Original subtitles

Acest serial de ficţiune este bazat pe evenimente reale.

Este de natură artistică, nu un documentar.

Toate evenimentele, personajele şi opiniile trebuie luate ca atare.

Am emis un mandat de arestare pentru Fitoussi.

Aşteptam să vedem dacă israelienii îl vor extrăda.

A avut până la 11 avocaţi. I-a numit "A.S. Fitoussi".

Dar milioanele de carbon au continuat să atragă interesul criminalilor.

De ce nu l-ai sunat înapoi pe Nino?

30% sunt mulţi bani.

Crezi că mă sperii? Nu!

Ajunge!

Sunt însărcinată.

Ştii care e cel mai puternic drog pe care l-am încercat vreodată?

E minciuna.

Jérôme Attias nu şi-a plătit nota într-un cazinou din Manila.

Ei au sunat la Interpol, care ne-a sunat pe noi.

Aveam o nouă pistă pentru Attias.

- Ce cont a fost blocat? - Am mii de conturi.

Unde naibii e?

Am o problemă cu brokerul meu.

Unde sunt banii din CO2?

M-a sunat unul dintre agenţii noştri. Vrea să vă întâlniţi.

- Ce departament? - Mossadul preia controlul.

- Ce le arăt? - Cât mai puţin.

Trebuie să-l prind.

DESPRE BANI ŞI SÂNGE

Dacă îmi permiteţi,

doresc să citesc un document din anchetă.

Vă rog să nu mă întrerupeţi.

O geantă de mână albă, din piele, cu un lanţ placat cu aur, Dior.

O geantă de mână roşie, din piele,

cu un mâner asortat, Gucci.

O geantă de mână albastră, din piele lăcuită, cu un mâner auriu din metal,

de la Chanel.

Două genţi din piele de reptilă vopsite în verde şi galben,

modelul "Kelly",

de la Hermès.

O geantă de mână din piele brodată de la Jimmy Choo London.

Două genţi din piele întoarsă cu lanţ auriu

inscripţionate cu litera "V", de la Valentino.

O geantă de voiaj din blană albă cu lanţ metalic

de la Dior.

O geantă de voiaj din piele gofrată

purtând o inscripţie strălucitoare "Chopard".

O geantă de voiaj din stofă cu monogramă de la Louis Vuitton.

Un Rolex cu curea din metal argintiu, modelul "Oyster Perpetual".

Un ceas Rolex auriu, modelul "Submariner".

Două ceasuri cu cadran negru de la Richard Mille,

modelul "RM50 Lotus".

Un ceas ceramic negru de la Audemars Piguet,

modelul "Royal Oak".

Un alt ceas argintiu cu curea portocalie

de la Richard Mille, modelul RM69.

Un ceas "Reverso", curea din piele,

de la Jaeger-LeCoultre.

Un ceas argintiu din metal

cu cadran alb de la IWC, modelul "Big Pilot".

Un ceas de aur cu un cadran încrustat cu diamante

de la Rolex.

Un ceas din metal cu cadran dreptunghiular de la Patek Philippe,

modelul "Gondolo".

O geacă neagră din piele de crocodil

de la Hermès.

O geacă de piele maro, în stil exotic,

de la Philipp Plein.

O geacă de piele galbenă şi căptuşeală din satin crem, Givenchy.

O geacă bej din piele întoarsă şi captuşeală gri, de la Dior.

O geacă maro din piele întoarsă şi căptuşeală bej, de la Lanvin.

O geacă albastră din piele întoarsă,

căptuşeală mov, de la Yves Saint Laurent.

Ştiţi lista pe de rost?

O geacă de pluş şi piele de cerb de la Balenciaga.

O geacă albastră din piele, în stil exotic, de la Versace.

O geacă de piele gri cu fermoar şi glugă, de la Dior.

O geacă de piele cu căptuşeală din blană, de la Ferragamo.

O geacă bomber din piele galbenă

de la Dior.

O pereche de pantofi din piele maro de la Berluti.

O pereche de mocasini din piele albastră de la Berluti.

O pereche de mocasini violet de la Berluti.

Trei perechi de sandale din piele de crocodil

de la Ferragamo.

Două perechi de mocasini maro, din piele lăcuită, de la Fendi.

Trei perechi de botine din piele galbenă de la Gucci.

Două perechi de adidaşi din piele de la Paul Smith.

Două genţi de pânză bej cu bretele de la Gucci.

O geantă roşie, una verde şi una neagră cu bretele roşii şi galbene

de la Dior.

O geantă neagră din piele lăcuită cu o bretea roşie de la Givenchy.

Două genţi din pânză subţire şi blană albă

cu o bretea asortată, de la Fendi.

14 eşarfe de mătase cu model de la Gucci.

18 eşarfe de mătase cu model

de la Prada.

21 de şepci şi pălării de soare de la Gucci, Louis Vuitton

şi Dior.

44 de perechi de şosete de mătase în diferite culori.

12 curele din diverse tipuri de piele

cu catarama "H" de la Hermès.

34 de perechi de ochelari de soare

de la Yves Saint Laurent, Gucci,

Dior şi Bottega Veneta.

Nouă iPad-uri ambalate de la Apple.

14 iPhone-uri ambalate de la Apple.

Acesta e un mic exemplu

pentru obiectele confiscate de la Fitoussi.

Ştiţi cum a plătit pentru ele?

Cu bani din afacerea cu dioxid de carbon, ascunşi

în companii fictive cu directori inactivi.

Ca această femeie, care trăieşte departe de noi,

căreia Fitoussi nu a reuşit să-i explice

că îşi va risca viaţa când îşi vinde semnătura.

Toate acestea ca el să poată merge la cumpărături

în Courchevel sau Dubai.

Trebuie să facem orice pentru a aresta acest tip de persoană.

Pentru a pune stop suferinţei.

Sunt dăunători, fără scrupule, fără conştiinţă.

Nu mă voi da bătut niciodată.

Episodul 11 VIOLENŢE

Vrei să încerci?

Vrei să încerci?

E în faţa vechii sale companii.

Se ceartă cu portarul în legătură cu maşina lui.

Attias e pe sfârşite.

Pentru a primi bani, trebuie să pară bogat.

Pentru a părea bogat, trebuie să cheltuiască banii pe care îi are.

E un cerc vicios.

Şi el e blocat la mijloc.

În Franţa,

Attias se chinuia să obţină bani. Era aproape falit.

I-am închis conturile din Cipru, Israel şi Hong Kong.

Imaginea îi era pătată din cauza escrocheriilor şi crimelor.

Până şi lumea interlopă chineză îi întorsese spatele.

El era un risc.

PARIS OCTOMBRIE 2010

Ce faceţi, afaceriştilor?

Trebuie să faceţi bani! Bani!

Să cumpăraţi, să vindeţi...

Unde sunt cei doi rataţi?

De ce eşti aici?

Nu sunteţi fericiţi să mă vedeţi?

- Veţi cumpăra partea mea. - Ce?

Deţin 34%. Cumpăraţi-o. E simplu.

Mai întâi dispari şi acum asta?

Eu v-am adus succes!

Ba nu. Erau banii tatălui lui Annabelle.

Ascultaţi.

Vreau zece milioane pentru acţiunile mele şi le vreau acum.

Zece milioane?

Eşti complet nebun?

Aşteptaţi...

Vreau zece milioane pentru acţiunile mele, chiar acum,

sau veţi regreta.

Te joci de-a mafiotul acum? Eşti nebun?

Ce vei face? Vei trimite asasini pe scutere?

Ce vrei să spui?

Crezi că nu ştim?

Oamenii spun numai prostii.

Toată viaţa am avut de-a face cu gelozia!

Toată viaţa mea! Ei spun: "E un hoţ".

Nu am furat nimic!

De fiecare dată când am succes: "El a furat".

Nu am furat nimic!

Nu am furat nimic!

Singurul lucru la care ai avut succes au fost tranzacţiile ilicite.

Cine te crezi?

Te putem da afară cu uşurinţă dacă ne superi, bine?

Avem o mulţime de dosare pentru poliţişti.

Distracţie plăcută cu asta.

Distracţie plăcută.

Dacă vrei o răscumpărare, trimite-ţi avocaţii.

Vom trage de timp ani de zile, e bine aşa?

Asta nu se va rezolva cu avocaţi, credeţi-mă.

Nimeni nu mai are încredere în tine!

Nimeni nu are încredere în tine.

Ai terminat-o aici. S-a încheiat.

Nimeni nu va mai lucra acum cu tine. S-a terminat.

Stai!

Dacă ne vor banii, o să ne ucidă.

La un semafor roşu...

Mă vor ucide şi mă vor ucide pe mine primul,

pentru că eu nu le voi da nimic.

Nici măcar un cent. Nici măcar cu o bormaşină.

Da, sigur!

Îl ucid pe Fitous! Aşa voi lua toţi banii lui.

Eşti un fraier. Nu ţi-aş da niciodată banii mei.

Eşti ultima persoană!

Nu mai are bani. Gata cu aerul.

Banii sunt oxigenul lui.

A dat greş.

Pentru prima dată, a trebuit să alerge după bani.

E de parcă ai alerga de pe o stâncă,

crezând că poţi zbura.

Ca şi Peter Pan.

Un copil într-un corp de adult.

Un răzgâiat care a trebuit să-şi vândă jucăriile.

Maşinile lui, ceasurile lui, tablourile lui...

Încercarea de a-şi plăti datoria.

Dar nu a fost de ajuns.

Nu a fost niciodată de ajuns.

Peter Pan se confrunta cu vidul.

Ministerul Finanţelor a spus că el a acumulat o datorie

în valoare de zece milioane la cazinouri după escrocherie.

Plus datoriile lui la Alawi, la italieni

şi la cei despre care noi nu ştiam.

Deci lucrurile pe care le spunea erau prostii.

Un tip ca el nu se opreşte niciodată.

Niciodată.

Are întotdeauna un as în mânecă.

Banii se fac sau se pierd.

Nu aparţin nimănui.

Blufezi şi încerci din nou.

Jocul continuă.

Escrocheria îi dăduse o imagine în cercurile bancare suspecte.

Unii îl vedeau în continuare ca pe un atotştiutor

care putea da sfaturi pe baza unor informaţii secrete.

Ei erau rechini în căutarea unor informaţii.

Bursa e cazinoul lor.

Se numeşte speculaţie.

E un joc, ca la poker.

Vedeta rock!

- Arăţi bine. - Şi tu.

- Ai ţinut dietă? - Taci din gură.

Kallil. Alexandre.

Mă duc să iau o cafea.

Stai jos. Vrei să bei ceva?

Nu, mulţumesc.

Aşa...

E important, a trebuit să ne vedem... Ce se întâmplă?

Deci...

Această companie are un brevet israelian pentru a găsi gaze în larg.

Şi ştii ce?

Statul le va cumpăra.

Nimeni nu ştie asta.

Preţul va creşte semnificativ. Ne vom îmbogăţi.

Stai,

e vorba despre tranzacţii ilicite?

Exact!

Spune-mi, acel tip...

E socrul tău?

E un bancher vorbăreţ.

Şi Netanyahu.

Apropiaţii lui.

Îl cunoşti pe Netanyahu?

Glumeşti?

Netanyahu a rămas cu mine în Courchevel.

I-am împrumutat casa mea din Paris

când a venit cu nevasta lui.

Şi... Ne putem întâlni cu bancherul tău vorbăreţ?

Da, sigur. Era la Morgan Stanley înainte.

Când va fi în oraş, ne vom vedea.

Bine?

Sună bine.

- Prea bine! - Ascultă aici.

Hai să mergem la o cină frumoasă, să discutăm, să aducem câteva fete...

Nu, am nişte şedinţe.

Bine, du-te naibii!

Hei...

Am auzit că ai lucrat cu tunisienii la dioxidul de carbon.

Nu fac afaceri pe jumătate.

Pentru 500 de milioane de euro,

poţi să începi să încerci de acum.

Şi sună-ţi prietenii.

Ce caut eu aici?

Nu pleca.

Alawi continuă să sune, e nervos. Îşi vrea banii.

Ce crezi că fac?

Aşa voi obţine banii lui.

Deci i-ai cheltuit?

Crezi că sunt prost?

- Nu... - Trezeşte-te la realitate. E serios.

Îi voi da înapoi banii.

- Serios. Relaxează-te. - Când?

Opreşte-te. Crezi că o să mor pentru tine?

- Ia mâna de pe mine. - Ieşi afară.

Bună, sunt Julia. Îmi poţi lăsa un mesaj.

Bună, scumpo, trebuie să merg la Geneva cu munca.

Mă întâlnesc cu un bancher. Mă voi întoarce târziu.

Copilul va dormi deja. Te iubesc.

Dragă, am stat mai mult cu bancherul, abia acum am terminat.

Mă duc la culcare. Nu am găsit niciun zbor în seara asta.

Mă voi întoarce mâine dimineaţă.

Uite, eu muncesc, nu am de ales!

Muncesc! Înţelegi?

Muncesc!

Sună-mă înapoi.

Nicio veste, în timp ce eu muncesc pe brânci pentru tine!

Pentru voi, da!

Sună-mă.

Jérôme...

Sunt la o prietenă.

Are probleme cu bărbaţii.

Mă voi întoarce mai târziu.

Julia, în sfârşit!

Julia a noastră.

Iat-o...

Giulietta a noastră.

Bună, Nino.

Atât de frumoasă.

- Întotdeauna elegantă. - Ce rochie frumoasă.

Mulţumesc. Tu eşti bine?

Cea mai frumoasă.

Deci?

De ce Hong Kong?

Nu a vorbit niciodată despre Hong Kong.

Are conturi peste tot, e implicat în multe lucruri.

Ce dracu' e în conturile lui? Ţi-a spus?

Nu.

Poate că banii din dioxidul de carbon s-au dus.

Crezi că are suspiciuni în legătură cu noi?

Are suspiciuni. E inteligent.

Vreau să-i găsesc conturile.

Vreau să ne ajuţi să le găsim, oriunde s-ar afla.

Prietenul tău ne înnebuneşte.

Vom găsi conturile şi îl vom lăsa să plece.

Tu ne-ai făcut cunoştinţă,

tu ne ajuţi acum.

Nu mă poţi ruga să fac asta.

Are o familie, nu?

Copii,

un socru miliardar?

Cred că vrea să fie oprit.

A ajuns la final.

Mai devreme sau mai târziu, va fi arestat.

Sau ucis.

Poate că...

... nu mai are nimic şi toate acestea sunt nişte minciuni?

- Nu? - E imposibil.

Trebuie să fie nişte conturi ascunse undeva. Ai înţeles?

Desigur.

Desigur.

TEL AVIV OCTOMBRIE 2010

- Trebuie să fie cel din dreapta. - Posibil.

- Vom începe acolo. - Bine.

Jeremy Garbani

Bine, am nevoie de două Cola,

un suc de lămâie şi un gin.

Bună, Jeremy Garbani.

Scuze, nu vorbesc ebraică.

E în regulă, putem să vorbim engleză.

Te rog să vii cu mine.

Îl recunoşti pe Jérôme Attias în poza asta?

Da, el era.

Era în casă tot timpul.

Relaxează-te.

După a zis că nu ştia nimic despre piaţa carbonului.

E un mincinos. Un nenorocit.

Ai depune mărturie împotriva lui pentru fraudă informatică?

El l-a omorât pe Bouli.

Ştiu asta.

Pentru că îi era frică de Attias. Mi-a spus asta.

Şi pe bună dreptate.

Depune mărturie atunci.

Depune mărturie, nu-i voi lăsa să te extrădeze din cauza procesului.

Fă-o pentru Bouli.

Bouli nu era un sfânt, dar era un tip bun.

Bine? Ei l-au împuşcat ca pe un câine!

Ştiu că el e. Ştiu că Attias l-a omorât!

- Bine? - Trebuie să depui mărturie.

Vino la secţie, stai cu mine

şi depune mărturie. Vrei răzbunare? Depune mărturie.

Ascultă, Jeremy,

acum ştim cine eşti. Mă înţelegi?

Fă-o pentru prietenul tău. Pentru Bouli.

Depune mărturie.

Proces verbal

Îl vom aresta mâine dimineaţă.

Mâine dimineaţă?

Garbani,

informaticianul escrocheriei,

e gata să depună mărturie, dacă promitem că nu-l extrădăm.

El spune că Attias a fost în spatele uciderii lui Bouli.

Un ucigaş...

Tu crezi asta?

Criminalistica se ocupă de asta.

Îi urmărim casa încontinuu.

Se vinde tot. Lucruri peste tot.

Tot.

Ceasurile lui, tablourile...

Orice se vinde.

Îl vei aresta pe cont propriu.

În cele din urmă.

Nu.

Îl vor aduce ei aici.

Ca pe oricine altcineva.

Pentru mine, el e un oricine.

Pentru a-l pune pe Attias în arest preventiv,

cazul meu trebuia să fie puternic.

Era un dosar de amploare.

A durat mult timp verificarea.

Rând după rând.

Altfel, un avocat ar găsi o lacună

şi ar putea să-l elibereze.

Solicitasem ajutor din mai multe ţări

pentru a obţine dovada supremă: evidenţele bancare.

Dar dacă aşteptam să ne răspundă, Attias ar fi putut dispărea.

La fel ca Fitoussi.

Exista, de asemenea, riscul

să fie ucis de alţi criminali nervoşi.

Ca Alawi, italienii Juliei, anturajul lui Bouli...

Nişte oameni periculoşi voiau să-l prindă.

Şi noi ştiam asta.

În aşteptarea mărturiei lui Garbani

şi dovezilor clare pe care le putea furniza...

Nu am vrut să risc.

Era momentul.

Îi percheziţionăm casa,

îl arestăm pe Jérôme Attias

şi îl luăm în custodie. Bine?

Nu voi veni cu voi azi,

Thomas va fi la conducere. Thomas...

Apartamentul e pe strada George V. Etajul patru.

Au lift şi scări.

Căutăm documente care au legătură cu escrocheria.

Hârtii, calculatoare, CD-uri...

Luaţi totul, vom verifica aici.

Căutaţi şi numerar.

Orice e valoros. Ceasuri, bijuterii, opere de artă, maşini...

Ţineţi minte, aceasta e casa unei familii cu un copil,

deci să nu faceţi dezastru.

Să mergem!

Mulţumesc.

Îl vreau nevătămat. Bine?

Am nevoie de el în viaţă.

- Bine. - Ai înţeles?

Îl voi aduce aici.

Să luminezi lumea.

Să repari lumea.

Tikkoun Olam.

Repararea lumii.

De parcă lumea nu ar fi fost completă.

Era incompletă.

Ştii... Deteriorată.

Alo?

Alo, şefule. Suntem pe strada George V. Ajungem în două minute.

Sună-mă dacă se întâmplă ceva.

Sigur, aşa voi face.

Fără greşeli, Thomas.

Pa.

22:15 20 NOIEMBRIE 2010

Suntem vizavi faţă de tine.

Pe care telefon eşti?

Eu sunt pe telefonul fix. El e pe unul dintre mobilele lui Attias.

Vreo mişcare?

Nimic. Şi-a sunat un prieten, dar nimic interesant.

Are balcon.

Ar putea fugi pe acoperiş.

Nu va face asta.

Fabien, sunt în faţă.

Nimic de raportat.

Noi urmărim ieşirea spre parcare. Nicio mişcare.

E Mathilde.

Suntem lângă ieşirea de serviciu din spate.

Mă duc la culcare.

Bine.

- Te simţi bine? - Sunt bine.

Eşti sigur?

Nu-ţi face griji.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Intrăm la ora 06:00.

La naiba, în sfârşit îl prindem.

Era şi timpul.

00:41

Luminile stinse, ei dorm.

Aţi apelat la serviciile de urgenţă.

Un operator va prelua apelul.

Thomas.

Thomas, un apel.

- La ce oră? - 02:30. Ascultă.

Serviciile de urgenţă, vă ascult.

Copilul meu are o problemă.

Ea dormea

şi a început să tuşească.

Dă-l mai tare.

- Nu mişcă. - Câţi ani are?

Trei luni.

- Am crezut că respira... - Ce?

Dormea, a tuşit, iar acum nu mişcă.

- Are febră? - Nu cred că respiră!

Bine, calmaţi-vă, domnule.

Nu respiră?

Atingeţi-o. Îi bate inima?

E oribil.

Trebuie să rămâneţi calm.

Nu cred asta.

Ce trebuie să fac?

Are puls?

Nu mai mişcă.

Trimitem o ambulanţă pe strada George V, numărul 17.

Ea nu se mişcă!

Vom fi acolo în cinci minute.

Îl voi suna pe Weynachter.

Spuneţi-mi, ce trebuie să fac?

Calmaţi-vă.

Vine o ambulanţă.

02:31

Ce problemă cu copilul?

El spune că nu respiră.

Thomas, poţi să le vezi ferestrele?

- Da, şef. - Anulăm?

Nu, ascultă la mine. S-ar putea să se joace cu noi.

Nu face asta. Ei ţipă, plâng...

Îmi pot da seama, nu se prefac.

El spune că ea nu respiră.

Copilul e inconştient?

- Vreo schimbare? - Ţipă şi plâng.

E o tragedie.

Thomas, ce se întâmplă?

Thomas, răspunde-mi, te rog.

Thomas!

Ce se întâmplă?

Vin ambulanţele.

Ce facem? Anulăm sau nu?

- Alo... - Thomas, ce se întâmplă?

Thomas, ce se întâmplă?

Alo?

Ce facem? Anulăm?

Intraţi în maşini, aşteptaţi ordine!

Ce se întâmplă?

Alo?

Şef, am nevoie de un răspuns.

Ce facem, şef? Spune!

Anulăm sau nu?

Bineînţeles că anulăm.

Bine.

Soarta.

Soarta sacrifică un copil.

Attias a devenit personajul unei tragedii.

Unei tragedii.

De parcă răul ar fi ales să se joace cu el.

Echipa mea s-a întâlnit cu judecătorul de instrucţie.

Mulţi dintre noi avem copii.

Nu l-am putut aresta la două zile după o asemenea tragedie.

E o chestiune de decenţă.

Nu poţi face asta.

Chiar şi celor fără scrupule.

Am decis să-i acordăm timp.

Timp pentru înmormântare, să fie în doliu.

Nu mi-l puteam imagina plecând din oraş.

Nu pe Attias.

Proces verbal

Era un risc mare.

Oricum nu puteam să-l interogăm.

Am fi fost acuzaţi de exploatare.

Cazul ar fi distrus în câteva minute.

Nu...

A trebuit să aşteptăm.

Să profităm de asta pentru a consolida cazul.

A petrecut mult timp acasă, închis.

Fără să vadă pe nimeni.

Nu aveam nicio veste.

Apoi, într-o zi,

israelienii ne-au trimis o înregistrare

cu Fitoussi.

Francezii sunt clovni!

Justiţia nu condamnă escrocii, ci îi protejează.

Ştii de ce?

Pentru că şi politicienii sunt implicaţi în asta.

Da, ai dreptate.

În America, acolo...

Acolo doare. Poţi primi 25 de ani.

Dar pentru finanţe, în Franţa, nu e nimic, e o glumă.

Primeşti cinci, şase ani, maxim...

Ce pot dovedi ei despre dioxidul de carbon?

Ce au ei împotriva mea?

Extrădare din Israel, pe naiba. Eşti în paradis.

Nimeni nu mă va extrăda.

Toată lumea de aici se ascunde, la fel ca mine.

Jucăm cărţi,

bem, râdem...

Toată lumea şi-a schimbat numele. Nimeni nu foloseşte un nume adevărat.

Sunt sigur de asta.

Şi Julia?

Ce mai face?

Julia nu trece peste asta.

E cu adevărat distrusă.

Nu vedem pe nimeni.

La naiba, biata fată.

Totul din cauza acelui psihopat.

La naiba cu Weynachter, nebunul de la vamă.

E supărat pe întreaga lume.

E nebun.

Ar trebui să fie închis.

E ca o boală.

Am actualizat companiile.

S-a întâmplat ceva?

E vreo problemă?

La naiba!

La naiba!

Sunt supărat pe tehnocraţi pentru crearea unei pieţe deschise

a carbonului.

Nu s-au gândit la escroci? Nu?

De pe ce planetă sunt?

Sunt supărat pe escrocii care deturnează fonduri publice

ca să-şi cumpere Porsche şi geci.

De câte maşini şi ceasuri aveţi nevoie?

Câte iahturi?

Care e scopul?

Sunt supărat pe avocaţii corupţi în costumele lor Dior

care lungesc cazurile

pentru 1.000 de euro pe oră.

Şi ei trăiesc din crime şi fraude.

Experţi fiscali, avocaţi în drept penal,

apărătorii dreptului de a trişa...

Sunt supărat pe justiţie

pentru că e nevoie de ani de zile pentru acest caz.

Toate pentru ce?

Propoziţii care ne-au făcut de râs!

Sunt supărat pe administraţie,

cu legile, decretele, clauzele şi textele lor interminabile

care fac din lege un paradis pentru escroci.

Şi pe guverne,

pentru acordarea scutirilor fiscale companiilor din Irlanda

şi Panama.

Toate acestea

cu binecuvântarea politicienilor noştri.

Ce sugeraţi, domnule Weynachter?

De ce nu plătesc impozite firmele care fac miliarde aici?

De ce?

Cum se face? Ei sau oamenii decid?

Ei ar trebui să fie un exemplu.

Sunt supărat pe poliţiştii corupţi

care lucrează cu criminali

sub pretextul "fac asta ca să obţin informaţii".

Marii poliţişti corupţi

care umblă ţanţoşi în blugi,

în timp ce ne trădează acceptând cadouri,

mită, bijuterii, numerar, maşini...

Sunt supărat pe bancheri, agenţi,

brokeri, lupii de pe Wall Street

care aruncă miliarde în jur...

Dar pentru ce?

Să construim şcoli, poate?

Sau spitale?

Vorbeşte cu oamenii pe care i-ai jefuit,

care şi-au pierdut casele din cauza afacerilor tale.

Ei au paraşute de aur?

Desigur, nu au nimic.

Sunt supărat pe băncile care primesc bani murdari,

protejând anonimatul escrocilor,

traficanţilor de droguri şi teroriştilor.

De asemenea, sunt supărat pe Tony Montana,

"Obsesia", Don Corleone,

"Băieţi buni", pentru că au făcut crimele să pară tari.

Tari? Da, sigur.

Sunt supărat pe toţi acei idioţi

care strigă "antisemitism" dacă arestezi evrei.

Du-te naibii!

Evreu, pe naiba!

Un escroc e un escroc indiferent dacă e evreu, catolic sau musulman.

Legea e aceeaşi pentru toată lumea. Shalom, frate!

Mazel tov!

Sunt supărat pe Fitoussi,

pentru că a devenit un escroc,

în timp ce îi face pe toţi să râdă

cu bufoneria lui, hainele lui scumpe...

Sunt supărat pe mass-media,

care prezintă escrocii ca pe nişte eroi.

Talk-show-uri stupide, reviste,

reţele sociale debile.

Am văzut până şi nişte tipi la televizor

lăudându-se cu escrocheriile lor

pentru jurnaliştii care caută ultimele bârfe.

Când se termină?

Există vreo limită?

Sunt supărat pe turbinele eoliene inutile,

pe nenorociţii care au lăsat planeta să moară,

atâta timp cât îşi primesc nenorocita de taxă pe carbon.

Casa noastră arde.

Nu vom putea spune că nu ştiam.

Sunt supărat pe Jérôme Attias,

acest copil bogat fără scrupule,

care ar fi avut atâtea şanse să fie un om bun.

S-a gândit vreodată la cei din jurul lui?

Copiii lui? Soţia lui?

Părinţii lui?

Înainte s-o dea în bară, s-a gândit la ei?

Sunt supărat că nu am văzut că fiica mea are nevoie de mine.

Sunt supărat pe mine.

Ce se întâmplă dacă Attias dispare ca Fitous şi îl pierdem?

Dacă ia un avion şi dispare, ce facem?

Cum va plăti pentru un avion?

Trebuie să aibă conturi ascunse undeva.

Exact.

Acum nu mai are de ales.

Se va atinge de conturile ascunse.

Şi noi îi vom lua totul.

Nu mă voi da niciodată bătut.

Am nevoie de asta.

Un jucător de poker mi-a spus o dată: Să câştigi la cacealma

e mai palpitant decât să câştigi direct."

Toţi jucătorii ştiu asta.

Te simţi atotputernic.

Odată ce ai încercat, nu te poţi opri.

Cacealmaua e mai rea decât drogul.

Astăzi, Attias are mâna goală.

Are datorii,

şi-a pierdut copilul,

el e pierdut.

Va miza totul pe o cacealma.

Ce va fi de data asta?

Vom vedea.

Hei, amice. Ce urmează?

Hei, Alexandre.

Am o veste bună.

Prietenul meu bancher e dispus să te cunoască.

Discret, ca să evităm israelienii.

La hotelul meu nu rişti nimic,

în afară de un sex oral.

Îi voi sugera asta şi te voi anunţa, bine?

- Da. - E precaut. E un risc mare, normal.

Înţeleg.

Sună-mă înapoi în curând, bine?

Vineri sunt în Dubai.

Ne-am înţeles. Pa.

Totul bine, dragă?

Jérôme.

Julia se întâlneşte cu tipii aceia italieni.

Ştiu.

Ce ai văzut?

Am văzut-o.

Ai urmărit-o?

Tipii ăia sunt dubioşi. Ai grijă ce-i spui, bine?

Prietenii ei sunt o glumă.

Ei cred că am ascuns miliarde.

Mi-au dat cinci milioane.

Nu-i rău, nu?

Urmează să fac ceva măreţ. Alexandre e de acord.

Haine,

bijuterii...

Avem nevoie de ele pentru a fi fericiţi?

M-ai iubi fără ele?

Ştiu cum e să nu ai nimic.

Uită-te la mine. Vorbesc.

Eşti atât de frumoasă.

Uită-te la asta.

M-am săturat de ceasuri.

Şi ăsta ţine timpul.

Poate şi să oprească timpul.

Attias ar face orice pentru a-şi provoca cercul său.

O anume burghezie pariziană.

Lumea din care a venit.

La fel ca familia soţiei sale.

Socrul său i s-a opus,

a impus limite pentru a-şi proteja fiica.

A reuşit să facă lucruri la care Attias a eşuat.

A făcut miliarde prin muncă grea, fără escrocherii.

A creat un imperiu.

El a întruchipat determinarea, meritul,

succesul.

Era respectat în comunitate.

Îi urâm pe cei cărora le suntem datori.

- Sunt foarte bogaţi? - Cât de cât.

El e un magnat. Probabil unul sincer.

Banii nu sunt murdari?

Nu am spus niciodată asta. Doar că nu e cultura mea.

Dă-mi asta.

Nu eram sigură dacă veţi veni.

Eu sunt Annabelle. Tu trebuie să fii Emilie.

Îmi face plăcere să te cunosc.

Ceva de băut?

Îl cunoşti?

E un agent israelian.

Un poliţist?

Nu chiar.

Te simţi bine?

Rămân la apă.

Domnule Ilan Frydman,

în numele preşedintelui republicii,

vă numesc comandant al Ordinului Naţional al Meritului.

Ordinul de Merit înseamnă foarte mult pentru mine.

Meritul e o valoare esenţială

care ţine societatea în picioare.

Îmi amintesc de părinţii mei din Ucraina.

La ei mă gândesc astăzi.

La familie.

Legăturile sacre ale familiei.

La soţia mea,

fiica mea, Annabelle,

pe care o iubesc din toată inima,

şi la nepoţii mei.

Această fericire e o meserie pentru care trebuie să lucrăm zilnic.

Cred în fericire şi în muncă

şi în merit.

- L'Chaim! - L'Chaim!

Pentru viaţă!

Am întrebat-o pe Annabelle,

pentru toţi cei care nu sunt evrei de aici,

să spună Rugăciunea pentru Republica Franceză,

care se spune în fiecare dimineaţă de Shabat

la sinagogă.

Dumnezeu etern,

Creatorul şi Stăpânul universului,

tăria şi puterea Îţi aparţin.

Prin Tine, numai prin Tine,

totul se ridică şi se consolidează.

Binecuvântează şi protejează Republica Franceză şi poporul său.

Amin.

Iluminează-i pe cei care prezidează Statul

pentru ca pacea şi dreptatea să domnească în ţara noastră.

Amin.

Fie ca Franţa să trăiască fericită şi prosperă,

puternică şi mare prin unire şi armonie

şi să-şi păstreze locul de glorie printre popoare.

Amin.

Destul de intens.

Mulţumesc că aţi venit.

- Felicitări. - Mulţumesc.

Fiica mea, Emilie. Domnul Frydman.

Felicitări!

Mă simt ca un copil cu un premiu la şcoală.

Sper că familia mea va fi mândră.

Bună ziua, cum sunteţi?

- Bine, dumneavoastră? - Domnul Frydman mi-e prieten bun.

Un prieten al Israelului.

Aaron, el e domnul Simon Weynachter.

- Bună ziua. - Încântat de cunoştinţă.

Şi eu. Fiica mea, Emilie.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Simon, redescoperi trecutul familiei tale.

Fără să fiu indiscret, s-au convertit după război.

Da, ştiu bine, era comun.

Cunosc un istoric care a scris despre asta.

Dacă vreţi, ne putem întâlni pentru a discuta?

Cu plăcere.

Scuzaţi-mă, cine s-a convertit?

În timpul războiului,

era greu să fii evreu.

Unora le-a fost atât de frică, încât s-au convertit

după război.

- Au devenit creştini? - Exact.

Înţeleg.

Îţi voi explica mai târziu.

Am vrut să arunc poza, Annabelle a refuzat.

El e tatăl copiilor ei.

Nu a înţeles niciodată nimic despre politică.

De ce i-ar da bani unui prim-ministru?

Presa de dreapta a infirmat...

Şi cei de stânga vor să-l exploateze pe Netanyahu...

Au dat târcoale de multe ori.

Cum merge cazul tău?

Înţelegeţi franceza?

- Înţeleg puţin. - Bine.

I-am blocat conturile.

Pe cele pe care le-am putut identifica.

Ce faceţi pe site-ul vostru?

Scriu recenzii despre compania sa.

Conturile lor sunt în Dubai şi Cipru.

Lucraţi la asta, bine?

Veţi fi chemat să depuneţi mărturie pentru cazul lui Attias.

Am transmis toate informaţiile pe care le-am primit despre Jérôme,

încă de la început.

Vi le voi trimite oficial dumneavoastră.

E fişierul "Annabelle".

Domnule Frydman,

vă va lăsa fiica dumneavoastră să depuneţi mărturie?

Propriul ei tată...

împotriva tatălui copiilor ei?

E inteligentă.

Nu îl va lăsa s-o calce în picioare. Ne asemănăm.

Fata dv e frumoasă.

Fără copii, ce suntem?

- L'Chaim! - L'Chaim!

- L'Chaim! - L'Chaim!

Pentru viaţă!

Îţi pasă de istoria familiei noastre?

Sigur din vina cazului.

A readus totul la lumină.

Haide, spune-mi.

M-am gândit la familia mea. La părinţii mei...

Au fost văzuţi ca trădători în timpul războiului.

Erau doar speriaţi...

Amuzant, am simţit întotdeauna că există un secret de familie.

Ceva despre care nu am vorbit.

Vorbim acum.

Ai o problemă cu minciunile.

Da, probabil.

Risc profesional.

Pentru mine, marea minciună e religia.

Preoţii, rabinii, escrocii,

toţi au nevoie de acelaşi lucru: să fie crezuţi.

Poate e vorba despre credinţă?

Ce putem crede.

Şi drogurile?

Sunt o minciună? Credem în ele?

Da...

Ca iubirea.

Te-ai gândit la iubire?

Am vorbit cu psihiatrii la dezintoxicare.

Deci sunt evreică atunci?

Da, puţin.

Mai mult, dacă vrei.

- L'Chaim! - L'Chaim!

Hei, sunt Jérôme.

Am veşti bune.

Am vorbit cu bancherul, ne poate vedea în dimineaţa asta.

Va aduce toate actele pentru tine.

Cele mai recente numere sunt fantastice.

Ne vom umple de bani.

Grozav. Vrei să ne întâlnim la hotelul meu?

Nu, el spune că biroul lui e mai discret.

Are probleme cu autorităţile de reglementare. E speriat.

El e grozav, promit.

Planul e bun.

Hai să ne întâlnim la restaurantul "Cascade" din parc.

O să luăm maşina mea,

îţi pot povesti tot ce s-a mai întâmplat.

Trebuie să fim deştepţi.

Ei sunt într-o clădire mare, multe birouri. Experţi, contabili...

Fără promisiuni, doar ascultăm.

El explică planul, noi decidem.

Tu eşti deja implicat?

M-am implicat puţin,

dar vreau să fiu sigur.

Ei ştiu că am bani, aşa că trag de mine.

Ce bani?

De la dioxidul de carbon?

Doar recunoaşte. Ştiu că ai luat o parte!

Mai scuteşte-mă. Sunt zvonuri.

Ce se întâmplă?

Poliţia! Nu mişcaţi.

Ieşi! Dă-te jos!

- Cine dracu' eşti? - Intră!

Încet!

Îţi vei plăti datoria!

Ce se întâmplă?

Taci naibii.

Mişcaţi-vă!

Mai repede!

Grăbeşte-te, amice!

Taci naibii!

Pune-l acolo.

Nu te mai plânge.

Vei plăti pentru tot.

Îl recunoaşteţi? Cine e?

Jérôme Attias? Da sau nu?

Vorbesc cu tine! El e?

Da, el e! Nu am nimic de-a face cu asta.

Alawi v-a trimis?

Alawi era?

Leagă-l!

Nu ştiu nimic!

Ai de-a face cu ticălosul acesta?

Răspunde-mi!

Unde sunt regii escrocheriei?

Regii escrocheriei, pe naiba!

DESPRE BANI ŞI SÂNGE