Original subtitles

Ia-o încet. Acomodează-te.

Dacă nu-ți place, îți găsim altceva.

Mersi.

Îți va fi de folos să ai un scop aici, în Expresul zăpezii. Crede-mă.

Verdele a fost prima culoare care a dispărut de afară.

Recoltele s-au veștejit din cauza secetei. Pădurile au luat foc.

Apoi tot ceea ce se pârjolise s-a congelat definitiv.

Asha? Știu că ești acolo.

Mă lași să intru?

Mai bine nu.

Asha, știu că ai șterpelit de la Târg,

așa că ori mă lași să intru, ori mă întorc cu Frânarii.

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org

Layton mi-a zis cât ai stat în reactor.

Nici nu pot să-mi imaginez. Dar au trecut toate astea, Asha.

Crezi că ești în siguranță aici, Ruth.

Dar nu ești.

Andre nu știa toată povestea.

După ce au murit jefuitorii, ne-am întors unii împotriva celorlalți.

Eram așa disperată să-mi protejez nepotul, că i-am otrăvit pe ceilalți.

Apoi cancerul mi-a răpus nepotul, iar eu am rămas singură cuc.

Când alegi să supraviețuiești cu orice preț, nu mai există cale de întoarcere.

Ba există. Am văzut-o.

Toți ne găsim locul aici, muncind împreună, ca un singur tren.

Vreau să pun niște murături

și mă întrebam dacă ai ceva picant pe-aici.

Da.

Mulțumesc mult.

O să le numesc "Murăturile picante Noul Eden ale drei Asha".

Da?

Aici, printre plante, am iar șase ani.

Alerg prin pădure

la ferma bunicilor mei din Western Ghats.

Boabe de piper, cardamom și ghimbir,

fierte împreună ca pentru o cană de ceai.

Când cineva se supăra, bunica zicea...

"Când toate lucrurile merg prost, poate că, de fapt, se îndreaptă."

Foarte multă vreme n-am reușit să înțeleg adevărul din vorbele ei.

Cum de mai putea avea speranță după atâtea pierderi.

Noroc!

- Dar acum cred că am înțeles. - Noroc!

Aici, cu ei, luptând pentru ceva mai mult, nu doar pentru supraviețuire.

În Expresul zăpezii de 1.029 de vagoane.

Erai acolo, în reactor, la început.

Când ai avut viziunea Noului Eden?

Da.

Și viziunea aia m-a motivat în tot acest timp.

De-aia suntem aici, la câteva zile.

Ne motivează pe toți. E o speranță.

Și... ce s-a întâmplat?

M-am întors acolo, Asha.

Undeva într-un... colț întunecat al minții,

și eram împreună în reactor.

Iar acum nu mai cred în toate astea.

Ai mai văzut asta?

Asta e viziunea ta?

O recunoști?

Da, sunt copacii dintr-un calendar de pe peretele meu.

Îmi aminteau ce specială e lumea.

Am născocit totul.

Nu vorbi așa.

Și eu cred în asta.

Simt, în sfârșit, că fac parte din acest tren.

Aici erai, Andre!

E totul în regulă?

Da, sigur.

Scuze că vă întrerup, Ben și Alex te cheamă în Locomotivă.

Stai liniștită, Asha, e în regulă.

Credeți că Melanie trăiește?

Nu putem ști sigur.

Se mișcă ceva acolo,

dar uite cum funcționează macazurile.

Macazurile funcționează cu acumulatori.

M-am uitat la date și am văzut că unele dintre ele au pierdut curent.

Fiindcă ceva se mișcă de la un macaz la altul, consumând curentul.

Dacă mergem pe linia asta,

ajungem la linia de testare de la Munții Stâncoși.

Unde am văzut-o pe Melanie.

Înseamnă că ea e.

Există o instalație pe șina aia.

Teoretic, ar fi putut ajunge la triaj,

unde ar fi putut porni un utilaj de întreținere, o drezină sau un plug.

Dar sunt utilaje simple, autonome.

Nu sunt concepute să trăiești în ele.

- Dar se mișcă, așa ai zis. - Da.

Vehiculul se poate deplasa ani de-a rândul.

Doar că...

E vorba de cine stă în el.

Fără mâncare și apă.

Și sunt vehicule cât o debara.

- Unde e acum? - În nord-vest.

E un ocol de două zile pe Culmea Otomană.

Trebuie să știți că am verificat toate astea

fiindcă mi-a zis Wilford.

- Poftim? - Da.

Nu. Se joacă cu mințile noastre.

Așa e, dar, dacă e adevărat...

Dacă e adevărat, tot se joacă cu noi.

Mă duc să aflu.

Ia uite cine e! Omul în persoană!

Înapoi pe tură.

Dau roade informațiile pe care i le-am dat lui Alex.

- Le analizăm. - Minunat.

În timp ce inginerii fac calcule,

tu ai venit să vezi ce motive aș avea, nu?

De ce ai vrea-o pe Melanie înapoi?

Instinct de conservare.

Ne-ar prinde bine un inginer în plus.

Ai lăsat-o să moară afară.

Apoi am pierdut lupta, iar oamenii au trecut de partea ta.

Da, știu.

Cred că Noul Eden e o idee groaznică,

dar, dacă tot mergem acolo,

șansele de a supraviețui sunt mai mari cu Melanie.

Dacă nu cumva a murit.

Nu-i așa?

Încerci să ne abați de la drum, să ne demoralizezi?

Nu i-aș face asta lui Alex.

Nu ești în apele tale, nu?

N-ajung multe vești aici,

dar am auzit de confruntarea între tine și vechiul tău amic, dl Țepușă.

I-a fost greu lui Zarah, să te vadă cu un picior în groapă.

Cu Liana în brațe...

Eu sunt cel rămas în picioare.

Oarecum.

Când vezi moartea cu ochii începi să te clatini.

Crede-mă, știu.

Și, după cum văd eu, ai mare nevoie de Melanie.

De ce te faci că ai de ales?

Dacă mai sunt șanse să fie în viață, știi ce ai de făcut.

Dragi pasageri, mai sunt câteva zile până la Noul Eden, dar vom face un ocol,

cu speranța că Inginera Cavill ar mai putea fi afară.

E de datoria noastră s-o aducem înapoi la turmă

și să continuăm drumul pe care ne-a inspirat să mergem.

Mulțumesc.

Cam zece ore până la confirmarea satelitară.

Nu, cred că mai mult.

Vehiculele alea sunt foarte mici.

Și e un risc seismic pe toată Culmea Otomană.

Ce crezi că am făcut aici?

Exact ce fac și eu aici, Alex.

Și eu vreau să cred că trăiește,

dar sunt șanse mari ca drezina aia să fie goală.

Știu, Ben.

Există și posibilitatea să-i găsim corpul înăuntru.

Eu asta cred, mai degrabă.

Prietena mea, Carly, și-a pierdut mama

și a zis că trebuie să încercăm.

Trebuie să încercăm cu orice preț.

E o prietenă bună.

Sper, fiindcă n-am avut prea mulți prieteni.

Nu trebuie să-ți ascunzi îndoielile aici.

Am obosit să discut despre asta.

Suntem bine?

Da, sigur că suntem bine.

Cred că m-am întors în timp.

Cât am fost plecat, am umblat după noi, cei din trecut.

Da, și eu mi-am dorit asta.

Ne dădeam silința, n-are de ce să-ți fie rușine.

Noi doi avem o mare răspundere acum.

Și e fix în brațele tale.

Hai să vedem.

- Ce e? - Nu e de bine.

E un analizor de poluanți.

E o creștere a dioxidului de sulf.

Noi n-am detectat nicio anomalie în atmosferă.

De ce ai echipament?

Analizorii voștri sunt mai puțin sensibili.

Pentru analize exacte trimitem o mostră la laborator.

- N-avem timp. Pot? - Știe ce face.

Am păstrat calitatea aerului la centrala nucleară.

Cresc și cotele astea.

Auziți? Știu că sunteți ocupați cu știința,

dar asta căutați?

Drace!

Bingo!

Satelitul semnalizează doar ceață.

Da, numai că nu e.

Dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, dioxid de carbon.

Îți ard plămânii pe loc.

Încetinesc.

AVERTISMENT - GAZ TOXIC

Se întinde pe sute de kilometri, Ben.

Fir-ar să fie!

Ne gândim la același lucru?

Că Wilford ne-a împins pe șina asta?

Oz!

Ai auzit anunțul? Mergem s-o luăm pe Melanie.

Dacă e adevărat, e fantastic.

Oz, e cea mai mare dușmancă a mea.

Ce crezi că o să facă când o să ne găsească aici?

N-o să mai fim aici.

Coborâm din tren. Dar ție nu-ți vine să crezi.

Fiindcă e o nebunie.

Sunt o mie de grade sub zero, iar tu crezi că supraviețuim cu murături.

Nu, conservăm hrană pentru un an,

în timp ce montăm sere și alternăm recoltele.

Te-ai țicnit!

Și oamenii lui Wilford?

Vindeam informații, acum nu mai știu nimic.

- Unde te duci? - Să aflu despre ce dracu' e vorba.

Bess!

E adevărat? Așteaptă acolo.

Poate fi ea. Dar e posibil să mai fie în viață?

Cred că nu-mi plac tăițeii.

Nu-mi mai înghit sentimentele.

Atunci, descarcă-te, Audrey.

Rușine.

Bine, rușine.

Tu ai zis să ating treapta cea mai de jos.

Problema e că mă simt bine aici.

Asta sunt eu, fără el.

Rușinea constă în faptul că... Melanie o să mă vadă așa,

paria trenului, care linge pe unde calcă el.

Tu nu ești așa, Audrey.

- Deschide! - Da, dle.

Te-ai întors deja? Ce e?

Ce naiba? Așa mai merge!

În sfârșit, un om de acțiune.

Ori ți-ai recuperat farmecul,

ori compensezi faptul că nu mai ai deloc.

Așteaptă aici.

Expresul zăpezii, vechi prieten.

Nu prea aveți grijă de el, nu-i așa?

- Nu mi-a zis nimeni că vine. - Și eu mă bucur să te văd.

Ea cine e? A, micuța noastră supraviețuitoare!

Iar tu cred că ești Marele Inginer.

Gata.

Știi cumva ce e aia?

- De-aia ai încetinit, Ben. - Rămâi acolo.

Ce? N-am știut despre asta.

- Nu? - Nu.

Nu te-ai folosit de Melanie să ne aduci aici?

Cu ce scop? Și de ce s-o fac? E clar că e de origine vulcanică.

Alex, am trecut pe aici și acum 18 luni. Era curat.

Bine, să discutăm despre epuratoarele de aer.

Care e compoziția chimică?

Ia loc. Ascultă-i pe ingineri.

E de origine vulcanică.

Hidrogen sulfurat, în mare parte.

Orice ar fi, e în vale.

- Și e singura cale de trecere. - Bine, liniștește-te.

Sistemul de climatizare face față concentrațiilor.

- Putem elimina toxicitatea, dar... - Hidrogenul sulfurat e coroziv.

Am ținut cont și de asta la fabricație.

Umbrele de pe pereții mei nu mi-au spus multe despre tine.

Ce făceai în Cornul Africii?

N-am putut urca în trenul tău.

Ruth, o conduci pe Asha în cabină?

Ben, menține viteza.

Expresul zăpezii, aici Locomotiva.

Intrăm într-un mediu periculos.

Cod galben.

Toți muncitorii neesențiali sunt rugați să se întoarcă în cabine, la adăpost.

Hai, oameni buni! L-ați auzit pe inginer.

Doar lucrătorii...

- Super. - În cabine!

Scuze că vă stric întâlnirea, dar golim Târgul.

Nu e o întâlnire. Unde ai nevoie de mine?

N-am nevoie. Trimitem oamenii acasă,

așa că ia-o la pachet, dacă se mai practică.

Bine. Hai! Poți să vii la mine.

La tine?

Da, până găsesc altceva.

Hai!

Hei! Bună!

- Bună! - Ce vrei?

- Lasă-mă să intru, te rog. - Nu.

- Te rog. - Am zis "nu".

Am zis "nu"!

Hai să vorbim despre dl Wilford.

De ce aș sta de vorbă cu tine?

O oportunistă care l-a înjunghiat pe Kevin în gât.

Sunt încă aici...

în inima trenului, unde aș putea fi de folos.

- Lui Wilford? - Sau susținătorilor lui.

Nu te deranjează deloc că Melanie o să vină iar la bord?

Nu pune mâna!

Bine.

Ce grupă de sânge ai?

E un test.

Am trecut?

Încă nu.

Anestezie locală.

Așa.

Vreau o probă de țesut.

Dacă vrei să te bagi,

ăsta e prețul.

Bine. Uită-te într-o parte.

Nici gând.

Bine.

Începem.

Ești pregătit?

Bine, ești la jumătate. Te-ai apropiat mai mult decât ieri.

Jupiter, nu! Spune-i tu.

- Jupiter, nu! - E în regulă.

Primitor.

Mersi.

Nu se vede nimic afară.

- Locomotiva. - Eu sunt. Cu ce vă ajut?

E Till. Ce să-i spun?

Ne descurcăm, să fie pe fază.

Ne descurcăm. Rămâi la adăpost.

Ești sigură?

Pot să ajut cu orice.

Nicio grijă.

Bine. Știi unde mă găsești.

Cred că vom trece împreună peste asta.

Perfect.

- Ai jocuri de societate? - Nu le sufăr.

Dar am un grepfrut, trei portocale...

Asta.

Eu nu mai beau,

dar pot să-ți prepar ție ceva.

HV-348 e în regulă.

Toate bune până acum.

Epuratoarele își fac treaba.

HV-347 e în regulă.

Bine.

Hai să discutăm.

Ar trebui să ajut să coborâm din tren.

Cum s-o fac dacă mă cac pe mine de câte ori latră un câine?

Au mai rămas vreo trei câini, așa că... schimbă-ți pantalonii.

Haide! Glumesc.

Așa. Gin Martini.

Un strop de vermut și o singură măslină.

- Noroc! - Noroc!

Am auzit că te pricepi la grădinărit.

Încep să-mi amintesc.

Multe, mai exact.

Amintirile dinainte de Îngheț.

Călătorii, servicii în toată lumea.

Regatul Unit. Reactoare în România. Canada. Și-apoi, Coreea de Sud.

Eu n-am călătorit deloc până să mă urc în tren.

Mă rog, eu fugeam de mama.

Eram convinsă că o să am o familie pe veci,

iar, în reactor, mi s-a părut că era karma mea

să-mi sfârșesc zilele într-un hău întunecat.

Dar nu s-a întâmplat... nu-i așa?

Faci parte din acest tren magnific.

Climatizarea face față, absorbția e normală.

Căldura. Calitatea aerului e în limite normale.

Mult zgomot pentru nimic.

Deci nu ne mai trebuie.

Hai, Alex. Nu ies deloc.

- La revedere! - Bine, Willy, gata cu excursia.

Bine.

Bună! Treceam prin zonă. Ești bine?

Chiar e așa de otrăvitor afară?

Nu e niciodată ușor, nu, scumpo?

Mi-o tot imaginez pe mama acolo cu mama lui Alex.

Știu că nu e acolo, dar nu pot să nu mă gândesc.

Poți să te gândești la ce vrei tu.

Știi ce fac eu? E aiurea.

Ce?

Mă trezesc dimineața și îmi spun:

"Anne e în dulap."

Știu că nu e și că o să fiu dezamăgit,

dar... tot mă uit în dulap.

Dau hainele la o parte.

Hei! Anne?

Mă uit sus... Mă uit jos.

Anne?

Nasol, tată. Nu e acolo.

Nu-i așa? Apoi ce se întâmplă?

Mă întrerupe ceva.

Tu.

O bășină, un sforăit sau dormitul până târziu.

- Și știu... - Ce?

Spun și eu ce se întâmplă.

Dar știu că, dacă tu mai ești aici,

mai e și ea.

Așa că mă fac că-i fac o cafea și-mi văd de treabă.

E liniște aici fără ea.

- Prea liniște? - Tată.

Nu, nu ne place liniștea.

- Știi ce e asta? - Tehnologie depășită?

Da, tehnologie depășită care o să-ți zguduie lumea în ritm de rock.

- Tată, nu, te rog... - Nu, fără d-astea.

- Tată, te rog... Nu... - "Pornește-l." Bine, o fac.

Un cântec frumos.

Simțeam pe-atunci

N-aveam de unde să știu

Frunze căzute peste noapte

Cine știe unde zboară?

Libere ca...

- Haide! Așa! - Bine.

Mor de frică.

Inginerii zic că e în regulă.

O să dureze doar câteva ore.

E ceva în neregulă.

Wilford n-avea de unde să știe despre asta. Îl cred.

Dar nu înțeleg de ce ne pune să ne ducem după Melanie.

S-a plictisit. Vrea să fie important.

Probabil.

De-aia l-am trimis înapoi la zdup.

Măcar nu mă mai gândesc la ale mele.

Înlocuiești criza personală cu una colectivă.

Nicio grijă, mă întorc la a mea.

Mersi că m-ai primit, Bess.

"Primit"?

Încă nu ești "aici".

Îmi mai faci unul?

Respiră.

- Nu vreau s-o fac. - Știu.

N-am niciun drept s-o spun,

dar te refugiezi des în băutură.

Ai dreptate, n-ai dreptul s-o spui.

Fiecare face față în felul său.

E normal să construiești o fortăreață în jurul tău.

Da.

Sigur.

Bine.

Bine.

E în regulă.

- Bine, și-acum ce urmează? - Închide ochii.

Respiră.

Ești în siguranță acum.

Ești în siguranță.

Departe de cerul portocaliu

și privirea furioasă.

Poți să-ți întorci privirea spre soare

și să-l lași să topească gheața în care ești zidită.

Întoarce-te la esența ta.

Sunt putredă.

Du-te acolo.

Sunt crudă. Sunt bigotă.

Sunt violentă!

Întoarce-te acolo.

Doar îmi fac treaba bine.

Ești mândră de asta?

Ți-ai scos uniforma.

Ai renunțat la ce erai ca să lupți pentru ce e drept.

- Te-ai schimbat. - Oare?

Oare?

Te-ai schimbat.

Am făcut atâtea lucruri, Audrey...

Ce-am făcut nu mai poate fi schimbat.

Poate că trecutul tău e putred, dar nu și esența ta.

Te văd, Bess.

Simte soarele, lasă-i căldura să pătrundă... până la eul tău adevărat.

Deschide ochii spre ceva nou.

Ești sigură?

Nu pățim nimic. Mulțumesc.

Măi, măi.

Ce zi aglomerată!

Vreau să-ți prezint pe cineva.

Da. Bună!

E strălucitoare.

Și tu, la fel.

- Mulțumesc. - Pot s-o țin și eu?

Ultima oară când i-am dat-o cuiva n-a mers prea bine.

Sunt convins că eu ți-am câștigat încrederea, Zarah.

La cât sunt de implicat...

- Bine. - Mulțumesc.

Ce dulce ești!

Mi-era dor de discuțiile noastre.

Sunt convinsă.

Sunt curios.

Văduva Headwood i-a făcut vreun test?

Adică dacă am băgat-o în sas?

Așa, ca chestie...

Mămica a văzut vreun efect al intervenției noastre?

Mă întrebi dacă îi plac cumva cuburile de gheață?

O să ne surprindă pe toți. Nu-i așa că o s-o faci?

Talente ascunse, ca ale mamei tale.

Ia-o.

Singurul meu talent pare să fie ghicitul în frunzele de ceai.

- O ții? - Da.

Așa...

Cred că m-am prins.

Melanie.

Toți așteaptă un salvator.

Dar e o opțiune imprevizibilă și crezi că va provoca discordie.

Nu vezi cu ochi buni actul meu de bunăvoință.

Eu n-am făcut altceva decât să prezint faptele.

Nu-s dovezi că trăiește.

Simți mirosul?

Nivel ridicat.

Javi...

Drace!

Ben, avem o concentrație mare aici.

Da, văd, Javi. Cred că e un epurator.

Bine. Trebuie să verificăm epuratoarele.

- Gata? - Da.

Trage un filtru. Hai!

Nu-i a bună.

Ben, epuratoarele s-au corodat complet.

Trebuie sigilat capacul.

Alex, fii cu ochii pe supape.

Se împrăștie? Ce se întâmplă?

Verific gurile de admisie.

Javi, intră aer. Nu e sigilat.

Dacă nu-l oprim, se va răspândi în tot trenul.

Pune-ți echipamentul și du-te!

Asha e cu Ruth. Zi-i să vină.

- Bine. - Javi, verifică admisia exterioară.

Am verificat-o.

Te ajut eu.

Te ajut eu.

Gata. Te-am luat.

Sykes, respiră.

Hai, trezește-te!

Respiră.

Ești bine.

Respiră.

Se împrăștie la Păsări și Acvacultură.

Ben, dacă nu oprim asta,

o să pierdem toate resursele.

Se duce spre Sec-Ag. Trebuie să oprim răspândirea.

- E bine? - Sunt bine.

Nu se închide gura de admisie, trebuie închisă manual. Hai!

Gata, Ben. Am intrat.

Trapa de acces e în spatele filtrelor.

Spre capătul unității.

Uite-o. Scoatem astea, da?

Ia-l pe ăla.

Mamă, ce de fum!

În regulă.

Perfect. Admisia e în unitatea de dedesubt.

Recepționat. Da, am văzut-o.

- Ai o rangă? - Caut. O clipă. Poftim.

Bine. Mersi.

E prea îngust. Eu și Asha nu putem intra cu echipamentele.

- Ben, putem intra altfel? - Nu. Doar așa.

Trebuie să-mi scot costumul.

Layton, nu e o variantă.

Dacă ți-l scoți, ești mort în câteva minute.

- Ben, n-avem de ales. - Layton, nu ți-l scoate!

Andre?

Layton?

Asha... Nu...

- Intru. - Asha... Nu!

Andre, n-avem timp, da?

Nu, Asha!

Asha, nu!

Ben, a intrat!

A intrat Asha.

Bine. Puțin mai în față o să vadă admisia în stânga.

Canalele de ventilație sunt acționate servoelectric.

Servocomenzi în față! Admisie pe stânga!

Haide!

- Rangă! - Imediat.

Poftim!

Hai!

Asha?

Hai...

Hai, Asha!

Admisie închisă.

Flux în sens invers cu aer intern.

Asha, ai reușit. Întoarce-te!

Întoarce-te!

Hei, nu! Asha?

Asha, uită-te la mine!

Uită-te la mine. Întoarce-te! Dă-mi mâna.

Nu... Vino încoace! Hai!

Asha! Uită-te la mine! Vino aici!

Hai, Asha, ridică-te!

Du-te...

Ajută-i pe oameni să-și găsească un cămin.

Așa cum ai făcut cu Codașii. Așa cum ai făcut cu mine.

Nu.

Asha! Uită-te la mine!

Povestește-mi despre Noul Eden.

Asha, nu pot. L-am născocit. Hai!

Nu, descrie-mi-l.

Hai, te rog, Asha. Hai.

- Nu, hai! - Spune-mi cum arată, te rog.

Dealuri cu pante line până la țărm.

Erau mulți arbuști mici...

Spinoși, de-un verde șters...

Copaci aproape de plajă...

Și... simțeam mirosul.

Da, simțeam mirosul.

Vanilie și piper.

Se auzeau briza și bâzâitul insectelor.

Iar soarele...

Asha, soarele...

Închide ochii... și întoarce-te spre soare.

Îți încălzește tot corpul.

Până în măduva oaselor.

Asha, ai reușit.

Contribuția ta e apreciată.

Te sunăm când suntem gata.

- Ce-a fost aia? - Da.

Nu te privește. Hai, du-te!

Răbdare.

Da, o să vină și vremea ta.

Da. Bine.

Ne lași puțin singuri, te rog?

Ești bine?

A luat o hotărâre pe loc, Andre.

Una curajoasă.

A zis să mergem mai departe.

Are dreptate. Mergem.

Noul Eden, Ruth.

O să ajungem acolo.

Hai!

Cum te simți?

Mai bine.

Mulțumesc.

Pasageri, obligația de adăpostire a fost ridicată. Sunteți liberi.

Vreau doar să dorm.

Și eu.

Ar trebui s-o vedem acum.

Uite!

Măiculiță!

Ea e.

Subtitrare: Retail

Vă rugăm să evaluaţi această subtitrare la adresa www.osdb.link/amb75 Ajuta alţi utilizatori să aleagă cele mai bune subtitrari