Original subtitles

Aceasta este o operă de ficţiune bazată pe evenimente reale.

Aspiră să fie artă, nu documentar.

Toate evenimentele, personajele şi opiniile ar trebui luate ca atare.

Trebuie să facem totul pentru a-i aresta pe indivizii ăştia.

Sunt dăunători.

Nu-i voi lăsa niciodată.

Vreau 10 milioane pentru acţiunile mele şi îi vreau acum.

Ai terminat aici. Te-ai ars. Nimeni nu se va apropia de tine acum.

Nu mai are bani. Nici aer.

Banii sunt oxigenul lui.

- E vorba de tranzacţii privilegiate? - Exact!

Garbani e gata să depună mărturie.

El spune că Attias a fost în spatele uciderii lui Bouli.

Îl ridicăm pe Jérôme Attias şi îl aducem în arest.

- Un apel. - E o problemă cu copilul meu.

Nu cred că respiră!

Nu pot să cred.

- Anulăm? - Desigur că anulăm.

Nu l-am putut aresta la două zile după asemenea tragedie.

Este o chestiune de decenţă.

Eşti deja în afacere?

- Ei ştiu că am bani. - De la CO2?

Ce se întâmplă?

Plăteşte-ţi datoria!

Alawi te-a trimis?

Unde sunt "regii escrocheriei"?

DESPRE BANI ŞI SÂNGE

Episodul 12 TIKKOUN OLAM

Unde sunt "regii carbonului"?

Uită-te la ticălosul ăsta.

Credeai că poţi să le-o tragi tuturor?

Nu am avut nimic de-a face cu asta.

L-am avertizat pe ticălos.

Acum vei plăti. Mă auzi?

Nu am fost eu.

Taci dracului, idiotule.

Iată numele unei companii.

Alabama Venture, înţelegi?

Cumpără acţiuni pentru 2,5 milioane.

Chiar acum.

HONG KONG Decembrie 2010

Hei, amice.

Mă bucur să-ţi aud vocea.

Ce vrei să fac?

Vreau să cumperi Alabama Venture.

Stai puţin.

Alabama Venture.

Da, o am aici.

Sunt electronice.

Tel Aviv. Da.

Despre cât e vorba?

2,5 milioane.

Eşti sigur?

Sunt 25 000 de acţinuni şi nu ştim nimic despre firma asta.

Sunt pe piaţa a 4-a, "rahatul roz".

Am un pont.

O să-ţi trimit imediat un email de confirmare.

Te rog, fă dracului ce spun.

Alo.

Mulţumesc, Maria.

- Nu, acesta este desertul. - Doar să gust!

Cina e gata.

- Sunt aproape gata. - Opreşte-te, scumpo.

- Apăsaţi pe pauză. - Nu reuşesc niciodată să termin.

Vei juca mai târziu.

Nu pot să o iau de la capăt.

Nu e grav.

Nu te certa cu mami.

Ai un mesaj nou.

Annabelle, sunt eu.

S-a întâmplat ceva grav.

Aveam o întâlnure şi nişte tipi ne-au răpit.

Am crezut că sunt poliţişti, dar nu.

Suntem închişi într-un apartament, Dumnezeu ştie unde.

Au vrut codurile noastre bancare.

Nu ştiu cine sunt şi ce vor.

Am găsit un mobil, mă ascund.

- Când ai primit mesajul? - Chiar acum.

- Ai sunat înapoi? - Nu am primit niciun răspuns.

Localizează asta.

Ascultă-mă, sună la poliţie.

M-au bătut.

Să auzim.

Bine.

Mi-e frică pentru copii.

Ei vor bani.

Ei vor mălai.

Ăsta e un tren?

Trebuie să te protejezi.

Sună la poliţie.

Iată-l.

- E o cartelă preplătită. - L-am găsit.

Telefonul a emis semnal la 11:45

între Rue Petit şi Puits-Bertin,

lângă pistele din Clichy.

- Chemaţi poliţia? - Pe drum.

- Lasă-mă să vin cu tine, te rog. - Nu...

Lasă-mă să vin.

Nu te pot lua.

Vreau să vin.

- Ia-mă cu tine, te implor! - Opreşte-te imediat!

- Nu pot să te iau. - Nu poţi să mă laşi.

Annabelle, te voi suna. Calmează-te.

Te voi suna.

Ai grijă de ea.

Fusese prins într-o spirală de minciuni, de săptămâni,

şi noi o ştiam.

Ştiam de asemenea

că mulţi tâlhari sunt pe urmele lui.

L-am vrut viu, nu mort.

Poate că el prefera moartea.

Toată munca mea fusese degeaba.

Putea să câştige.

Jérôme...

lucrurile nu arată bine pentru tine.

Tipii lui Djamel te vor. Trebuie să te mişti.

Urcă-te într-un avion, zboară oriunde şi dă-te la fund,

dar nu sta aici. Nu te pot ajuta.

Mă auzi? Dispari.

Mă auzi?

Da.

Unde sunt?

Cred că au plecat.

Eşti bine?

Da.

La naiba, cine erau tipii ăia?

La naiba, sunt poliţiştii.

Trebuie să strigăm.

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

Ajutor!

Acolo sus.

Şefule, etajul trei!

La trei!

Situaţia e sub control.

Sfârşitul operaţiunii. Extracţie. Recepţionat.

I-aţi găsit pe tipi?

- Tu eşti Jérôme Attias? - Da, eu sunt.

Spune-mi ce s-a întâmplat.

E atât de incredibil.

Tipul a îndreptat pistolul spre mine.

L-a ameninţat pe Jérôme şi familia mea.

Vă amintiţi numele companiei?

Alabama Venture, 2,5 milioane.

Alabama Venture, înţelegi?

Brokerul meu a plasat comanda.

Am un pont bun, fă ce spun.

Comanda a trecut?

Bineînţeles că a făcut-o.

Nu am idee unde sunt banii.

Nu mai era extravagantul Attias, escrocul carbonului în faţa mea.

Era un tip epuizat, vânat,

nimicit complet.

Apoi, am verificat imediat compania bandiţilor,

Alabama Venture.

Era o cochilie goală, ca multe de pe a treia piaţă americană.

Companii frauduloase pentru speculaţii

sau spălare de bani murdari.

Ele se numesc "rahaturi roz".

După hârtia roz pe care sunt scrise comenzile.

A existat o legătură între Win Capital Trust şi Alabama Venture?

Nu a existat nicio legătură între cele două companii.

Win Capital a fost structura clasică a lui Attias.

Afacerea din interior pe care a vândut-o prietenului său.

Nu aveam nimic.

Era un mod nou-nouţ de a fura bani.

Escrocii înţeleseseră tehnicile financiare ale carbonului.

Ai idee cine erau?

Răpitorii tăi.

Toată lumea mă urăşte din cauza ta.

A fost Alawi?

Povesteşte tuturor că îi datorez bani, dar nu e adevărat.

Atunci de ce o spune?

Pentru că vrea banii mei.

Tipul e un bandit.

E un bandit...

Ce vei face ca să mă protejezi?

Să te protejez?

Am nevoie de protecţie acum.

E normal.

O să se ducă după familia mea.

El nu se va opri aici.

Pot să-mi sun soţia?

Sigur că poţi.

Eşti o victimă a răpirii.

Eşti liber să pleci.

- Tatăl tău e aici? - Nu vine niciodată sus.

Am venit pe aici când eram copii.

Copiii fac baie.

Vor fi bucuroşi să te vadă.

Uite.

- Noapte bună, copii. - Ia două să te ajute să dormi.

Nu-mi plac chestiile astea.

O voi pune acolo.

Haide!

Sunt atât de entuziasmaţi încât nu vor adormi niciodată.

Jérôme?

Mi-a fost aşa de frică.

Am crezut că mă vor ucide.

Patru tipi.

Gangsteri adevăraţi.

De ce te-ai combinat cu ei?

Ce ţi s-a întâmplat?

Vino aici.

Am nevoie de tine.

Te rog, vino aici.

Te rog.

Am terminat cu Julia.

A fost oribil că ai pierdut copilul.

Oribil.

Nu am încetat niciodată să te iubesc.

Nu mă voi opri niciodată.

Nu poţi spune asta.

- Ba da, pot. - Nu, nu acum.

Te iubesc.

Te iubesc.

Am făcut prostii.

Totul este atât de întunecat.

Moartea Rebeccăi,

afacerile mele,

toţi nebunii ăştia din jurul meu.

Jur, nu mai suport.

Nu mai suport.

Am fost la un doctor pentru că mă doare stomacul neîncetat.

Ţi-au făcut analize?

Da.

Ceva nu e în regulă cu pancreasul meu.

Ştii ce înseamnă asta.

Este cancer, cu siguranţă.

Mi-e frică.

Am nevoie de tine.

Te rog să mă ierţi.

Iartă-mă.

Te vezi şi tu cu soţia mea, nu-i aşa?

Te vezi?

Nu mă deranjează, înţeleg.

E complicat.

Eu o iubesc. Nu a făcut nimic, o voi proteja.

Şi cu soţia ta a fost...

... complicat.

Ce? Ce spui?

Ce-a fost asta?

La naiba.

A dormit aici?

În casa mea?

Aproape l-au ucis.

El plângea.

Nu mai suporta.

E un om distrus.

Şi te-ai culcat cu el?

M-am culcat cu el douăzeci de ani!

Ideea ca el să te atingă...

Va pleca când se va trezi.

Nu-l vei mai vedea.

Nu e vina mea.

A spus că vrea să vadă copiii.

Îi era teamă că va muri.

Şi-a cerut scuze, îi e ruşine.

El minte, te manipulează!

E tatăl copiilor mei!

Nu-l poţi trata aşa.

Lasă-mă.

Ce vrei să faci?

Lasă-mă.

Tată, te rog, opreşte-te!

E vina mea, eu l-am lăsat să intre!

Pleacă din casa mea!

Ieşi de aici! Vreau să dispari din viaţa noastră!

Nu mai ţipa, nu mă sperii! Mă doare-n spate de viaţa ta.

Te-am considerat fiul meu.

Le distrugi viitorul copiilor tăi.

Nu vorbi de copiii mei!

Ai distrus totul.

Crezi că oamenii nu văd?

Ce ai reuşit?

Nu ştii nimic. Banii merită respect!

Vomiţi bani!

Faci un rahat mereu!

Eşti un bătrân prost!

Fără mine, eşti zero. Nu ai nimic.

Oamenii ţi-au dat afaceri din cauza mea.

Tu nu exişti fără mine.

Taci! Nu-ţi datorez nimic!

La naiba!

Dă rahatul ăsta afară!

Nu-ţi datorez nimic! Te dau dracului!

Du-te dracu'!

Mă cac pe tine, Ilan!

Te dau dracului!

Nu mă atinge! Dă-mi drumul! Lasă-mă!

Lasă-mă, la dracu'!

La naiba!

Ce se întâmplă?

La naiba, nu eşti nimic pentru mine.

Annabelle!

Ai văzut ce a făcut tatăl tău?

Nu eu sunt nebun!

Voi sunteţi cei nebuni!

Voi!

Mami!

Ce e cu tata?

Poliţiştii au sunat azi-dimineaţă.

Referitor la răpire.

Tâmpitul de la vamă?

Nu, poliţia judiciară. Vor să mă interogheze.

Asta e nasol!

Voi da un apel. Poliţiştii îmi mănâncă din mână.

Mai ai prieteni?

Nu mă poţi păcăli, nimeni nu mai vrea să te ajute.

Crezi că e amuzant? Vrei să fii şi tu şomer?

Crezi că lucrez pentru tine?

Ce naiba? Pune asta deoparte!

Nimeni nu mă va răpi.

Nimeni nu vrea să te răpească. Ce tot vorbeşti?

Crezi că nu ştiu ce plănuiesc?

Nu-mi pasă de închisoare.

Cumpăr pe oricine vreau.

Gardienii sunt nişte vagabonzi. Vom mânca homar ca Goodfellas.

Nu mai vorbi prostii.

Lasă gargara, eşti un nenorocit.

La ce bun? E fals.

Nu vezi că e fals?

Numai eu ştiu.

Ai un şurub slăbit.

Eşti un psihopat.

Ei sunt psihopaţii, nu eu.

Nu, tu eşti. Eşti dus cu capul.

Nu eşti nimic fără mine.

Totul e datorită mie!

Rafat răsfăţat, nu cunoşti pe nimeni!

Nu mai urla!

Nu vor pune mâna pe mine.

Alabama Venture, înţelegi?

Alabama Venture, 2,5 milioane.

Ce avem despre Alabama Venture?

Cine deţine compania?

Nu ştim. Este în Tel Aviv.

Trebuie să aflăm cine e în spate.

Cine primeşte banii?

Cine deţine acţiunile?

Ce informaţii aveţi despre companie?

Cum se numeşte?

Numele este Alabama Venture

cu sediul în Tel Aviv. Au cumpărat acţiuni cu 2.5 milioane dolari.

Nu găsim acţionarii.

Poţi să mă ajuţi?

E o companie cunoscută?

Nu, nu am văzut-o până acum.

Ai zis Alabama Venture, da?

Shani, stai. E pe piaţa a treia ammericană.

Mulţumesc.

Mă va suna înapoi.

Ce vei face ca să mă protejezi?

Ce-a fost asta?

Crezi că e amuzant?

- Alo. - Deci avem mai multe companii.

Sunt acţionari la Alabama Venture.

E complex, când sunt multe companii.

În diferite ţări.

Deci Organic Caring,

Atomic Banch,

Gabriel Inc...

Green Deal, Green Exia

Illiah Group...

- Ai zis Illiah Group? - Da.

Illiah Group e acţionar Alabama Venture.

Illiah Group face parte din escrocherie...

- Te sun înapoi. - Bine.

Sunt o victimă.

Am nevoie de protecţie.

E Attias.

El a luat banii lui Alexandre.

Răpirea a fost pusă în scenă.

Attias a organizat totul.

El e în spatele Alabama Venture.

Fără conturi, era falimentar.

Avea nevoie de bani. Deci ce urmează?

Ar risca orice. Fără limite.

L-a sunat pe amicul Alexandre, l-a ameţit.

I-a povestit despre un mare broker,

o afacere din interior cu un bancher misterios.

A inventat o poveste

şi l-a ademenit la Paris.

Dar ştia că Alexandre era precaut.

El va verifica o companie înainte de a intra.

Aşa că nu i-a dat de ales.

Odată ajuns la Paris, Attias a organizat o răpire.

Au fost duşi într-un apartament abandonat la capătul oraşului

cu nebuni furioşi care să-i ameninţe.

Alexandre l-a văzut pe Attias, îngrozit şi speriat.

Deci era evident,

Attias a fost şi el răpit, era şi el o victimă.

Erau tâlhari după milioanele din carbon

ca în cazul lui Bouli şi Fitous.

Abia acum a venit rândul lui Attias!

L-au târât pe Attias, chinuindu-se, într-o altă cameră.

Ce să creadă Alexandre?

L-a auzit ţipând.

Prietenul lui era bătut ca un câine.

El a crezut că e următorul.

Că îl vor bate şi pe el.

Alexandre a intrat în panică.

Attias şi-a jucat rolul până la capăt.

Împins de nebunia lui.

De droguri, de el însuşi.

Apoi, bătăuşii lui

i-au cerut lui Alexandre să-şi sune brokerul

pentru a cumpăra acţiuni la Alabama Venture.

Fără să menţioneze că societatea

era deţinută de Attias şi că el va încasa banii.

Bătăuşii...

vorbeau despre Alawi, CO2, mafie, despre papa...

Dar a fost o şmecherie.

O cortină de fum.

Attias a organizat toată răpirea

să-l facă pe prietenul său să cumpere acţiuni

la una dintre companiile lui false?

Ce va face cu banii? Ca de obicei.

Îi ve recupera dintr-un cont anonim

şi va face pe victima pentru a-i zăpăci pe toţi.

Şi-a sunat soţia, făcând teatru ca întotdeauna.

Dar e inteligent.

Ştia că îl vom localiza cu telefonul.

Annabelle, sunt eu. S-a întâmplat ceva grav.

Nişte tipi ne-au răpit.

Banii de pe acţiunile de la Alabama au mers offshore

ca de fiecare dată.

Doar că a făcut o greşeală.

Era epuizat, sub presiune

şi drogat.

Avea atât de multe firme-fantomă

încât până şi el s-a pierdut.

A uitat că o firmă din afacerea cu carbon e acţionar la Alabama.

Grupul Iliah.

A făcut parte din fraudă.

Scuză-mă, asta nu ţine.

Ba da.

Mergi prea departe, şefule.

De ce să te deranjezi cu o răpire? Zece tipi ar putea vorbi.

Acţiuni frauduloase care lasă urme?

Mereu a găsit numerar. Nu avea nevoie de o astfel de nebunie.

Nu este raţional.

El este prea inteligent. E o sinucidere pură.

Asta e ideea.

Este sinucidere pură.

El e la capătul frânghiei.

Disperat, gata să facă orice pentru ca spectacolul să continue!

El şi-a pierdut raţiunea.

Nu-i pasă, e într-un film.

Cu măşti, arme, poliţişti şi răpiri.

Nimic nu mai e real pentru el.

E ficţiune.

Prinde-mă dacă poţi

TEL AVIV Decembrie 2010

Deschide-o.

Rolul meu era să cumpăr cote de carbon

pe bursa Overgreen, prin companii offshore.

V-am adus lista companiilor şi a băncilor.

Aveţi toate dovezile pe hard drive-uri şi telefoane mobile.

Ai fost în contact cu Jerome Attias?

Da.

Jerome Attias a fost aici, în timpul escrocheriei.

El a finanţat schema cu carbon.

Cred că a fost implicat în moartea prietenului meu Yankel.

Bouli.

Echipa Omucideri s-a ocupat de uciderea lui Bouli şi răpirea falsă.

Pentru a-l aresta pe Attias, ne-am concentrat pe aspectele financiare,

pe schiţa mea tehnică.

Aceasta a fost sfera mea de activitate, obiectivul meu.

Să-l închid de viu în diagrama mea.

Aveam nevoie doar de dovada bancară a unei legături între Attias

şi o companie implicată în escorcherie.

O urmă bancară.

Asta e cea mai bună dovadă din anchetă?

Mai mult decât acţionariatul în companie?

Fluxurile bancare între companii

sunt ca mostrele de ADN de la locul crimei.

Aşa urmăreşti conturile anonime.

Alo.

Bună ziua, Nathan. Am nevoie de informaţii sensibile.

O informaţie referitor la un cont bancar din Israel

al unei companii numită Illiah Group.

Vreau să ştiu dacă a fost mişcare de capital

între Illiah Group şi Alabama Venture.

Ai cum să faci rost de informaţia asta?

Ilan...

oficial, nu pot face nimic, înţelegi?

Oficial, ştiu, dar am nevoie de ajutorul tău, Nathan.

Poate găsim o metodă să oprim escrocul ăsta.

Ştiam că Frydman avea contacte în Mossad.

Au putut obţine rapid informaţii

despre conturile lui Attias din Tel Aviv.

În Hong Kong sau Dubai, nu vom obţine niciodată asta.

Chiar dacă am avea suficiente dovezi incriminatoare.

L-am lăsat să creadă că documentele

erau decisive pentru acuzarea lui Attias.

Cred că avea nevoie de asta.

Domnule Frydman.

Bună ziua.

Vă rog, luaţi loc.

Cred că ginerele meu, Jérôme Attias,

a fost implicat în escrocheria emisiilor de carbon.

Am adus cele mai recente informaţii găsite.

De unde le-aţi obţinut?

Să zicem că de la anchetatori privaţi.

Acestea conţin dovezi copleşitoare

împotriva lui Jérôme Attias.

Ce face Annabelle?

S-a întors la el.

La escrocul acela.

Poate dragostea te face să faci aşa ceva.

Nu ştiu.

Când îl arestez, nu va mai scăpa.

Niciuna.

Miroase bine!

Unde te duci?

Ţi-am spus, mă întâlnesc cu avocaţii mei.

Trebuie să-mi pregătesc apărarea în instanţă.

Nu mai vreau probleme pentru tine.

Te întorci târziu?

Nu cred.

Dragilor, vă las cu mami.

O să fiţi cuminţi?

Da.

Dă-mi un pupic!

Un pupic!

Munceşte din greu.

Eşti mai bine?

Am auzit că ai cunoscut pe cineva.

Da, e aici.

Un finanţist, cred.

Poţi să rămâi diseară?

Viaţa mea e o mizerie oricum.

Încă îl am.

Jucăm sau nu?

Kallil, mi-ai văzut telefonul? Nu-l găsesc.

Nu.

A văzut cineva un iPhone negru?

Tăiaţi muzica.

Aţi văzut un telefon, acolo în spate?

Linişte, vă rog, toţi.

E pe silenţios, nu te deranja.

Ai văzut un telefon? Un iPhone negru?

O să v-o trag tuturor.

Ai mălai ca să joci?

Nu asta am auzit, amice.

- Ce înseamnă asta? - Eşti dator tuturor.

Nu-ţi plăteşti datoriile.

Eşti în casa mea.

Da, şi?

Ce s-a întâmplat?

Tu ştii cine sunt?

Ştii?

Taxa pe carbon, pe naiba!

Ţi-au tras-o!

Aici eşti la mine!

O să v-o trag tuturor!

Tuturor!

Lasă-l.

Julia, du-te şi clăteşte-l pe faţă.

Jérôme?

Telefonul tău. A sunat de două ori.

Da.

Ce? E bine?

- Ce s-a întâmplat? - Tatăl meu...

A avut un accident. A căzut pe scări sau aşa ceva.

S-a rănit.

- Mă duc. - Vin cu tine.

Nu e o idee bună cu tatăl meu.

Era mama ta?

Nu, ea e la casa de pe plajă a fratelui ei.

Am plecat.

- Te voi suna. - Mi-am pierdut telefonul.

În regulă.

Unde-mi sunt cheile?

Mi-ai văzut cheile?

Nu.

Vei fi aici mai târziu?

Da.

Philippe, sunt Annabelle. De ce nu pot da de nimeni?

Nu înţeleg.

Poţi să mi-l dai?

Eşti jos? Unde e Maria?

De ce eşti...

Imediat.

- Strada e închisă. - Eu locuiesc aici.

- Ce număr? - Nr. 33, asta e casa mea.

- Un minut. - Ce se întâmplă?

Urmaţi-mă.

- Ce se întâmplă? - O să vă explicăm, doamnă.

Tatăl meu a avut un accident.

- Pe aici. - Unde este el?

Un ofiţer vă va explica.

Pe ce scări a căzut? Răspunde-mi, te rog!

Iată-l pe colegul meu.

Domnule, spune-mi ce se întâmplă.

Toate astea sunt pentru tatăl meu?

O să vă explicăm.

Nu înţeleg. De ce nu-mi răspunde nimeni?

Pe aici, doamnă.

Urmaţi-mă.

Doamnă, sunt de la echipa criminalistică.

Echipa criminalistică?

Ce se întâmplă? Nimeni nu-mi răspunde!

Aveţi cheile casei sau o cartelă magnetică pentru a intra?

Da, de ce întrebaţi? Asta este casa mea.

Ştiţi dacă tatăl dv deţinea o armă?

Nu.

Unde este tatăl meu?

Unde e tatăl meu?

Unde este? Vreau să-l văd!

Vreau să-l văd!

- Strada e închisă. - Ce se întâmplă?

- M-a sunat soţia mea. - Cine eşti tu?

Socrul meu, domnul Frydman, locuieşte aici.

Ce naiba se întâmplă?

Nu ştiu, sunt poliţişti peste tot.

Criminalistica, ce naiba e asta?

Domnule, ce se întâmplă?

- Socrul meu locuieşte aici. - Intrarea e interzisă.

- Soţia mea e aici! - Ştiu, aşteaptă aici.

Nu. Soţia mea e aici. El e bunicul copiilor mei!

Bunicul copiilor mei!

Sun-o.

Ea va coborî.

Sunt jos, nu mă lasă să intru.

Nu mă vor lăsa să intru!

Nu te aud. Nu mai plânge şi vorbeşte.

Annabelle!

Soţia mea.

Ce s-a întâmplat?

Ce s-a întâmplat?

Spune-mi.

Ei spun...

că tatăl meu a murit.

A fost ucis.

Nu poate fi adevărat, e imposibil.

Cineva mi-a ucis tatăl.

Trei gloanţe.

7,65 mm. Avem cartuşele.

Probabil în jurul orei 3:00 sau 4:00 dimneaţa.

Fără semne de intrare forţată, nimic furat.

Primise ameninţări?

Aveai un dosar cu el.

Ce ai?

Scuzaţi-mă.

Maşina lui a fost pozată cu 140 kmph la 4:00 dimineaţa.

În ce direcţie? Paris?

La 100 km depărtare, spre nord.

- El conducea? - Nu se vede.

Ştiţi ce s-a întâmplat?

Unde ai fost noaptea trecută?

Glumeşti?

Maşina ta a fost fotografiată.

De ce ai telefonul oprit?

Nu era oprit, mi-am pierdut telefonul.

Am o mulţime de martori, l-am căutat.

Ţi-ai pierdut telefonul întâmplător aseară timp de trei ore?

Şi te găsim conducând 140 kmph?

Dovadă că nu am fost aici, la naiba!

Ce e asta? Un interogatoriu?

Nu ai niciun respect.

Nu ai limite.

Orice se întâmplă rău, e vina mea.

Acum sunt crime. Câte o să-mi atribui?

Se întâmplă multe lucruri grave în jurul tău.

Nu eşti niciodată departe.

Ce ţi-am făcut vreodată?

Ai o adevărată problemă cu mine.

Da, am o problemă cu tine.

Du-te să ai grijă de ea.

Nu îţi meriti soţia.

E soţia mea. Nu poţi vorbi aşa.

Nu pot?

Vorbesc cum vreau eu.

Mă auzi?

Era chiar acolo, l-am avut.

Dar nu se terminase, nu încă.

Câteva ore mai târziu, a dispărut.

O maşină, un avion privat într-o ţară vecină

şi hop, a dispărut.

De ce nu l-ai arestat?

Pe ce temei?

Nu aveam nicio dovadă pentru crime,

doar suspiciuni.

La fel şi pentru răpirea falsă, abia am început.

Şi pentru carbon?

Aveai dovada implicării lui.

Am urmat procedura,

încă o dată.

Am trimis dosarul judecătorului cu cele mai recente probe.

Dar e nevoie de timp pentru a se asigura că nu există erori

nici vicii de procedură.

Apoi, vin întrebările.

A fost fraudă financiară. Procesele pot dura până la cincisprezece ani.

Se numeşte statul de drept, foarte simplu.

Poate nu ai vrut să-l arestezi?

Poate că devenise o obsesie,

de care aveai nevoie pentru a trăi.

Devenise necesar.

Atunci habar nu ai cine sunt

sau ce fac eu.

Treaba mea este să construiesc dosare

inatacabile din punct de vedere legal

în cadrul normelor de drept.

De aceea am creat

această nouă unitate, SNDJ.

Sunt tehnician în investigaţii.

Nu are nicio legătură cu obsesia.

Niciuna.

Ce ai făcut ca să-l găseşti?

Am contactat Interpolul,

l-am trecut în fişierul persoanelor căutate.

Am cerut cooperarea băncilor străine.

Acum era un fugar.

Dar îl voi găsi.

Ştiam că o voi face.

O simţeam.

Cred că a sperat că o voi face.

Cu bani şi sânge.

Cea mai mare escrocherie din istoria Franţei.

Miliarde dispărute,

crime...

trădări.

Iniţial, trebuia să salveze lumea,

natura,

clima.

Această escrocherie incredibilă ne-a arătat spectacolul vieţii falsife.

Falsificate, da.

Prin dependenţele sale,

saloanele de jocuri de noroc,

şi depravarea prezentată

în reviste de scandal.

- Kallil Alami? - Etajul al nouălea.

Aceasta este o poveste a capitalismului de cazinou

care s-a ciocnit frontal cu nebunia oamenilor.

Statul a jucat poker cu mediul înconjurător şi a fost jumulit

de escroci nemiloşi.

Această anchetă

ne-a adus aproape de comunitatea evreiască,

pentru care eu am...

din motive personale,

cel mai profund respect.

Dar eu sunt judecător,

iar un escroc e escroc, oricare ar fi originile lui

sau religia lui.

În timpul anchetei mele,

am descoperit un concept al filozofiei ebraice,

care îmi pare valoros

şi universal.

Tikkoun Olam.

Un concept conform căruia

este responsabilitatea fiecărei persoane

să repare lumea.

Nu pentru a o salva.

Nici măcar...

de a o distruge pentru a o lua de la capăt.

Doar s-o repare.

Exact cum repari o vază spartă sau deteriorată.

"Reparaţie" este un cuvânt frumos,

indiferent dacă se aplică ecologiei, societăţii

sau pur şi simplu sentimentelor.

"Repararea" este modestă.

Înţeleaptă.

Dar...

poate fi şi ameţitoare.

Ca şi căutarea adevărului.

Pe de altă parte,

piaţa creditelor de carbon este un spaţiu

unde "a fi" degenerează în "a avea"

şi "a avea" în "a arăta".

Dar este şi un moment...

când economia politică nu produce decât bani

şi nevoia de bani.

În sfârşit, piaţa drepturilor de poluare

este o stare mentală.

Cea a frustrării,

un orizont în continuă expansiune, de satisfacţie amânată la nesfârşit

şi de lăcomie reînnoită zilnic.

Această mentalitate

a provocat prăbuşiri ale burselor.

Şi tot ea...

ne arde pădurile,

ne usucă oceanele,

şi ne topeşte gheţarii

ca o pedeapsă biblică.

Plătim pentru apa pe care o bem,

care cade din cer.

De ce nu am plăti curând pentru aerul pe care îl respirăm?

În fond,

escrocheria dreptului de a polua

doar oglindeşte tragedia societăţii moderne.

Bani destinaţi interesului public

şi solidarităţii, care au fost furaţi.

Furaţi din buzunarele cetăţenilor de rând.

În numele poporului francez,

se va face dreptate.

Mulţumesc.

În primul rând, am văzut un sicriu

şi cărţi de poker.

18 luni mai târziu, Interpolul l-a reperat în Filipine.

Dăduse multe ţepe la cazinouri

şi nu mai avea bani.

La Manila,

partidele de poker se joacă în stradă pentru a plăti înmormântările.

L-am urmărit ani de zile.

M-am gândit la toate morţile,

toţi banii duşi pe coş,

la miile de pagini de rapoarte,

imprimantele de computer,

la interogatorii...

Urma în sfârşit să-l arestez.

Ne-am privit.

A vrut iertarea mea.

Potrivit Europol, escrocheria "creditului de carbon"

a costat statele UE peste cinci miliarde de euro.

Suma delapidată de fiecare escroc rămâne un mister.

Biroul de Audit din Franţa a publicat în cele din urmă

un raport oficial care recunoaşte anumite "eşecuri"

în monitorizarea pieţei creditelor de carbon.

Cu toate acestea, responsabilii pieţei au remarcat:

"A bănui nu înseamnă a şti."

În 2023, mai multe proceduri judiciare erau încă în desfăşurare.

DESPRE BANI ŞI SÂNGE

Traducerea GABRIELA COBILANSCHI