Original subtitles

ULTIMA DORINŢĂ. TESTAMENT

LĂSAT NEPOTULUI MEU SHAGGY

Te sperii eu Scooby-Doo

Şi pe Shaggy înainte să termin

Asta voi face

Eu sperii spiriduşi fantome şi strigoi

Bufniţe care ţipă sau lilieci

Adulţi şi chiar copilaşi

Îmi sperii chiar şi pisica mea

Dar un lucru mă înspăimântă

Atât de tare

Sper să nu-i mai văd niciodată pe fraţii Bau Bau

BAU

SCOOBY DOO ŞI FRAŢII BAU BAU

Foarte înfricoşători şi legendari

Fraţii Bau Bau

Acei lăudăroşi

Dar mai ales fantomatici

Fraţii Bau Bau

Eu sunt o biată vrăjitoare

Mi-e atât de frică că tremur şi ţip

Ăsta-i un grup de care vreau să scap

Fraţii Bau Bau

Foarte trăsniţi, foarte înfricoşători

Fraţii Bau Bau

Fraţii Bau Bau

Fraţii Bau Bau

Fraţii Bau Bau

Ce zonă frumoasă a ţării! Sudul e minunat, nu-i aşa?

Sigur că da.

Cât mai este până la noua ta casă, Shag?

N-ar trebui să fie prea departe. Nu, Scoob?

Să vedem...

Nu te mai prosti, Scooby!

Cât mai este până la drumul spre Beauregard?

Caut. Caut... Hartă afurisită!

Să te ajut, unchiule Scoob.

Hai! Unde e drumul Beauregard?

Bine...

Am găsit.

- Aici este. - Bine, aici este.

Vai! Eşti sigur că ăsta e drumul bun spre Beauregard, Scoob?

Da, aşa cred.

Imaginează-ţi cum e să moşteneşti o întreagă plantaţie în sud.

Să vedem...

DRUM ÎNCHIS

Se pare că am lovit ceva.

Cred că ne-am pierdut.

Ajută-mă să scap de aici, Scrappy.

Mulţumesc mult. Acum să privim harta aia, Scoob.

Scoob?

Unchiule Scooby, unde eşti?

Sunt aici.

- Cum ai ajuns acolo? - Nu ştiu.

Unde e harta?

E aici.

Acum ne-am rătăcit de tot. Ce poate fi mai rău?

Poate să plouă.

Vorbind de lucruri ciudate...

Fii atent! Un monstru!

- Nu! Tu şi monştrii tăi... - Nu văd niciun monstru acolo.

Acum cineva trebuie să iasă afară şi să împingă.

- Hai, unchiule Scoob! Să mergem! - Nu.

Dacă sunt monştri acolo, sunt sigur că le poţi face faţă.

Da. Nu mă tem.

Gata, băieţi. Când spun "hei-rup", să împingeţi.

Sunteţi gata?

Da. Nu-i aşa, unchiule Scoob?

Gata, băieţi. Hei-rup!

Staţi puţin!

Ajunge, Scoob. Linişteşte-te.

Unchiule Scooby, cât eşti de puternic!

Hei!

Scooby, lasă-mă în pace!

Trage maşina pe marginea drumului, căţeluşule.

Căţeluşule!

Trebuie să renunţ la tura de noapte.

- Care e problema? - Problemă? Nu e nicio problemă.

Doar o cale de a aborda autostrada

într-un mod total absurd şi iresponsabil.

- Arată-mi carnetul de conducere! - Da, domnule.

Din afara statului? Ce faceţi aici, băiete?

Căutam plantaţia Beauregard şi ne-am rătăcit.

Nu mai locuieşte nimeni la conacul Beauregard, de la moartea colonelului.

De ce vă duceţi acolo?

Colonelul a fost unchiul meu şi mi-a lăsat mie plantaţia.

- Ţie? - Îmi puteţi spune cum ajung acolo?

Da, e mai înainte. Dar vreau să-ţi spun ceva, băiete.

Cel mai bine ar fi să te întorci acum acasă.

E apelat şeriful Busby.

Unii spun că acel loc e bântuit.

Bântuit?

Ai spus bântuit? Doamne!

E apelat şeriful Busby. Unde eşti, Rufus?

Sunt la datorie. Ce vrei?

Avem o problemă mare la nodul de cale ferată.

Un tren cu animale de circ a deraiat,

iar animalele aleargă peste tot în libertate.

Doamne! Vin imediat.

Gândiţi-vă la ce v-am spus.

E mai bine să vă întoarceţi acasă. Plantaţia aia e plină de stafii.

Vai! Sper că şeriful se înşală în privinţa stafiilor.

- Da. - Şi sper că are dreptate

când spune că ăsta e drumul spre plantaţie.

Nu. E o fundătură.

Asta a pus capac. Ne întoarcem acasă.

Stai, Shaggy. Uite!

- Drumul continuă. - Da. Dar uite unde duce!

Drept într-un cimitir.

Doamne! Nu e interesant, unchiule Scoob?

Ba da.

Voi doi fiţi cu ochii în patru după conacul Beauregard.

Sper să apucăm să vedem stafii autentice, cum a spus şeriful.

- Nu! - Nu vorbi aşa, Scrappy.

Nu există stafii.

Păcat. Atunci călăreţul ăsta fără cap de aici e un impostor.

O stafie!

Plecaţi! Înapoi! Plecaţi de aici!

M-am săturat. S-o tăiem chiar acum!

Priveşte în faţă! L-am găsit! Acolo e casa ta, Shaggy.

Nu-mi pasă. N-o vreau.

Nu! Momentul ideal să se înece motorul.

Plecaţi de aici!

- Deschide-te! - Lăsaţi-ne să intrăm!

Să spargem uşa, băieţi!

De două ori vai!

Sper ca tu şi partenerii tăi să vă simţiţi bine aici, stăpâne Shaggy.

- Tu cine eşti? - Sunt Farquard.

Slujitorul colonelului în aceşti 60 de ani şi proprietarul acestui loc.

Din păcate, nesăbuitul a hotărât să-ţi lase totul ţie.

Inclusiv bijuteriile familiei. Aşadar, sunt în slujba ta.

- Bijuteriile familiei? - Ce bijuterii?

Ce bijuterii?

O avere de milioane, ascunsă undeva aici, pe proprietate.

Să nu-mi spui că n-ai auzit de comoara familiei Beauregard!

Nu ştiu cine pare mai nebun. Farquard sau colonelul din tablou.

Vorbind de colonel, seamănă cu...

- Cu stafia? - Da!

Nu te teme, nu te va răni. Stafiile nu pot răni pe nimeni.

Dle colonel, unde vă sunt bunele maniere? Aşa vă trataţi oaspeţii?

Chiar dacă locul lor nu e aici şi chiar dacă vor să-mi ia comoara?

Comoara ta? Ascultă, ochi bulbucaţi,

dacă sunt bijuterii aici, îi aparţin lui Shaggy.

Nu contează, Scrappy. Dle Farquard...

- Cred că vom pleca acasă. - Dar, Shag...

Da, trebuie să plecăm.

Cred că motorul nu mai e înecat, aşa că...

- Hai, Scoob. Dă-mi drumul! - Nu.

Scooby-Doo, ce e cu tine? Deschide uşa!

- Nu. E un monstru acolo. - Monstru?

Şerif Busby, intră!

Am venit să vă spun să fiţi atenţi Ia o maimuţă scăpată de la circ.

A fost văzută venind în direcţia asta.

Cine era? Monstrul?

Nu, era şeriful. Termină, Scoob. Nu există niciun monstru.

- Nu. Nu vreau. - Eşti un papă-lapte.

Dar sunt un papă-lapte în viaţă.

- Bună, dle şerif. - Văd că te-ai descurcat, băiete.

Nu m-ai luat în seamă când ţi-am spus să nu rămâi aici.

- Ei bine... - Da, dle şerif. Stăm aici.

- Vom găsi bijuteriile Beauregard. - De ce să faceţi asta?

Legenda despre bijuterii e bună de adormit copiii.

Dacă vedeţi maimuţa aici, să mă anunţaţi imediat.

- Bine, dle şerif. Dar degeaba. - Cum adică, degeaba?

- Trebuie să prindem maimuţa. - O să vedeţi că n-o să puteţi.

- E o stafie. - O stafie?

- O stafie? - Da. O stafie.

Scooby, ce faci... Ce e cu tine?

E un monstru acolo.

Nu fi ridicol! Ce fel de monstru?

- Imită maimuţa evadată. - Adică stafia-maimuţă.

O să vedem ce fel de stafie este.

Stai pe loc! Şi ridică mâinile spre tavan.

Spre tavan, am spus!

Maimuţo, vrei să ridici braţele

sau încep să mă folosesc de pistolul Magnum?

Nu poate ridica braţele, dle şerif. E împăiată.

Nu mă interesează cât mănâncă. Nu va sfida un poliţist.

Nu înţelegi, dle şerif. E Bimbo.

Nu mai e în viaţă.

Poftim? De ce nu mi-ai spus aşa?

De când a împuşcat-o colonelul şi a adus-o aici,

spiritul ei bântuie aceste meleaguri.

E ridicol! Nu există stafii-maimuţă.

Văd că n-o să găsesc nimic aici.

Ajutor! Dle şerif, ajutor!

Lasă-mă în pace, câine tâmpit! Dă-mi drumul!

- Scooby-Doo, ce e cu tine? - Maimuţa e acolo. E în viaţă.

Termină cu asta! Maimuţa aia e o păpuşă.

Nu e singura. Ascultă-mi sfatul, băiete!

Pleacă din locul ăsta, cu moştenire sau nu.

Nu trebuie să mă convingi. Plecăm de aici.

Bine. Asta înseamnă că bijuteriile familiei vor fi ale mele.

Nu există nicio bijuterie. Mintea lui a luat-o razna.

Scoob, să ne despărţim! O clipă! Unde e Scrappy? Scrappy!

Scrappy-Doo, unde eşti?

Băieţi, sunt aici.

- Uitaţi ce am găsit! Inelul. - Ia te uită!

- De unde îl ai? - A căzut din buzunarul lui Farquard.

- Ar trebui să i-l dai înapoi. - Are un "B" pe el, de la Beauregard.

- Priviţi inscripţia din interior. - "Pentru nepotul meu, Shaggy. "

Nu înţelegi? Poate că există o comoară aici.

- Şi e a ta, Shag. - Nu-mi pasă.

Nu mai stau în casa asta a ororilor nici măcar 5 minute.

- Dar... - Mi-a părut bine să te cunosc,

dle Farquard, dar noi plecăm de aici.

Îmi pare rău că nu puteţi rămâne.

Nu! Maşina mea pare că se scufundă!

Doamne! Acum mă scufund şi eu!

Repede, Scoob. Vino!

Ajutor!

Prinde-te, Shag.

Bravo! Toţi se vor scufunda.

Ce supărător...

Fiindcă abia mâine o să găsim pe cineva să vă scoată maşina din noroi,

va trebui să petreceţi noaptea aici. Vise plăcute!

Noapte bună, băieţi.

Nemernicul de Farquard vrea să ne sperie cu o lumânare.

Nu e nimic. Las-o aşa. Nu apar stafii, dacă lumina e aprinsă.

- N-am văzut asta. - Nici eu n-am văzut asta.

Plecaţi de aici. Plecaţi de aici!

Doamne! Trebuie să plec de aici!

O clipă! Nu putem pleca până dimineaţă.

Dar cu toate spiritele astea... Ce o să facem?

Am o idee.

Să vedem... Exterminatori de furnici, exterminatori de gândaci...

Am găsit: "Exterminatori de stafii. "

- Exterminatori de stafii? - Da.

Scrie, "Scăpăm de orice stafie. Ultimele metode, lucrăm non-stop.

Oferta săptămânii, 3 stafii la preţul uneia singure. Fraţii Bau Bau. "

Termină. Trebuie să fie o glumă.

Ce avem de pierdut? Să-i sunăm!

Alo? Sunteţi Fraţii Bau Bau?

Avem o treabă pentru voi. Puteţi veni imediat?

Sigur, amice.

- "Mercy, mon-sewer". - Ce înseamnă "Mercy, mon-sewer"?

E un telefon franţuzesc. Amuzant, nu?

Da, foarte inteligent. Meeko, ce te reţine?

- Sunt înţepenit. - O să te scot eu.

Bună. Suntem Fraţii Bau Bau, la dispoziţia dv.

Când o să mă trezesc din acest coşmar?

Explicaţi-mi mai clar! Sunteţi exterminatori de stafii...

Aşa este. Fraţii Bau Bau. Dacă vă bântuie, le vânăm.

Nu vă supăraţi, dar şi voi păreţi stafii.

Sigur că suntem stafii. Doar stafiile pot prinde stafii.

În cazul nostru, e nevoie de trei.

Stafii vânători de stafii. Minunat!

Mulţumim mult, dar nu cred că avem nevoie

de alte stafii aici, în seara asta.

Asta a recomandat doctorul, amice.

Nu!

Vai, eu...

Spui că nu mă crezi? Vrei să te conving?

Bine. Shreako, dă-mi demonstratorul.

Cu siguranţă. Meeko, demonstratorul.

Demonstratorul. Să vedem!

- Nu-l găsesc. - Cum adică, nu-l găseşti?

Dă-mi şapca!

- Nu face asta! - Gura!

Mulţumesc.

Să vedem... Unde este?

E în ordine. Nu trebuie să vedem.

Iat-o! Stafia noastră de prezentare.

- Îi vedeţi pe fraţii Bau Bau în acţiune. - Bau!

- Fraţi Bau Bau, prindeţi stafia! - Am înţeles, Freako!

- Nu face asta! - Îmi pare rău.

Bau!

Scooby-Doo, opreşte-te!

Băieţi, am prins-o.

Ce se întâmplă aici?

Scooby!

- Am prins-o. - Nu, eu am prins-o!

Ajutor!

Fii atent jos!

Nu vă temeţi, băieţi! O să vă prindem.

- A fost amuzant. - Da? Vezi cât de amuzantă e asta.

Isteţ!

Ajutor!

Nu!

Uite-i! Scooby e în faţă, Shaggy şi Farquard

cu maimuţa şi Fraţii Bau Bau

vin în spate. Ocolind clubul,

Scooby e încă în frunte.

- Bună! - Bună.

Sunt Sadie May Scroggins. Sunt vecina voastră.

Mă întrebam dacă îmi puteţi da o ceaşcă de cafea.

- Daţi o petrecere? - Aşa se pare. Intră!

Te superi dacă intervin?

- Să ne distrăm! - Nu!

Eşti simpatic. Mă faci să dansez nebuneşte.

Cred că am exagerat puţin.

Unde eşti, drăguţule?

Ce cauţi pe o proprietate privată?

Nu a încălcat nicio proprietate, frate Billy Bob.

E noul nostru vecin, de pe plantaţia Beauregard. Nu e drăguţ?

Da, am moştenit locul ăsta de la unchiul meu.

Unchiul tău? Adică eşti rudă cu cei din familia Beauregard,

cu care noi, familia Scroggins, suntem în vrajbă de aproape 145 de ani?

Vrajbă? Vreau să spun, adică, nu chiar...

Mă bucur de cunoştinţă... Sigur că da.

- Alt membru al familiei Beauregard. - Beauregard?!

Vai!

De două ori vai!

Plecaţi de aici! Plecaţi de aici!

Ce mult aş vrea să pot pleca!

- Plecaţi de aici! - Da, domnule.

- Termină, Billy Bob! - E un Beauregard.

Nu-mi pasă. Îl găsesc drăguţ şi vreau să mă căsătoresc cu el.

Poftim?! Sora mea cea mică să se mărite cu un Beauregard? Niciodată!

Încearcă să mă opreşti!

La naiba! De ce a urmat cursul ăla de culturism prin corespondenţă?

Nu. Nu poţi? Doamne!

Spune-i şerifului să vină la casa Beauregard imediat ce îl găseşti.

Mulţumesc. Stafii... Arme... O nebună...

Trebuie să plecăm din casa asta de nebuni.

Nu putem fără să reparăm maşina, iar asta se va întâmpla dimineaţă.

Să căutăm indicii despre diamantele pierdute!

Aici nu e nimic.

Uşi!

Să lăsăm diamantele! Cum a spus şeriful, e o prostie.

Doamne, ce bine mi-ar prinde ceva să mă calmez!

De exemplu, nişte pui rece.

- E ceva înăuntru. - Hai, Shaggy. Deschide!

- Vreţi desert? - Sigur.

- Delicios! - Terminaţi!

Bună, amice! Suntem gata să prindem stafiile.

Lasă-le în seama mea. O să le umflu ochii şi buza.

Mai întâi, vă "umflu" eu capetele. Să ne apucăm de treabă!

Începem din pod.

- Care e problema ta? - Nu vreau să merg în pod.

- Mă tem de înălţimi. - Vino!

- Ce adunătură de tăntălăi! - Bine spus.

Mă întreb dacă maniacii ăia ne-au lăsat mâncare.

Poate că e îngheţată în congelator.

Îngheţată? Doamne!

La naiba! E doar gheaţă.

Stai, unchiule Scooby! Nu e doar gheaţă. E un diamant!

Pietre preţioase! Poate chiar există bijuteriiie acestei familii.

Mai e ceva aici. Pare să fie o scrisoare.

Scrie: "Dragă Shaggy, cunoscând apetitul tău,

m-am gândit că ăsta e cel mai bun loc să ascund mesajul şi bijuteria.

E doar o piesă din comoara

pe care am ascuns-o, ca s-o feresc de duşmanii mei.

Ca să găseşti alt indiciu despre locul unde e ascunsă, du-te afară.

Apoi caută partea din casă cu genunchiul afară. "

- Genunchiul? - Nu înţeleg.

Nici eu nu înţeleg, Scoob, dar să mergem afară!

Să mergem afară şi să vedem ce găsim!

Vedeţi ceva ce seamănă cu un genunchi?

Nu.

Voi verificaţi în partea aia, iar eu mă duc aici. Fiţi atenţi!

Da. Hai, unchiule Scoob!

Iartă-mă, unchiule Scoob.

E în ordine.

- Îmi pare rău. - E în ordine, micuţule.

Micuţ?

- Bună! - Nu! Ajutor!

Cred că am înnebunit. Să caut genunchii unei case...

Ce spui de buzele unei fete, iubitule?

Câh...

Cel care îţi făcea curte era un Beauregard?

- Da. Nu era drăguţ? - Îi arăt eu "drăguţ".

Termină, Billy Bob!

Aoleu!

Ăsta era indiciul.

Staţi!

Staţi! Maimuţa a dispărut. Am înţeles care era indiciul.

- Vorbeşti de genunchiul casei? - E vorba de şemineu. Aţi înţeles?

Nu! Acum trebuie să ne urcăm pe acoperiş. Ce noapte!

Băieţi, fiţi atenţi pe acoperişul ăsta alunecos!

Ai grijă, Scoob!

Priviţi! Străluceşte ceva acolo unde cărămizile sunt desprinse.

Da. Ridică-mă, Scoob!

Minunat!

Aţi fost avertizaţi să plecaţi. Acum trebuie să plătiţi.

Priviţi! Stafia!

Hai! Să-l prindem.

Hai, tăntălăule! Vrei să scape stafia?

- Da. Pot să mă retrag, te rog? - Sigur.

Cobori...

- Ajutor! - Nu vă temeţi. O să vă salvăm.

Tu ajută-i, iar eu mă duc după stafie.

Nu te teme, Shreako e aici. Poţi să dai drumul la jgheab.

Dar eşti stafie. Cum o să ne poţi ridica?

Amănunte, amănunte... Vrei să-i dai drumul?

Bine.

- Cred că e 1-0 pentru mine. - 1-0 pentru tine?

La naiba! Stafia a scăpat.

Păcat. M-ai căutat, doctore?

- Ce se întâmplă, doctore? - Nimic! Dar cu tine ce se întâmplă?

- Ţi-am tras-o. - Da? Să te văd acum!

- Trebuie să mă întorc la muncă. - Ce naiba se întâmplă?

Nu face pe tâmpitul! Am primit un apel de urgenţă să vin până aici.

Trebuie să-mi îndeplinesc îndatoririle de poliţist. Ce vrei?

Dle şerif, aici sunt stafii.

E şi o fată prostuţă, mai e Billy Bob, care trage cu puşca...

Vai!

Afurisită să-ţi fie ascunzătoarea, Billy Bob!

Ai grijă cum tragi cu puşca aia! M-ai auzit?

Vrei să împuşti un poliţist?

Pentru asta, te-ai ales cu o arestare, Billy Bob.

Apel pentru şeriful Busby. Unde eşti, Rufus?

Ce vrei? Urmăresc un delincvent.

Alte necazuri la trenul care a deraiat, dle şerif.

Fiţi atenţi! Ăsta e răvaşul care era ascuns cu diamantul.

Poate e un indiciu.

Bine, am plecat.

Acum ai necazuri mari, Billy Bob.

Când mă întorc, o să primeşti două amenzi.

Vai! Hai, băieţi! Să plecăm de aici!

- Da. - Aşa este.

Ai putea să renunţi, Beauregard afurisit.

Te am în vizor.

La naiba! Am rămas fără gloanţe.

Asta ar trebui să meargă.

Beauregard, sunt din nou pregătit.

Ce are acum puşca asta?

E atât de întuneric aici, încât nu văd nimic.

Era siguranţa pusă. Acum e bine.

Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!

Cred că am scăpat de el.

Asta crezi tu.

Mi-ar plăcea să-i trag câteva nebunului ăluia cu puşca!

Nu te mai gândi la el. Să mai privim o dată indiciul!

Ce scrie?

"Eşti mai aproape de bijuteriile familiei.

O cheie ruptă descuie următoarea uşă. "

- Mă întreb ce înseamnă asta... - Întreabă-mă să te întreb.

- Ajutor! - La fel!

Pe aici, băieţi!

La luptă!

Stai, Scoob!

Te-am prins de data asta, Beauregard.

E în ordine, au plecat. Shaggy! Unchiule Scooby!

Ieşiţi, băieţi! Nu mai e niciun pericol acum.

Nu? S-a zis cu tine, potaie!

Asta crezi tu, faţă osoasă.

Dă-mi drumul!

Vino şi luptă, sac de oase laş!

E acolo. Cred că o să-l învăţ minte pe tâmpitul ăla.

Ce te-a apucat?

Exact. Ce te-a apucat? Vrei să ne spargi timpanele?

Băieţi, îmi pare rău. Credeam că stafia se ascunde aici.

N-a fost aşa. Şi uite ce ai făcut! Ai rupt o clapă.

Dar eu nu...

Ce naiba?

- Nu înţeleg. - Nici eu nu înţeleg, Scoob.

Eu înţeleg.

Vă amintiţi că ultimul indiciu spunea că o cheie ruptă va descuia o uşă?

Era vorba despre o clapă de pian. Să vedem unde duce!

Nu ştiu. E beznă aici.

- Da. Beznă. - Nu-mi place să rămân blocat aici.

Nu! Acum ce facem?

Aş vrea să vedem ce e aici.

Aş vrea să nu vedem.

- Înspăimântător, nu? - Shreako.

Da. Vă place cum imit un vampir verde?

Am mare succes la petreceri.

Ce faci?

Le arătam băieţilor figura mea înfricoşătoare.

Figura ta înfricoşătoare?

Nu e nimic pe lângă figura mea înfricoşătoare. Uite!

Câh!

Nu suport faţa aia oribilă! Îţi spun că n-o suport!

Tâmpitule. N-am făcut-o încă. Aşa arată figura mea mereu.

Ştiu.

- Te-a prins! - Da! Vă arăt eu!

Nu vă mai prostiţi şi ajutaţi-ne să ieşim de aici!

Stai, Shag. Uite ce am găsit! Alt diamant.

Şi încă un indiciu. E întuneric aici. Nu văd să citesc.

Nu te teme, amice. Pot imita un far.

- Un far? - Da. Capul îmi luminează ca un far.

Scrie: "Caută o rudă care e în vârstă,

a cărei figură nu poate fi privită şi ale cărei mâini nu pot ţine nimic. "

- Ce e cu tine? - Capul meu a ars o siguranţă.

O rudă în vârstă, a cărei figură nu poate fi privită,

iar mâinile sale nu pot ţine nimic.

- E un indiciu dificil. - Da.

Şi nu vom putea face nimic până nu ieşim de aici.

E uşor. Treceţi prin perete. Aşa!

Aşa?

Ce s-a întâmplat?

Cum adică "Ce s-a întâmplat?" Nu e stafie.

- Nu poate trece prin perete. - Nu, dar voi puteţi.

Da. Unul dintre voi să se ducă acolo,

să apese clapa ruptă a pianului. Asta va întoarce peretele.

Eu! Lăsaţi-mă pe mine. Îmi place să cânt la pian.

Lasă cântatul la pian. Apasă clapa ruptă.

S-a făcut.

Nu te mai prosti şi apasă clapa ruptă.

Necioplitule!

Acum să ne gândim la indiciul ăla.

Voi puteţi căuta indicii, dar noi avem stafii de prins. Veniţi!

Stai o clipă. Vino aici, Meeko, tâmpitule.

Tic, tic, tic. Tic, tic, tac. Tic, tic, tic.

Pleacă de aici!

Să vedem. Căutăm o rudă în vârstă a cărei faţă nu poate fi privită

şi ale cărei mâini nu pot ţine nimic. Doamne!

- Sunt încurcat. - Şi eu.

M-am prins. Aici e răspunsul.

- Poftim? - Unde?

Chiar aici. Ceasul bunicului.

E o rudă veche cu o faţă. Iar faţa unui ceas nu vede,

iar limbile lui nu pot ţine nimic.

Ai dreptate, Scrap prietene.

- Sigur că am. Priviţi! - Doamne! Alt diamant.

Şi următorul indiciu. Doamne! Sigur o să găsesc o tonă de diamante.

Scrie: "Ceasul ăsta nu are pendul.

Deci ce urmează în afară de tac?"

Ştiu. Un tic.

Da, Scoob, un tic. Un tic?

Ce ne spune acest lucru?

E simplu. Un tic înseamnă...

- Ce ai de spus, Scrappy? - Scrappy?

Scrappy, unde eşti?

- Ajutor! - Dă-mi diamantul, hoţule!

Ajutor!

- Dă-mi-l, umflatule! - Nu te apropia de mine, bestie.

O clipă. Ce se întâmplă aici?

Marioneta asta mi-a furat diamantul.

Îţi spun că e al meu.

Colonelul mi-l datora, după atâţia ani.

E în ordine, Scrappy. Dacă e atât de important pentru el, dă-i-l.

- Dar, Shaggy... - Vino!

Ce te-a apucat?

Îl laşi să plece cu diamantul?

Ce înseamnă un diamant? O să avem toată comoara familiei.

Nu-i aşa?

Să continuăm. Ne spuneai ce semnificaţie are indiciul.

Adică, "un tic"? Exact asta este. "Un tic. "

Trebuie să căutăm în pod. Veniţi!

Să ne despărţim şi să căutăm următorul indiciu.

Ce s-a întâmplat, Scoob? Tu de ce nu cauţi?

- Mă tem de stafii. - Nu te teme că sunt stafii aici.

Fraţii Bau Bau au verificat deja. Acum continuă!

Bine.

Ce e cu tine, Scooby?

- O fantomă! O fantomă! - Nu e o fantomă. E o oglindă.

- O oglindă? - Da, tontule.

N-o mai lua razna din nou!

Trebuie să-ţi păstrezi calmul. Ca mine, sperietoare de pisici.

Sperietoare de pisici?

Ai găsit ceva, Scoob?

Te-am păcălit.

- Termină, Scooby. Ar trebui să... - Băieţi! Aici.

- Uitaţi ce am găsit. - Dumnezeule!

Asta înseamnă ceva, nu-i aşa, Scoob? Scoob?

Termină, Scooby. Nu suntem amuzaţi.

Nici eu.

Medalionul lui Scarlet Beauregard.

Nu l-am mai văzut de pe vremea Războiului Civil.

Hoţilor, fiţi atenţi la avertismentul meu!

Părăsiţi acest loc, altfel veţi suporta consecinţele!

Da, domnule fantomă...

Nu te grăbi, umflatule!

Dă-mi colierul!

Pleacă!

Lasă-mă în pace!

Potoleşte-te, Scrappy. Aduce ghinion să muşti o stafie.

Îţi spun să pleci.

Unde a dispărut?

- Da. Unde este? - Cum adică, "unde"?

Unde dispar toate stafiile? Nicăieri. Acolo a dispărut.

- Eşti teafăr, Scooby? - Cred că da.

Ce spui de asta? O stafie cu o trapă de ieşire.

Grozavă stafie! Mie mi s-a părut foarte reală.

Orice era, acum a dispărut.

Cred că i-am arătat că nu ne poate speria. Nu-i aşa, Scrappy? Scrappy!

Nu! Unde ai dispărut, Scrappy? Scrappy!

Sunt aici.

Am plecat să descifrez mesajul, să aflăm unde e restul comorii.

- Ce scrie, Shag? - Spune-ne!

Trebuie să coborâm din podul ăsta întunecat, să-l pot citi.

Bine. Să vedem!

Scrie: "Pentru următorul indiciu, nu căuta mai sus.

Gândeşte-te cum ţi se spune când nu eşti tu cumpărătorul. "

- Nu eşti cumpărătorul? - Dacă nu sunt cumpărător,

sunt cel care vinde lucruri?

- Ce e asta? - Poate fi fantoma.

Poate fi fantoma.

Poate fi...

Gata. Am reparat-o.

- E doar Farquard. - Doar Farquard, nu? Priveşte!

Medalionul!

Cine e acolo?

Mişcă-te încet, Scrappy!

Sigur a fost Farquard în pod şi s-a costumat în stafie.

- Se poate, dar nu sunt sigur. - Eu sunt sigur.

Şi mai ştiţi ceva?

Pariez că nu sunt stafii adevărate aici.

- Mi se pare jignitor! - Vai!

Şi mie!

Pe mine nu mă deranjează.

Plecaţi de aici!

Dă-mi medalionul! Voi sunteţi nişte rataţi. Ştiaţi asta?

N-aţi recunoaşte o stafie nici dacă ar sta în faţa voastră.

Nu? Ce spui de aia din spatele tău?

O stafie? În spatele meu?

- Nu mă face să râd! - Da.

Nu! Suntem încuiaţi aici.

Repede. Ascundeţi-vă aici!

Nu! Aici.

Repede! Aici.

Nu!

Repede! Aici. Şi fiţi atenţi la prima...

Treaptă.

Dle general!

Prinde!

M-aţi ratat.

Îţi place beleaua asta, belea, ce eşti?

Cine se aseamănă se adună. Şi o să vă arăt eu vouă!

Bunicule, nu te uita acum, dar ţi s-a înţepenit "ţeapa".

Formaţie de zbor! Aliniaţi bombardierele!

Unde sunteţi? Unde aţi dispărut toţi?

- Suntem aici. - Bine, dar să păstrezi secretul.

Nu aud nimic. Cred că putem ieşi de aici.

După ultimul indiciu, aici trebuie să fim.

Sigur. Nu-ţi aminteşti?

Scria: "Ce eşti tu, când nu eşti cumpărător?"

Eşti vânzător. Ai înţeles? Pivniţă.

Aşa este.

Suntem unde trebuie, dar de unde să începem?

- Locul ăsta e imens. - Priviţi!

Nu face asta, Scooby! E periculos.

Fir-ar să fie, Scoob! Ai grijă ce faci.

Miroase bine. Doamne! Priviţi!

- Ce ai găsit, unchiule Scoob? - Alt diamant?

Mult mai bine.

- Priviţi la carnea asta. - Da.

Priveşte şi cine o mănâncă.

Sunt lihnit.

- Priviţi! - Alt indiciu.

Citeşte-l, Shag! Cu ce ne confruntăm acum?

Un tun!

Toată lumea la pământ!

Amuzant, nu?

Sunt grozav sau nu?

Dacă aţi vedea ce mutre aveţi!

Ce se întâmplă aici?

- Cine trage cu tunul? - Nu ştim cine trage.

Dar ştim cine trage din gură!

- Da. - Ce e cu tine?

Eşti bolnav? Ia să-ţi văd limba!

Vino! Avem stafii de prins.

- Shreako e nebun. - Nu-l lua în seamă.

Ce scrie în răvaş despre bijuteriile familiei?

Da. Scrie: "Următorul indiciu pe care îl căutaţi e mare şi plat.

E felul de piatră pe care o purtaţi ca pe o pălărie. "

O pălărie de piatră? E ridicol.

Ai dreptate, Scoob. E ridicol.

N-aş arăta bine cu o piatră mare pe cap?

- Asta este. O piatră funerară. - O piatră funerară?

- Da. Ca acelea din cimitir. - Cimitir?

Următorul indiciu despre bijuterii e pe o piatră funerară, în cimitir.

- Cimitir? - Veniţi!

Nu. O luăm de la capăt. Să mergem, Scoob!

Scooby? Scooby-Doo, unde eşti?

- Aici suntem doar noi, şuncile. - Şunci, da?

Mai degrabă un pui fricos. Vino!

Stai, Scrappy!

Să văd dacă nebunul cu puşca e afară.

Zona e liberă. Veniţi!

Cred că am scăpat de nebunul de Billy Bob de data asta.

- Da. Ce pacoste! - Exact, Scoob.

E cea mai mare pacoste pe care am cunoscut-o.

- Pe cine faceţi voi "pacoste"? - Pe tine.

Pe tine!

Acum o să vă ucid pe amândoi.

Termină, Billy Bob!

Nu mai trage, Billy Bob.

Ai dat de dracu', băiete! Ai încălcat codul rutier.

Vă văd, Beauregard afurisiţi. Înghiţiţi asta!

Stai, Billy Bob! Trag un foc de avertizare.

Gata, Billy Bob! Număr până la trei şi trag.

Unu, doi, trei.

Nu ai respect pentru lege şi ordine.

Nu-l puteţi păcăli pe Billy Bob Scroggins. Ştiu că sunteţi aici.

Billy Bob, nu acolo.

- Sunt aici. - Mulţumesc.

Stai o clipă. Nu m-ai dus cu preşul, nu?

Se poate.

E în ordine, băieţi. A dispărut.

Mulţumesc, Scrap.

- Nu mai suntem în pericol. - Da.

- Acum putem merge la cimitir. - Cimitir?

Vai!

Apropo de lucruri înfiorătoare, priviţi pietrele astea.

Cum o găsim pe cea care trebuie?

Ce e asta?

- Ce e asta, Scooby? - Am văzut cum s-a mişcat piatra aia.

- Care? - Aia.

Mie mi se pare nemişcată. Vino!

S-a mişcat din nou!

Scoob, n-o lua razna! Pietrele funerare nu se mişcă.

- Veniţi. Trebuie să găsim indiciul. - Ar trebui să ne despărţim

şi să-l căutăm. Eu voi căuta acolo. E bine, unchiule Scooby?

Da, dar fii atent!

Noi doi vom căuta aici. Pietre funerare care se mişcă...

Nu! Nu-mi spune că ai văzut altă piatră funerară mişcătoare!

- Da. - Ţi-am zis să nu-mi spui asta.

Îl vezi, Scoob?

Cred că am scăpat de el. Ce e asta?

Unchiule Scooby! Shaggy! Cred că am găsit ceva.

Aşteptaţi-mă!

Băieţi, ce căutaţi acolo?

- Priveliştea e mai bună de aici. - Coborâţi!

Cred că am găsit ceva.

E în direcţia asta.

- Asta e o piatră funerară adevărată. - E a unchiului Beauregard.

Aşa este. Ăsta trebuie să fie indiciul.

- Ai văzut asta? Pălăria s-a mişcat. - Da.

A mişcat-o vântul.

Ţii minte indiciul despre pălăria de piatră?

Pariez că indiciul e sub ea.

Sigur ai dreptate. Ridică-mă, să ajung la pălărie!

Bravo.

Ia te uită!

Ai avut dreptate, Scrappy. O să iau...

- Să plec de aici! - Şi eu!

Dă-mi-o!

Întoarceţi-vă aici!

Băieţi! Am luat indiciul.

Unde sunteţi?

Aici, Scrappy.

Bravo, Scrap, prietene! Cred că am scăpat de stafie.

Aşa credeţi voi, nesăbuiţilor!

Băgăcioşi nesuferiţi, aruncaţi broşa şi mesajul, altfel...

Ce o să faci, cap-sec?

Daţi-mi drumul!

- Unde s-a dus? - Nu ştiu unde s-a dus, Scoob!

Ridicaţi-mă, să arunc o privire.

Bine.

Niciun semn de stafie. Mă duc după ajutoare, să vă scot de aici.

- Bine. - Nu are sens, Scoob.

Ne-a prins în cursă. De ce a fugit stafia?

Habar n-am!

E Scooby.

Încerc să văd dacă pot afla ce scrie în mesaj.

E beznă aici.

Termină, Scoob! Încerc să aflu ce scrie.

Ţi-am spus să nu te prosteşti, Scoob! Citesc.

Poftim?

Termină, Scoob! Nu te mai prosti!

Bună.

Stai!

E apelat şeriful Busby! E apelat şeriful Busby!

- Repede, dle şerif! Vino! - Cine?

Scooby şi Shaggy sunt prinşi în cimitir.

Ia o funie şi scoate-i de acolo până nu-i prinde fantoma!

Grăbeşte-te! Sunt ca şobolanii în cursă!

Fugiţi cât puteţi! E King Kong!

- Nu contează. - Nebuni! Sunt nebuni cu toţii!

La naiba! Unde eşti, Rufus?

- Cine vrea să ştie? - Şeful tău, primarul!

Domnule primar! Ce mai faceţi?

Doamna ce mai face? Dar copiii? Ce mai face câinele?

Lasă linguşeala!

Vreau să ştiu când o să găseşti maimuţa care a scăpat.

Sunt pe punctul de a o găsi.

Dacă nu rezolvi problema, rămâi fără slujbă. M-ai auzit?

Da, domnule. Sunt atât de aproape de animalul ăla, încât îl pot mirosi.

Cred că am scăpat de maimuţa aia.

- Da, n-o văd nicăieri. - Nici eu.

Să mergem în casă şi să descifrăm indiciul ăsta.

- Rămâneţi grupaţi. - Am înţeles!

Ce este? Ai văzut ceva?

Nu. Nu pot să explic, dar am sentimentul că suntem urmăriţi!

Ţi se pare, Shag!

Presupun că aşa este.

Locul ăsta îţi dă fiori.

Dacă nu aş şti adevărul, aş putea să jur că e cineva în spatele meu.

Desigur, ştiu că nu e nimeni, dar nu pot scăpa de sentimentul ăsta.

E de-a dreptul ridicol! Mă face să mă simt prost.

Dar trebuie să mă controlez.

Nu pot să-mi pierd cumpătul.

Nu se poate!

E o prostie să crezi mereu că cineva încearcă să te prindă.

Trebuie doar să ai o gândire pozitivă. Asta este! Pozitivă!

Trebuie să-mi spun tot timpul: "Nu vrea nimeni să mă prindă! "

Nu vrea nimeni să mă prindă!

Nu vrea nimeni să mă prindă!

Aşa! Acum ai lumină, Shag!

Să ne uităm la indiciul ăsta.

- Ce spune? - Cum?

Nu spune nimic. Trebuie să-l citeşti!

Pricepi? Ce minte brici am!

Acum eşti insipid. Dă-i drumul, citeşte-l, amice!

Mulţumesc mult. Spune: "Te apropii de finalul cursei cu obstacole

şi, dacă ai trăsurică, nu ai nevoie de cal. "

Trăsură? Cal?

Cal şi trăsură. Unde poţi găsi un cal şi o trăsură?

Într-un grajd! Şi este unul chiar în spatele casei!

Şterge-o!

Ce urâcios!

Nu te teme, şefule. Te scoatem noi.

Voi, fraţii Bau Bau, sunteţi cei mai mari prăpădiţi.

Să mergem în grajd şi să căutăm următorul indiciu!

Ajutaţi-mă, băieţi!

Călăreţul fără cap!

Staţi puţin! Mai uitaţi-vă o dată la el! Nu e real.

Ai dreptate. E un cal mecanic.

Un cal mecanic?

Da! Iar călăreţul e o păpuşă.

În legătură cu fantoma asta, nu trebuie să ne facem griji.

Veniţi! Să căutăm indiciul!

Da. Eu caut în şură.

Stai, căluţule! Uşor!

Scoob, ce faci? Ajutor! M-a prins un monstru!

Prostănacule! Nu sunt un monstru.

Asta e părerea ta!

Ajutor!

Dă-mi drumul!

Vai!

Aoleu!

Iu-hu!

Aici, scumpete!

Dă-mă jos, dulceaţă, şi îţi mai dau un pupic!

Nu, mulţumesc.

Aş vrea să nu mai facă pe inabordabilul!

Ce naiba se întâmplă?

Opreşte-te!

Închide-l!

Apasă pe buton!

Apasă pe buton! Apasă pe buton!

Fir-ar să fie! De ce n-ai apăsat pe buton când ţi-am spus?

- E ciudat. - Căderea şerifului în lac?

Nu. Faptul că şeriful ştia cum se opreşte calul mecanic.

- Cum? - Cum?

Îl chem pe Rufus Busby! Unde eşti, Rufus?

De ce nu te duci să iei maimuţa aia?

Fiindcă sunt ocupat să iau o răceală.

Nu înţeleg ce vrei să spui despre şerif şi despre cal.

Ce vrei să spui?

Care e ideea? Vrei să spui că şeriful e implicat în toate astea?

Nu pot să cred! El e ocupat să alerge după...

Maimuţa!

Exact! Mucosul ăla din junglă, supradimensionat.

Mucos?

Ce prostănac!

Ar trebui să-l îndepărtăm pe Scrappy de maimuţa aia.

Haide, Scoob. Trebuie să ajungem înaintea lui.

Bine!

- Chiar mi-e milă de ea. - Cum?

Sigur! Şi ştiţi ce mai cred eu? Că nu e deloc periculoasă.

Nu. Biata de ea,

e departe de casă, în toiul nopţii.

- Poate că se şi teme de întuneric. - Da.

Din cauza şerifului, care o urmăreşte tot timpul,

şi a lucrurilor ciudate care se petrec aici,

probabil că este foarte speriată.

Da!

Sigur. Biata de ea!

Nu vreau să mă gândesc ce ar face dacă ar întâlni fantoma schelet.

Shag, ai imitat-o foarte bine!

Shag? Unchiule Scooby?

Suntem aici, Scrappy!

Cum aţi făcut asta?

Nu contează. Să plecăm de aici!

Shag, care e teoria ta în legătură cu şeriful?

Spun doar că şeriful putea fi mascat în călăreţul fără cap

care ne-a urmărit maşina când am ajuns aici.

- Dar de ce ar face asta? - Da! De ce?

Nu ştiu. Poate urmărea ceea ce vor şi ceilalţi. Să ne înnebunească.

Să ne înnebunească! Ultimul indiciu spunea ceva despre "înnebunit".

Sigur se referea la asta!

Încă o bijuterie şi următorul indiciu trebuie să fie aici.

Ştiam eu! Uite-le!

- Citeşte indiciul, Shag! - Să vedem!

Scrie: "Să ajungeţi până la capăt e şmecheria.

Gândiţi-vă ce simţiţi când nu vă e rău! "

Asta este! Bine! Intri în puţ! Puţul ăsta!

Iar ai dreptate, amice Scrap. De unde ştii să dezlegi indiciile astea?

- De la unchiul Scooby. - De la Scooby?

De la cine altcineva?

Shag, lasă-mă în jos!

Vezi ceva, Scrappy?

Aici erai, Beauregard!

Nu! Nu se poate să apară iar! Repede, Scoob! Urmează-mă!

Acum te-am prins. De data asta, n-o să te mai salveze nimeni, Beauregard!

Nici măcar Sadie May, sora mea cea iubăreaţă!

Nu te teme, Shaggy! Te salvez eu.

Nu!

- Hei! - Vai!

Uită-te la asta!

Pare o peşteră magazie de pe vremea Războiului Civil!

Da! Şi există un tunel.

Ce e ăsta?

E un colier de perle cu un alt indiciu.

Scrie: "La capătul acestui tunel sunt mult mai multe perle.

Dar, pe drum, sunt şi mai multe pericole. "

Minunat! Să pornim!

- Unde vrei să pleci? - Trebuie să fac un apel!

- Ce fel de apel? - De genul ăsta: Ajutor!

Vino!

E un tunel foarte lung! Nu-i văd capătul.

- Ce se vede acolo, sus? - Pare o trapă.

Da. Poate că e o ieşire.

Am ajuns înapoi, în cimitir!

Vedeţi vreo fantomă?

Nu. Nu e complicat. Urcaţi! Nu e nicio fantomă aici.

Vai! Poţi să crezi una ca asta?

Până aici! Acum veţi plăti toţi pentru încălcarea proprietăţii.

N-o să puteţi scăpa!

N-o să puteţi scăpa. Activez capcanele.

Nu se poate! O fundătură!

Cel puţin, am scăpat de pericol.

Nu e adevărat. Priveşte!

Nu!

- Credeam că s-a zis cu noi! - Şi eu.

Am ajuns din nou în pivniţă. Ce zici de asta?

Sunt sigur că aşa intră şi ies fantomele din casă.

Priviţi! Alte perle. Exact cum spunea ultimul indiciu.

Şi încă un mesaj. Veniţi! Să mergem sus şi să-l citim!

Acum, că tunelul e blocat, am sentimentul că am scăpat de fantome.

Nu! Acum casa e plină de fantome!

Fantome! Suntem până la gât printre fantome.

Să înceapă distracţia!

- Grozavă petrecere, nu-i aşa? - Petrecere?

Da. Atmosfera era cam moartă, aşa că am invitat aici toată familia.

Vărul Creepo dansează cu iubita lui, Sleeko,

acolo e nepotul Creako, iar acolo vărul Sheiko.

- El e Zeko, vărul de la ţară. - Cine e ciudatul ăla?

E unchiul Hyde-and-Seeko. Mereu încearcă să se găsească pe el.

Sunt foarte amuzanţi! Vreţi nişte mâncare?

- Arată bine. - Ce e asta?

Beţivan urlător şi oase-pai! Bun!

Asta întrece măsura!

Amice, intră în spiritul petrecerii! Te-ai prins? Fantome, spirit?

Ce distracţie!

Sunt de acord. Şi distracţia s-a terminat!

Toată lumea A-F-A-R-Ă!

- Cum? - Afară!

Gata, băieţi! Ursuzul ăsta spune să ne cărăm!

E valabil şi pentru voi! Căraţi-vă!

Cum? Dar încă nu am prins fantomele voastre.

Asta e problema.

Da. Nu faceţi decât să tăiaţi frunze la câini.

- Întoarceţi-vă de unde aţi venit! - Nu putem face asta, amice.

Te asigur că nu putem.

Nu! De ce?

Adevărul este că noi suntem fantome orfane.

- Orfane? - Orfane?

- Da. Fără mamă, fără tată! - Fără o casă, să o bântuim.

De aceea aveam nevoie de slujba asta.

Am vrut doar să câştigăm bani, să ne luăm şi noi o casă.

O căsuţă înspăimântătoare, într-un cartier de groază.

Dar, dacă nu ne doriţi, nu avem ce face.

Să vedem dacă ne găsesc un loc la misiunea de salvare a spiritului.

Sărmanii de ei! Îmi pare rău că i-am concediat.

- Nu e nimic. - Vă iertăm.

Băieţi, sunteţi din nou angajaţi.

- Dar trebuie să prindeţi fantome. - Acţionaţi, altfel plecaţi!

Am înţeles! Fraţi Bau Bau, atenţie! La stânga-împrejur!

- Ce e cu stânga mea? - E îndreptată în altă parte.

Înainte, marş!

Hai odată!

E nevoie de mult talent să fii atât de prostănac ca ei.

Lasă-i în pace. Vrei să citeşti indiciul pe care l-am găsit jos?

Indiciul? Da... Spune:

"Nu e niciun mister legat de următorul indiciu.

În Peştera Ursului, bijuteria e la vedere. "

Am mai fost acolo. Asta va fi simplu.

Foarte simplu. În ideea că ursul nu e prin apropiere.

Ursul?

Aveţi grijă! Uitaţi-vă după... Billy Bob!

Linişteşte-te!

Acum sunt în avantaj. Număr până la trei, apoi o să te prind.

Unu,

doi,

trei.

Te-am prins!

Cred că sunt prea isteţ pentru tine.

Sper că ăsta e ultimul indiciu.

Abia aştept să mă întorc în casă şi să mănânc ceva!

- Şi eu. - Şi mie mi-ar surâde.

Ce n-aş da în clipa asta pentru o omletă mare

plină de ciuperci şi de ceapă, cu nişte cartofi prăjiţi alături.

Sau poate o pizza mare.

Da, o pizza cu multă brânză fierbinte şi, la desert,

o îngheţată cu fulgi de ciocolată, cu multă frişcă deasupra.

Şi cu o vişină în vârf.

Cu mai multe vişine.

Dar nu ne putem gândi la mâncare!

Trebuie să ajungem la Peştera Ursului. Ce s-a auzit?

Parcă era un urs.

Într-adevăr, e ursul. Trebuie să fie în apropiere.

Se apropie.

Staţi puţin! Ăsta nu e urs. E stomacul unchiului Scooby.

Serios? Aşa este.

Spune-i stomacului tău să înceteze!

Nu mă pot abţine. Mi-e foame.

Lasă mâncarea acum. Trebuie să ajungem la Peştera Ursului

şi să găsim următorul indiciu. Veniţi!

Vai de mine! Afine!

Lasă mâncarea acum, Scoob! Veniţi!

Bine. Încă una doar.

Scooby, vrei să încetezi cu stomacul tău?

- Nu sunt eu! - Poftim?

Uitaţi Peştera Ursului.

Sper că el nu e aici. Mesajul spune că bijuteria e uşor de găsit.

- O văd! - Şi eu.

- Şi eu. - Ridică-mă, Scoob.

Puţin mai sus, Scoob!

Am luat-o!

Era cât pe ce!

- Da. - Dar avem bijuteriile şi indiciul.

Să ieşim din grămada asta de pietre!

- Ce e acolo? - Par nişte faruri.

Aveţi grijă, băieţi!

- E camionul tău, Shaggy! - Ce caută aici?

Nu ştiu, dar vine înapoi. Să plecăm de aici!

Foarte ciudat! Mai întâi dispare, apoi reapare,

după aceea merge singur şi se opreşte singur.

Uitaţi-vă. Cineva a pus un dispozitiv de telecomandă la maşina noastră.

Dar de ce s-a oprit?

Probabil a ieşit din raza de acţiune a celui care o controla.

Cine ar face asta?

Cine altcineva în afară de fantomă, Scoob? Veniţi!

Să mergem înapoi, acasă, şi să citim indiciul ăsta!

Nu pot să înţeleg.

- Ce să înţelegi, Shag? - Cum a ajuns maşina în peşteră.

Ultima dată când am văzut-o, intra în pământ.

Exact!

Nu are nicio logică.

Trebuie să existe un tunel care face legătura cu peştera.

Ca acela de sub cimitir, în care a intrat fantoma după noi.

Oricum, dacă ne urmăresc şi alte fantome, le putem întrece.

Ar fi bine să începi să alergi, Shag.

- Aoleu! - Cei nepoftiţi sunt blestemaţi!

Ţine-o aşa, Shag! Te îndepărtezi de el.

Dacă pot să trec peste podul ăla, cred că scap de el.

Nu! Nu intră în viteză!

- Haide! Haide! - Mă străduiesc! Mă străduiesc!

Ce spune următorul indiciu, Shag?

Ce se aude?

E doar fereastra.

- Citeşte! - O să citesc. Nu vă grăbiţi!

Drăguţ.

Maimuţa!

Linişteşte-te, uriaşo! Dă încoace!

A-ha...

Scrappy! Pleacă de lângă ea! Nu te juca!

- Haide! - Nu!

Vino încoace! Facem un târg!

Dacă îmi dai bijuteriile, atunci...

- De acord? - Da!

Cum a făcut asta?

Bine că m-am gândit la calul mecanic.

Da!

Bună, dle şerif. Ai răcit? Ţi s-a schimbat vocea.

Ţi-am prins maimuţa de circ. Vino s-o iei!

Unde crezi că era? La reşedinţa Beauregard.

Acolo era. Mă auzi? E ciudat!

Sper că a recepţionat mesajul. Eu sigur l-am recepţionat!

Indiciul spune: "Mergeţi într-un loc care stă peste valuri,

pentru ultimul indiciu, debarcaţi acolo! "

Spune D-E-B-A-R-C-A-Ţ-I!

Lângă apă... Ai dreptate, Shag. Trebuie să fie casa plutitoare.

Gândiţi-vă! Ultimul indiciu privind averea întregii familii e aici.

Să ne despărţim şi să începem să căutăm!

Fantoma!

- Care fantomă? - Cea de acolo!

Nu e nimic acolo. Scooby, mă superi uneori!

Uitaţi-l! Ultimul indiciu. Shag, citeşte-l repede!

Spune: "Aici se încheie căutarea. Comoara e în şemineu! "

- În şemineu? - Cum?

Mulţumesc că mi-aţi rezolvat misterul. Proştilor!

Drum bun şi călătorie sprâncenată!

În sfârşit! Comoara e a mea!

- Ce s-a întâmplat? - Cum am ieşit din apă?

Ne-am gândit că aţi vrea să vă ridicăm. V-aţi prins? Ridicăm?

- Mai moale! - Fraţii Bau Bau! Mulţumim!

Ne-aţi salvat, dar e prea târziu să mai oprim fantoma să ia comoara.

"Prea târziu? Nicio fantomă nu-i întrece pe fraţii Bau Bau.

Trebuie să fie un mâner pe aici.

- A mea e! - Încă nu!

Stai acolo, dle fantomă sau cine eşti!

Înapoi! Acum nimic nu mă mai va opri!

Priveşte diamantele astea!

Să privim stafia asta.

Şeriful!

M-a chemat cineva?

Cum?

Nu se poate! Ăsta e fratele tău?

Da. Fratele meu renegat, T.J.

Fură maşini de poliţie şi imită fantome şi pe mine. Nu-i aşa?

- Da. Fratele meu cel cuminte! - T.J., şarada a luat sfârşit.

Ştiam că aici e comoara. Eram sigur!

Toată viaţa mi-am dorit să pun mâna pe ea. Şi am reuşit.

Da, pentru vreo 20 de secunde.

Acum o să te facem să te îndrepţi. Să mergem!

Incredibil! Când te gândeşti că a imitat atâtea fantome!

Eu nu aş fi prea sigur de asta...

Eu sunt.

Se pare că, de fapt, nu există fantome aici.

Nu?

Vai de mine! Ce masă!

- Ai dreptate, Shag. Sunt ghiftuit. - Şi eu.

Am adus desertul.

- Iar mâncare? - Iar mâncare?

- Hei! - Salut, băieţi!

Presupun că noi luăm tortul...

Aţi priceput? Noi luăm tortul?

Ne pare rău că l-am mâncat, dar eram atât de hămesiţi!

Nicio problemă, îl meritaţi.

De fapt, meritaţi mult mai mult. Nu-i aşa?

Voi, fraţii Bau Bau, ne-aţi ajutat atât de mult, încât vă lăsăm casa asta.

Puteţi s-o bântuiţi cât vreţi.

- Super! - Grozav! Voi unde plecaţi?

Noi plecăm acasă.

Ce o să faci cu diamantele?

Vor merge la fundaţia pentru ajutorarea orfanilor.

Ce drăguţ!

La revedere.

- Pa! - La revedere!

N-am nimic cu fraţii Bau Bau, dar sper să nu mai văd vreodată fantome.

Apropo de fantome, priviţi!

Încetează, Scooby! Ai mai făcut gluma asta.

Nu e nicio glumă.

Aoleu!

Subtitrarea: SDl Media Group