Original subtitles

Până acum șase luni,

eu, Stelian Manole, eram Dumnezeu.

Aveam mai multă putere decât un rege.

Și bani mai mulți decât un rege.

Dar cel mai important e că aveam un oraș

care-mi mânca din palmă…

Mangalița.

Toate astea s-au dus naibii

din cauza unui singur om.

Votați schimbarea! Votați Stelian Manole.

Mangalițeni.

De șapte mandate,

cu ajutorul lui Dumnezeu, al vostru și al meu personal,

Stelian Manole a reușit să fie primarul vostru.

Dar astăzi,

nu se mai poate așa ceva, din păcate.

Mi-am jertfit viața pentru Primărie.

Mi-am înstrăinat familia, mi-am măcinat sănătatea.

Stelian Manole nu mai poate să fie

primarul vostru cu șapte mandate în Mangalița.

Gata! S-a terminat.

Pentru că Stelian Manole vrea să fie primarul vostru cu opt mandate.

Candidez din nou, oameni buni!

Votați-mă, votați schimbarea!

Bravo!

Bravo!

Votați-mă dacă v-ați săturat de risipirea banului public,

votați-mă dacă v-ați săturat de vechiul primar,

votați-mă dacă vreți să construim împreună

spitale, școli, drumuri, cimitire!

Votați-mă, pentru că sunt singurul candidat.

Bravo!

Bravo, domnule primar!

Bravo!

Bravo, domn primar!

Domn primar!

Unu, doi, trei, și!

Hai!

Și încă una!

- Lasă-mă să spun. - Nu-i important.

- Domn primar, dacă-mi permiteți. - Stai, nea Cornele.

Dle, întreabă săracii ăștia dacă le dăm făină, ulei…

- Doinița. - Dacă vin la vot.

Dacă nu, le dăm peste bot.

Dl primar, a sunat un președinte că vrea ceva pentru careva.

Care, ăla de la partid, de vrea drumurile pentru nepot,

sau ăla de la județ care vrea curățenie pentru verișor?

Da, ăla.

- Doinița. - Da, mă ocup.

Dl primar, dacă-mi permiteți o mică critică.

Sunteți anormal de bun.

Ce vrei, mă Cornele, zi.

L-am prins pe Turcu cu 50 de bani în plus în casă.

- A zis că-mi dă un miel de o săptămână… - Doinița.

El bagă bani în campanie. Ia lasă-l în pace!

Domn primar, cuvintele dumneavoastră m-au atins profund. Nu vreți…

Doinița, te rog!

Pe domn primar îl doare capul.

Domn primar, fata de la ghișeu e gravidă. Mâine n-are cine să încaseze.

- În ce lună? - A opta.

Nu e al meu! Hai, văzând și făcând, oameni buni!

Să fie bine, ca să nu fie rău.

Cine se ocupă la ghișeu, domn primar?

Doinița!

- Hoașcă! - Găinarule!

- Nebuno! - Lingăule!

Și tu mai taci, mă, din gura aia că m-ai înnebunit de cap!

Mangalița, capitala porcului creț din România.

Un orășel liniștit, aflat într-o oază de calm, și de…

O localitate pe care Ceaușescu a ras-o de pe fața pământului

și apoi a reconstruit-o din temelii, cu simț de răspundere,

450 de metri mai la stânga.

Un cătun care a dat lumii nume mari, precum inventatorul Nicolae Teslea,

actrița Anemia Calipa și, bineînțeles, cântărețul Bebe de la Mangalița.

Bebe!

Bebe!

De 29 de ani, însă, numele Mangalița se leagă de un singur om,

Stelian Manole, primarul orașului.

Cel care chiar poate intra în Cartea Recordurilor

dacă mai câștigă încă o dată alegerile.

Sunt Dumitru Bozovici, jurnalist de investigație,

și în următoarele minute hai să aflăm împreună

care e adevărul despre Stelian Manole și cum a ajuns el regele Mangaliței.

Haideți să începem cu oamenii din jurul lui, cu acoliții lui.

Să vedem ce părere au ei despre domnul primar.

Îl votez pentru că… îl iubesc, pur și simplu.

Are așa… un farmec al lui.

E mare bagabond, domnul primar, mâncai-aș gura lui,

dar e cinstit, n-are jefui nici o muscă.

Se putea și mai rău.

Domnul primar e cel mai gospodar adecvat

pe care l-a avut Mangalița de la Vlad Țepeș încoace.

Aș vrea să fiu și eu într-o zi în locul lui.

- Alo, leul! - Da, da. Poftiți.

Ce poveste înduioșătoare am aflat până acum, nu-i așa?

Și totuși, n-am aflat nimic.

Așa că, haideți să vorbim

cu Stelian Manole, cel mai cinstit om din România.

- Să trăiți! - Salut!

- Ai adus mielul? - Care miel?

Nu acuma, Cornele, avem treabă.

Ai zis că dai un miel. Eu nu plec fără mielul meu.

Măi, las-o dracului de treabă, că e vorba de bani la mijloc, Cornele.

Domnule primar Manole, ce faceți cu pachețelul ăla?

Ce faceți bă, mă filmați? Tu-l filmezi pe Stelu, mă?

Cine v-a dat voie? Bă, îmi faceți mie flagrant?

Îmi faci mie flagrant? Stelu e Dumnezeu, mă!

Oprește căcatul ăla, că ți-l bag în…

Bineînțeles că știam că sunteți de la presă.

Am glumit. Iubesc presa.

Vorba aia! Presa e a patra putere în stat, nu?

Care sunt primele trei? Păi…

E biserica,

armata

și…

și dragostea.

Ce făceam?

În niciun caz nu primeam șpagă.

Șpaga e imorală. Noi, aici în Mangalița…

Urâm șpaga!

Pe de altă parte, ce e șpaga? Șpaga este doar o…

manieră diferită cultural de a mulțumi cuiva.

Domn primar, întreabă Turcu când să vă dea banii.

Tu ești nebună?! Mă întrebi cu ăștia de la presă călare pe capul meu?

- Îi zic să nu mai aducă banii? - Nu, vreau banii.

- Eu ce-am zis, nu vreți banii. - Nu, „virgulă”, vreau banii.

Cum să-i spun lui Turcu, Nu virgulă vreau banii?

Îi vreau, dar nu cu ăștia de la presă călare pe capul meu.

Dar nehotărât mai sunteți!

Eu, până la urmă, îl dau dracu de turc și-nchid.

Flori!

Pentru că domnul primar nu a părut foarte bucuros să ne primească,

am vorbit cu secretara lui.

Lucrez cu domnul primar de un an și jumătate.

Avem o relație… bună.

Asta pentru că eu am la bază relații internaționale, poate d-aia.

Și gagică-meu are două mașini.

Una și-a luat-o el, una i-a luat-o mă-sa din Germania.

- Taci din gură, Flori. - Făceam conversație.

- De gagică-tu? - Bine, bine.

De mă ia de nevastă, a zis mă-sa că ne ia casă.

- Ce-am vorbit? - Nu vorbeam de gagică-meu, ci de mă-sa.

Bine, mai am de lucrat la partea cu internaționalele,

dar nu-mi fac griji, o să ajung departe.

Directorul economic ne-a vorbit mai mult despre dumneaei

decât despre domnul primar.

Dacă pot să vă spun ceva despre domnul primar,

mai bine îl întrebați pe domnul primar.

Eu pot să vă vorbesc despre mine.

Mie îmi place la nebunie să lucrez cu oamenii.

Cred că mă recomandă amabilitatea și entuziasmul de care dau dovadă.

Mi-am lăsat decât lucrurile.

Revin.

Poate.

Haideți să recapitulăm ce-am aflat până acum despre Stelian Manole.

Că e cinstit, că e gospodar și că e iubit de toată lumea.

Dar dați-mi voie să nu cred o iotă din toate aceste minciuni.

De ce? Pentru că și eu am mințit.

N-am venit aici ca să fac o investigație despre Stelian Manole,

am venit să-l dau jos pe Stelian Manole.

Cum adică Gabriel nu vrei să te duci la Turcu să iei banii?

Nu pot să mă duc, unchiule. Mi-e că dau peste Carla.

- Cine-i Carla? - Sufletul meu pereche.

Am fost suflete pereche trei săptămâni și două zile,

dar acuma e suflet pereche cu altcineva.

Și ce treabă are asta cu Turcu?

Carla lucrează la Turcu.

Dacă mă duc la Turcu mă întâlnesc cu ea

și nu vreau să mă întâlnesc cu ea, unchiule.

Mi-a zis că n-am valoare.

Dar ce dă valoare unui om: banii sau sufletul?

Bineînțeles că banii, bă! Cine ți-a băgat ție asta în cap?

Am citit într-o carte.

Ia nu mai citi! Vezi că cititul tâmpește.

De citit ai tu nevoie? Nu!

Tu trebuie să te mergi la Turcu să-mi aduci banii.

N-o să merg eu cu ăștia de la presă pe capul meu.

Domn primar!

- Bună, Florentina! - Ai vorbit și tu.

Ăștia de la presă iar pun întrebări.

Aoleu!

Alo! Jurnaliștii!

Câinele de pază al democrației, ce faceți, n-ați plecat?

Filmam pentru un material.

Sunteți și materialiști, bravo!

La noi e o vorbă: Omul vine, face material și pleacă. Când plecați?

Domn primar, e adevărat că banca asta a costat 10.000 de euro?

Care bancă? Asta? Nici n-o cunosc. N-am mai văzut-o.

- E în fața primăriei, domn primar. - O fi de la vechiul primar.

- Dumneavoastră sunteți vechiul primar. - Nu, domnule, eu sunt viitorul primar.

Votați Stelu!

- Sunteți așa de sigur? - Absolut.

- Cine să iasă, băi tată, primar? - Nu știu. Poate alt candidat.

Pușchea pe limbă, băiatule!

Te duci la milițian și luați-l pe ăsta la o discuție.

De-aia am murit noi la Revoluție să facă presa ce vrea în țara asta?

- M-aș duce, dar pe-acolo lucrează Diana. - Gabriel!

Stai puțin.

Înapoi la coadă.

- Scumpo, numai o secundă. - Scumpo?

Care scumpo? Eu sunt scumpă cu dumitale?

Drept cine mă iei? Sunt chelneriță? Dansatoare din buric?

- Cu drept îmi spui scumpo? - Sunt soțul tău.

La serviciu nu există soți. Ce soț? Ce serviciu ai?

Știi bine că nu am.

Asistat social, deci.

Domnule asistat social, dacă ai avea serviciu,

ai știi că aici la serviciu eu sunt doamna director economic Rogojinaru.

Îmi pare rău, doamna director economic Rogojinaru.

Așa, așa, să-ți pară rău, să-ți pară rău.

Că puțin respect cerem și noi, că ne spetim aici

și ne nenorocim sănătățile în cutiile astea pentru voi.

Și voi ce faceți?

- Ai perfectă dreptate, iubito. - Iubito?

- Iubito? - Iartă-mă, mi-a scăpat.

Înapoi la coadă, că nu știu ce-ți fac, te rup în bătaie.

La coadă!

Eu și Doina suntem căsătoriți de 20 de ani.

Anul ăsta facem nunta de porțelan. Ne iubim ca la început.

Cred că se și vede. Ne mai și tachinăm, mai mult ea.

Dar acasă, știe toată lumea cine poartă pantaloni.

Mai mult ea.

De ce am intrat în Poliție?

Poliția a intrat în mine, dacă mă înțelegeți pe undeva…

Deci, practic, ne învârteam prin aceleași cercuri

și am zis să văd și eu care-i treaba.

E caterincă, așa.

Mai bați un om, mai iese un hau-hau, miau-miau.

Da, mă deranjează, așa, că lumea crede că suntem hoți și proști.

Și pe mine mama nu m-a făcut prost.

Sică, dar astea nu sunt pentru alegători?

Ești diliu? Ba da.

- Păi și? - Păi și? Eu nu sunt tot alegător?

Nu merit atenție?

Lasă vrăjeala! Tu zi de tine! Ce-ai făcut, ți-ai găsit gagică?

Cum să-mi găsesc gagică, când banii contează mai mult decât sufletul,

ambalajul mai mult ca conținutul…

Ho, bă, nebunule! Era de-ajuns să spui că n-ai găsit.

- Vrei să-ți găsesc eu? - Ce?

- Coșciug. Gagică! - Nu. Mă păstrez.

- Pentru ce, pentru coșciug? - Femeia potrivită.

Păi, bă, femeia ți-o mai și potrivești. Ia uită-te la mine!

- Întreabă-mă unde am fost aseară. - Unde?

La bahaus. Întreabă-mă ce am agățat.

- Ce-ai agățat? - Două balerinde.

- Le-am potrivit? - Le-ai potrivit?

Da. Întreabă ce-a ieșit.

- Ce-a ieșit? - Ultraj.

Hai că te rezolvă fratele tău. Zi ce-ți trebuie.

O fată cu inima mare, Balanță sau Vărsător.

Să nu fie mai înaltă ca mine. Ochi visători.

Să-i placă muzica, să știe să râdă,

să fie cea mai bună prietenă a mea, să ne plimbăm prin toată lumea.

Ai așa ceva?

Tu vrei să mori singur, măi, băiatule.

- Cum îi zicea lui ăla? - Bozovici.

- Ce-i sârb? - Nu știu.

Auzi, măi, Sică?

- Dar Flori? - Bagă-ți mințile în cap!

Așteptați!

Ți-a zis ceva de noul meu parfum? L-a observat? Se numește „Sălbăticie”.

Nu.

Voiam să-i fac un tort, că bărbaților le plac.

- Și din tort să ies eu. - Nu.

Nu mă ajuți deloc.

Ești sora mea mai mare, pe tine mă bazez.

Ce să fac să mă observe?

- Lasă-l în pace, Emi! - Ți-a zis el să spui asta? Nu te cred!

Dacă nu cumva e un cod. E un cod! Vrea să fiu mai nebunatică?

- Nu e niciun cod. - Am înțeles.

- Să nu fii mai nebunatică. - N-o să fiu.

Emi!

Sunt doctor Emilia Vulpe, consilier pe sănătate,

probabil ați auzit zvonurile cum că aș fi iubita lui Stelu.

Vreau să vă spun un singur lucru. Sunt adevărate. Toate.

Eu și Stelu ne iubim foarte tare. Dar nu trebuie să știe nimeni.

- Emilia?! - Stelu.

Ce ai?

Emilia!

- Ce faci? - Ce facem?

- Ce facem? - Noi doi.

- Eu nu mai pot să trăiesc așa, Stelu. - Trebuie.

- Hai să spunem la toată lumea. - Ce?

- Să strigăm adevărul în gura mare. - Dar nu există niciun adevăr, Emilia.

Și nu strigăm nimic. Ne doare gâtul.

Stelu, profită de mine!

- Josnic. - Emilia! Emilia! Dar nu pot!

Ba pot!

Se poate ca anul trecut, la Sărbătoarea mustului,

să fi comis o greșeală cu Emilia

și Emilia să fi rămas cu o impresie greșită.

Dar e urât să-ți bați joc de sentimentele oamenilor.

Mai ales între colegi.

Să mă duc la Turcu, la restaurant, să iau o sacoșă?

- Da. - Eu?

Da.

- Bine, dar eu sunt cadru medical. - Exact.

- N-o să bănuiască nimeni nimic. - Nu înțeleg.

Emilia, n-ai spus tu să profit de tine? Poftim. Profit.

Da, dar eu aveam altceva în minte.

Până aflăm noi ce ai tu în cap, hai să facem noi chestia asta acuma, da?

Hai, bre, nea Cornele,

că puteai să te uiți și din picioare, la ce cocoșat ești.

Aici erați, domn primar? Sărut mâna. Revin eu. Să trăiți.

Trăiți.

Flori, te rog frumos, nu mă întrerupe, am foarte multă treabă azi.

Ce-a făcut Stelian Manole pentru orașul ăsta?

Industrie! Asta a făcut.

I-am scos din comunism, i-am băgat în tranziție

și i-am adus înapoi.

Avem cea mai modernă fabrică de spirt din sud-estul Europei.

Facem spirt Dona. Toată lumea spune că te unge pe rană.

- Hai să trăiești. - Să trăiești.

An bun. Are buchet.

Ia, zi, Pandelică, de fapt, de ce m-ai chemat?

- Șefu’?! - Care-i treaba?

Matale ești sigur că n-au aflat ăștia că noi facem votcă în loc de spirt?

Cine să afle, mă?

Cine bea votcă, se bucură că nu e spirt. Cine bea spirt, se bucură că e votcă.

Da, șefu’, dar au venit unii de la presă să pună întrebări.

- Care unii? - Unii.

Au fost și la fermă. Vorbește cu oamenii.

Ce vorbește?

Că vor să te bage în pușcărie ca să nu mai ajungi dumneata primar.

Noi ce ne facem dacă dumneata intri în pușcărie?

Relaxează-te, Pandelică, totul e sub control.

Bună marfă! Ține-o tot așa!

- Hai să trăiești! Numai bine! - Să trăiești, șefu’.

Am investit în agricultură.

Cea mai mare absorbție de fonduri europene pe zootehnie.

Ia, mă!

Ho… barosane!

- Să trăiești, șefu’. - Salut.

Ăștia de anul ăsta n-au prea crescut.

E mici. A fost și gripa africană.

Nu-i nimic. Îi dăm la export. Porci pitici vietnamezi.

- Păi, e porci românești. - Așa, și?

Crezi că-i pune cineva să vorbească?

Nu știu, da’…

A venit azi unii de la presă și a început să pună întrebări.

De fermă, de matale, de porci.

- Care unii? - Unii… na.

Și-acuma vorbește cetățenii.

Ce vorbește?

Vorbește că n-o să mai fii primar, că te bagă la pușcărie…

Îi bag eu în pușcăria mamii lor.

Eu n-am zis nimic, eu aicea, cu porcii…

Dă-te, bă, de-aicea!

Colega!

Eu te respect foarte mult. Ca femeie și ca om.

Dar chiar așa ai ajuns? Să cari sacoșele domnului primar?

- De unde știi? - De unde știu.

M-a pus să te supraveghez.

Vom întreba un grup de tinere locuitoare ale orașului Mangalița…

Ce se dă aici? Se dă tigăi? Ce se dă?

Nu, doamnă, nu. Nu se dă nimic.

- Filmăm pentru un material. - Ne dați la Radiojurnal.

Te pup, nașa. Te pup, Alexandru. Pup-o și pe Claudia.

- Doamnă, v-ați dori alt primar? - Păi, noi îl avem pe domnu’ Stelu, ce…

Nu ne trebuie alt primar. E om cu frica lui Dumnezeu.

Eu aprind în fiecare zi lumânări. Eu dau și acatiste Duminica și…

Da, doamnă, dar nu v-ați săturat de mizeria de pe străzi,

de corupție, de birocrație, de furturi, de nedreptate…

Nu vreți și dumneavoastră un oraș frumos, modern, ca afară?

Nu. Noi îl avem pe domnu’ Stelu, și nu știu…

- Da’ ce-ți veni cu întrebările astea? - Că…

Ce ți s-a năzărit așa, de unde…

Măi, tu ești securist.

Ce cauți tu aici?

De ce umbli cu întrebări din astea? Pleacă, mă!

Terminați cu prostiile! Nu mai filma!

- Următorul. - Bună ziua, doamnă director economic.

- Numele. - Rogojinaru.

- Ce coincidență. - Sunt soțul dumneavoastră, Doina.

Știi ce mi-a venit azi la poștă?

Nu știu, că sunt funcționar public. Nu sunt ghicitoare.

Certificatul de deces, asta mi-a venit. Uite.

Marcel Rogojinaru. Scrie că am murit alaltăieri.

Condoleanțe. Hai, următorul.

Stai puțin, e o greșeală.

Statul nu face greșeli. Dacă scrie că ai murit, ai murit. Următorul!

Bine, dar nu sunt mort.

Nu vezi că stau în fața ta, în carne și oase?

Nu poți vorbi cu cineva să se rezolve?

Să vorbesc cu cineva să rezolve? Dar de ce, că suntem rude?

Cum ar fi să vină toate rudele să stea la coadă

să le rezolv ei câte ceva, ți s-ar părea normal, nu?

Nu pentru că suntem rude, ci fiindcă sunt un cetățean

și la primărie s-a făcut o greșeală care m-a ucis.

Dumneata mă acuzi de crimă.

Nu pe tine, pe ăia de la Evidența Populației.

- Atunci du-te la Evidența Populației. - Aici e Evidența Populației.

Aici e Evidența Populației, dar de la două.

Nu se poate mai devreme?

De ce? Că suntem rude.

Nu. Pentru că sunt un cetățean mort care nu e mort.

Noi nu lucrăm cu cetățenii morți decât în ziua de alegeri. Hai, următorul!

- Bună ziua. - Bună ziua.

Juridic.

Putem să interzicem alți candidați la alegeri în afară de mine?

- Păi, nu. - Fir-ar să fie!

Dar putem să interzicem presa în oraș?

- Păi, nu. - Mă omori!

Păi, nu…

Dar dacă, să zicem, că am mai exagerat eu cu…

prețul unei bănci, cam cu 10.000 de euro?

- Se poate face pușcărie din asta? - Păi, da.

Chiar dacă e o bancă istorică, neprețuită?

O bancă unde în 1881 Mihai Eminescu a poposit pentru două ore,

a coborât din tren, având o problemă stomacală,

a stat două ore pe bancă, chircit de durere,

și a compus poezia lui mai puțin cunoscută,

„Noroi, mizerie, cangrenă”?

- Păi, da. - De ce te mai țin, mă? De ce te mai țin?

Aia nu, aia nu, aia da. Nu mă ajuți cu nimic.

Vrei s-o sun pe mă-ta? O sun.

- Să vedem de ce te-am angajat. - Păi, nu.

Păi, nu. Păi, nu! Păi, da!

Păi, nu, că…

Domnul primar, glumește.

Nașii nu fac așa ceva la fini, nu? Adică noi suntem uite așa.

N-ar suna-o pe mămica, nu-i așa?

Fără dovezi nu există crimă.

Vorba aia.

Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună,

Totu-i calm și nu-i pârnaie, Noapte bună.

Mai bine să ne judece Eminescu, decât vreun judecător.

- Unchiule, l-am adus. - Pe cine, mă?

- Păi… - Unde e?

- E în spate. - În spate?

- Da. - Hai!

- A comentat ceva? - Nu.

Ce-ați făcut, mă?

Nu înțeleg de ce te-a trimis dl primar tocmai pe tine

să mă supraveghezi pe mine.

Am cea mai mare experiență cu restaurantele, colega.

Ce experiență?

La viața mea am văzut salmonela mare cât un câine mic.

Aberezi, Cornele.

Am văzut E-coli fugind cu jumătate de pui în gură.

Cornel, am venit aici să iau o sacoșă, nu să ne dăm deștepți.

Poate dumneata.

Străbunicul meu a fost funcționar public. Bunicul a fost funcționar public.

Tata a fost cizmar. Eu sunt funcționar public.

Și genetica mă obligă să respect legea.

Și legea zice așa:

dacă cineva îți datorează un miel, trebuie să ți-l dea.

Poftiți, poftiți.

- Sărut mâna. - Bună ziua.

Bună ziua.

- Am venit pentru sacoșă. - Da, imediat.

Hopa!

Ce-avem noi aici?

- Ce faci, Corneliu? - Ce fac, colega?

Mă uit și eu de jur împrejur, ce n-am voie?

Nu pentru asta am venit. Am venit pentru sacoșă.

Dă-mi voie să te contrazic, colega.

Exact pentru asta am venit, să ne facem datoria.

Vrei să-ți reamintesc articolul 5, capitolul 3

din Statutul funcționarului public?

Vrei să-ți amintesc?

Corneliu e caz patologic. Din când în când i se pune câte un fix.

Ca atunci când i s-a pus pata pe Mânăstirea de Maici

care vindea miere fără autorizație.

A ieșit urât. Aberant.

Domnule Turcu, te văd un om rezonabil.

Spuneți-mi, carnet de sănătate emis de un veterinar, aveți?

- Pentru ce? - Pentru acest animal.

- Păi, e mort. - N-avem de unde să știm exact.

Ba avem de unde să știm, e împăiat.

Aoleu! Ia să trecem noi în agendă.

Deci, animal decedat, într-o unitate de alimentație publică.

A ce miroase aici?

A ce miroase?

A amendă, domnule Turcu.

- Ce faceți, domnule? - Ne facem datoria, domnule cetățean.

Poate dumneavoastră nu vă pasă, dar nouă ne pasă.

Da, mamă, da.

- Doina! - Deci, ăia doi frați erau adoptați.

Nu te mai împinge, domnule, așa, că-s decedat, nu ne jucăm aici.

- Dar nu pot, mă, mamă. - Doina…

Nu, pot, mă, mamă, să mănânc așa cu usturoi, să vin la birou,

că doar sunt directoare. Să miros așa…

- Ce vrei, dom’le? - Vorbești la telefon de o oră.

Păi, vorbesc în interes de serviciu. Hai, la revedere.

Da. Nu, mamă. E aici un scandalagiu care mă enervează. Da.

Vrei să-ți povestesc filmul.

Păi, da, dar durează două ore. Vrei să…

Da, bine, hai că-ți zic.

Deci, fii atent. Ăia doi frați care erau adoptații…

Se află că sunt verișori.

Eu am spus să-l aduceți la o discuție. O discuție!

- Da. Pentru cafteală. - Nu. La o discuție.

Păi, da. Și acum puteți să-i aplicați discuția la ficat.

Omule, eu nu vreau să-l bat. Eu vreau vorbim.

De ce ați spus să-l aducem la o discuție dacă nu vreți să-l bateți?

Fiindcă toată lumea, în afară de tine

înțelege că o discuție înseamnă o discuție. Atât.

Asta-i puterea cuvintelor. Unele te ridică, altele te lovesc.

Putem să stăm două minute de vorbă fără să lovească nimeni?

E normal ca în România să fie atâta violență?

Probabil că nu.

Dar aici e Românica, nu America.

Nimic nu e normal.

Vezi o vacă pe stradă, o mulgi, nu stai la discuții.

Ți-ai dat foc la valiză, nenorocitule. Îți închid șandramaua.

- Străinule! - Dar nu sunt străin.

Nu te cheamă Turcu?

Și dacă mă cheamă Turcu asta înseamnă că sunt turc?

- Eu sunt de la Vâlcea. - Aoleu! Oltean. Mai rău!

- Cornele, nu contează ce e! - Pentru mine, contează.

Ia stai, dom’le, puțin!

Dv. ați venit să vvă dau sacoșa sau să-mi închideți restaurantul?

Domnu’ Turcu!

Corneliu aberează. L-a luat un pic valul.

Eu să știți că am o prietenă, olteancă, e femeie excepțională.

- Nu vă închide nimic. - Ba da.

Bineînțeles că aș putea să închid ochii la toată situația asta

dacă îmi primesc mielul.

- Care miel? - Mielul care mi l-ai promis.

- Eu nu plec de aici fără miel. - Cornele, lasă mielu’!

Domnu’ Turcu, dați-ne sacoșa să plecăm mai repede, vă rog.

- Nu. - Cum nu?

Nu vă mai dau nicio sacoșă.

De ani de zile tot dau sacoșe la primărie,

în fiecare an câte o sacoșă.

Ție o sacoșă, ție o sacoșă, la toată lumea câte o sacoșă.

Nu mai dau! Nu mai am! Pentru ce?

Ca să-mi închideți restaurantul și să cereți miei? Nu!

Domnu’ Turcu, liniștiți-vă! Aberați.

Ce sacoșă ați trimis la primărie?

Nu i-am trimis primarului și lui gagică-sa?

Nu e adevărat! N-am primit nicio sacoșă.

Păi, nu dumneavoastră. Lui gagică-sa.

- Care gagică? - Secretara.

Aia bună, cu care se tot coțcăie. Toată lumea știe.

Păi, n-am văzut-o eu, cum se urca pe el? Îi rodea lobul urechii ca pe strugure.

Chitanța. La revedere.

De ce te tot întorci, dom’le?

Lasă-i pe alții care chiar au treabă.

Doamna director economic Rogojinaru, vreau să îmi cer scuze.

- M-am purtat deplasat. - Da, te-ai purtat.

- Nu trebuia să-mi pierd cumpătul. - Nu, nu trebuia.

Nu sunteți decât un funcționar public, care-și face treaba excelent,

iar eu n-am niciun drept să ridic vocea la dumneavoastră.

Păi, vedeți, domnule, că se poate? Asta e altceva!

Cu ce pot să vă ajut?

Aș dori, dacă se poate, să-mi anulați certificatul ăsta de deces.

Sigur că da.

Dați-mi copie după buletin, copie după autopsie și un dosar cu șină.

N-am copie după autopsie, pentru că nu sunt mort.

Certificatul ăsta de deces zice altceva.

Tocmai de-aia am venit la dumneavoastră, ca să anulați certificatul ăsta de deces.

Atunci sigur aveți și o copie după autopsie.

Asta-i chiar culmea! Haideți, doamnă, chiar așa?!

Chiar vă bateți joc de noi, doamnă?

Vă bateți joc de noi pe banii noștri, doamnă.

Asta faceți. Sunteți toți niște incompetenți.

Nu vă uitați la mine că nu sunt mort? Sunt viu!

Și te întrebi de ce te-am declarat mort.

Pentru crizele astea ale tale de isterie.

Tu m-ai declarat mort?

Stai! Doina!

De ce-mi faci asta, Doina?

Pentru că nu ți-am luat flori de ziua ta? Sau pentru că sforăi mult? Doinița!

În meseria asta ai parte și de cazuri tragice.

Să-l luăm, de exemplu, pe Marcel.

Marcel a zis că mama nu mai calcă la noi cât o trăi el.

Cât o trăi el.

Poftim! Cine-i de vină pentru ce a pățit Marcel, dacă nu el însuși?

Bună dimineața.

Te-ai trezit?

Unde sunt?

În siguranță.

Cum am ajuns aici?

Te-am salvat de populația dezlănțuită care voia să te linșeze.

Auzi la ei! Cică ești securist.

Că otrăvești apa.

- Ești? - Nu. Bineînțeles că nu sunt.

Așa mă gândeam și eu, dar am zis să verific.

Oricum, ar fi fost păcat să pățești ceva. Băiat așa tânăr!

Ce-i asta? Mă amenințați?

Doamne ferește! Cum să te ameninț, bă băiete?

Eu te admir. Tu lupți pentru omul mic.

- Ca și mine. - Nu prea se vede.

Auzi, mă, Mitică?

Oricine poate să fie primar.

Oricine!

Dar ca să reziști cum am rezistat eu, trebuie să știi să-ți atragi oamenii.

Da. Deci, practic, ce spuneți este

că singurul motiv pentru care sunteți primar de atâta timp

este pentru că vă mituiți periodic electoratul, nu?

Nu, nu, nu. N-am spus asta.

Ce-am vrut să zic, e că atunci când îți merge bine,

tre’ să știi de unde ai plecat.

Deci, cu alte cuvinte, recunoașteți că v-ați îmbogățit din funcția de primar.

Nu. Haide să te iau cu cuvinte simple, că văd că d-astea mai grele nu le duci.

Stelu a avut întotdeauna grijă de oamenii lui.

Stelu a făcut întotdeauna bine ca să nu fie rău.

Pentru că de 28 de ani promovează un sistem bolnav,

bazat pe corupție, minciună și nepotisme.

Am fost și voi rămâne mereu un adept al dialogului.

În politică, nu trebuie să te enervezi.

Trebuie să tratezi totul cu tact și diplomație.

Cine te-a trimis, mă, nenorocitule! Al cui ești?

Nu m-a trimis nimeni!

- Atunci ce cauți aici, găinaț cu ochi? - Adevărul!

Adevărul, pe mă-ta!

- De ce spui la lume că nu mai ies primar? - Fiindcă n-o să mai ieșiți!

Bă, Stelu e aici de când lumea și pământul!

Și-o să mai fie încă 28 de ani de acum înainte.

Nu se împiedică el de tine! Orașul ăsta e plin de tâmpiți

care mă votează ca maimuțele chiar dacă-i fur.

Primăria e plină de sclavii mei!

Îi am pe toți la mână!

Atâta vreme cât știu

că președintele îi place să fie bătut la fund cu rigla de eleve,

că episcopul are gemeni cu o călugăriță,

iar ăla de la partid se dă cu ruj și umblă cu tocuri,

Stelu e singurul candidat la primărie.

Stelu e Dumnezeu!

Bă, te mai întreb o singură dată.

Cine te-a trimis?

- Cine? - M-a trimis viitorul. Comunistule!

Bravo, șefu’! Discuție.

Adu-l la o discuție. Asta înseamnă discuție?

Mișto discuție.

Emilia, ai un comportament…

neconform cu…

Emilia, te rog, încetează. Faci de râs instituția primăriei.

Lasă-mă în pace, aberantule!

Auzi la el!

Amanta care-i roade lobul urechii ca pe struguri.

Mie de ce nu-mi roade nimeni nimic?

Că sunt bătrână și urâtă.

D-aia m-a înlocuit cu o pițipoancă de 20 de ani.

Domnișoară, să știți că tocmai ați golit o sticlă întreagă de vin.

Acuma nu sunt numai urâtă, sunt și proastă.

Crezi că nu știu să citesc? Așa e. Sunt o proastă.

Am așteptat după un bărbat care nu mă merită.

Dar acuma, gata! S-a terminat!

O să plătiți! Porcilor!

- Domnișoară. - Emilia.

Stelian Manole o să câștige primăria din Mangalița pentru că

e cel mai cinstit domn din lume, cel mai gospodar și cu frică de Dumnezeu.

Citește!

Am inventat zvonurile că n-o să câștige pentru că sunt un…

Nu pot să citesc… Nu pot să citesc asta.

Vorba multă, ochiul vânăt.

Citește!

Am inventat zvonurile că n-o să câștige pentru că sunt un securist pervers

și un satanist de muzică rock.

Vezi că poți?

Acum, tot ce trebuie să faci, e să ciripești frumos la cameră.

Intrăm în direct. Trei, doi…

Stimați mangalițeni!

Am un comunicat foarte important de făcut.

Stelian Manole…

își bate joc de voi de 28 de ani. Am aici dovezile.

Auziți!

Orașul ăsta e plin de tâmpiți care mă votează ca maimuțele

chiar dacă îi fur.

Îi am pe toți la mână!

Atâta vreme cât știu că președintele îi place să fie bătut la fund de eleve,

că episcopul are gemeni cu o călugăriță,

iar ăla de la partid se dă cu ruj și umblă cu tocuri,

Stelu e singurul candidat la primărie.

Stelu e Dumnezeu!

Securistul naibii! M-a înregistrat.

M-a înregistrat cu tot!

Nu mi-e frică! De ce să-mi fie frică?

Oamenii tot pe mine mă votează. Știu cine le-a făcut bine.

Sunt ca elefanții ăia care-și aduc aminte de dresori după 20 de ani.

Nu mă lasă pe mine elefanții mei.

Avem o relație.

Colega, lasă aia jos.

Amenințarea unui funcționar public

se pedepsește cu închisoarea între patru si șase ani. Înfunzi pușcăria.

Lasă-mă în pace, aberantule!

Așa te porți cu o femeie care îți oferă cei mai frumoși ani din viață?

Așa te porți cu o femeie care te lasă să faci ce vrei din ea?

Nu, nu sunt eu. Nu știu, vorbește de altcineva.

Domnișoară, nu știu ce bărbat v-a adus în halul ăsta,

dar să știți că nu merită.

Dumneavoastră sunteți o femeie frumoasă.

- Găsești? - Da.

Aveți niște ochi ca două… nuci de cocos.

Aveți un zâmbet sănătos, așa ca… marmura de pe treptele primăriei

și un corp ceresc.

Ce frumos! Mai spune-mi.

Orice bărbat ar da orice ca să vă aibă în preajmă…

silueta și delicatețea…

Uite, eu, spre exemplu, dacă ați fi iubita mea,

aș avea grijă să nu vă lipsească nimic din casă.

Criză rezolvată.

Ce faci, că tocmai reușisem să o fac să lase joc sticla.

Am văzut eu ce reușiseși.

Coruperea unui funcționar public prin tehnici de seducție. Violență!

Uite!

- Dar n-am făcut nimic. - N-ai făcut nimic?

O să te coste mai mult decât un miel, domnule Turcu.

Emilica!

Și-așa, domn doctor, am aflat că soția mea m-a declarat mort.

- Cauza morții. - Asfixiere cu mâncare.

Și-a durut?

Păi, n-a durut, că nici măcar nu s-a întâmplat.

Înțelegeți de ce am venit la dv? Știți ce greu e să fii mort?

E adevărat ce spune Marcel?

Domnu’ doctor, vă asigur că a fost o greșeală.

Bine, dar se poate remedia, nu?

Orice se poate remedia, doar noi suntem primăria.

Tot ce trebuie să facă domnul Rogojinaru este să dovedească că e viu.

D-aia am venit la doctor.

În urma consultului medical,

confirm faptul că domnul Rogojinaru este viu.

Părinte.

În calitatea mea de doctor al sufletului,

declar pe fratele Marcel viu, atât trupește, cât și sufletește.

Bun.

Atunci tot ce trebuie să mai facă domnul Rogojinaru,

este să-și ceară iertare de la mama mea pentru că pe data de 15 martie

a numit-o scorpie ordinară, scroafă bătrână

și și-a exprimat dorința să moară în chinuri.

- Despre asta era vorba? - E posibil.

- Păi, da, dar e un abuz. - Și ce-ai spus tu e o calomnie.

Nu. Nu-mi cer scuze pentru nimic. Am zis ce-am zis și cred în continuare.

- Ești sigur, Marcele? - Da, sunt sigur.

Maică-ta e o scorpie ordinară și n-are ce căuta la noi. Punct.

Domnule doctor, nu aveți nevoie de la noi, de la primărie,

de autorizație pentru construcția unei vile?

Da, sigur că am.

- Ar fi păcat să nu mai primiți niciodată. - Doina, ce faci?

Și dumneata, părinte, n-ai nevoie de autorizație pentru fabrica de lumânări?

Doina!

Toate astea fiind spuse, care este starea domnului Rogojinaru?

E mort.

Dumnezeu să-l ierte.

Amin.

Doina! Domnule doctor! Părinte!

A zisTurcu că nu ne mai dă sacoșa.

- De ce? - De bani.

Știu și eu ce era în sacoșă, Flori, de ce nu mai dă sacoșa de bani. De ce?

- Deloc. Tocmai v-am zis. - Las-o baltă!

- Am mai sunat cineva? - Da. A sunat un alegător să vă ureze.

- Să-mi zică că mă susține, nu? - Nu. Să vă ureze ce-am făcut noi aseară.

Nesimțitu’! După câte am făcut pentru ei.

Dar nu-i nimic. Un om nu contează.

Restul sunt de partea mea.

Restul s-au adunat afară și vă urează și ei.

- Ce-mi urează? - Tot ce-am făcut noi aseară.

O mulțime de oameni nu schimbă nimic.

Stelu e o stâncă.

Poate să fie vânt, poate să fie ploaie,

peste el nu trece nimic, nimic nu-l îndoaie.

În Mangalița, Stelu e regele animalelor.

Nu se teme de nimic.

Stelu e Alfa și Omega. Stelu e Dumnezeu pe pământ.

Da!

Da, domnu’ președinte.

Ați văzut materialul la televizor?

Fetele care vă bat cu rigla la fund au văzut materialul?

Soția dumneavoastră a văzut materialul?

Ați încercat să-i spuneți că episcopul are gemeni cu o călugăriță?

Hai, încă puțin.

Și o să putem să executa…

Și o să poți executa somn în poziție orizontală.

Hai…

Uite că aproape, aproape…

Hai, gata, vine Paștele. Gata.

Jos dictatorul!

Ți-am zis să n-ai încredere în el? Ți-am spus de la început.

Uitați-vă ce mi-a făcut, doamnă.

Hai, dom’le, ce-mi pasă mie de problemele tale?

Crezi că d-aia am ieșit eu pe stradă? Jos dictatorul!

De ce ați ieșit?

Păi, nu vezi, mincinosu’? Nu mai vrea să ne dea făină și ulei.

Păi, e normal, domnule?

La sor-mea în oraș primarul le dă și găleată.

Jos dictatorul!

Știi cine ar trebui să candideze la primărie acuma,

ca să-i dea lui o lecție?

- Cine? - Dumneata.

- Ești tânăr, ești cinstit. - Haideți, doamnă.

Și uite ce față de primar ai, din profil. Și dumneata ne-ai da și uleiul, nu-i așa?

Jos dictatorul!

Dumitru Cozovici, primar general.