Original subtitles

Dle primar, e mai groasă ca în '99,

când le-am pus taxă pe eclipsă și s-au prins.

Te pierzi pe ușor, Doinița, oamenii mă iubesc, d-aia sunt primar.

Bozovici i-a întors împotriva noastră cu tot felul de minciuni.

- Ce minciuni, mă? - Adevărul.

Am eu ac de cojocul lui Bozovici. Știu eu exact ce să-i fac derbedeului.

Eu zic că pierdem alegerile.

- Mai bine pornim mașinăria aia de vot. - Nu pornim nicio mașinărie de vot.

Mangalița mă iubește!

Jos tiranul!

Huliganco, nu ți-e rușine după tot ce-a făcut domn primar pentru tine?

Ce faci? Pleacă cu ouăle alea d-aici! Nu mai arunca!

Dle Bozovici, Cornel Istrate, inspector la primărie.

Dacă mi se permite, sunteți o lumină, o inspirație, vântul schimbării.

Ce mai! Eu vă văd ca și Kennedy.

Dl Corneliu, nu mă interesează.

Dle Bozovici, dați-mi voie să vă ajut. Să împing vântul schimbării.

Să fim ca două vânturi.

Pot să aranjez un microbuz sau o urnă mobilă, ceva.

Nu mă interesează.

Pleacă, domne, d-aicea! Du-te d-aicea!

Nu vă e rușine, la cât ați furat, hai!

Ce să zic, Constantine, că tu n-ai furat.

Eu am furat de frică, dar de-acuma gata cu frica.

Dictatorul o să cadă, puterea e în mâinile poporului,

Ieși afară din secția mea de votare.

Stai domne, că și eu sunt popor. Nu ies nicăieri.

- Dle Bozovici. - Domne, ieși afară.

Ieși afară din secția mea!

- Nu uita! Vântul schimbării. - Gata, gata, gata!

De ce m-am întors în Mangalița? Adevăratul motiv…

Ca să scap orașul ăsta de Stelian Manole și de cei ca el.

Ai mei erau de aici, din Mangalița, și l-au votat,

și știi ce-au primit în schimb? Le-a ars casa!

Pentru că primăria a ales să facă o fântână arteziană

în loc să schimbe firele de înaltă tensiune.

Domne, să n-ai nicio grijă. Mangalița e cu tine.

Scăpăm de tiran și gata cu furăciunea.

Cât sunt eu aicea președinte la secția asta de votare,

o să fie alegeri corecte. Îți promit.

Mă bucur să văd și oameni cinstiți în orașul ăsta.

Cinstiți… Suntem proști de cinstiți.

D-aia mă gândeam. Nu vreți acolo un mic ajutor?

- Aranjăm un microbuz. - Nu.

Atunci, aranjăm o listă? Facem o combinație, ceva?

- Nu ziceați că sunteți cinstiți? - Suntem, suntem, dar trebuia să întreb.

Știți, că la noi la veterinari, e o vorbă:

„Nu știi unde fată vaca până n-o întrebi.”

Mișto țoale, unchiule. Dar nu prea funcționează, este?

- Cum adică nu funcționează, mă? - Să te ferești de ouă!

Stelu nu se ferește de nimeni.

Încerc și eu un stil mai nou, mai tineresc așa.

Stai liniștit, unchiule. Nu e nicio rușine.

O dată o fată mi-a zis să-mi pun o pungă pe cap ca să nu mă mai vadă.

Cred că a funcționat, că n-am mai văzut-o niciodată.

- Cred și eu că… - Cum?

Nu, nimic.

Unchiule, dar ești sigur că vrei să facem treaba asta?

Cineva trebuie să-i dea o lecție lui golanul ăla de Bozovici, nu?

Nimeni nu-și bate joc de Stelu în orașul lui.

- Clar? - Clar.

- Colega, simți vântul? - Ce vânt, Cornele?

- Dacă ți-e frig, pune căciula. - Vântul schimbării.

Pe ce parte o să fii când va începe să bată?

Alege cu inima, colega. Alege un învingător.

- Ce miroase așa oribil? - Colonie cu ulei de bursuc.

Cel mai puternic afrodisiac din lume. Numai învingătorii se dau cu așa ceva.

- Donald Trump se dă cu așa ceva. - Pute!

Sunt irezistibil. Toate mă plac.

Ce te tot agiți așa, ca un agitat care se agită?

Doina, vreau să vorbim de situația mea.

Situația ta e foarte clară. Nu-ți ceri scuze lui mama, ești mort.

M-au dat afară din Asociația Filatelică Cap de Bour.

- Știi de ce? Pentru că sunt mort. - I-auzi!

Înseamnă că facem și curat în casă. Perfect!

- Țin la timbrele mele. - Se vede după capul de bour.

- Îți ceri scuze lui mama? - Niciodată.

Atunci ia-ți adio de la timbre.

Hai, și du-te acasă, că te agiți aicea și mă enervezi.

Dă-o dracului de treabă! Băi, Gabi, bă!

- Bă, Gabi, bă! - De ce?

Măcar o dată să aduci și tu o pisică moartă, mă!

Cum o pisică moartă, unchiule? Suntem monștri?

Așa se face. N-ai văzut în filmele cu mafioți?

Cum să-i sperii cu o pisică vie?

- E un mesaj! - Deci asta făceam noi cu pisicile!

Asta făceam! Ce credeai?

Am crezut că aducem mai multe pisici ca să miorlăie, să nu mai doarmă noaptea.

De ce ar face cineva asta? Bă, tu nu ești sănătos la cap, mă!

Stelu a știu mereu să piardă cu grație. Sigur, personal n-am pierdut niciodată.

Dar am învățat de la ratații din jurul meu.

Domn primar!

- Bagă pisica… - Domn primar, ce faceți cu pisica aia?

- Bagă pisica, că o vede! - Domn primar! Știu că dumneata ești!

Ce naiba! La ce mi-aduceți pisici acasă?

Miorlăie toată noaptea, nu mă lasă să dorm.

- Domn primar! - Dă-i drumu' odată!

Să știți că eu nu mă las intimidat, Dacă… Deci, nu mă las! Gata cu frica!

De mâine nu mai dormi dumneata, că o să pierzi alegerile, să știi!

Dă-ți demisia, domn primar, că te faci de râs.

Du-te la circ să faci numere cu pisici! Extraordinar!

Extraordinar!

Ce nenorocit!

Ca medic pot să-mi controlez foarte bine emoțiile,

toată lumea spune: „Vai, Emilia, ce bine îți controlezi tu emoțiile!

Ești ca de piatră!”

Așa este. Practic sunt impenetrabilă.

Un bilet de la un admirator?

Dar dracu' știe, că nu se înțelege ce scrie. Parcă e scris de doctor.

Dă-mi mie.

Scrie foarte clar:

„Lasă-l în pace pe Stelu, Că-ți iau gâtul, scârbă“.

Nu cred că asta scrie.

- Asta scrie. - Dar eu nu cred.

- Asta scrie, pentru că asta scrie. Uite! - Bine, bine, ho! Am înțeles.

Parcă tot nu cred că asta scrie.

Ia lasă-te pe spate.

Mai pe spate.

Ridică-te în picioare.

- De ce? - Vreau să-ți verific postura.

Râzi ca proasta. Ce-ai făcut cu scaunul ăsta?

- Ce faci, Cornele, aici? Da. - Domn primar?

Constantin, de la secția de votare, a trădat.

A fost de la început cu noi, mă.

A fost, a fost, dar s-a dat ca o viperă cu poporul.

- Cu securistul de Bozovici. - Nu se poate!

Ba da, se poate.

Bozovici a încercat să mă cumpere și pe mine.

- Ce vorbești? - Da, da. Mi-a turnat venin în ureche.

Că dacă fac aia, îmi dă aia, dacă îl ajut cu aia, mă face viceprimar.

Dar eu, nu. M-am ținut drept.

Nu sunt de vânzare, domnule. Așa i-am zis.

Domn primar, o loialitate de genul ăsta, merită să fie premiată, nu credeți?

- Postul de viceprimar, vă rog eu. - Văzând și făcând, Cornele.

- Domn primar… - Hai, gata!

Ce-i asta?

Ați zis că sunteți deprimat și că aveți nevoie de una mică.

Tu mi-ai adus una mică și eu voiam… una mică.

- Nu înțeleg. - Una mică.

Cum mai facem noi ca să mă relaxez.

- Una mică… - Una mică.

- Nu se poate. - Dar de ce nu?

- Pentru că eu sunt fată dusă la biserică. - Acum o săptămână nu erai?

Ba eram, dar trăiam în păcat. Acum am prieten.

- Atunci n-aveai prieten? - Aveam, dar nu eram dusă la biserică.

Hai, Flori, nu te juca cu mine. Eu sunt primarul.

- Mai primești cu primarul? - Am primit, dar nu mai primesc.

- Nu, domn primar, nu se poate. - Puțin.

Acuma sunteți primar și peste o săptămână cine știe. Păi, da…

Eu n-am chef să mă prindă ăștia pe aicea cu…

când or veni să spargă ușa, săracii ăștia…

- Nu pot, domn primar. - Haide, mă, Flori. Te rog eu.

Nu pot. Îmi lasă bilete de amenințare. Nu mi-a spus mie doamna doctoră?

- Domn primar, nu mai. - Haide, măi, Flori.

Îți dădeam liber după aia.

Dacă avem antecedente de boli nervoase în familie.

Avem. Avem o mătușă care se credea cal. Dar un cal sănătos.

A trăit până la 90 de ani.

Dumnezeu să te odihnească, tanti Vergelica.

Mereu ne purtai la trap când eram copii.

- Mă înșală. - Cine?

Stelu. Cu nefericita aia de Flori.

De-asta îți arde ție acum, în prag de alegeri?

- Da. - Țara arde și doctorița se piaptănă.

- Hai, că nu te înșală Stelu. - Crezi?

- Au mai făcut și ei așa, câte una mică. - Haide…

Hai, mă, că a mai făcut-o Stelu și cu altele.

Măi, Emi!

Stelu nu te înșală, pentru că n-ați fost niciodată împreună.

Așa că acuma lasă-l și tu să se ocupe de alegeri. Uită-l!

De ce nu îți găsești tu un Marcel?

Dar eu nu vreau un Marcel. Vreau un Stelu.

Ia stai!

- Dar dacă domnu primar de fapt asta vrea. - Bineînțeles că asta vrea.

El se preface că mă înșală, ca să mă facă geloasă.

- Joacă jocul geloziei. - Nu.

Mă testează. Păi pot și eu să fac asta.

Nu trebuie decât să găsesc pe cineva cu care să-l fac gelos.

Ce-mi place mie la oamenii mei este că sunt uniți.

Oricât de disperată ar fi situația, ei rămân lipiți unii de alții.

Ca gândacii ăia roșii care apar primăvara.

Dacă cineva, nu dau nume, îl controla pe Bozovici,

în loc să-și umple portbagajul cu ulei și făină, nu se ajungea aici.

Poate că, dacă altcineva, nu dau nume,

în loc să-și omoare bărbatul în somn se ocupa de campanie, nu se ajungea aici.

Cum îl omor eu pe bărbată-meu, e treaba mea.

Și ce fac eu cu uleiul și făina e treaba mea.

Cum îl omor eu pe bărbatu-meu nu ne periclitează alegerile.

Tehnic, nu e legal să omorâm pe nimeni.

N-are sens să ne mai certăm. Știm cu toții a cui e vina.

Ce vină am eu că Turcu n-a vrut să dea mielu?

Deci, mă lași în pace că știi tu treaba ta.

Lasă că ai făcut și altele. Nu e vorba numai de asta.

Gura!

Vreți să vă spun eu o poveste? Hai să vă spun eu o poveste.

Eu v-am făcut oameni, lipitorilor!

V-am adunat de prin boscheți și v-am pus prima șpagă în mână.

V-am dat funcții, v-am pus să sugeți la țeava de bani

și voi ce faceți?

În loc să mă ajutați, vă certați pe ciolan?

Să vă văd eu unde vă băgați ciolanul când o să intrați pe mâna lui Bozovici.

- Hai, puteți pleca, că am terminat. - Să trăiți!

Nu pleacă nimeni!

Doina, eu sunt primarul.

Și eu sunt Doina Rogojinaru și vreau să-l ajut pe primar.

Dacă mă lasă.

Alegerile astea nu sunt pierdute. Uite ce facem!

Pasul 1: reparăm ce am stricat.

Eu și colega mea ne cerem scuze

pentru comportamentul, pe alocuri, neprofesionist,

și redăm licența de funcționare prin bunăvoința dlui primar.

Comportament pe alocuri neprofesionist? După ce mi-ați distrus tot restaurantul?

Eu nu-mi amintesc absolut nimic, domnule Turcu,

și revin aici cu foarte mare plăcere.

Cum nu-ți amintești, colega?

Eu îmi amintesc totul, mai ales după un punct.

Nu-mi amintesc nimic, mai ales după un punct.

S-au întâmplat lucruri, a fost pasiune, animalism.

Nu țin minte.

- Ei, cum adică, ai făcut avansuri intime. - Io?

Da. Ai sărit pe mine, m-ai sărutat pe gură.

Decât să te sărut pe gură mai bine îmi dai cu o tavă în cap.

- S-a întâmplat și asta. - Hai să mergem!

- La revedere, dle Turcu. - La revedere.

- Adică, ne mai vedem. - La revedere.

- Corneliu, ce părere ai despre dl Turcu? - Un derbedeu.

- Deci, e bărbat bine. - Colega…

Pasul 2: întindem momeala.

- Bună seara, prieteni, bine ați venit! - Bună seara.

- Bună seara. - Ne-ați făcut orașul de râs.

Acuma ce vreți să ne intimidați, să ne cumpărați?

Doamne ferește, dar n-am venit să vă cumpăr.

Nu, nici de cumpărat nu suntem buni, nu?

Nu, nu, n-am spus asta.

Dragi prieteni, e atâta nedreptate pe lume, că m-am gândit să vă chem

ca să vă răsplătesc, să vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți.

Regulamentul nu ne permite să…

Constantine, mie îmi place foarte mult regulamentul,

dar cine l-a făcut nu s-a gândit că sunteți oameni,

că la oameni le trebuie mâncare, energie…

Haideți, vă rog, serviți.

- Coca, tu ce… - Mănânc… Ia și tu.

Hai, lăsați-l naibii de regulament! Luați, că n-o să afle nimeni.

La urmă o să aveți o surpriză.

Pasul 3: profităm.

- Băi, care ești? - Stai, că eram aici.

Băi, stai la coadă!

Femeie! Pentru femei.

- Care ești acolo, mă? - Deschide, că nu mai putem, mă!

Ce ghinion!

O comisie întreagă de votare să facă toxiinfecție alimentară?

Dacă ies din nou primar, promit să fac o anchetă.

- Mulțumesc, Doinita. - Vai, domn primar, lăsați, se poate?

- Să trăiți, domn primar. - Vă mulțumesc frumos pentru susținere.

- Sănătate. Succes! - Doamne ajută!

Astăzi e o zi mare pentru democrație, pentru oameni, pentru dreptate.

Mangalița se eliberează de dictatura lui Stelian Manole

și nimic n-are cum să împiedice asta.

- Succes, domn primar. - Mersi, Cornele.

Poftiți, domn primar.

Ce faci, mă, Mitică? Ai venit la vot? Ia la vot!

Unde e comisia?

Care comisie? Păi, asta e comisia.

Eu am vorbit cu comisia și asta nu e comisia.

Tu te referi la comisia veche. Asta e aia nouă.

Și cu comisia veche ce s-a întâmplat?

Cum, n-ai auzit de necazul nostru? Toxiinfecție alimentară explozivă.

Eu bănuiesc că e mână criminală. Noroc că avem comisia nouă,

că o aveam de rezervă: oameni fini, intelectuali, patrioti.

Oameni cu caracter, dle Bozovici.

Pe mine nu mă poți cumpăra. Ai ratat șansa!

Actele la control.

- Marcele, știi de ce te-am oprit? - De ce m-ai oprit, Sică?

Ești deces, Marcele. Mortăciune. Leș. Îți iese vata din nas.

Hai, mă, Sică, știi și tu care e treaba cu Doina.

- E necăjită pe mine, na. - Vai, sărăcuța de ea!

Ne știm de-o viață. Nu poți și tu să închizi ochii,

Între noi fie vorba, pot.

Dar dacă după aia pățesc ca tine și nu-i mai deschid?

Și-acuma, o amenduță. 600 de lei și talonul.

Hai, mă, Sică, lasă-mă să trăiesc!

Stai, șerifule, ce te-ai panicat așa! Nu plătești tu.

- Dar cine? - Nevastă-ta plătește, Marcele.

Morții n-are datorii, morții e liberi, mai puțin la alegeri.

Hai, că te duc eu!

Cu două lucruri am rămas din filmele cu Van Damme.

Unu. Dușmanii nu vine toți deodată, vine pe rând,

și doi: Răzbunarea e arma prostului, dar e sănătoasă.

Dacă madam Rogojinaru vrea să mă scoată pe mine țap ispășitor,

pot s-o altoiesc și eu de nu se vede.

- Chem Antena 3! - Cheam-o, domnule!

Chem presa internațională.

N-a mai fost la noi de când a născut găina aia pui vii.

Nu se poate să vă bateți joc de alegeri în halul ăsta!

Pun pe Facebook înregistrările cu dumneata. Pe Twiter, pe Tik Tok.

Să afle toată lumea ce faceți aici, să se afle odată!

- În ziua alegerilor? - Poftim?

Gândește-te și tu, Mitică.

Ce impresie o să-și facă presa internațională dacă în ziua alegerilor

unul dintre candidați vine cu intoxicările astea.

Mai ales după ce… Și-așa comisia de vot s-a intoxicat.

Și ce treabă am eu cu comisia de vot care s-a intoxicat?

Păi n-are niciuna, dar ei nu știu. O să i se pară suspect. Asta vrei?

Nu…

Foarte bine, Mitică, că asta-i practică comunistă.

Și eu credeam că voi tinerii vreți să scăpați de comunism,

Da.

Politica e plină de tentații, măi, băiatule.

- Dar te ajut eu să scapi de ele. - Ce faceți?

Stai liniștit, că e în siguranță acolo.

Până se termină votarea nu umblă nimeni aici,

că dacă umblă e fraudă electorală.

Și noi nu vrem să facem fraudă electorală, nu?

Da.

Mersi.

- Bună ziua, dl Turcu. Domnișoară. - Sărut mâna, dnă doctor.

Dl Turcu, sunt într-o situație mai delicată.

Văd.

Aș vrea să-mi confirmați niște lucruri.

- Aveți 1,75, 85 kg, ochi căprui? - Da, dar pentru ce vă trebuie?

Necăsătorit, nefumător, zodia Balanță?

- Capricorn. - Capricorn, e bine.

Când ați spus, citez: „Sunteți o femeie frumoasă,

Aveți niște ochi superbi, ca marea, un corp ceresc”, vorbeați serios?

Vă informez, dle Turcu, din acest moment suntem împreună.

- Ce suntem? - Un cuplu. Ne iubim.

- Colega, ce se întâmplă aici? - Ne iubim. Ieși afară!

- Care-i treaba, Toni? - Salutare, Sică!

Uite-l și pe domn Marcel.

Pe unde ai umblat, mă, că am crezut că ai murit.

Te-a citit, Marcele.

- Ce consumă domnii? - Nimic pentru mine.

Marcele, ce-am vorbit noi? Nu mai fii așa constipat!

Gata! Ai scăpat de grija banilor, fă-ți de cap!

Deci, vrem și noi două coniace d-alea scumpe.

Fii atent, Toni! Să treci totul în cont la nevastă-sa, da?

Mă, sunteți bine amândoi?

Eu le trec, dar dacă trece pe aici Madam Rogojinaru,

după tine vine, Marcele.

Lui Marcel n-are ce să-i facă nevastă-sa.

- Și știi de ce? Că e mort. - Că sunt mort.

- Ce e cu mirosul ăsta oribil? - Corneliu și-a dat cu bursuc.

Și Donald Trump se dă cu el. Ce se întâmplă aici?

Se întâmplă că întrerupi o discuție intimă între mine și iubitul meu.

Iubitul? Ce ești dumneata? Albină? Zbori din floare în floare?

- Eu nu sunt iubitul. - Dumneata să taci!

- Ai făcut destule. Perversule! - Nu vorbi așa cu el. E iubitul meu.

Iubitul. Ți se pare normal să amăgești un bărbat

și-apoi să te dai la altul ca o iepuroaică stârnită?

Vreau să fiu fericită.

Colega, nu spune nimeni că nu trebuie să fii fericită.

- Dar nu cu Turcul! - Dar ce are, domne, Turcu?

- Ești un pervers și jumătate. - Nu-i adevărat.

Colega merită ceva mai mult decât unul ca tine.

De unde știi dumneata ce merită colega?

Eu am plecat.

Nu, nu pleci nicăieri. Suntem împreună. Ne iubim. Suntem un cuplu.

- Cu cine votați? - Bozovici, normal.

- M-am săturat de Manole. - Da? Atunci ia ia dumneata una d-asta.

- Ce-i asta? - Cadou de la dl Bozovici.

Este așa de cinstit, că cinstește pe toată lumea.

- E… - E.

Ce faceți, domnule alegător?

În starea asta de ebrietate vreți să votați?

Este ilegal. Ia suflați în fiolă.

Păi, da, voi mi-ați dat să beau.

Ia poftim, tataie. Hai să ne fie bine, ca să nu ne fie rău.

- Lăsați că știu eu cu cine votez. - Așa, așa.

- Ce e asta? - Cum ce? Urna mobilă.

Cum urna mobilă? E o geantă!

- Doamna președinte, protestez! - Se permite!

Nu este normal.

În plus m-am uitat pe liste. Jumate din alegători sunt morți.

Haideți, domne, chiar așa ne credeți.

Uitați, ăsta este străbunică-miu.

S-a născut în 1889 și ia uite, a și votat.

I-auzi! Se tine bine, la mulți ani!

Doamna președinte!

Și femeia aia oarbă care a intrat în cabina de vot

cu cinci însoțitori după ea?

- N-o ajută și pe ea să voteze? - Ce vrei? Să voteze cățelul în locul ei?

- Doamna președinte! - Se permite.

Și grupul ăla care a venit cu microbuzul?

Se permite, se permite!

Doamna președinte! Chiar n-aveți de gând să faceți nimica,

să opriți frauda asta electorală grosolană?

Ce faci domne, dai cu urna mobilă pe joc?

Dar se poate așa ceva?

Domnul paznic, ia vino mata și dă-l afară pe domnul candidat.

E scandalacios și ne perturbă votarea.

Poftiți afară. Poftiți.

- Conform legii este ilegal ce-ați făcut. - Ilegal?

Ilegal este ce se întâmplă înăuntru. Acolo e ilegal.

Oameni buni!

Se fură alegerile! Ziua, ca hoții!

Bă! Ce vrei, bă, derbedeule? Ai vrut alegeri, ți-am dat alegeri.

Ai vrut cinstite, ți-am dat cinstite. Acuma ce vrei, boicot?

- Îți dau eu boicot… - Nu, vă dau eu boicot.

Gabi, dă ăsta la mine.

Lasă că ți-arăt eu ție! M-am enervat și eu.

Cum înnebunești orice bărbat? Îi arăți fructul interzis.

Prepelițele fac așa.

E de ajuns ca prepelița să intre în vorbă cu alt prepelițoi,

și se iscă scandalul. În cazul ăsta eu sunt prepelița.

- Domnule primar. - Emilia.

Măi, de ce nu merge, mă?

Mă doare, au.

Taci, măi, acolo, că avem o discuție importantă.

Domnule primar, acesta e iubitul meu. Iubitul meu este el.

- Suntem împreună. - Mă bucur.

Bă, Gabi, adu o rangă!

Sunt agresat! Săriți!

Lasă gălăgia! Măi, taci din gură!

Să știți că nici cu ranga nu puteți să ne despărțiți.

Suntem de nedespărțit.

Ați auzit? Suntem ca Yin și Yang. Ca Alfa și Omega. Brânză și mămăliga.

Bravo, mă bucur.

Încă puțin, încă puțin. Trage, trage!

Îmi pare rău că s-a ajuns la așa ceva, să știți.

Dar cine pleacă la plimbare, pierde locul de onoare.

- Vă pare rău? - Băi, îmi ies din minți!

Da. Asta e! Nu se mai poate face absolut nimic.

Decât dacă vă răzgândiți. Hai, să mergem, iubitule!

- D-ăsta? - Ia! Foarte bun.

Doamna doctor, stați puțin.

Dacă tot facem asta, n-ar fi mai bine s-o luăm mai încet?

- Să mergem la o cafea, să ne cunoaștem. - Nu.

Mă gândeam că…

Dle Turcu, eu nu sunt genul ăla de femeie

care iese la cafea cu primul bărbat care îi iese în cale.

Relația noastră a luat sfârșit, drumurile noastre se despart aici.

- Nici n-a început, doamna doctor. - Mai bine.

- Oameni buni! Săriți! - Luați-l, luați-l!

- Mi se încalcă un drept fundamental. - Dă, mă, drumu!

Eu vreau doar justiție.

- Așa, gata, gata. - Săriți, oameni buni!

Vă descurcați, voi doi, nu?

Uitați de se întâmplă ziua în amiaza mare!

- Mangalițeni! - Taci, mă, din gură, mă!

Cum de nu ești la alegeri, Sică?

Ce dracu să fac la alegeri, că știu cum se termină.

Astea tot la madam Rogojinaru le treci, da?

- Bine, bine. - Mersi, Toni!

Și știi ce mi-a zis cotoroanța de mă-sa când ne-am cununat?

Că n-am coloană verticală, Sică.

Eu, mă, care am coloană verticală superbă.

Uite. Hopa!

- Ai noroc! Asta pentru ce să fie? - Pentru viața de apoi.

- Pentru viața de apoi! - Mersi că m-ai salvat, Sică.

Mersi că m-ai învățat să mă bucur de deces. O să spun la toată lumea.

Adevărat. Ce să zici la toată lumea?

Că Sică m-a salvat! O să-i spun și lui Doina.

Sică mi-a deschis ochii. Mă vezi cum sunt, Doino?

Dacă eu sunt mort, înseamnă că nu mai avem nimic de împărțit.

Poate totuși n-ar trebui să mergi chiar așa de departe. Știi ce zic?

Sică m-a învățat ce să fac, Sică m-a eliberat.

Să nu ne grăbim…

- Sică e capul răutăților. - Hai să nu dăm nume…

Da, de ce, mă? Crezi că mi-e frică?

Știi ce mi-am dat seama, Sică? Să mori nu e ieftin deloc, mă.

Și dacă pe Doina o doare ceva, o doare buzunarul tare de tot.

Asta vreau, Sică. S-o ard la buzunar. Hai, noroc.

- Aveți chef de una mică? - Nu, Flori, nu vreau.

De ce?

Pentru că mi-ai spus că ești fată dusă la biserică

și nu se cade.

A, bine, asta am zis ieri. Acuma… Azi e azi, ieri a trecut.

Și acum, până una alta, de ieri și până azi,

nici biserica nu mai e ce-a fost. Știți ce zic?

- Știu. Și gagiu-tu? - Ce vreți să-l aduc și pe el?

Nu, mă. Ce să caute gagicu acuma între…

Asta ziceam și eu. Mă miram și eu că dacă…

Da. E… Oricum… Știți cum e. Dumneavoastră ați deschis subiectul.

Am deschis subiectul că ai adus tu vorba.

Nici nu contează cine a adus subiectul, cine a deschis vorba, știți cum e…

- Da, acuma, și cu gagicu… - Taci din gură, mă.

Și?

- De te-ar bate, neică bate… - Flori.

- De dragostile… mele toate. - Mă omori.

Dragostile mele toate.

- Șaraiman și șaraiman. - Șaraiman și șaraiman.

Am găsit, asta e. 1.549. Stejar.

- Dragi bărbați, ajunge! - Ajunge!

- Cât timp o să mai trăim în frică? - Fără frică!

Cât timp o să ne mai temem de nevestele și soacrele noastre?

Cât?

Suntem bărbați puternici, inteligenți,

putem să gândim și să luăm decizii singuri.

Dacă ne ajută cineva.

- Trebuie să învățăm să spunem „Nu“! - Nu!

Nu, mamă soacră, nu vreau să vii în vizită la mine acasă.

Nu!

Nu, mamă soacră, nu vreau

să te iau pe tine cu mașina și papornițele tale.

Nu!

Nu, mamă soacră, nu vreau să te dau cu untul pământului pe spate!

Nu!

Nu e ușor, dar să nu vă lăsați intimidați.

Eu am murit pentru binele tuturor bărbaților.

Am murit pentru ca noi să învățăm să spunem „Nu!”

Nu! Nu! Nu!

- Marcele! Dă-te jos imediat! - Da. Gata, tată.

Uneori, Marcel are mici crize de personalitate.

De exemplu, îmi aduc aminte că o dată când am fost la Olănești,

nu mai voia să plece acasă pentru că se simțea liber.

A plecat până la urmă.

Marcele, îmi spui tu mie ce caut eu aici în loc să fiu la secția de votare?

Nu știu, draga mea, ce cauți?

M-a sunat cineva să mă întrebe dacă n-am nevoie de doi cai albi

pentru un dric și o cruce de marmură.

- Ai idee despre ce e vorba? - Păi…

Ai înnebunit, Marcele? Ai înnebunit de tot?

Nu, draga mea, doar că situația mă forțează să am nevoi.

- Care situație? - Situația moartă, Doina.

Bagă-ți mințile în cap, Marcele.

Nu ești mort decât în acte. În viață ești încă viu.

Ce vrei tu să demonstrezi cu asta?

Că sunt mort, Doina. Nu mai am nimic.

Nu mai am bani, nu mai am acte, nu mai pot să conduc,

nu mai pot să merg la cumpărături, nu mai pot să merg la Olănești…

Bine, luni la prima oră vii la primărie și-anulăm decesul.

Nu știu dacă vreau, mort sunt mai liber.

Nu ești liber, Marcele. N-ai fost niciodată liber!

- Bagă-ți mințile în cap! - Da, dragă.

Ce, merge?

Oameni buni, este o seară minunată pentru democrația mangalițeană.

Chiar acum în spatele meu se numără și se centralizează voturile,

totul în direct, totul în fața dumneavoastră.

Presimt că o să fie o victorie muncită, o victorie neașteptată.

Mulțumesc milioanelor de mangalițeni care m-au votat.

Dar vreau să mai mulțumesc cuiva

care a contribuit decisiv la victoria mea.

Vreau să-mi mulțumesc mie, Stelian Manole,

pentru tot ce-am făcut pentru orașul acesta.

Mulțumesc, Mangalița, dragostea mea.

Mulțumesc că m-ați făcut din nou primar.

Și acum să aflăm cu câte voturi. Doamna Rogojinaru.

Ne va aduce imediat rezultatele. Doamna Rogojinaru.

Haideți, doamna Rogojinaru să vedem și rezultatele.

- Domn primar. - La cameră, la cameră.

Domn primar. Domnu' primar, ați pierdut alegerile.

- Poftim? - Ați pierdut alegerile.

- Cum adică am pierdut alegerile? - Cu 100 de voturi.

Ce vorbeș… Oprește, mă, aia! Stinge!

Ce vorbești, mă? Cum să pierd alegerile?

Le-ați numărat ca lumea? Oprește, mă, ăla! Oprește!

Am câștigat?

Am câștigat alegerile!

Ce-am făcut, mă?

Eu sunt ateu, nu prea cred în povești, da cineva acolo sus a făcut dreptate.

Nu știu. Poate Budha, poate Zeus, poate Yuri Gagarin, nu știu,

dar Mangalița a scăpat de tiranie, gata!

Urmează o nouă eră!

Era normalității și nimeni nu mă poate opri.

Stai, stai pe loc!

Nu stau deloc. Am dreptul să intru. Am câștigat alegerile!

Stai, mă, că ziceam să nu calci în…

mizeria asta de câine, ce te-ambalezi așa?

- Ok. Mersi. - Vezi că n-ai cum să intri acolo, da?

Ba am cum și am și de ce. Am câștigat alegerile, da?

Ce tot vă țineți cu dinții de ciolan, hoților!

Ziceam că nu ai cum să intri pe ușa aia

până nu promiți că faci ceva și pentru noi, bugetarii.

E bătaie de joc ce se întâmplă cu salariile.

O să vedem.

Acuma, că tot te-am prins, aș vrea să zic și eu un secret.

Eu de… eu de când te-am văzut prima dată, am zis așa:

„Mamă, ia uite ce candidat tinerel, cinstit. Ăsta sigur câștigă alegerile.”

Da, da, da. D-aia v-ați bătut joc de alegeri.

Noi ne-am… Nu! Am făcut și noi, așa, de formă,

da… să știi că eu pe tine te-am votat. Adică nu există nimeni care să mă fi…

Să știi că pe boșorogul ăsta de Stelian nu-l mai suportă nimeni, nimeni.

Da, da, da. Sigur că da. Sigur.

Încercați numai să vă salvați pielea, și-atâta.

Dar uită-te încoace la mine, cât timp sunt eu în primăria asta,

nu mai lucrează niciunul din voi în oraș.

Eu ziceam așa, dar ai grijă.

Ce să am grijă?! La ce să am grijă? Ce…

Ce e asta? Mă ameninți? Ce faci?

Nu, dar ai grijă că n-ai intrat încă în primărie, da?

Mai întâi, trebuie să treci de ușa aia.

- O să trec, n-ai tu grijă. - Da?

- Da? Ia să vedem! - Ia să vedem!

Nu mai trage ca disperatu' că e blocată.

M-au trimis pe mine să te bag prin ușa din dos.

Vino dracu-n-coa!

Ok. Mersi. Și…

Deci, dragii mei, asta ar fi la punctul 3.

La punctul 4, pe ordinea de zi. Ar trebui să…

Mitică. Felicitări, Mitică.

Felicitări! Am auzit că ai câștigat alegerile!

- Ești primar! - Nu am câștigat eu, a câștigat Mangalița.

Vai, ce frumos! Mere, pere, tot una. Ai venit să-ți iei marele premiu.

Scaunul de primar. Poftim! Ce să facem, îl meriți! Te rog, ia loc.

- Cum e? E comod? - Da.

- Da? Te face mai puternic, așa? - Da.

Ia zi. Ce-o să faci ca primar?

În primul rând, o să fac o anchetă

pentru fraudarea alegerilor.

Anchetă!

În al doilea rând,

să dau afară de aicea pe toată lumea care nu merită să fie aicea

În al treilea rând, o să mă asigur că primăria Mangalița

face totul pentru oraș și pentru cetățenii lui.

- Cetățeni! - Pentru cetățeni, auzi.

De ce radeți? Ce e așa amuzant?

De situație, Mitică, de situație. Nici într-un caz de tine.

Dar vezi, tu? Uneori se mai schimbă situațiile.

- Știi ce e ăsta? - Da. Este telefonul meu.

- Și-a fost găsit într-o… urnă. - Da. Pentru că dumneata l-ai băgat acolo.

Da, și e ilegal.

E ilegal să bagi un dispozitiv electronic într-o urnă.

Așa, și? Am câștigat alegerile. Asta nu schimbă situația cu nimic.

Ba, schimbă, Mitică, ba schimbă. Și știi de ce?

Că dacă găsești într-o urnă un dispozitiv electronic,

un aparat, un telefon, înseamă că s-a umblat la acea urnă.

Și dacă s-a umblat, înseamnă că e tentativă de fraudă.

iar orice tentativă de fraudă duce la anularea voturilor.

- Corect, juridic? - Corect, corect.

Nu înțeleg.

Adică, fără voturile alea, eu am ieșit primar.

- Nu, nu, nu. - Ba da.

Ba nu. Nu. Dumneata ai băgat telefonul în urnă.

Dumneata ai făcut frauda. Nu e corect!

Nimic nu e corect, băiete, pe lumea asta.

Poftim, poftim.

Stelian Manole rămâne primar după renumărare.

Ce e asta? Fac contestație!

- Mă duc până la Bruxelles, să știți. - Da, te rog, du-te, drum bun.

Te rog, să ne lași. Avem ședință și probleme mari de rezolvat.

Ieși afară, bă, golanule!

Deci, fac contestație! Asta e o mare nesimțire!

- Du-te odată! - Nu se poate!

Nu se poate!

Astea n-au fost alegeri. Astea au fost…

Știți de ce am rezistat atâta vreme în politică?

Pentru că-mi merge mintea!

Dă-mi o viitură, ți-o transform în piscină.

Dă-mi un accident, ți-l transform în operă de artă.

Orice-mi faci, n-ai ce să-mi faci! Și știți de ce? Că sunt primarul!

- Marcel. - Doina.

- Te-ai hotărât? - Da. M-am hotărât.

- Viu sau mort? - O să rămân mort.

Păcat, mare păcat.

M-ai fi scutit de o situație tare neplăcută.

Ce situație neplăcută?

Păi s-o sun pe maică-ta și s-o anunț că ai îndrăznit să mori.

- N-ai face asta. - Ia încearcă-mă!

Mama Cica.

Doina are dreptate. Prea multă libertate strică.

E relaxant să fiu mort, dar până la urmă am să aleg viața.

E prea multă gălăgie pe lumea ailaltă! Mă așteptam la mai multă liniște.

Emiluș, Doinita mi-a spus de supărarea ta.

Dar cum poți să crezi așa ceva?

Cum poți să crezi că eu am o aventură cu Flori?

Dar e aberant! E o diferență de vârstă între noi.

Dar eu v-am văzut cu ochii mei.

Ți s-a părut! Tu de când nu ți-ai mai schimbat ochelarii?

Flori se înecase cu un sâmbure de măslină. Și i-am salvat viața.

A avut mare noroc.

- Dar și Turcu. Și Turcu v-a văzut. - Zvonuri. Vor să mă compromită politic.

Tu știi că cineva a băgat zeci de voturi împotriva mea într-o urnă?

Așa de tare mă urăsc!

Aoleu! Dar cine ar fi putut să facă așa ceva?

Nu știu. Un nebun. Un dezaxat. Poate un bandit.

Draga mea, tine minte. Singura mea dragoste…

E primăria.

Și a doua singura dragoste după primărie?

Hai să fie bine, ca să nu fie rău.

Poate că n-am ieșit primar în Mangalița, de data asta,

dar n-am de gând să mă las.

Și dacă primarul, Stelian Manole, are de gând să joace murdar,

am să joc și eu murdar.