau și te bag la cuptor.

Știu și asta.

Dar după întâlnirea cu Nuțu Cocoșaru’ măcar am aflat de ce e timid cu găinile.

A fost o surpriză, dar am aflat.

N-are nimic, Iliuță, eu te iubesc și dacă ești găină.

E stele. Mâine plouă.

Nimic nu mă bucură mai mult pe lumea asta decât să ajut oamenii.

Îmi place să le văd fețele când se bucură,

să-i văd dezbrăcați de emoții.

De-asta îmi place meseria asta atât de mult.

Domn primar, aveți 5 minute?

Măi, ce aglomerat e în noaptea asta în primărie!

Sigur că da, Viviana.

Tu nu știi că Stelu rezolvă pe toată lumea?