Original subtitles

DEZECHILIBRAT, ÎNGÂMFAT, FĂRĂ UN ŢEL ÎN VIAŢĂ

Traducerea: cristiano ferocci BlackSeaTeam

Vă recomand coloana sportivă. Insistă pe Roma, rasistule...

- Bei multe cafele, îţi fac rău... - Multe ? E doar a cincea...

- Cum te cheamă ? - Reda.

Bravo ! Te-ai aranjat bine !

- Bună ziua ! E ceva pentru mine ? - O scrisoare, rubrica Roşu şi negru.

Mulţumesc.

Ai văzut-o pe aia ? În fiecare zi mai fanatică.

- E una fără semnificaţie... - Pare că numai ea o are...

Uite-o...

Giorgetti ! La ce oră e şedinţa de redacţie în seara asta ?

La şapte ! Nu, glumeam doar... La opt jumate.

Spiritualule !

Al patrulea divorţ al Cristinei Onassis...

Alexander a creat o nouă pieptănătură pentru Dacia...

Foarte interesant...

Patrizia Reda, rubrica Roşu şi negru, spuneţi !

- Sunt secretara directorului. - Secretara directorului ?

Da, dră ! Directorul vă însărcinează să faceţi un articol de prima pagină.

- Tocmai pe mine ? - Da, da, pe dvs !

Sunt pregătită !

Primul ministru Chiudo... în acest moment se află în Bahamas...

- În acest moment, în Bahamas... - ... în idila cu Caroline de Monaco...

În idila cu Caroline de Monaco... Sunteţi sigură ?

E un comunicat de ştiri...

Mulţumeşte-i directorului pentru încredere.

A căzut în capcană, ai văzut ?!

Roberto ! Vii să mâncăm ceva ?

Da. Să mergem.

Aici jos, fac cinste.

Hai Giorgetti, vorbeşte, spune ceva !

Mă interesează părerea ta despre articolul de fond...

Mi se pare foarte greu, aşa facem să cadă guvernul...

Nimeni nu se va răni, se vor ridica şi vor face altul, ce ne interesează...

- Domnule director... - Un moment, dră !

Ce titlu ţi se pare mai bun ? Pieptarul virusului sau Ali Baba şi 40 de hoţi ?

- Ne vor ataca... - Facem sau nu să cadă guvernul ?

- Iar ei ei ne vor ataca. - Iar noi contra-atacăm.

Iar noi contra-atacăm.

- Ce doriţi ? - Am făcut totul, dle director !

- Tot ce ? - Despre ministrul Chiudo şi Caroline de Monaco...

... de trei zile sunt împreună în Bahamas...

- Cred că v-au făcut o glumă ! - Asta cred şi eu...

- Cine sunteţi ? - Patrizia Reda, dle director.

- Lucraţi aici la ziar ? - Da, mă ocup de Roşu şi negru...

- Căsătorii, naşteri... - Nu-mi explicaţi rubricile ziarului meu...

Cum v-a venit în minte că aş putea să vă încredinţez un articol de prima pagină ?

După şase luni de trudă mi-am făcut iluzia că valorez ceva...

Ce proastă... Uităm...

Aici nu interesează pe nimeni dacă ştiu să scriu sau nu !

Important e să mi se pună mâna pe fund...

Reda... prima regulă a jurnalismului e că sunt admise lovituri pe la spate...

Giorgetti, termină cu prostiile !

Care prostii ? Am dreptul să fiu respectată la fel ca ceilalţi.

Întoarceţi-vă la roşu şi negru, dră, puţină trudă nu vă va face rău.

Deja am făcut-o, nu mă mişc de aici dacă nu-mi încredinţaţi un articol.

O să plecaţi imediat, cu idioţeniile aţi întrerupt o reuniune importanta...

Facem să cadă un guvern, vă daţi seama ? Ieşiţi !

- Nu mă atingeţi. - Data viitoare să bateţi la uşă.

Nu va exista o dată viitoare, mă puteţi considera demisionată.

- E ceva în neregulă, Reda ? - Nu, nu, am demisionat.

Ce, ai demisionat ? Asta e foarte grav. De ce ?

Pentru că la ziarul ăsta politizat mă văd toţi ca un iepuraş de Playboy în serviciu permanent.

M-am săturat, când vorbesc, nimeni nu mă priveşte în fată, ci mai jos...

Ca şef al Comisiei interne, am fost întotdeauna democratic şi feminist...

Dacă aveai probleme, puteai să mi te adresezi... să vorbim...

Ţi-aş fi dat o mână...

Pe fund, îmi imaginez...

Sunt o persoană serioasă, am fost şi în Rezistenţă...

Nu cer decât să lucrez, ajută-mă să primesc un articol.

Bine, draga mea ! Uite cum facem !

În seara asta mergem la cină să putem examina în ce câmp eşti mai exactă...

Si apoi, poate mergem la tine să bem ceva...

Ar fi mai bine să mergem la tine, soţia mea ar putea înţelege greşit...

Da... ar putea înţelege greşit... !

Dragă Barezzi, îţi mulţumesc ! Conversaţia noastră mi-a folosit.

Şi tu ai demonstrat că eşti un vierme că m-ai făcut să înţeleg ceva...

că nu meritaţi demisia mea.

Vreţi război ? Război să fie, dar voi lupta cu armele mele...

Nu, eminenţă... cunoaşteţi perfect linia politică a ziarului meu...

E ceva foarte delicat...

- În rest... şi altădată... - Directore !

Ţi-am spus să ceri permisiunea... Nu, nu dvs, eminenţă...

Un colaborator idiot a intrat fără să bată la uşă...

Pleacă... nu ţi-ai dat demisia...

Poate ar fi mai bine să ne întâlnim în particular... pe timpurile astea...

la telefon...

Poate într-o seară la cină, noi doi...

Vreau să vă fac o propunere...

- Vreţi să vă culcaţi cu mine ? - Vreţi să vă culcaţi cu mine ?

Nu, nu... scuzaţi ! Nu vorbeam cu dvs...

Cum aş putea...

Cum ?

Vă mulţumesc, sunt încântat dar... vă pot asigura că e o neînţelegere...

Nu e căzut să vorbim, eminenţă...

Dacă e ceva despre ce am o părere sigură... e tocmai asta...

Pe curând ! Salutaţi-i...

A închis. Sunteţi nebună ? Ştiţi cu cine vorbeam ?

Cu unul care voia să se culce cu dvs.

V-am spus să bateţi la uşă înainte să intraţi, m-aţi auzit ?

Iar eu v-am întrebat dacă vreţi să vă culcaţi cu mine, nu aţi auzit ?

Am auzit, doar nu sunt surd...

- Şi... ? - Un moment... să mă gândesc...

Rolul de bărbat la vârsta mea... mi se pare puţin ridicol...

Răspunsul e nu ?

- Aş spune... nu ! - Am înţeles.

Vă temeţi să nu rataţi. Adio !

O facem în seara asta ?

Nu. Peste o săptămână !

Să nu îmi spuneţi că aveţi ocupate toate serile...

Da, dar nu cum credeţi dvs. Voi scrie articolul care mi-l veti da.

Care articol ? Nu vorbeam de...

Vedeţi...

Din păcate pentru mine, chiar şi persoanele inteligente ca dvs...

cred încă vechea ecuaţie, frumoasă şi tâmpită...

Vreau să va demonstrez dragă directore

că o femeie frumoasă nu e neapărat tâmpită...

Dar poate avea si creier şi să cunoască meserie...

Dar ca să vă conving trebuie mai întâi să am încredere în mine, nu e asa ?

Ei şi... ?

- Vă propun un pariu. - Care ?

Îmi încredinţaţi articolul cel mai important de săptămâna viitoare...

Eu îl scriu... şi vom vedea...

Dacă va fi demn de publicare... înseamnă că am câştigat.

Dacă nu e bun, am pierdut şi mă culc cu dvs. Ce spuneţi ?

Eşti naivă, fata mea ! Chiar de-ai scrie cel mai frumos articol din lume ţi l-aş refuza...

Nu se pierde o asemenea ocazie...

Să simplificăm ! Nu îţi dau nici un articol şi o facem imediat.

E bine în seara asta ?

Dvs sunteţi un naiv, directore ! Credeţi că nu m-am gândit şi la asta ?

Nu veţi judeca dvs articolul meu, altcineva o va face...

- Eu nu am şef. - Dar aveţi angajaţi de încredere.

Da, da... e Orietta Fallani, în ea am încredere oarbă.

Ce o ajutăm să facă, un articol de modă iarnă-vară... ?

- M-am gândit la ceva mai interesant. - Adică ?

Un reportaj de prima pagină.

Trecem direct la prima pagină... Felicitări, dră !

Dacă articolul nu e la înălţime, nu-l public, de asta am venit la tine.

- Te rog să fii nemiloasă. - Stai liniştit...

Dvs ce aţi vrea să faceţi ?

Ce spuneţi de o anchetă despre tinerele mămici după cutremur ?

Te rog, frumoasa mea...

Fără dezastre, fără feminism... Publicul e sătul de aceste subiecte.

Ce îi interesează pe italieni, o demonstrează sutele de scrisori primite...

E numai dragul, bunul, de neuitat sănătosul sex... !

- Nu-i aşa, Eugenio ? - Cuvinte sfinte !

- Dar sexul, cum ? - O anchetă.

Aventura erotică ideală a italianului. Un subiect ce măreşte tirajul...

- Ţi-o cer numai pentru că mi-o cere el. - Mulţumesc.

Dacă e aşa, încep imediat.

Ascultă, Eugenio ! Nu cumva sub imaginea de copertă e şi un cearceaf...

- În ce sens ? - În sensul că vrei să te culci cu ea !

Eu ? La câte necazuri am...

- Atunci de ce i-ai dat un articol ? - Dau şanse tinerilor !

Sunt avocatul Pesci, vă comunic că sentinţa dvs de divorţ e operantă.

La revedere.

Sunt ăla pe care nu-l cunoşti, dar eu te stiu, te văd des la tutungerie...

- Ce faci acum, te dezbraci ? - Cu cine vorbeşti ?

Ciao ! Trebuie să te las, s-a întors nevasta mea.

Alo ! Am greşit numărul, dar din mesaj se pare că eşti bună...

Mă numesc Pierro, brunet, înalt, energic.

Numărul meu e: 346.576.

Dacă nu eşti bună... să nu mă suni.

Aventura ideală a bărbatului italian !

Era tare băiatul pe care l-am cunoscut la Kathmandu...

... cu el am trăit aventura mea ideală. Dar tu ?

Văd că eşti una de-a noastră, o să fiu sincer, aventura mea ideală e o triplă nebunie...

Sunt în India şi fumez...

... e şi Sandra ce fumează cu mine, îmi pasează ţigara...

... apoi eu fumez, fumez din nou... apoi ea vrea să mai fumeze...

... şi eu vreau să mai fumez... şi se termină...

Ca de obicei, în loc să facem sex, adormim.

E adevărat, aşa e !

- Un test în planul erotic... - Aventura dvs ideală !

Ce să vă spun, gardianul de la Zoo e un om ca toţi ceilalţi.

Doar nu credeţi toate prostiile ce le spun oamenii...

De exemplu, gardienii de canguri se acuplează cu canguroaicele...

Sau gardienii de pinguini au rapoarte carnale cu femelele pinguin...

Nişte prostii...

Eu, care sunt gardian la maimuţe, trebuie să fiu amantul unei maimuţe ?

Eu sunt mai de modă veche şi sunt îndrăgostit de soţia mea.

Priviţi-o, se face frumoasă !

Gina, ţi-am cumpărat alune, eşti bucuroasă ?

Ce dulce e feţişoara asta... !

Libidoul erotic al italianului are forme neaşteptate...

Eugenio, publicăm articolul în numărul ăsta ?

Scrie-l şi voi vedea cum e...

- Cine câştigă pariul ? - Pentru moment totul e bine.

Înseamnă că e rău pentru mine...

- Vă pricepeţi la libidou ? - În ce sens ?

- În sensul psihanalitic. - Ce vrei, să te ajut ?

În biroul meu e enciclopedia Treccani, acolo veti găsi totul...

- Mulţumesc, sunteţi foarte generos. - Nu, nu e asta...

Nu înţeleg psihanaliza.

Libidou...

Bună ziua ! Sunt secretara senatorului Kissinger.

Voiam să confirm ce am stabilit cu dl. Zafferi.

Interviul stabilit în seara asta la 6 va trebui să-l facem peste juma de oră...

... senatorul trebuie să plece azi la Tel Aviv.

- Îl voi informa imediat pe dl Zafferi. - Vă recomand punctualitate.

"Interviu cu senatorul Kissinger Ambasada Americană."

"Prima regulă a jurnalismului, sunt admise lovituri pe la spate."

- Nu luaţi maşina ? - Nu, nu vreau să risc amenzi.

Mi-am amintit că nu am rovinietă.

Repede la Ambasada Americană !

La volan sunt puternic, trak, trak... Conduc extraordinar, traku, trak..

În trafic sunt o bestie traku, traku, trak, ce respectă linia...

Traku, trak, u trak... u trak...

De ce v-aţi oprit ? Mă grăbesc, v-am spus Ambasada Americană.

Scuzaţi ! Nu aţi precizat... Cu modestie vă spun că am o cultură...

Sunt două Americi, una de sus şi una de jos...

America de Nord şi America de Sud.

Vorbiţi cu un taximetrist nu cu un vânzător de tigăi, nu ştiu dacă mă fac înţeles...

Când se spune Ambasada Americii sunt Statele Unite... !

- Au fost unite, când ? - Cine ?

S-au unit America de Sud cu America de Nord ?

Sunt în foarte mare grabă, am spus:

Ambasada Statelor Unite, via Venetto, bine ?

Aha... aia cu Berlinu', Dolce Vita, Vitalone, Bella epoca, piscina di Trevo...

Bine, bine, am înţeles !

- De aici trebuie să mergeţi spre gară... - Am înţeles ! Nici o problemă...

La gară, am înţeles... Duccio a fost puţin încurcat la început...

La volan sunt puternic, trak, trak... Conduc extraordinar, traku, trak..

În şase secunde îi depăşesc pe toţi, sunt un maestru de mişto...

Trebuie să vă fac o mărturisire, azi e prima mea zi de taximetrist...

- Trebuie să vă spun că pe hartă... - Priviţi în faţă...

Calmaţi-vă, fiecare cu meseria lui, eu sunt şofer, dvs clientă...

Am observat bine oraşul pe hartă, dar acum fără hartă nu mai înţeleg nimic...

I-am cerut şi lui un sfat, asta e un ciobănesc marman foarte practic pe străzile oraşului...

numai că are experienţă în lunci, cum a ajuns la Roma n-a mai înţeles nimic...

Mi-aţi spus că pentru a ajunge în via Venetto trebuie să trecem pe la gară. Care gară ?

- Care gară ? - Cum care ? Roma e plină de gări...

Putina, Tresempre, Uschenza, Tuscolana ca să nu amintim staţiile de metrou...

- Spuneţi-mi vă rog care gară ! - Gara Termini.

Spuneţi clar, nu sunt un medium să-mi pot imagina totul...

Puteţi să-mi spuneţi strada că m-am zăpăcit puţin şi nu...

Gara Termini lângă piaţa Ezedera, vă rog !

Aha... piaţa Etcetera... cunosc... e piaţa frumoasă...

E frumoasă, când intri acolo... e foarte rustică... cunosc...

Piaţa Ezedera, nu Etcetera...

E tot ăia... acum căutam calul la ouă... ? Voi vă meritaţi totul...

Să nu spuneţi că e vina mea. Ce oameni trebuie să duc... !

- De ce nu depăşiţi ? - Pentru că sunt pe itinerariul meu...

Priviţi dunga, o vedeţi ?

Dvs mi-aţi spus să o iau pe aici, dacă nu vă convine, coborâţi !

Eu între timp am să-i dau la o parte pe asiaticii ăştia...

Ce ai spus ? Repetă !

Eu înţeleg toate internaţionalele, taxiul e galben de câţi chinezi am călcat...

Daţi-vă la o parte, nu mă mai încurcaţi...

- Naţiune de pitici ce sunteţi ! - Uite ce-mi face asta... !

Încurcaţi traficul prin oraşe... uite-i cum ne invadează !

Ce tot suni ? Morţii tăi !

Mi-a spus, morţii mei... !

Dracula... ai găsit sânge pentru dinţii tăi... Vino cu mine, coboară !

Acum ai să-i sugi sângele lu' ăla...

Ascultă, flăcău ! Uite ce ţi-am adus ! Surpriză... !

Ascultă ! Câinele meu are blană albă dar înăuntru e negru de supărare.

În loc de gură, are un coşciug cu patru candelabre...

Doar nu începi să te cerţi acum... mă grăbesc, vrei să înţelegi ?

Eu pe ăsta îl deschid în două îi scot maţele şi i le mănânc...

mă hrănesc cu măruntaiele lui... Pe ăsta îl mănânc...

Îi spuneam că mergem să mâncăm măruntaie la un restaurant...

Au ficăţei... vrei să vii să mănânci cu noi ?

Noi plecăm, hai, vino şi tu cu autobuzu'...

- Cat e ? - 12.000 delire bani gheaţă.

- Nu am mărunt, daţi-mi restul. - Îmi pare rău nu purtăm restul cu noi...

- Toţi ştiu că n-avem rest... - Bine, bine...

- Ce ciubuc ai făcut... ! - Mi se pare corect.

Clienta era grăbită şi a plecat, am făcut nişte manevre prin oraş...

la limita umană... De asta voiam să schimb şi sigla.

În loc de Tango 1 vreau să scriu, Săgeata 1.

Dracula, suntem săgeţi ?

Îmi pare rău, senatorul Kissinger a părăsit ambasada cu zece minute în urmă.

Da, fă-mi legătura.

Dvs eraţi, dle Zafferi... Nu... senatorul a plecat...

Tocmai îi explicam drei Reda... da, desigur, e aici.

Imediat. Dl. Zafferi, pentru dvs.

Mulţumesc.

Da, eu sunt. Nimic... Venisem aici pentru interviu...

Vreau să înţeleg, mi-aţi suflat interviul cu H. Kissinger ?

Ce lovituri pe la spate ? Vă dau afară din jurnalistică...

Ce ? Nu aţi făcut interviul pentru că aţi întârziat la întâlnire ?

Cerule... Reda... ce vrei, moartea mea ?

Via Morgani, la Settimana.

- Din nou dvs ? - Eram primul la rând...

De data asta cunosc itinerariul...

Ştiţi că din vina dvs am pierdut un interviu cu Kissinger ?

- Îl cunoaşteţi ? - Nu.

L-aş fi cunoscut acum o oră dacă nu mi-aţi fi făcut turul turistic al Romei...

Eu şi Her suntem prieteni buni, înţelege femeile, la fel ca mine...

Încetaţi, vă rog ! Duceţi-mă repede la ziar.

Noi doi facem un cuplu frumos, dvs prima zi când conduceţi un taxi...

iar eu prima dată când aş fi putut face un mare interviu.

- Ziaristă ? - Da.

O ziaristă ce întârzie la interviuri cu Kissinger, ca să vezi...

Hei bine... nu e sfârşitul lumii, doar nu e o tragedie greacă...

- Ciamp ciamp şi pleacă în America... - Sunteţi un tip nostim...

Da, sunt un tip plăcut, am multă fascinaţie...

Trebuie să vă spun că sunt şi cosmopolitan...

îmi place să vorbesc de toate cu clienţii mei...

Într-un anumit sens chiar să mă implic...

De exemplu, de ce aţi fost la Kissinger ? Ce voiaţi să-l întrebaţi ? Să auzim !

Fac o anchetă să aflu de la italieni care e aventura lor ideală

... din punct de vedere erotic.

Iar cum Kissinger era la Roma şi i-a fost conferită cetăţenia italiană onorifică

... voiam să îl întreb şi pe el.

Asta e un subiect delicat...

să aflaţi viciile şi prostioarele din creierul italianului purceluş...

Aţi înţeles totul.

Nu spun că e acelaşi lucru, dar... aţi acorda un interviu ?

Sunt încântat, accept !

Aş vrea să ştiu care este aventura dvs erotică ideală.

Mi-e cam ruşine, dar... să spunem că e de natură mistică...

Visez să am un mic accident cu taxiul, bineînţeles fără să distrug taxiul...

şi în consecinţă să fiu dus la spital.

O dată ajuns la spital, prin fantezie la patul meu apare o soră...

Frumoasă... de o frumuseţe apocaliptică...

cu un voal islamic şi absurd în acelaşi timp...

Între noi sunt priviri senzuale şi atractie animalică...

Sora îşi pierde controlul...

şi începe să se dezbrace...

Îşi scoate jartiera... clama de la ciorap...

Autobuzul...

Unde sunt, ce e asta, o farfurie zburătoare ?

Văd fiinţe supranaturale, incredibilul Burgh, baronul Gauss, spirulina...

Un moment, ăsta e un spital... !

Visul meu se adevereşte, sunt într-o realitate ospitalieră...

- Aici vă doare ? - Nu. Profesorul a spus că pot pleca.

Daţi-mi voie să vă fac un ultim control, nu se ştie niciodată.

- Aici vă doare, dar aici... ? - Nu.

- Nici aici nu vă doare ? - Nu.

- Dar pe dvs, vă doare aici ? - Nu...

Acum cred că da, cretinule ! Altă dată să-ţi ţii mâinile acasă.

Deja aud paşi, asta e sora... ! Deja o văd frumoasă...

cu un voal ca de porţelan...

O simt aproape cum începe să-şi smulgă tunica, tunica de Monza...

Iar în interiorul meu e un inevitabil zbucium...

şi dorinţa de purceluş...

Trezeşte-te, fiule, întoarce-te printre noi...

Sfânta Fecioară, ăsta e monstrul din Corsica, înapoi, vrăjitoareo !

Dacă n-aş fi fost eu la acest ziar... sunteţi o redacţie de imbecili, asta sunteţi !

Începând cu tine, Giorgetti, trebuie să te duci pe câmp...

Articolul tău trebuie aruncat la toaletă, nu ştii meserie...

E numai vina ta, să vezi ce păţeşti dacă te vede.

Deja mi-a oprit ancheta, ce-o să-mi facă, o să mă omoare ?

Deschide bine urechile, Reda...

Dacă vreţi să-mi spuneţi că sunt concediată, nu e nevoie să strigaţi...

toate după amiază m-aţi asurzit cu urlete.

Nu mai face pe spirituala, m-am răzgândit.

În ce sens ?

M-am gândit că o ziaristă ce pierde un interviu cu Kissinger...

- ... ori e nebună ori n-are vocaţie. - Ar putea fi puţin ghinionistă, nu ?

Poate, dar cine a făcut un pariu cu ea e norocos, pentru că va câştiga.

- Pariul nostru e încă valabil. - Pot să reiau ancheta ?

Mi-am făcut timp pentru sâmbătă seara, să nu vă faceţi vreun plan nici dvs...

- Nu uitaţi că pariul expiră în patru zile. - Ştiu, numai la asta mă gândesc.

Îmi imaginez...

Apropo, cum noi ne vom culca fără să ne cunoaştem puţin mai bine...

şi asta nu e ceva prea frumos... mă gândeam la ceva...

Luăm cina împreună în seara asta ?

Luăm cina împreună în seara asta... !?

Asta e fraza clasică ce întotdeauna m-a persecutat !

Şi a venit la timpul potrivit. Da, cina...

Bineînţeles, după cină urmează partea interesantă...

Iar dvs sunteţi aşa sigur de acest "după"... Preferaţi imediat acest "după" ?

Nu se ştie niciodată. Nu e aşa ?

Sunt curios să aflu ceva, Reda.

Prin forţa ta de provocare poţi să devii neplăcută...

în iluzia de a deveni nu o femeie emancipată ci libertină cum se spune azi...

ajungi să mănânci în fiecare seară singură ?

Dar dvs, dle director ?

Când întârziaţi seara aşteptaţi redactoarele să le invitaţi la cină ?

Sincer, am o singură idee când invit o femeie la cină.

- Care ? - Că mi-e foame !

- Ce spui ? - Parcă aş mânca ceva...

Hei, splendoare ! Trebuie să îţi vorbesc.

Scuză-mă...

De ce nu vrei să răspunzi când îţi telefonez ?

Îţi explic... Mă întorc imediat, Reda...

Aici, în biroul meu...

Ţi-am spus să nu mai vii la ziar... Şi nu-mi mai spune "splendoare"...

- De ce ai venit ? - Trebuie plătită chiria.

- Plăteşte-o... - Dacă nu-mi dai bani, o chem pe mama.

Să n-o amestecăm pe nebuna aia, deja îi plătesc un milion pe lună...

Ei, un milion pe lună iar eu fiica ta, numai trei sute de mii, de ce ?

Asta mă întreb şi eu, unde am pus carnetul de cecuri... ?

- Ar putea să-ţi plătească chiria. - Tată... cu ce bani ?

Oare ce rău am făcut să merit o asemenea familie ?

- O nevastă nebună, o fiică neruşinată... - Modernă, una care nu dă valoare banilor !

Nu, una care nu-mi dai valoare, eu plătesc iar tu nu îmi faci nici o bucurie.

Uite cum umbli îmbrăcată ! Pari o curvuliţă...

E un domn care vrea să vorbească cu dvs l-am lăsat să intre, a insistat mult...

Spuneti-i că sunt ocupată, vă rog ! N-am chef să văd pe nimeni în seara asta.

Mulţumesc !

Mulţumesc, splendoare ! Să-mi răspunzi la telefon...

- Eşti foarte generos cu mine... - Bine, ciao !

Trebuie să ne vedem mai des. Ciao !

Scuză-mă, Reda ! Mergem ? Mi-e foame şi mai multă...

Dacă m-aţi invitat pentru că vă temeaţi că mănânc singură... cineva mă aşteaptă... !

Ciao, ciao !

- Nu insistaţi, e inutil, nu vrea să vă vadă. - Mai vedem...

- Iubitule, am venit ! - Ai văzut ce prostii spui ?!

Am venit să-mi cer iertare, îmi pare nespus de rău.

- Sunt minunate ! - Orhidee şi gladiole amestecate.

Unde mă duci la cină, iubitule ?

Unde te duc la cină ? Te duc şi după cină, unde vrei...

- Văd că deja eşti mai bine... - Să spunem că mai şchiopătez puţin...

Doctorul mi-a spus că îmi revin şi pot să mă duc la mondiale în Spania...

- Da ? - Da, dar ca spectator...

Permiteţi ? Aşa profit şi eu... Bună seara !

Reda vrei să-mi prezinţi... ? Eu sunt Zafferi...

Directorul meu... prietenul meu...

Duccio ! Nu îşi aminteşte pentru că suntem doar prieteni...

Numele meu e dificil de pronunţat. Duccio, cu doi de "c".

Ştii că ar trebui să fii gelos pe directorul meu ?

- Trebuie să fiu gelos ? - Voia să mă ducă la cină.

- Chiar insista... ! - Aplică tactica, bombardament pe tapet ?

- Dra Reda e foarte graţioasă şi nu... - Graţioasă ?

Asta e o bucăţică bună...

Dvs care lucraţi cu vânzările de ziare...

asta nu ar putea sta pe coperta acelei reviste renumită în toată lumea... Vogă... !

- Vogue ? - Da, Vogă şi Motoarele...

- Dle Zafferi, cheile de la maşină. - Mulţumesc.

Poftă bună !

- Ce maşină bengoasă... - Dacă vreţi să vă duc eu...

Mulţumim, ne aşteaptă taxiul !

Aveţi dreptate, cu traficul ăsta...

Mie-mi spuneţi ! Eu merg cu taxiul de dimineaţă până seara...

Cheltuieşti doi bani... dar cu totul altă plăcere...

O seară plăcută, Reda ! Şi dvs, dragă dle...

Duccio, pronunţaţi cu vârful limbii, spuneţi tot timpul Duccio...

La revedere...

Staţi liniştită, o să petreceţi o seră liniştită... lăsaţi-vă condusă...

Eu când invit o persoană la cină nu o invit aiurea...

... ştiu unde să mergem, cum să aranjez situaţia...

Ce mişcare... !

Ce maşină... aia e o rachetă...

Cum spuneam, cina se desfăşoară în felul următor.

Mergem la un restaurant românesc pe care-l cunosc eu...

acolo e un ospătar din Sardinia şi un bucătar greco-slovac...

Acolo fac chestii de un anumit nivel... foarte picante cu mult piper...

Iar după, logic, se merge în camere... urmează o dezordine inghinală...

iar omul se poate întinde puţin să se odihnească...

Duccio ! Mulţumesc pentru flori !

Cum, mulţumesc pentru flori ? M-a lăsat ca la pizza...

Să petrec seara cu pizza... !

Iar eu urăsc pizza...

- Sunteţi ziaristă, faceţi interviuri... ? - Da.

- Pentru televiziune ? - Nu.

Eu aş avea o televiziune ideală... pot să spun ?

- Bineînţeles. - Dar e o porcărie...

- Spuneţi ! Pentru asta sunt aici. - Pot să spun... ?

- Ştiţi luminile roşii pentru porcării ? - Da.

Aş vreau să intru într-un cinematograf din ăla cu lumini roşii pentru porcării...

Mă aşez pe scaun iar actriţa aia vulgară coboară şi se aşează lângă mine...

- Se înţelege ce se poate întâmpla... ! - Ce se poate întâmpla ?

Ca în filme, actriţa aia vulgară coboară şi se aşează lângă mine...

Îmi spune o grămadă de porcării iar eu ca un depravat îi spun...

Ce să-i spui, moş tâmpit ?

Ce ai înţeles ? Îi explicam doamnei...

Tu ce faci aici ? Jigodie. Dispari de aici...

Îţi arăt eu, moşule...

- Ce vrei să îţi spun, draga mea ? - Fiţi sinceră, vă rog !

Cu siguranţă nu e una din povestirile lui Hemmingway...

Draga mea, ai pornit cu piciorul greşit, cum se poate aşa ceva... ?!

Tot felul de oameni neînsemnaţi, fără mister, fără ceva atractiv...

Veniţi repede, Novatelli e în direct.

În sfârşit, a binevoit să apeleze...

Dacă aş fi în locul tău aş intervieva persoane ce lucrează cu imaginatia.

Un sculptor, un romancier, un filozof...

... un regizor !

Brian de Pino, maestrul italo-american al fiorilor. "Cine locuieşte în acest coşciug ?..."

- Mr. Brian de Pino ? - Mrs. Reda ?

- Da, eu sunt. - Intră.

Mulţumesc !

- Tu eşti ziarista care... ? - Da.

Să nu ţi se pară curios că am închiriat această casă ciudată.

Da, eu am închiriat-o, oamenii strigă în atmosferă...

de la ultimul meu film horror ce se intitulează în Italia...

Fantomele dragonului ce vin din subsolul casei cu zombii blestemaţi...

Va mărturisesc că sunt emoţionată.

Azi nu-mi credeam urechilor când aţi spus că acceptaţi să mă primiţi.

Pentru că în America sunt foarte exclusivist,

dar în Italia îmi place să vorbesc cu jurnaliştii.

- Vrei să tragi o linie ? - Nu, mulţumesc !

Eu însă am să trag o linie bună... Pentru că eu...

Sunt obişnuit ca la Hollywood, acolo se trage pe nas zi şi noapte, noapte şi zi...

Fir-ar să fie ea de America... dar îmi place, e bună...

Îmi place...

Baby, vrei o dura de şampanie franceză ?

- Mulţumesc, dar nu beau cand lucrez ! - O să ciocnesc eu, îmi place...

La Hollywood se bea zi şi noapte şampanie frantuzească...

În Beverly Hills, tot timpul se dă noroc... fir-ar ea să fie de America...

cu şampanie franceză...

Fir-ar ea să fie de Franţa ! Stop şampania !

Numai bere ! Telefonez unui prieten să cumpere şi să ne aducă.

Începe întrebările.

Aş vrea să-l întreb pe noul mare regizor idol american ce terorizează lumea...

care e aventura sa ideală ?

Da...

Aventura mea ideală e să primesc în casa mea o frumoasă ziaristă necunoscută...

într-o seară cu ploaie...

I will kiss in the rain...

Eşti foarte sexy...

Sunteţi foarte spiritual, e distractiv...

- Putem începe să vorbim serios ? - Aventura mea ideală e să fac...

... sfârşit mortal ! Înţelegi, dragă ?

Mâna moartă, foarte moartă, dragă...

- Vă rog, interviul nostru se termină aici. - Unde te duci, dragă ?

Unde crezi că te duci, dragă ?

Asta e o scenă bună ! Fata încearcă cu disperare să scape...

Bine, bine...

Vreau să ies !

Spune femeia când a înţeles că nu poate ieşi din casă...

- Lăsaţi-mă să ies ! - Calmează-te, dragă !

M-ai întrebat care e aventura mea ideală ! Iar eu ţi-am răspuns !

Aventura mea ideală e să stau închis în casă cu o ziaristă.

Aici totul e închis, uşile, ferestrele... Suntem singuri, izolaţi de lume...

- Asta e aventura mea ideală ! - Voi chema poliţia.

Vă denunţ, sunteţi un nemernic, impertinent, las...

Continuă, frumoaso... Continuă...

Continuă, îmi plac vorbele murdare în italiană...

Cum îţi permiţi ? Porcule, depravatule...

- Daţi-mi cheia, vreau să ies ! - Mai daţi-mi o palmă, vă rog !

Sunteţi nebun...

"Femeia a greşit şi trebuie să plătească..."

- M-ai făcut nebun ? - Cine, eu ?

- Mi-ai spus că sunt nebun ? - Nu, glumeam...

113 ? E o urgenţă, sunt prizoniera unui nebun...

veniţi imediat pe strada...

Ai avut multe gânduri, draga mea... ?

Ţi-am lipsit, dragă ?

Deschide uşa !

De ce ai încuiat uşa ? Unde eşti ?

Chiar acum trebuia să se întoarcă prostu' ăla ?

Ajutaţi-mă să ies din beleaua asta, spunem că au venit hoţii şi au spart totul.

- Îi spunem lu' Pepino ? - Pepino ? Dar dvs cine sunteţi ?

Eu sunt Pipo, servitorul, şoferul... şi artist de primă categorie...

Ce este cu dezordinea asta ? Unde eşti, idiotule ?

Vrei actor dar nu ştii să faci nici măcar pe servitorul, eşti un câine.

Niciodată n-am să-ţi dau vreun rol, câine !

Tu eşti un câine, eu sunt mai bun decât Brando.

Pe mine, de Niro mă face să râd...

Sunt un actor valoros, ai văzut ce ţi-am făcut mai devreme...

... prostu' ăla nu mă baga în filmele lui, iar eu sunt cel mai bun...

Unde vă duceţi ? Ascultaţi-mă ! Eu sunt un monstru de bravură !

Care monstru de bravură ? Sunteţi un monstru şi atât.

Dna. ziaristă, vreau să facem o tăvăleală cu câţiva fiori...

Doar nu voiam să vă omor, dimpotrivă...

- Ce cretin ! - Cine e acolo ?

- Tu cine eşti ? - Patrizia Reda, sunt ziaristă.

- Venisem aici să vă intervievez. - Eu nu acord interviuri.

- Cum ? Servitorul mi-a spus să vin. - Cine, Pipo ?

- Da, chiar el. - Te dau în judecată.

Nu, vă rog, fiţi bun cu mine !

Nu... tu eşti bună pentru mine...

- Doar n-o să faceţi ca celălalt ! - Ca celălalt ? Eu sunt un geniu.

- Pentru asta vreau un interviu. - Ce interviu... !?

Maxim pot să fac sex cu tine. Ştii unde ? Într-un coşciug !

Are dreptate Pipo când spune că sunteţi un prost.

Pipo a spus că sunt un prost ? Pipo, ai să mi-o plăteşti.

Vin cu şapte bice, o să-ţi fac fundul roşu...

Ştii că mai sunt doar trei zile, deja am pus şampania în frigider.

- Cred că am şi apa gazoasă... - Să o beţi dvs.

Ok.

- La Settimana, spuneţi ! - Vreau să vorbesc cu un redactor.

Imediat, aşteptaţi pe linie.

- Bună ziua, spuneţi ! - Ascultă bine ce-am să-ţi spun.

Marele Maestru de la loja P 3 a intrat clandestin în Italia...

... şi vrea în sfârşit să îşi dezvăluie identitatea.

Şi cum e vorba de un interviu exclusiv pentru ziarul vostru...

vrem să fie totul în secret. Ne întâlnim în seara asta la hotel Cavalieri Hilton.

Nu ştiu dacă am făcut bine să vă deranjez, dle director.

Bineînţeles că ai făcut bine, de ce mai înregistrăm telefoanele.

I-ai făcut legătura cu Reda, ce legătură are ea, dormeai ?

Pleacă...

Îmi pare rău, domnisoară, dar trebuie să fie o greşeală...

Cum, nu sunteţi Marele Maestru ?

- Eu da, dvs nu sunteţi Orietta Fallani. - Ce legătură are Fallani ?

Eu interviul îl fac numai cu o mare ziaristă.

Numai Fallani imi poate cunoaşte identitatea, numele dvs nu-mi oferă garanţie.

- Aşa că nu-mi pot scoate gluga în faţa dvs. - Mă luaţi drept o începătoare ?

Nu. Drept una din fetele acelea frumoase care se învârt prin redacţie...

ocupându-se de bucătărie, modă... Roşu şi Negru...

Să ştiţi că reportajul de prima pagină al următorului număr îl fac eu...

- Şi care este subiectul ? - O anchetă despre ideologie şi obiceiuri.

Ce idioţenie !

Doar nu s-a ţăcănit bătrânul Eugenio... !

- Îl cunoaşteţi pe directorul ziarului ? - Oho... de o viaţă...

Un om inteligent... aş spune, genial...

- Genial mi se pare puţin exagerat. - Sunteţi sigură ?

Surprinsă ? Nu ţi-am spus că Eugenio Zafferi e un geniu...

Nu. Eugenio Zafferi e unu care face glume proaste.

Nu te supăra, crezi că îţi încredinţam un interviu aşa important ?

Pariul e pariu dar înainte de toate ziarul contează.

- Vino ! - Unde ?

Vino...

Uită-te ! Hai, curaj !

Nu, nu... e o nebunie... Dvs sunteţi Marele Maestru ?

Haideţi... dra Reda, în fond ce v-am făcut ?

- Sunteţi un monstru ! - Să nu exagerăm...

Am greşit, ce să fac ca să mă iertaţi, trebuie să mă pun un genunchi ?

Uite, în genunchi ! Iartă-mă !

- Ce se întâmplă ? - Ce face acel frate ?

Mai bine scriu Biblia în trei zile decât să mă culc cu dvs...

Nu exagera, m-am culcat cu femei frumoase şi au fost satisfăcute, ce naiba... !

ADUNAREA SLUJITOARELOR PURE

Ai văzut că te-am făcut să râzi ?

Sora Gertrude...

Am fost bun ?

Sunteţi plin de calităţi, sunteţi un geniu, vă plac femeile, spiritual...

Să spun drept, am şi defecte: de exemplu sunt foarte neatent...

- Ştii că nici nu te-am observat 6 luni ? - Ce trebuia să observaţi ?

Nu v-a mai spus nimeni că veţi ochi frumoşi ?

Da, mai demult, când aveam 18 ani, a fost cea mai mare dezamăgire a vieţii...

- Da, de ce ? - Pentru că m-am măritat cu el.

- Sunteţi căsătorită ? - Căsătorită şi divorţată de 3 zile.

Iar eu de 3 ani, aţi văzut că insistând am găsit măcar un număr care ne leagă...

M-am enervat aşa de tare că mă doare stomacul...

Scuze ! Pentru dureri de stomac e un singur remediu, mâncarea.

- Pot să vă invit la cină ? - Dar dvs aveţi un viciu...

- Chiar vreţi să mă invitaţi la cină ? - Mi-ar face plăcere...

În sfârşit te-am prins, grăsuţule ! Trebuie să-mi dai bani. Sunt gravidă.

Nu-i nimic, are chef de glume. Vino încoace, Claudia !

Scuze Reda, e o chestiune particulară, mă întorc imediat.

E incredibil ! Şi mai întâi de toate nu-mi spune grăsuţule în faţa altora.

- De data asta cine e tatăl ? - E un băiat bun, cine vrei să fie ?

- Şi ce face, fură, e şomer, se droghează ? - Ai vorbit cu mama ?

- Nu. Te las să ghiceşti ! - Sunt sigură că te voi moşteni, tata.

De ce să mă moşteneşti ? Mi se pare un băiat ideal pe care un tată îl visează pentru fiica lui...

- Înseamnă că eşti bucuros... - Nici nu ştii cât de mult...

Reda.

Reda, aşteaptă !

- Repede, via de la Camilicia ! - Patrizia...

- Uite cine e ? - Bună seara !

Bună seara ! Aţi văzut cum destinul a făcut să ne întâlnim din nou... ?!

Profit de asta să vă spun că seara trecută aţi fost lipsită de educaţie...

Foarte nedreaptă...

Trebuie să-mi cer scuze, aveţi dreptate, dar acum nu pot să vă explic...

Cum nu puteţi ? Eu insist să primesc explicaţii...

Ştiu, dar acum încercaţi să fiţi atent şi să nu greşiţi strada. Bine ?

Bine, îmi explicaţi mai târziu. Unde aţi spus că locuiţi ? Via de la Cavomilla ?

- Nu, nu, am spus via de la Camilluccia. - Care, cea lângă piaţa Ezedera ??

- O luăm de la capăt ? - Cum, nu e aia ?

- Nu... lângă Pignaclara... - Bine... Pignaclara... piata Ezedera...

Acum căutam toate mijloacele ?

Scuzaţi-mă că vă spun, dar sunteţi plictisitoare...

- Totul e clar ? - Totul clar, totul clar...

E uşor de spus... Cum aş putea să spun asta ?

Puteţi să-mi daţi toate explicaţiile dar rămâne faptul că ieri seară m-aţi lăsat vorbind singur...

... fără ca măcar să îmi daţi o dulcică ventilata în prioritate...

- Scuze, dar ce dulcică... ? - Cum, care dulcică ?

În sensul de restaurantul albanez, sos picant... şi camerele de sus cu manevre...

Sunteţi simpatic, dar e mai bine să nu vă gândiţi la asta...

Sunt drăguţ să spunem...

Fiu de curvă... !

Ce bine că sunt drăguţ... ! Dacă eram urât, m-aţi fi luat la palme ?

- Acum sunteţi liber ? - Să ne luăm la palme, în ce sens ?

Nu... În sensul de a urca în apartamentul meu să bem ceva !

Să mergem la dvs acasă să bem... ?

Destinul vrea ca tocmai acum să termin tura...

Sunteţi foarte norocoasă, trebuie să jucaţi la loto, sigur o să câştigaţi.

Să mergem, vă promit că nu vă voi ţine mult...

Puţin... vreau să stau puţin. Dar...

dacă vă răzgândiţi şi vreţi să stau mai mult... o săptămână, o lună...

telefonez la taxiuri şi spun că sunt în vacanţă...

Sincer, eu prefer să stau puţin, nu vreau să fiu un musafir care pute...

îmi place să fac pe peştele, dar nu de ăla care pute...

Iar acum o să plecaţi acasă ca un copil cuminte... !

- Noapte bună... ! - Nu, scuzaţi !

Nu sunt un băieţel cuminte ! Mi-aţi oferit o băutură şi vin înăuntru.

Pentru că eu sunt un băieţel rău...

Excepţional.

Tipul ăsta de rezidenţă are şi dormitor ?

Pentru că nu toate au, tu ştii asta !

- Da, are, dar nu am nimic de băut. - Ce mă interesează băutura...

Bem două pahare cu apă, mari şi sănătoase ce ne eliberează înăuntru, fac bine la ficat...

Tu ai un ficăţel aşa frumos... Frumoaso...

- Ce faceţi... ? - Cum, ce fac ?

Îmi iau dulcica ventilată în prioritate... Logic, nu ?

- În ce sens, scuzaţi !? - Cum, în ce sens ? Un singur sens !

În sensul... unic... ! E manevra... Dulceaţă e doar o ironie...

- Acum ştii ce facem ? - Ce facem ?

- Eu mă duc dincolo. - Unde dincolo ?

- În dormitor. Ştii ce fac ? - Ce faci ?

- Mă dezbrac. - Vin şi eu...

- Nu. Dacă vii nu mai e surpriză. - Care surpriză ?

- Tu cum mă vrei ? - Cum te vreau... !

- Sutien, chiloţei, ciorapi cu jartieră... ? - Lasă-mă să mă gândesc...

Ceva amestecat. Pune-ţi tot ce ai, arlechinesc...

- Ai mai multe te vreau mai mult, nu ? - Aşa e... !

Ce vânt din pupa... !

Simt deja tot libidoul în fizic...

Iar acum cum scap de el ?

Ai văzut-o pe aia ? Nu rezistă fascinaţiei mele.

Bineînţeles ! Eşti un bărbat plăcut, eşti un bărbat frumos...

Cine, eu ? Bineînţeles, tu ! Întotdeauna ai fost plăcut.

Da, efectiv femeilor le place mult de mine...

Efectiv se hrănesc cu mine...

Ascultă, Duccio ! Când aia o să se întoarcă dezbrăcată, ce ai să-i faci ?

O iau şi o întorc pe o parte şi pe alta mi-o înfăşor împrejur ca pe un piton...

... ca pe un şarpe baobab.

O prind de cărniţa aia, o giugiulesc...

... o savurez toată, ca pe un os de pui.

În sfârşit te-ai întors, iubito, dacă nu ştiu unde eşti, înnebunesc...

Te vreau, te doresc...

Ideea că ai putea avea un alt bărbat mă înnebuneşte...

Ştiu că suntem divorţaţi, dar dacă te văd cu un alt bărbat sunt în stare de tot...

- Ştii că nu glumesc... - Mă întorc imediat, iubitule.

Fugi, dincolo e fostul meu soţ, dacă te prinde te omoară...

Fularul...

Nu trebuie să mă tratezi aşa, ştii că sunt nebun după tine...

Sunt tot timpul la dispoziţia ta, mă înţelegi ?

Câţi sunt acolo ? Ce e asta, o întâlnire de purcei ?

Dacă nu era soţul tău m-aş fi băgat şi eu în asta, purceluşă frumoasă !

"Predarea articolului."

Dracula ! Aici ne întoarcem ! Am văzut un ambient de mare depravare...

Trebuie să ne întoarce, o să aranjez şi pentru ţine două căţele sexy...

am văzut o ciobănească marmana... o să-ţi aranjez să te întâlneşti cu ea...

o să ne distrăm ca nişte bestii...

Rosella, te-am chemat pentru că relaţia noastră nu mai poate continua...

Nu mai pot să rezist, trebuie să îţi spun, ştii ce eşti ? Eşti o curvă.

Iar tu eşti un bărbat, iar bărbaţii au dorit întotdeauna femei pierdute ca noi...

Am dreptate, Roberto ?

Pentru Dumnezeu, taci Rosella !

Voi bărbaţii... vă însuraţi cu femei de casă să le trădaţi cu cele ca mine...

Numai cu o curvă găsiţi curajul să vă mărturisiţi visurile voastre secrete...

Numai curvelor le povestiţi depravările voastre, dorinţele voastre perverse...

... aventurile voastre ideale.

"Numai curvelor le povestiţi depravările, dorinţele perverse, aventurile ideale."

- Salut ! - Hai cu noi, frumoaso !

- Cine eu, ce faceţi ? - Hai, vino.

- E o greşeală, sunt jurnalistă. - Şi eu sunt Alba ca Zăpada...

Să mergem la comisariat.

E o neînţelegere, sunt un travestit.

Aventura mea ideală e să o fac cu un travestit în duba de la moravuri.

- Vino încoace, frumoaso... - Nu...

Dă-mi o guriţă...

Ce bună eşti... Du-te ca vântul, căluţule...

Vin imediat. M-am săturat ce spun oamenii...

- Ce faci, ai înnebunit ? - Azi vreau să mă distrez...

Întotdeauna asta a fost aventura mea ideală...

Hai urcă, frumoaso...

Mă cheamă Patrizia Reda, sunt ziaristă.

Eu sunt Cicero Montesano, o să te duc în paradis...

Lasă-mă să cobor, te rog...

Asta e visul vieţii mele... când mai găsesc una ca tine ?

Mama mea ce m-am lovit...

Întotdeauna mi-a dorit să fac una ca asta în Salvare...

cu acompaniament de sirenă...

Nu, vă rog, plec imediat...

- Ajunge ! - Eu mă excit profund...

Vino.

Am auzit paşi, trag imediat...

Zgomotul părea că că vine de aici...

Ştii că manechinele astea sunt bune...

Asta mă omoară...

Uite ce ţâţe, mai bune decât alea adevărate...

Ce chestie cu plasticu' asta... ! Par adevărate...

Nevastă-mea pare un hipopotam...

Aventura mea ideală e să fac una ca asta...

- Astea sunt miracole derivate din petrol... - Michael. Tango !

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic Maria, am avut un coşmar.

- Am visat că făceam pe curva. - Asta e un coşmar ?

Un coşmar e să fii menajeră, o curvă câştigă un sac de bani...

Dacă nu aveam fizicul ăsta, mă făceam şi eu curvă...

- Vrei să spui că venind aici... - Că e 11, azi nu vă duceţi la serviciu ?

E 11 ?

Băieţi, numărul e închis.

Ciao, Orietta !

Ţi-ai pierdut şansa baby !

Dacă sperai să-ţi pui fundul pe fotoliul meu, nu ţi-ai făcut bine socotelile...

Cum spunea Josephine B. Care era expertă în materie:

Nu toate fundurile sunt inteligente !

Ehe... e nevoie de răbdare,

Asta e viaţa, dragă: tu te întorci în grajd, iar eu zbor spre stele...

Vezi asta ? Bilet de avion... În câteva ore plec în India.

Am întâlnire cu Narandhra Singh. O cunoşti, nu ?

Da, e acea medium renumită.

Va fi cea mai frumoasă lovitură din cariera mea.

Narandhra mă va pune în legătură cu cele mai mari personaje ale trecutului...

Voi vorbi cu Cezar, Michelangelo, Napoleon, Marx, Darwin şi M. Monroe.

Asta e articolul meu !

- Ce înseamnă, nu înţeleg ? - Că aţi câştigat pariul.

Nu vă bucuraţi ? Se vede că nu am stofă.

Pariul nostru a expirat înainte să reuşesc să scriu un rând decent.

Poate subiectul nu vi s-a potrivit.

Italianul de azi nu mă interesează.

E dezechilibrat, lăudăros, complet inconştient.

Aş fi preferat să scriu ceva despre femeia italiană.

De exemplu, aş fi putut scrie că...

femeia italiană e sătulă să fie considerată numai pentru atributele sale fizice.

Iar feminitatea ei nu e în contrast cu inteligenţa.

Iar bărbaţii ar trebui s-o trateze ca pe o persoană, nu ca o păpuşă gonflabilă.

Eu sunt aici să vă demonstrez că greşiţi !

Când femeia italiană face un pariu şi îl pierde...

pentru demnitate şi corectitudine e pregătită să plătească.

Perfect ! Ce mai aşteptaţi să vă dezbrăcaţi ?

- Şi dvs ? - Nu, nu...

Eu am câştigat pariul, eu conduc jocul.

În afară de asta, îmi place să privesc...

Vă rog, începeţi ! Nu trebuie să vă grăbiţi.

Nu e nici o grabă... Vreau să mă bucur de acest moment !

De o săptămână îl aştept...

Aş vrea să vă spun ceva...

Poate greşeala dvs a fost că nu mi-aţi cerut un sfat...

... v-aş fi explicat multe lucruri despre bărbatul italian.

Da, dar... continuaţi... !

Bărbatul italian e plin de contradicţii. E laş dar şi erou...

Urăşte dar până la urmă e simpatic...

E hoţ dar şi cinstit...

Bărbatul italian vorbeşte tot timpul de coarnele prietenului cel mai bun...

... iar la urmă, prietenului lui bun îl face cornut...

Pentru bărbatul italian, toate femeile sunt curve.

Bineînţeles, în afară de mama, nevasta, fiicele...

... în privinţa surorilor are mari îndoieli...

De obicei, e un nemernic... asta da...

dar are o anume onestitate... chiar şi o demnitate a lui.

De exemplu...

când e îndrăgostit, nu s-ar culca niciodată cu femeia pe care o iubeşte

numai pentru că a câştigat un pariu cu ea.

Asta înseamnă că acum nu se va întâmpla nimic.

Exact.

De ce, nu crezi că cinstea şi demnitatea de care vorbeai le poate avea şi un bărbat ?

Iar tu nu crezi că pentru o femeie îndrăgostită pariul poate fi doar o scuză ?

Cine e ?

Îmi pare rău, nu aşteptam pe nimeni...

Scuză-mă, mă întorc imediat.

Nu poţi sta o clipă în pace, în cele mai nepotrivite momente se...

Cine e ? Ce naiba...

Eşti acasă... De două zile te urmărim...

- Cunoaştem şmecheriile tale... - Poate ţi-e frică de noi ?

Frică... Am fost la Milano, am avut treabă...

Dar în momentul ăsta, vă rog să încetaţi cu asta...

- Vino, grăsuţule ! - Trebuie să clarificăm lucrurile...

Ce să clarificăm ? Unde vă duceţi ? Un moment...

De data asta cărui fapt datorez onoarea ?

- Avem nevoie de bani. - Din nou ?!

Aici nu mai e vorba de ajutor, am ajuns la şantaj...

- Tu ne-ai vrut, splendoare ! - Iar acum, plăteşti.

- La revedere ! - Asta ar fi o idee...

- Patrizia... - Unde te duci, frumuseţe ?

- Încă nu am terminat. - Ar fi prea uşor...

Puteţi să vă duceţi la tribunal, la parlament, la senat, la preşedinte...

nu voi pierde femeia ce mă interesează din cauza voastră.

Ce nenorocire pentru un tată să aibe trei fiice neobrăzate ca voi !

De câte ori să vă spun ? Dra. Reda nu e acasă !

De trei ori de zece ori, până mă conving.

Eu nu sunt convins, aveţi faţa unuia care minte.

- Aveţi profilul mincinosului. - Nu e acasă.

Fiţi atent că aţi început să mă enervaţi ! Eu plec pentru că mă enervaţi...

Mulţumiţi-i Domnului că azi câinele are întâlnire...

Cum să vă spun, în chineză ?

Nu fiţi aşa sigur că s-ar putea să vă răspund în rime.

Fiţi atent că mă enervaţi !

În sfârşit te-am găsit...

- Patrizia ! - Să plecăm repede, Duccio !

Lasă-mă să-ţi explic...

- Câştigă teren ! - Ce mă interesează...

Îi facem o razza-curriaza ! Ip lăsăm să se apropie apoi îl pierdem...

Aşteaptă... trebuie să aud nota să schimb viteza...

Schimb numai când sunt în ton cu motorul...

Puneţi-vă centura...

Ce derapaj, ce manevră... !

Am trecut şi zidul sunetului...

... zidul de sound...

Ascultă ce romb !

Acum în curbă... şi în contracurbă...

În derapaj... Uite cum ies din curbă...

Ce naiba are, nu intră în viteză...

Te distrug cu stilul meu...

Uite-mă ! Te fac eu ca pe un ou de Paşti în seara de revelion...

În sfârşit, am scăpat de el... Acum suntem numai noi...

Da, dar să încercăm să nu facem vreo prostie...

O să conduc ca un pilot, peste o sută la oră...

- Ai înnebunit ? - Sunt în elementul meu natural...

Viteză pură... numai cu asta îmi îndeplinesc dorinţele...

- Opreşte-te, nu vreau să mor ! - Asta nu e moarte, e viaţă...

Te voi face să simţi cum e să conduci cu ochii închişi...

Voi conduce ghidat numai de instinctul meu animalic...

Te voi conduce ca un liliac cu perechea lui...

Ce lovitură, ce impact... ce dezastru...

Unde sunt ? Mi-am pierdut cunoştinţa ?

Unde sunt, la Istanbul, Turcia... ?

Ajutor...

Ce mă doare...

Eu trebuie să mă duc la Narandhra, în India...

La aeroport, în India...

PATRIZIA REDA INTERVIEVEAZĂ MARX ŞI ENGELS

Bună ziua ! Mi s-a spus că dl. Duccio Tricarico e recuperat aici.

Da, e aici. Vă rog !

În sfârşit ai apărut ! Eu sunt în spital iar tu zbori în India şi devii renumită.

De mine nu se ocupă nimeni...

Am vorbit cu doctorul şi mi-a spus că nu e grav şi că ai fost norocos.

Ce bine că sunt norocos ! Mulţumesc Cerului pentru ce mi s-a întâmplat !

M-au radiat din liga taximetriştilor, mi-au luat permisul...

... mi l-au rupt şi mi l-au aruncat în faţă ca pe coriandru...

Trei milioane jumate bani gheaţă, daune de plată...

Fizic sunt redus ca o cârpă de benzinărie...

Iar ăla îţi spune că sunt bine...

Dacă continuă aşa, pe doctorul ăla îl hăcuiesc înainte să ies de aici.

Jur ! Înainte să ies de aici îl hăcuiesc.

Îmi pare rău, a fost numai vina mea.

Toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu ţi-aş fi spus să te grăbeşti...

Mă gândeam mai devreme...

Pe tine impacturile astea frontale nu te afectează... se vede că-ţi fac bine...

Se vede că îngerul meu păzitor mă iubeşte...

Pe mine însă, îngerul păzitor mă urăşte... nu mă poate vedea...

poate pentru că de mic spuneam rugăciuni şi mă urăşte...

- O să fie bine şi pentru tine... - Nu, nu, sunt terminat...

O să ajung vagabond pe la gară... ca unu din lumea a cincea...

Eu am venit la Roma să-mi fac o poziţie socială...

În loc de asta trebuie să mă întorc în sat, să fiu ţăran...

Voiam să mă întorc în sat dat bogat şi nemilos, precum contele de Monte Cristo...

Cu o fată frumoasă lângă mine să crape de invidie băstinasii...

Dar acum, trebuie să mă întorc cu coada între picioare ca un fraier vagabond...

Deci asta era aventura ta ideală...

Visul vieţii mele se adevereşte... !

Chiar trebuie să facem farsa asta ?

Te înţeleg iubitule, e o lună de miere care începe cam ciudat...

dar eu mă simt datoare faţă de Duccio...

E doar teatru, să-i facem pe con-tăranii mei să creadă că...

ca mirele, eu sunt mirele apoi o ştergem...

Nu putem sta mai mult de o oră... plecăm în luna de miere...

- O să stăm puţin. - Să sperăm...

- Să-şi pună şapca ! - Eugenio...

Da...

- Vrei să-ţi pui şapca !? - Acum şi şapca...

- Să nu exagerăm... - Dar şapca e indispensabilă...

Toţi bogaţii au şofer cu şapcă...

Asta înseamnă clasă...

Vedeţi că ne înţelegem...

Duccio, primul nostru cetăţean şi frumoasa sa soţie...

s-au întors acasă, să le urăm bun venit !

De azi, cetăţeanul Duccio va intra în istoria oraşului nostru.

Repatrierea cetăţeanului nostru trebuie să fie un motiv de orgoliu pentru cetăţenii noştri.

Îmi pare rău că nu am luat parte la reuniunea voastră.

- Să ciocnim... - E prea devreme...

O să ciocnim concetăţeni con-tărani...

pentru extraordinara mea consoartă... ce a aruncat o grămadă de bani...

un nimic pentru ea... Mulţumesc.

... în valul ăsta de lacrimi... Trebuie să spunem ce e...

Aici în satul ăsta lipseşte norocul. E o adevărată nenorocire..

Aici e cu cheile în mână, e cetăţeană de onoare.

- Să nu exagerăm ! - Cum să nu exagerăm ?

Acest sat e interzis minorilor de 18 ani ! Asta îl voi înfrăţi cu Loch Ness.

Cu monstru ! Numai că acolo e un singur monstru, aici umblă liberi...

Au început să vină şi turişti, nu-i aşa ?

Ce va spun e valabil pentru toţi...

Voi aţi pus-o...

pentru că eu v-am adus animăluţa asta... şi vă puteţi amesteca rasa...

Voi vă cuplaţi între voi monştrii şi ieşiţi tot monştrii...

Încercaţi să vă cuplaţi cu popoul ăsta de femeie bună...

şi o să iasă ceva mai bun...

Pentru modestul meu serviciu eu cer...

... ca piaţa Giuseppe Garibaldi, conducătorul...

... se va chema de azi, piaţa Duccio Binefăcătorul...

Bravo, Duccio !

Să o sărut ? Bine, o sărut...

Hai, vino...

Sfântă Fecioară, ce pulpă... !

- Ce pulpă proaspătă... - Încetează...

Lasă-mă să mă bucur de momentul meu magic !

Priviţi ce bunuri are Domnul !

- Nu, nu... - Bunurile Domnului...

Ajunge... Totul are o limită.

- Întoarce-te la grajd, vizitiu ! - Am spus, ajunge !

- Gluma s-a terminat ! - Ce e asta, răscoala lu' Spartacus ?

Sclavii rup lanţurile ?

Noi ţi-am făcut o plăcere, cere-i imediat scuze !

Hei, mireasa, ai făcut lepră la creier ?

Treci la grajduri şi ţesală un murg, mai mult, trei iepe !

- Dacă nu, eşti concediat. - Iar eu te concediez pe tine !

Să plecăm, ăsta e nebun !

Ce ruşine ! O palmă...

Ce scandal ! Mireasa fuge cu şoferul în ziua nunţii...

Atenţie la piciorul ăla, l-am avut rupt...

N-am fost prea duri cu sărmanul ăla ? I-am stricat aventura ideală...

Iubito... nu crezi că e momentul să ne gândim la a noastră ?

Apropo ! Eşti unicul pe care nu l-am întrebat.

- Ce anume ? - Care e aventura ta ideală ?

Nu îţi imaginezi ? Sunt ziarist de o viaţă...

Sunt directorul unui săptămânal...

Să ajungem la Capri...

Apoi ai să vezi...

Unde vă duceţi ? Dl Zafferi a dat ordin să nu fie deranjat până poimâine.

Până poimâine mi se ofilesc florile în mână...

Am fost sclavul circumstanţelor, trebuie să mă scuz acum...

V-am spus că nu ! La mijloc e renumele hotelului.

Iar renumele meu nu e la mijloc ? Mă interesează mai mult bunul meu nume...

Linişte !

Hei, portar ! Ce faci, aperi poarta ?

Ce crezi, că sunt şchiop ?

Vezi că îţi dau o lovitură în femur de îţi distrug cariera !

Doar nu vreţi să deranjaţi un cuplu un luna de miere.

- Asta era aventura ta ideală ? - Ce te aşteptai ?

Sunt sau nu directorul unui ziar ?

Acum o să căutăm un ziar de citit toată noaptea...

Să vedem ce avem aici...

Corriere de la Sera, prea tradiţional...

La Republica... numai polemici...

Tampo, prea de dreapta... Pesisera, prea de stânga

Osservatore Romano, nu mi se pare cazul...

24 ore, nu e de-ajuns...

Stop ! Dar eu nu mă opresc...

A rămas Topollino ! Ce vrei să-ţi spun ?

O fi o întoarcere la copilărie, dar numai asta îmi place...

Vechiul mau prieten, Topollino...

Ăla cu puicuţa aia bună în pat citeşte Topollino...

Ştii ce-ţi spun, şchiopule ? Aia nu merită florile.

Ia-le tu, sunt mai bucuros !

Sunt lucruri de neconceput... apoi se plâng că e criza...

Se plâng că drogurile circulă în şcoli...

Se plâng că în pieţe e violenţă...

Bineînţeles ! Ăla cu puicuţa aia bună în pat citeşte Topollino...

Asta e o criză mistică, religioasă, o criză a obiceiurilor...

Scuze, dar nu mai e religie...

Tu, de exemplu ! Uite cum ai ajuns ! Faci scârbă...

Pari un zombi, unul din morţii ăia care sar... Ştii ce te-a făcut să ajungi aşa ?

Obiceiurile... şi în consecinţă apare violenta...

Violenţă în piaţă, violenţă în biserici... violenţă la bâlciuri...

Violenţă în toate locurile, violenta frizerilor...

... violenţă în alpinism, violenţă în croitorii...

... violenţă în chioşcuri, violenta între măturători... violenta...

Traducerea: cristiano ferocci BlackSeaTeam

SFÂRŞIT