Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Ajutor!

Ajutaţi-mă!

Ajutor!

Ajutaţi-mă!

Ajutor!

INSULA FUERTEVENTURA

SEPTEMBRIE 2014

Sync BD 24 fps: killyou

Oare sunt un om bun?

Merit efortul pe care îl faci pentru mine?

În tot acel timp,

mi-am dat seama de câte ori trebuia să le fi cerut iertare celor dragi.

De ce?

Dacă trebuie să-ţi ceri iertare prea des,

poate că tu greşeşti.

Nu?

Bună!

Mai suntem împreună?

E cald.

Nu mi-ai adus apă.

De ce m-ai adus aici? Ca să te uiţi la mine?

Amintiri?

Am avut o relaţie complicată cu un pescăruş, când am fost aici.

Am avut o relaţie complicată cu toate,

pescăruşii, mareea,

gunoaiele.

Sunt lucruri pe care nu le-am spus nimănui.

Vezi stânca aia?

Acolo mi-am petrecut mare parte din timp, înnebunit de sete.

- Voiam doar... - Nu-mi vorbi despre suferinţa ta, Álvaro!

Bine, să schimbăm subiectul.

Cine era tipul de la petrecere?

- Un prieten. - Un prieten special.

Ţi-am vorbit de multe ori despre el, dar nu-ţi aminteşti.

E marinar.

S-a întors pe mare, după petrecere.

Şi?

Şi e gay.

De ce m-ai adus aici?

Încă nu ştiu.

Îmbătrânesc, frate.

S-a terminat pentru mine.

Ce anume?

Asta.

Bucură-te cât mai poţi, puştiule!

E polivalent, bun la orice.

Plec.

Am cunoscut pe cineva.

Măi să fie! În sfârşit, ţi-ai recunoscut orientarea!

Şi... cum îl cheamă pe norocos?

E canadiancă.

I-auzi! Nu sunt valuri în Canada.

Renzo, cred că trebuie să ieşi mai des.

O cheamă Denise.

Vorbeşti serios?

Te credeam un spirit liber. Ce s-a întâmplat?

Vârsta.

Maturitatea târzie... Ce ştiu eu!

Cineva trebuie să aibă grijă de mine, când voi fi prea senil s-o mai fac eu.

Haide... Arată bine, nu?

Foarte bine.

Bunicul Nelo se aşază la casa lui.

Nu-mi vine să cred!

Bravo ţie!

Noroc!

- Noroc! - În cinstea ta!

Prietene...

Nu te bucuri pentru mine?

Ba da, sigur.

Ştii că o să-mi fie dor de tine!

Eşti foarte tăcut.

Din cauza lui Nelo?

Prietenul tău bun te părăseşte.

Yaiza...

Ce?

- Lasă, nu contează. - Spune-mi!

Ona.

Aşa se numeşte ceva ce scufundă vapoare şi creează tsunami.

Eu mi-aş lua gândul de la ea.

Eu, în schimb... Yaiza.

E numele cuiva care vrea doar sex, să se distreze, să te facă să râzi.

Tu nu eşti ciudat.

Ai clasica problemă... Nu poţi avea şi libertate, şi iubire în acelaşi timp.

E imposibil.

Eu am ales libertatea. Deocamdată, mi-e bine.

Sper să nu am ţâţele prea fleşcăite, dacă mă răzgândesc vreodată.

Libertate sau iubire, ştii deja.

- Nu le poţi avea pe toate. - Eu le vreau pe toate.

- Salut, Pedro! Ce faci? - Ce faci, tipule?

Ţine!

Mai suntem împreună?

- Ona, nu te bucuri să mă vezi? - Eşti beat.

- Calmează-te, bine? - Cine eşti?

- Ţi-am spus să... - Nu-mi spui tu nimic. Ţine-ţi gura!

Álvaro!

Vreau doar să vorbesc.

Daţi-mi drumul!

Sunteţi un cuplu drăguţ.

Mă invitaţi la nuntă?

M-ai umilit în faţa tuturor prietenilor noştri.

Ai făcut-o de oaie, Álvaro. Rău de tot.

Incredibilul Álvaro sau Idiotul Álvaro.

Niciodată nu ştiu peste care dau.

Ce e?

Nimic.

A fost bine, nu?

E plăcut să ştii că există cineva mai prost decât tine.

Ai grijă cu fata aia, o distrugi.

Nu-mi ţine predici, Nelo!

Am deja un tată. Şi nici el nu-mi ţine predici.

Relaxează-te, tipule!

Te afli pe una dintre cele mai frumoase insule din lume.

Ce pula mea ai cu mine?

E din cauza lui Denise?

Pentru că eu am o iubită nouă, iar tu rămâi...

Álvaro şi tăcerea lui dramatică.

Ai putea profita că eşti beat ca să fii sincer, nu?

Prea bine. Ne-am făcut planuri.

Noi doi ne-am făcut planuri, aşa-i?

Da.

Urma să facem surfing pe jumătate de glob.

Şi să călărim femei, pe cealaltă jumătate.

- Exact. - Chiar vorbeai serios?

O iubesc, frate.

N-am ce-i face. Sunt îndrăgostit ca un puşti de 15 ani.

Şi mai e ceva.

O să fiu tată.

Băga-mi-aş pula...

Un Nelo mic, cu accent de Québec.

Cu barbă, cu placă de surf...

Îţi vine să crezi?

Atunci, ne luăm rămas-bun, nu?

Păi... există avioane.

Vino şi stai un timp în Canada!

Vei fi animalul nostru de companie timid şi tăcut.

Până la urmă, Fuerteventura nu pleacă nicăieri.

Asta aşa e.

Aşa e.

Să faci surfing pe jumătate de glob...

Pare una dintre dorinţele care nu se îndeplinesc.

Unde pleci?

MULŢUMESC

Indonezia, dus-întors.

O casă pe Lombok, opt săptămâni.

Uneori, planurile se realizează.

Futu-i, frate...

- Vino! - Nu mă atinge!

Vino!

Te-am dezamăgit. Iartă-mă.

Nu m-ai dezamăgit. E mult mai rău.

Te-ai îndrăgostit, ticălosule.

- Îţi miroase respiraţia ca naiba. - Şi ţie, la fel.

Ce fac eu acum cu tine?

Cu mine, nimic.

Bucură-te de o lună de miere de opt săptămâni, cu iubita ta.

Nu, Álvaro...

Nu le vreau.

Era planul tău.

Sunt doar bani.

Ne vedem la reflux.

Frumos.

Aveţi trei mesaje.

Álvaro, ce faci? Sunt Saúl.

Regret dacă e prea devreme, dar am o veste bună.

Şefii au acceptat să studieze propunerea ta pentru apartamente.

Li se pare o idee fantastică.

Nu e un da, însă... e un da.

Sună-mă şi discutăm.

Sau mai bine luăm masa împreună, când te întorci la Madrid?

Faci cinste... ce dracu'!

Cum te-ai simţit azi-dimineaţă, asule?

Înainte să plec, vreau să mai prindem nişte valuri.

Sună-mă când vrei! Ştii, când eşti pregătit.

Bună, frăţioare! Ce mai faci?

E sâmbătă, îmi închipui că fugi de turişti

într-unul dintre locurile misterioase pe care numai tu le ştii.

Iar dacă azi e sâmbătă,

ieri a fost vineri, 5 septembrie 2014.

Ai rasolit-o!

Nicio grijă,

voi împlini iar 34 de ani la un moment dat şi vei putea să mă feliciţi.

Am vorbit cu mama, îi e dor de tine.

Ştim că ai dispărut ca să te regăseşti şi alte alea.

Dar ai putea să mai suni şi tu, nu crezi?

Tata se simte mai rău, e mai slăbit.

Nu-i prieşte căldura.

Dureri, nervi... ştii şi tu.

Ei bine, asta e tot.

Ştiu că nu-ţi place să stai la taclale. Te iubesc, puştiule!

Mi-e dor de tine.

Vine fluxul.

Ştiai că, dacă mori,

prima dată îţi devorează ochii?

Asta nu-i cel mai rău.

Nici măcar nu trebuie să fii mort.

Dacă ei cred că eşti mort, iar tu nu te poţi apăra, te atacă.

Nenorociţii ăia atacă.

Plecaţi odată! Nu-i nimic de văzut aici!

Nici nu era atât de greu...

Mi-e sete.

Te uiţi la mine.

Ba nu!

Pot să continui?

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt.

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă.

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt.

Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt.

Nu-mi place sângele, pe bune.

Nici să-mi vorbeşti despre pescăruşi care vor să-ţi mănânce ochii.

Vreau doar să fii o dată sincer cu mine.

- Îţi povestesc ce s-a întâmplat. - Ştiu deja.

Ce caut aici?

M-ai adus cu un motiv. Vreau să-l ştiu.

Acum doi ani, m-ai dus la cină la dune, mai ştii?

Mi-ai spus că o să vedem nu ştiu ce stele.

Luna nouă.

Da, ce ştiu eu! Ce-mi spui tu mereu, ca să-mi suceşti minţile.

Eram terminată.

Iar a doua zi, la prima oră, aveam şedinţă la hotel.

Muream de somn.

Dar ţi-am ţinut isonul.

Iar eu te-am dus în capătul opus al insulei.

Nu m-ai auzit,

dar cred că, jumătate din drum, am sforăit cu capul sprijinit de geam.

Te-am auzit.

Când mi-ai spus că trebuie să traversăm deşertul ăla nenorocit de dune,

era să te sugrum.

M-ai păcălit.

Scuze. Planul meu era perfect.

O cină la lumina lumânărilor, dincolo de ultima dună.

O cină la lumina lumânărilor, dincolo de ultima dună şi sub luna nouă.

În timp ce mâncam,

când mă uitam la lumânarea aia aprinsă, mi te imaginam cum pui la cale totul.

Să mergi la dracu'-n praznic ca s-o aprinzi.

Dacă îmi cereai în seara aia să ne aruncăm de pe o stâncă,

o făceam.

Nu mai sunt îndrăgostită, Álvaro.

De mult încerc să nu te mai iubesc.

Cred că am reuşit.

Libertate sau iubire, ştii bine.

Nu le poţi avea pe toate.

PUTEREA PREZENTULUI

Ajutor!

Ajutor!

Ajutaţi-mă!

Ajutaţi-mă!

Ajutor!

Şi durerea de burtă?

Spasme musculare.

Aveam hemoragie internă.

La fiecare mişcare, simţeam cum se înfig în mine oasele rupte ale bazinului.

Practic, corpul îmi spunea să nu mă mai mişc,

dacă nu vreau s-o mierlesc.

Şi apoi?

Spasmele se tot repetau.

Începeam să mă extenuez.

Urletele alea erau sinistre.

Vine fluxul.

Ar trebui să te grăbeşti.

Nu poţi muri la comandă!

Înaintam câţiva metri,

aveam un spasm,

mă scufundam.

Urlam, înghiţeam apă şi...

urcam iar şi scoteam capul din apă, să respir.

O dată,

apoi încă o dată şi încă o dată...

Până când am decis să renunţ.

Mi-am luat rămas-bun de la toţi.

Şi de la tine.

Şi ţi-am cerut iertare.

Pentru ce?

Pentru tot.

Nu se pune.

Erai pe cale să mori. Trebuie să fii mai concret.

Totul e totul.

Ştiu despre ce-i vorba aici.

Vrei să spun eu ceea ce nu eşti tu în stare să spui. Nu?

De asta mă aflu aici.

Iertare pentru ce?

Fiindcă ai fost un idiot, în general? Fiindcă m-ai înşelat?

Fiindcă ai uitat să-mi spui că nu eşti îndrăgostit de mine?

Un detaliu neînsemnat...

Fiindcă m-ai făcut să pierd doi ani din viaţă?

Eşti iertat.

Chiar şi aşa...

cred că te-ai întoarce la mine, dacă ţi-aş cere-o.

Dar n-o vei face.

Nu ştiu ce s-a întâmplat acolo, jos.

M-am simţit foarte trist.

Şi mi-era frică...

să fiu singur.

Mi-e frică să fiu singur.

Mereu mi-a fost.

Nu pe mine mă cauţi.

Vom începe amândoi de la zero,

departe de golfuleţul ăsta.

Ai atâtea lucruri de spus, atâtor oameni...

Dar, pentru asta, trebuie să trăieşti.

Să începi de la zero. Adu-ţi aminte de asta, când mă vezi.

Şi scoate-mă din mintea ta!

N-ar trebui să te ridici! Te va durea.

Ai grijă la pescăruşi!

Ona!

Ona!

Ona!

DUPĂ 24 DE ORE DE LA ACCIDENT

Ajutor!

Nenorocitule!

Nenorocitule!

Frumos.

Doamne! Dumnezeule!

Alo!

Alo!

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Nenorocitule!

Întoarce-te, dacă ai curaj!

Mănâncă peştii tăi nenorociţi sau ce căcat mănânci tu!

Eu încă trăiesc!

Trăiesc.

- Mamă, tată! - Bună, scumpule!

Am avut un accident. Am nevoie de ajutor!

- Ascultă... - Am căzut de pe o stâncă.

Am şoldul fracturat, nu pot să merg.

Desigur, tu vrei multe, dar, dacă o ţinem tot aşa...

Puteţi să tăceţi şi să mă ascultaţi puţin?

Mamă, mă poţi asculta şi tu o dată?

Când...

Când te întorci la Madrid,

să ne suni înainte.

Avem o surpriză pentru tine...

Vă iubesc.

Te iubesc, tată.

Cred că nu ţi-am spus niciodată asta.

Au trecut anii,

şi nu ne-am spus asta niciodată.

Bună, surioară!

Ai văzut că vorbesc cu mama şi cu tata, cum voiai?

Ai obţinut ce voiai.

Dacă rămân aici, voi muri.

Am halucinaţii.

Fiindcă mor de sete.

Am încercat să-mi beau propria urină, dar...

era plină de sânge.

Álvaro! Haide!

Haide! Ce mai aştepţi?

Haide!

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Nu vrei să mori.

Măi să fie...

Mi se făcuse dor de tine.

Cum a fost ziua ta?

Eu stau aici, pe plajă, să mă bronzez.

Văd că ai adus întăriri.

Ce nenorocit eşti!

Plecaţi odată! Nu e nimic de văzut aici!

Ajutor!

Nu e uşor să accepţi că vei muri...

complet singur.

Mi-era atât de frică să mor aşa, cu sufletul plin de remuşcări...

Nu voiam să fiu amintirea toxică a nimănui.

Mi-ai spus că te-ai îndrăgostit,

că o să fii tată.

În loc să mă bucur pentru tine,

am simţit invidie.

Eram invidios pe o fată...

pe care n-o cunosc

şi care cu siguranţă e încântătoare.

Şi pe un copil care nici măcar nu s-a născut.

Dacă seamănă măcar un pic cu tine,

va fi minunat.

Un Nelo mic,

cu barbă şi placă de surf.

Nu pot să fiu aşa.

Un egoist nenorocit şi un orgolios.

Ştii de câţi ani nu mi-am mai îmbrăţişat tatăl?

Şi îl iubesc.

Îl iubesc enorm!

Dar, din cauza orgoliului,

anii trec,

iar eu nu-l îmbrăţişez, deşi îmi doresc nespus.

N-am fost niciodată îndrăgostit. Doar mă cunoşti, Nelo!

Ţin la Ona fiindcă e perfectă.

Ar trebui să fie interzis să nu fii îndrăgostit de o asemenea persoană.

Dacă ea nu a reuşit, nu va reuşi nimeni.

De asta cred că...

a venit ea să mă salveze.

Dar nu din acel golfuleţ,

ci de mine însumi.

Trebuie să o las să plece.

Chiar dacă mi-e greu.

Acum înţeleg, Nelo.

Am învăţat că pot să fiu singur...

şi să supravieţuiesc.

EPOCA BRONZULUI

Da?

DUPĂ 48 DE ORE DE LA DISPARIŢIE,

A FOST SALVAT LA DOI KILOMETRI DE ŢĂRM.

Spune-i ceva eului tău din viitor.

Trăiesc.

Subtitrare: Retail

Sync BD 24 fps: killyou