Original subtitles

www.subtitrari-noi.ro

Traducerea şi adaptarea: Kprice/Azael Subtitrări-Noi Team

Uitaţi-vă la asta! Aceasta va fi...

Fir-ar să fie!

Eşti al naibii de narcisist, Elaine!

Tot timpul e vorba doar despre tine.

Sigur că-i vorba despre mine. E un auto-portret.

Eşti procopat de tine, obsedat de tine,

egoist, de mâna a doua, un pseudo-artist

care nu-i în stare să traseze nici măcar o linie dreaptă.

Hai să nu intrăm în asta.

Şi oricum, eu nu desenez. Eu creez artă video.

"Eu creez artă video".

Doamne!

Nu.

Vai, nu!

Bob, Jean.

Nu intraţi acolo.

Nenorociţii vor intra în galeria de artă a acelui bastard.

Nenorociţilor!

Citeaşte-o tare.

"Dragă Alfreda, îţi trimit"

"acest cont excelent"

"al creşterii salariale a lui Mary Rose."

"Am avut norocul de a da peste un flaut".

"L-am găsit printre ruine,"

"şi ţi-aş fi recunoscător"

"dacă ai accepta acest mic dar"

"pentru a ne sărbători prietenia".

Da.

Cu toată consideraţia,

credem că 15 milioane

ar fi o evaluare corectă a tabloului.

"Dragă dle Spindle,"

"vă mulţumesc pentru scrisoarea referitoare la Mondrian."

"Am mai discutat şi în trecut cu soţul meu"

"despre posibila comercializare a muncii sale."

"După cum probabil ştiţi,"

"soţul meu a cumpărat tabloul chiar de la artist"

"şi are, indubitabil,"

"un ataşament sentimental puternic faţă de el."

Toate astea mi se par foarte dificile, Robert.

Mi-aş fi dorit ca nici măcar să nu fi cochetat cu ideea.

Numai că... nu ştiu.

Nu contează.

Dacă vânzarea de la Sotheby va avea succes,

poate că atunci nu va mai fi necesar să...

Nu, ştiu. Ştiu.

Dar este foarte insistent.

E ca un hipnotizator terifiant.

În ultimele două săptămâni

mi-a trimis zeci de cărţi ilizibile

despre arheologia marină

şi flori cât pentru o înmormântare,

iar aceste misive sunt aproape scrisori de dragoste.

Sunt personale, trebuie menţionat acest lucru.

Uite: "inteligenţa ta rezonează"

"ca ecoul dintr-o scoică".

"Eleganţa părerilor tale"

"se evidenţiază din molozul modernităţii".

Poate că are sentimente puternice pentru tine.

I-aş putea fi mamă.

Verdammt.

Serios, te subestimezi.

Ce?

Grossman i-a oferit 60-40?

Cât vrea?

70?

În niciun caz!

Eu am construit Schneider, fir-ar să fie!

Dacă vrea să se alăture unor artişti de mâna a doua,

într-o galerie de mâna a doua, atunci lasă-l.

Am auzit că Grossman are probleme cu banii lichizi.

Da, el mereu a avut probleme cu lichidităţile.

Vrei să ştii de ce?

Pentru că e un idiot nenorocit.

Apropo, Rhinegolds

vând două tablouri la Sotheby.

Dacă m-ar fi lăsat să le vând afurisitul de Mondrian,

n-ar fi trebuit să-şi vândă colecţia.

Ce-i în neregulă cu oamenii aceştia?

Cred că sunt ataşaţi de el.

Artei n-ar trebui să i se permită să stagneze.

Există un preţ pentru orice.

Mereu există un preţ.

Bob, Jean.

Bună, Art.

Ce naiba mai faci?

Arăţi grozav!

Chipeş, ca de obicei.

Mă străduiesc. Bob.

Bun.

E un tablou rotund minunat!

E atât de viu!

E fantastic! Cât costă?

L-a rezervat familia Havermeyers.

Glumeşti.

Nu.

Pe mine trebuie să mă suni primul

când primeşti aşa ceva.

Cât a costat?

N-aş putea spune.

Haide, Art.

Noi nu avem secrete, nu?

400,000.

Preţul lui continuă să crească.

Iar acesta e printre primele.

E un tablou spectaculos,

cu adevărat frumos.

Mă uitam la tablourile lui Newmans ieri,

şi m-am gândit cât de emoţionant trebuie să fi fost

să ai dintr-o dată un nou limbaj în artă.

Simt că e posibil ca Hirst să fi avut aceeaşi senzaţie.

Mai vreau să-ţi arăt ceva,

ceva ce a venit ieri.

Buzz!

Adu-l pe Currin.

Doamne, ador lucrările lui John!

E grozav, nu?

Iar Rachel e adorabilă!

Vreţi şampanie, apă?

Nu, suntem în trecere.

Da, eu aş vrea nişte apă.

Mulţumesc, Art.

Strălucitor.

Cu siguranţă.

Chemarea naturii.

Ştii unde este, aşa-i, Bob?

Deci?

Ce păr frumos ai, Jean!

Mulţumesc, Art.

Mergi la spectacolul lui Schneider din New York?

Mă gândeam să mă duc.

Pot să vin şi eu?

Sigur.

Crezi c-ar vrea şi Bob să vină?

Ştii tu...

El îşi vede de ale lui, eu de ale mele.

Am găsit un spaţiu grozav.

Serios?

Unde?

Aproape de Hoxton Square.

Îmi place zona aia.

Astea!

Îţi plac?

Sunt fantastice!

Îmi plac alea.

Păi...

Sunt incredibile!

Sunt drăguţe, dar astea sunt mai bune.

Sunt mai rotunjite,

ca acel Botticelli din Galeria Naţională.

Bob, trebuie să iau o decizie în curând.

Bine.

Alege-le pe astea.

Nu, mă refer la plecarea din galerie.

Aşteaptă până în ultima clipă

şi dă-i vestea.

Ce-i asta?

E primul tablou al lui Mondrian, "Boogie Woogie".

Nu-i incredibil?

E o capodoperă.

Asta este.

E de vânzare?

La asta lucrăm.

Mă anunţi când va fi?

N-ar fi prea profesionist.

Haide, ochi albaştri.

Da?

Da, Havermeyers.

Trebuie să plec.

Havermeyers e în galerie.

Cred că e o capodoperă.

Ce-mi place!

E pur şi simplu incredibil!

Art.

E fantastic.

E absolut fantastic.

Fabulos.

A trebuit să-l expun.

Înţeleg.

Cât costă?

Beth, scumpo, îmi pare rău că te deranjez,

dar ai rezultatele licitaţiei

tablourilor Rhinegold?

Serios?

Presupun că astea sunt veşti bune.

Eşti inestimabilă, scumpo.

Pa.

Am rezultatele licitaţiei.

Mă tem că nu sunt veşti bune.

Niciuna?

Încă avem bijuteria din coroană.

Ştiu. Ştiu.

Robert.

Trebuie să vindem aceste tablouri,

curând.

Este inevitabil.

Oricum, nu cred că oferta dlui Spindle

reflectă condiţiile pieţei.

Ce vrei să spui?

Mi s-a atras atenţia că poate

tabloul este subevaluat.

Vrei să spui că dl Spindle

speră să facă un chilipir?

Într-un fel.

Înţeleg.

Baudelaire.

E destul de sec?

E unul frumos şi acolo.

Mi se pare grozav, pentru că ştii,

e un artist foarte inteligent.

Ia lucrurile pe care în mod normal le-am asocia cu urâţenia,

şi murdăria, cum e cancerul,

şi le transformă în ceva

chiar drăguţ, frumos.

Uită-te la asta.

E prim-planul unei periuţe sau ceva asemănător.

Nu, te sun imediat după.

Crede-mă.

Bine.

Şi tu. Pa.

Pa.

Mulţumesc.

Îmi pare rău. Vreţi să mă scuzaţi?

- Îmi împrumuţi o sută de lire? - O sută?

Da, ţi le dau înapoi mâine.

Promit.

Doamne, e Jo Richards.

Şi ce?

Cine?

Haideţi, fetelor.

Artistul.

Iubitul lui Beth.

Sunt artist.

N-am timp de serviciu şi altele la fel.

Timp?

Lucrez toată ziua.

Numai să mi-i dai săptămâna viitoare, nu anul viitor, da?

Bine.

Minusculul mărit.

E tema principală din toate poeziile.

E un microcosmos al unui macrocosmos.

Nu-mi place.

L-am cumpărat.

Nu.

Bună.

Bună, Art. Frumoasă expoziţie!

Mulţumesc, Jo. Mereu îmi face plăcere să te văd.

Bună.

Cel cu care vorbeai era Jo Richards?

Da, da.

Îmi plac foarte mult lucrările lui.

Grozav.

Pot să vă aranjez o vizită la studio.

Da, mi-ar plăcea foarte mult.

Nu mă gândisem la asta.

Da, ar fi minunat.

Jo, Jo.

Bună.

- Bună! - Bună!

Sunt Dewey.

Ne-am cunoscut la petrecerea lui Sue şi Tim.

Da, aşa-i, desigur, Dewey. Ce mai faci, amice?

- Bine. Mă bucur să te văd. - Şi eu mă bucur să te văd.

O cunoşti pe Elaine? V-aţi cunoscut?

Nu cred, nu.

Eu sunt Jo Richards.

Jo, ea este Elaine.

Eu sunt Joany.

Joany, bine.

Cum mai merg lucrurile?

Grozav.

Deci, Jo, cu ce te ocupi?

Sunt artist.

Serios?

Elaine, haide...

Îţi aminteşti expoziţia pe care am fost s-o vedem la ICA,

cu acel minunat orologiu?

Era a lui Jo.

Da.

Mă bucur că te-am văzut, Dewey.

Da. Pa.

Ce faci?

Havermeyer.

Mă bucur să te revăd.

Jean, mă bucur să te văd.

Şi eu mă bucur.

Chiar se îngraşă!

- Bună, Beth. - Bună!

Ce drăguţ eşti! Îmi place costumul.

- Vechitura asta? - Eşti chipeş.

Nu le cunoşti pe Elaine şi Joany, nu?

Aşa-i. Dewey vorbeşte tot timpul despre voi.

Da?

Da, numai de bine, în general.

Mi-ar plăcea să-ţi văd lucrările. La ce lucrezi acum?

În acest moment

lucrez la un fel de auto-portret.

O lucrare în plină desfăşurare?

Da, chiar aici.

Crezi că acesta ar fi un moment potrivit pentru a discuta cu Art?

Nu ştiu.

E cam ocupat, dar putem merge să vedem.

Serios? Grozav! Grozav!

Scuzaţi-mă.

Numai dacă vii să-mi vezi lucrările.

Bine, uraţi-mi de bine şi ţineţi-mi orice.

Ţineţi-mi pumnii.

Aţi înţeles?

- Îţi ţinem pumnii. - Îţi ţinem pumnii.

Mă bucur să te revăd, Paige.

Da, sunt foarte încântată.

Eu...

Mereu mi-am dorit să lucrez în lumea artei, deci...

Bun venit la bord!

Mulţumesc.

Te rog să-i transmiţi salutări tatălui tău, da?

Îi transmit. Mulţumesc.

Bine.

Trebuie s-o cunoşti.

Da, este...

Art, ai cinci minute pentru Dewey Dalamanatousis?

Are o idee grozavă pentru o expoziţie,

şi m-a tot bătut la cap cu asta.

- Trebuie? - Te rog!

Bine, bine.

Tu eşti portarul?

Doar pentru tine.

Sunt Jo Richards.

Artistul Jo Richards?

Da.

Mă bucur să te cunosc.

Şi eu mă bucur.

Îl dau lor pentru trei,

şi împărţim o sută.

Grozav.

Intră.

Eşti un tip dat naibii!

Pui de armă!

Pa.

Bun venit, dle...

Dalamanatousis.

Ador expoziţia dumitale.

Mulţumesc.

Ce idee ai, dle...

Dalamanatousis.

Dewey Dalamanatousis.

Ăsta da nume!

Am...

Scuze, sunt puţin emoţionat.

Nu-i nimic.

Aş vrea să concep o expoziţie

intitulată "Mitologie deviantă",

despre arta gen "musca de pe perete"

sau voyeurism, dacă vreţi.

Da.

Jean a spus că v-a povestit deja.

Jean?

Jean Maclestone?

Maclestone, da.

A spus că sunteţi destul de interesat de idee.

Scuză-mă.

Da?

Gerard!

Unde naiba sunt banii mei, fir-ar să fie?

Au trecut mai mult de două luni.

Dacă nu primesc banii până săptămâna viitoare,

îmi sun avocaţii, bine?

Pa.

Îmi pare rău,

dar timpul costă bani.

Sigur.

Mi-ai putea trimite detaliile conceptului tău?

De fapt, am adus un portofoliu

care conţine "raison d'etre."

E şi o copie a CV-ului meu acolo.

Bine, o să mă uit prin el.

Mă bucur că te-am cunoscut.

O să vă sun, dle...

Dalamanatousis.

Da.

Mulţumesc.

Sper să putem lucra împreună.

Da, abia aştept.

- Bine. - Da.

O zi bună!

Mulţumesc frumos.

La revedere!

Pa-pa.

Idiotul naibii!

Doamne, îmi pare rău.

Uitasem să vă las cartea mea de vizită.

Poftim.

Doamne, credeam c-o să o preia imediat,

pentru că e o idee foarte bună,

deoarece nu cred că scena artei londoneze

a mai văzut vreodată aşa ceva.

Ştii că e o idee foarte bună, nu-i aşa?

Nu-i aşa?

Ascultă, Dewey.

Nu te poţi aştepta ca cel mai mare dealer de artă din Londra

să-ţi preia imediat ideea unei asemenea expoziţii.

Coboară-ţi privirea puţin mai jos.

Mă aflu de mult timp în acest joc, Elaine.

Mi-ar prinde bine un pas înainte, să ştii.

Gata.

Închide ochii.

Da.

Aşa, opreşte-te acolo.

Priveşte.

Ce părere ai?

E fantastic.

Are neoane,

iar aceasta este expoziţia mea.

Acolo în spate ar putea fi biroul meu,

din care aş comanda oamenii.

Îmi place. Îmi place.

Eşti fericită?

Eşti incredibil!

Cine-i aia?

Charlotte Bailey.

Lucrează la Muzeul 52.

Drăguţă.

Eşti o cuceritoare în serie, Elaine.

Ştii asta?

Uite cine vorbeşte.

Haide...

Eu nici măcar iubit

nu mai am.

E vina ta.

Mi-ai schimbat stilul, lesbiano.

Bună, fetelor!

Eşti bine?

Unde mergem?

Unde mergeţi în seara asta?

Fetelor, ce-aţi spune dacă m-aş alătura şi eu?

Ce-ai spune să dispari?

Ce ai vrea să faci?

Ce frumoasă eşti!

La naiba!

Ce obraznică!

Zâmbeşti.

Mai bine mi-ai împuşca mizeria.

O ştii pe Joany?

Da.

Ştii că e iubita mea?

Ai sâni foarte frumoşi.

Joany, ce părere ai de aceşti sâni?

Joany e geloasă.

Încetează!

De ce nu te implici?

Abia ai sărutat pe altcineva.

Nu te apropia de mine.

Ies în oraş şi o să mă culc cu cineva, cu un tip.

- Te duci să te culci cu cineva? - Da.

Nu mă trata cu superioritate, târfă supradimensionată.

Şi nu mă mai filma naibii!

Târfă?

Nu te iubeşti decât pe tine!

De fapt, chiar da.

Vrei să vezi, Joany, cum mi-o pune unu?

Isuse Hristoase!

Îmi place!

E atât de real!

Mulţumesc, Beth. Înseamnă mult.

Eşti prima persoană căreia i-am arătat-o.

Serios?

Nu ştiu. Am simţit c-o să înţelegi.

Chiar apreciez asta.

Chiar cred că ar merge.

E foarte revelator.

Foarte îndrăzneţ.

Ai grijă!

Cum ţi se pare, Jean?

Îmi place spaţiul din jurul lui.

Îţi lasă loc să respiri.

Îmi plăcea mai mult lângă Turk Warhol.

Îţi plăcea?

Adică, Andy ar fi fost de acord.

E complet irosit acolo.

Nu-mi place.

Nu-ţi place bătrânul Constantin?

Nu, îmi place "Brâncuzi".

Dar nu acolo.

Brâncuşi.

Nu se spune Brâncuzi, ci Brâncuşi.

Nu mai fi aşa snob, Bob.

Nu sunt snob.

Dar mă gândesc c-ar trebui să le spui oamenilor pe nume.

Doar nu-i "Pari", nu?

E Paris.

Asta-i altceva.

De ce?

Nu i s-a mai spus niciodată Brâncuzi.

E Brâncuşi!

Bob?

Am ceva incredibil,

de necrezut.

Adică nu sunt sigur că pot spune asta,

pentru că nu-i o afacere încheiată, dar...

Poţi să-mi spui, Art.

Haide, spune-mi.

"Boogie Woogie."

Incredibil!

Da, primul din serie.

Primul "Boogie Woogie"?

Probabil costă o avere.

Este inestimabil.

Inestimabil!

Bine, cât costă?

Nu ştiu.

Nu ştiu.

Cel puţin 20 de milioane.

20 de milioane!

Da.

Crede-mă, e o minunăţie!

Bună, sunt Dewey.

E cineva acasă?

Aici eraţi!

Bună.

Bună!

Ce mai faci?

Mă duc să-mi iau haina.

Vino.

Lumină.

Ai cam schimbat pe aici.

Da, pe ici, pe colo.

Asta-i bine.

În regulă.

Poţi să-i aduci înapoi înainte de ceai?

Sigur.

- Grozav. - Nicio problemă.

În regulă. Să mergem.

Ţi-am spus c-o avem

pe fiica lui Larry Oppenheimer la noi?

Fiica lui Larry Oppenheimer?

E drăguţă?

E foarte drăguţă şi ambiţioasă.

Ştii ancheta pentru fraudă

care l-a distrus pe tatăl ei, nu?

Da, al naibii guvern băgăcios!

Asta am zis şi eu.

Era unul dintre cei mai buni clienţi ai mei.

Ce s-a întâmplat cu colecţia lui?

Am colecţia lui chiar aici.

Veniţi la mine la cină, Bob?

Sigur că venim.

Bine.

Ne vedem atunci.

- Pa. - Pa.

Alfred, chiar trebuie să discutăm.

Despre ce?

Despre situaţia noastră financiară.

Nu-i chiar atât de rea.

Dragule, era ultima noastră fasole.

Nu fi ridicolă.

Am primit o citaţie din partea companiei pentru asigurări.

Nu mai am ce să vând.

Avem tabloul "Boogie Woogie."

Vrei să vinzi tabloul Mondrian?

Îl am de la însuşi maestrul său.

E o capodoperă,

un meisterwerk.

Vrei să vinzi bunul nostru cel mai de preţ.

Şi pentru ce?

Să achiţi câteva facturi jalnice?

Am fost în studioul lui Mondrian

şi l-am cumpărat de la el.

A făcut parte din colecţia mea.

Este invidiat de toată Londra.

Sunt renumit pentru acel tablou.

Spindle?

16 milioane.

Dragule, ai locuit alături de acest tablou timp de 50 de ani.

Este timpul ca altcineva

să aibă plăcerea de a-l deţine.

Şi-n plus, putem colecţiona alţi artişti.

Toţi sunt nişte porcării.

E ca şi cum ai schimba aurul pe cartofi.

Iar tu, de ce eşti aici?

E o conversaţie personală.

Mereu trage cu urechea.

Doamne, Paige, ce s-a întâmplat?

Am căzut în parc.

Arată rău.

Nu, chiar nu-i nimic.

Stai jos aici.

Exact aici.

Scrie.

Bine.

"Draga mea Alfreda,"

"mi-a făcut mare plăcere să te văd miercuri".

"După consideraţii îndelungate..."

Îl poţi îndoi?

Te doare?

Da, doare un pic.

Unde?

Într-o parte.

Am o cremă.

Mi-a prescris-o doctorul meu

când am căzut pe treptele de la Christie.

Doamne Sfinte!

Vai, vai.

Cât de jenant a fost!

M-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic,

însă durerea... durerea!

Poftim.

Bine.

Scrie în continuare.

"După consideraţii îndelungate,"

"credem că 20 de milioane ar fi o evaluare corectă"

"a tabloului"

"şi, bineînţeles, ar facilita vânzarea".

Ştii ceva, Art? Pot face eu asta.

E în regulă. Sincer, pot să...

În câteva minute n-o să mai simţi nimic.

Art, Art. Art.

- Scuzaţi-mă. - Da?

Havermeyer e în galerie.

Bine.

Mă interesează dacă privirea,

care este limitată de machiajul nostru biologic,

afectează observarea a ce se află în jurul nostru,

şi, prin urmare, limitează percepţia în general.

Aş vrea să explorez aceste limite,

şi prin munca mea experimentală...

S-o ia naiba de muncă!

Bună, Jean.

Jo.

Ai găsit adresa.

Bună.

L-am adus pe Picasso. Sper că nu te deranjează.

Bineînţeles că nu. Bună, Picasso.

N-o să facă deranj, promit.

Stai jos.

Intră.

Dă-mi voie să-ţi iau haina.

Deci aici lucrezi.

Da, aici.

Expoziţia are legătură cu vederea periferică.

Aşa.

Mă interesează cu cât este privirea cuiva

limitată de machiajul biologic.

Vreau să explorez limitele care

definesc ce putem percepe şi ce nu.

Interesant.

Am conceput expoziţia când eram...

când mă plimbam prin Parcul Lane,

iar un nebun cu o dubiţă era să mă accidenteze.

Nu!

Să ştii că m-a făcut să mă gândesc

la cum putem vedea şi defini un obiect

strict prin ce avem în faţa noastră

decât prin a lua în considerare privirea periferică.

Da.

Şi aşa mai departe.

Nu, nu, nu.

Este foarte, foarte, foarte interesant.

Acesta este un dispozitiv pe care îl construiesc.

Vino, apropie-te şi pune mâna aici.

Acolo?

Fixează cu privirea obiectul din faţă.

Şi apucă cele două mânere de aici.

Şi încet...

Conştientizezi cei doi prădători.

Dumnezeule mare, Art.

Depăşeşte ca performanţă FTSE-ul, şi asta cu 20% într-o săptămână.

Nu, da.

O să mă gândesc la asta.

Bine. Pa.

Pa.

Spindle e scandalos!

A spus că vor 24 de milioane.

Înseamnă 16 pentru ei, iar 8 e comisionul lui Art.

Dar bătrânul nici măcar nu vrea să vândă tabloul.

Deci despre ce vorbeşte?

Vor fi nevoiţi să vândă.

El încearcă să găsească punctul slab.

Îi putem ajuta cu ceva?

Am putea merge direct la ei, să le oferim 18 milioane.

Deci o să-l lucrezi pe la spate pe Art Spindle?

Plec din galerie, nu?

Acum va trebui să-ţi introduci capul

în această mică gaură.

Serios?

- Înăuntru. - Bine.

În stânga şi în dreapta ta,

e un mediu static, nefuncţional.

Da.

Da, dacă te întorci spre stânga,

conştientizezi doar acel obiect, nu?

Dacă te întorci spre dreapta,

conştientizezi doar obiectul aflat în faţa ta.

Aşa-i.

Dar dacă priveşti înainte...

Da.

Brusc conştientizezi totul.

Da.

Ai folosit vreodată un Chapman?

Nu.

Mă refer strict la distracţie.

Ce prostuţ eşti!

N-ar trebui să faci asta.

Poate c-ar trebui să încetăm.

De ce?

Vom avea o relaţie profesională.

Aşa că poate ar trebui să rămână aşa.

Dacă aş fi crezut că fiind partenerul tău de pat

ar fi însemnat să nu mă culc cu tine,

n-aş mai fi cumpărat acea galerie, nu?

Haide, Bob.

18 milioane.

Care-i comisionul meu?

Să vedem.

De cât timp eşti aici, Beth?

Cam de 5 ani.

Te-am plătit bine.

Te-am făcut directorul galeriei.

Te-am prezentat câtorva dintre cei mai buni artişti ai zilei

şi unora dintre cei mai influenţi colecţionari din lume.

Şi aşa?

Aşa mă răsplăteşti?

De ce?

Vreau să am propria mea galerie.

Ştii de câte ori am auzit prostia asta?

Dacă aflu că ţi-ai capitonat cuibul

cu lista clienţilor mei,

o să-ţi fac viaţa extrem de dificilă.

Nu fac decât ce ai face şi tu, Art,

dacă ai fi în locul meu.

Asta e... trădare.

Vreau să am propriul meu spaţiu în care să expună tinerii artişti.

Ieşi afară.

Ieşi afară!

Paige, adu-mi conturile.

Bună.

Vreau să opreşti toate comisionele

pentru Beth Freemantle.

Vreau un audit complet al contului ei de cheltuieli.

Vreau să-i blochezi parola spre baza de date,

şi vreau să-i anulezi numărul telefonului mobil.

Mulţumesc.

Târfă mică!

Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc.

Mulţumesc c-aţi venit astă seară.

M-am gândit la această expoziţie

acum cinci ani.

Sper că veţi fi de acord cu mine

că rezultatul este chiar...

spectaculos.

Aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care au lucrat în galerie

însetaţi, neobosiţi, pentru ca această expoziţie să fie posibilă.

Aş vrea să profit de această ocazie pentru a-mi lua rămas bun,

un regretabil rămas bun de la unul dintre directorii galeriei

care mi-a fost alături în ultimii cinci ani

şi fără ajutorul căreia această expoziţie nu s-ar fi putut realiza.

Vă rog să ridicaţi paharul în cinstea lui Beth Freemantle.

Pentru Beth.

- Noroc! - Noroc!

A fost într-adevăr grozav.

A fost foarte, foarte înduioşător, Art.

Foarte înduioşător.

Dar n-a avut efect.

Aşa că mai încearcă.

Când şi-a dat seama că nu mă poate da în judecată,

a dat în judecată artistul.

I-am spus judecătorului

că arta nu are termen de garanţie.

După umila mea părere,

Schneider e un rahat.

Ce caută aici cel care plimbă câinii?

A încercat să-mi vândă un concept.

Cel care îmi plimbă câinii!

Cel care îţi plimbă câinii?

Da, cel care-mi plimbă câinii.

Cel care îţi plimbă câinii?

La naiba.

Beth.

- Bună! - Bună!

Da, mi-ar plăcea să văd asta.

Bună, Jean.

Bună, scumpule.

Mi-ar plăcea să văd.

- E mai mult... - Ţi-am spus!

Bob, ţi-am povestit despre asta. Am discutat despre asta.

Nu, asta sună a...

E un pic cam... A băut prea mult.

CONCURS 18-23 OCTOMBRIE, PROPOZIŢIA SĂPTĂMÂNII: "Intraţi pe FORUM şi câştigaţi un DVD original".

Stai.

E iubita ta, nu?

Da.

Dacă vrei, poţi veni să vezi lucrările odată.

Le voi vedea la galerie, nu?

Da, dar... nu ştiu.

Ar fi frumos să-ţi aflu părerea,

să văd cum ţi se par.

Serios?

Bună, Jo.

Jean, bună!

Bună.

Voi două vă cunoaşteţi?

Aveam... Aveam o întrebare.

De fapt o idee.

Bine, sigur.

- Pot să iau loc? - Da.

- Am prins-o. - Nu-i nimic.

Am prins-o. Am prins-o.

- Te simţi bine? - Da.

Am o idee care... poate...

Poate am putea merge undeva împreună.

Scumpo, cred că-i un pic cam dificil.

Nu, nu, nu.

Mă refeream la New York.

Poate am putea merge la New York împreună.

Da...

- Haide, Jo. - Nu ştiu.

O să-ţi prezint oameni ca

Marks şi Larry

şi Andrea şi toţi acei minunaţi...

Jean, Jean, e toată lumea aici.

Ştiu.

Soţul meu e acolo.

Hai să mergem în baie.

- Nu cred c-ar trebui. - Nu, haide.

N-am mai făcut asta de secole!

Nu, nu cred c-ar trebui.

Hai să mergem, da?

Şi în timp ce plecam, ne-am întâlnit cu lvor Schneider.

Iar fata asta nu putea avea mai mult de 16 ani.

De fapt, cred că era mult mai mică.

Şi în timp ce vorbeam, mi-a venit o idee foarte bună.

Da, vom împărţi costurile la doi.

Dacă ai nevoie de bani pentru a-ţi termina expoziţia,

te finanţez eu.

Nu prea ştiu ce să spun.

Grozav.

Incredibil.

Abia aştept să-i spun lui Dewey.

Chiar, apropo,

ce relaţie ai cu el?

Ai spus că e reprezentantul tău?

Ei bine, m-a cam ajutat.

Da... Chiar îmi place de el.

Adică, nu aş vrea fie la mijloc.

Nu îmi face plăcere să spun asta despre el, fiindcă îmi este prieten.

Chiar îl iubesc, dar

are o problemă cu credibilitatea.

Da.

Ei bine, pot vorbi eu cu el.

Să îi dau ceva la care să lucreze.

Va fi bine.

Vorbeşti de lup...

- Bună. - Bună.

Mă simt atât de bine în seara asta.

Chiar este grozav.

Elaine...

Noroc.

Despre ce bârfiţi voi două?

L-ai văzut pe Jo?

Vorbea cu Jean Maclestone

acum puţin timp.

Jo, vei veni cu mine la New York, nu-i aşa?

Da, da, nu te opri.

Este atât de amuzantă câteodată.

Da.

Hei, Bob.

Hei, Dewey.

Bob, vreau să divorţez.

Bine, Jean,

dacă asta vrei tu.

Aşa, pur şi simplu?

Adică, după câţi ani, Bob?

Câţi ani am fost căsătoriţi?

1987.

Asta înseamnă...

'86.

Nu, cred că era '87, Jean.

Dumnezeule.

'86, Bob.

La ziua de naştere a lui Ricky Robenstein.

Dar asta a fost în '87.

Săptămâna următoare am zburat la înmormântarea lui Warhol.

Înmormântarea lui Warhol a fost în 1986, Bob.

'87, dă-l dracu.

A fost în acelaşi an în care mi-am scos apendicele.

Apendicele a fost în 1988,

la doi ani după ce ne-am cunoscut.

Îmi amintesc de parcă a fost ieri.

A fost apendicele meu, fir-ar al dracului.

Te-am cunoscut în '86.

Băga-mi-aş.

Băga-mi-aş!

Da, acesta-i singurul lucru pe care ştii să îl faci.

Ce faci?

Ce ţi se pare că fac?

Unde vei merge, la Art?

Ce vrei să insinuezi?

Se pare că vă placeţi.

Suntem doar prieteni.

Oricum, el este gay.

Nu este gay.

Frumoşi pantofi.

Ce mama dracu?

Alo?

Cine?

Jean Maclestone?

La dracu.

Nu scoate un sunet.

Rahat.

Tocmai l-am părăsit pe Bob.

Tocmai l-ai părăsit pe Bob?

Nu este puţin cam extrem?

O să divorţez.

Divorţ?

Mi-a ajuns, Art.

Doamne.

Nu vreau să fiu dată afară în şuturi

când este prea târziu, înţelegi?

Nu vreau să fiu părăsită când

voi fi bătrână şi nesuferită

şi voi arăta ca partea din spate a unui rinocer.

Ştii ce vreau să spun?

Adică, nu...

Nu vreau să ajung stearpă într-un conac din Notting Hill,

privindu-l în timp ce le-o trage secretarelor,

iar apoi într-o zi când îi va conveni lui,

să mă părăsească şi să se căsătorească cu una din ele.

Art, nu o să vorbesc de asta chiar acum.

Sunt pur şi simplu obosită.

Sunt obosită din cauza celor 20 de ani de mariaj.

20, 20.

Nu cred că ştii cum a fost.

Aceea-i pisica mea.

Vreau să trăiesc, Art.

Vreau să merg în baruri.

Vreau să merg la Rio şi Moscova

şi în Cambogia.

Vreau propria mea locuinţă.

Vreau proprii mei prieteni.

Vreau să stau trează toată noaptea.

Doamne...

Nu vreau să aud despre următoarea afacere imobiliară

sau, Doamne, scorul celor de la Arsenal sau de coafura Matissei...

Sau să am conversaţii lungi despre cum l-a cunoscut el pe Warhol

sau câţi centimetri de spaţiu

ar trebui să fie în jurul lui Basquiat!

Doamne.

Ştii ce vreau să spun?

Mi-a ajuns.

Presupun că pur şi simplu... Ne-am răcit.

Jean.

Nu avem nimic în comun...

Cu excepţia gustului pentru artă.

Jean.

Noaptea trecută am cunoscut un tip drăguţ, ce arăta foarte bine.

Şi ghici ce.

Era şi deştept.

Adică, îţi poţi imagina?

I-am spus despre show-ul nostru şi îi place foarte mult,

înţelege foarte bine munca ta.

A fost uimitor.

Ţi-am luat ceva, Dewey.

Dumnezeule.

Elaine, acesta este favoritul meu.

Am rama perfectă pentru asta.

Nu pot să cred.

Mulţumesc, dragă.

Este pentru tot sprijinul pe care mi l-ai oferit.

Totuşi, nu trebuia să faci asta.

Trebuie să vorbim despre relaţia noastră la muncă.

Şi...

Bine.

Ştii cum eşti implicat în munca mea...

Da, ce vrei să spui, Elaine?

Beth vrea să lucreze cu mine direct.

Şi eu unde rămân?

Înţeleg.

Dewey, Dewey, haide.

Aşa este lumea artei.

Aşa merge.

Dewey!

Rahat.

Deci aici lucrezi, nu?

Da, aici.

Stau la birou, mă uit pe fereastră

şi aştept o idee, înţelegi?

Nici nu trebuie să te ridici din pat.

Nu.

Şi câteodată îmi place să desenez,

adică să mă p... pre... pr...

Pregătesc?

Nu pot niciodată să pronunţ acel cuvânt nenorocit.

Vrei să vezi ceva?

Te referi la câteva schiţe pregătitoare?

Da, la asta lucrez acum.

Acesta-i Podrazik.

Sigur.

Uite, asta este o operă.

Vezi tu, are de-a face cu vederea periferică.

Va fi o instalaţie.

Vii aici

şi îţi pui capul în acest dispozitiv,

în aşa fel încât nu îl poţi mişca.

Apoi în stânga şi în dreapta

ai un mediu domestic nefuncţional,

din care nu poţi vedea decât o parte, nu îl poţi vedea în totalitate.

Adică nu îl poţi vedea pe tot în acelaşi timp.

Nu, poţi vedea doar anumite obiecte.

Dar apoi, dacă te uiţi direct la mine,

brusc îţi dai seama de întreg, nu?

Da.

Asta-i...

Da, este foarte fain.

Parcă îţi aduce o viziune nouă, ştii?

Parcă pune realitatea la îndoială.

Am crezut că eşti cu Beth.

Da.

Ar trebui să rămânem la un nivel strict profesional.

Nu crezi asta, Jo?

Da, sigur.

Spune-mi, Freign.

Nu vreau să fiu indiscret, dar crezi

că vor decide eventual să vândă acel Mondrian?

Cred că ceva mai multă putere de convingere va fi necesară.

Vrei să spui un preţ mai mare.

Asigurarea este foarte importantă.

Voi plăti eu asigurarea. Ce zici de asta?

Este foarte generos.

Îmi voi ridica oferta la 25 de milioane,

şi sugerez să facem asigurarea pentru 40 de milioane.

Ce crezi?

Cred că asta ar fi

o sumă foarte potrivită, domnule Spindle.

Mă tem că este al meu.

Robert Freign.

Nu am ştiut că eşti artist.

Un pictor de rocă amator.

O marnă gri din Aix-en-Provence.

Cezanne a pictat 27 de prelate din cariera Bibemus,

locul în care această piatră a fost găsită.

Fascinant.

Fascinant!

Te rog, ia-o.

Nu, nu aş putea.

Nu, te rog.

Îţi mulţumesc.

Poate că ar trebui să facem o expoziţie.

Mă flatezi, domnule Spindle.

Deloc, deloc.

Sper că ai luat tabloul Picasso de la el.

Lucrează la asta.

Jean, nu lăsa avocaţii să te înşele cu platitudini.

Cere-le orice.

Asigură-te că primeşti copii ale corespondentelor.

Citeşte-le de parcă viaţa ta ar fi în joc.

Ai o singură şansă la asta.

Bine, dragă?

Sigur.

Deci... Care este paguba?

Bine, Bob.

Să începem cu Notting Hill, Tuscany, Palm Beach,

să terminăm cu Aspen.

Cum rămâne cu Aspen?

Eu primesc casa, el primeşte arta.

Eşti sigură că este o decizie înţeleaptă, Jean?

Arta este de două ori mai valoroasă decât imobiliarele.

Crezi că ar trebui să renegociez?

Desigur că ar trebui.

Dacă eşti dură acum

îţi creezi oportunităţi în viitor.

Cum aşa?

Îţi lasă loc pentru o apariţie rezonabilă mai târziu

când vine vorba de alte probleme.

Dacă trebuie să faci compromisuri,

cel puţin revii la o poziţie

asupra căreia deja ai fost de acord.

Sigur.

Cum e cu Smith-ul din grădină?

Acela-i al lui.

Şi Kelly-ul?

Acela-i al meu.

Judd,

Flavin,

Brâncuşi.

Vrea şi Brancuşul?

Brâncuşi?

Brancuş.

Brâncuş?

Urăşte Brancuşul.

Nu a vrut să îl cumpăr.

Chiar îşi agăţa haina de el.

De ce dracu ar vrea Brancuşul?

Valorează o avere.

L-am pus pe Art să investigheze.

Crede că Bob l-a subapreciat total.

Aşa te vreau.

Warhol, Beuys, Hockney-ul din hol.

- Magritte? - Acela este al lui.

- Nu prea mi-a plăcut, oricum. - Nu.

Fotografiile Struth din baia de la primul etaj.

Dumnezeule.

Giacometti?

Acela-i al lui.

- Păcat. - Da.

Dar eu primesc Lucas-ul

şi Judd-ul din salon.

Decupajele Katz de pe scări,

fotografiile Mapplethorpe de la etaj,

Bacon-ul din sufragerie, Emin, Currin,

Landy, şi Jew-ul din bibliotecă.

Primesc Hirst, Rusche şi setul Barney.

Să intrăm?

Da, sunt flămândă.

Vrea şi operele Dogan

şi de asemenea sculptura Picasso,

şi toate cărţile de artă.

Un macchiato, te rog.

Un macch...

Macch-i-a-to.

Nu cred că avem aşa ceva.

Draga mea, vin în fiecare zi la Westbury,

şi beau un macchiato în fiecare zi.

Da, dar nu cred...

Adu-mi un Maitre d'.

Da.

Ce este, unguroaică?

Cred că este poloneză.

Doamnă, îmi pare rău,

dar este prima zi a chelneriţei.

Şi nu înţelege.

Alphonse, am dorit un macchiato.

Un macchiato.

Două.

Desigur, doamnă.

Deci...

Cum rămâne cu cealaltă chestie?

Nu am avut parte niciodată de ceva atât de bun.

Îl iau pe băiat la New York în seara asta.

Ce faci?

New York, clasa întâi,

Four Seasons.

Ai înnebunit?

Ce?

Am fost divorţată de trei ori, Jean, bine?

Cu Carmen am făcut istorie juridică.

Îi cunosc pe aceşti bărbaţi.

Sunt nenorociţi obsesivi şi avari.

Dacă le oferi un deget, vor lua toată mâna.

Şi dacă află că tu faci sex cu Jo Richards...

Emille.

O să te aibă la mână.

La sfârşit, tot ce vei primi va fi colecţia lui de postere

şi lumânările Shabbat ale bunicii sale.

Alo?

Da, nu pot vorbi acum.

Bine.

Vorbim mai târziu.

Cine plăteşte acele facturi?

Biroul are grijă de ele.

Ce?

Dovezi.

Dovezi!

Ar trebui să compilezi totul despre el.

Nu.

Am auzit că îi plac fetele din galerii.

Opreşte-te.

Întreabă, Jean.

Fă rost de adrese, fapte, numere.

Dacă el îl foloseşte pe Jo, tu vei avea avantajul suprem.

Aşa-i.

Şi mai presus de toate, nu face compromisuri.

Şi în sfârşit, îi vrea pe Picasso şi Matisse.

Îl vrea pe Matisse?

Matisse este câinele meu! Nu se poate!

Nu se poate!

Îl poate avea Picasso, dar nu pe Matisse.

Credeam că nu îţi place Matisse.

Nu îmi place, dar Picasso ar fi

absolut disperat fără el.

Trecem la Tuscany.

Stai.

Dacă aş vinde tot?

Ce?

Dacă aş vinde toată arta,

dacă aş vinde totul.

Ei bine, tot ar primi banii.

Care este diferenţa?

Ei bine, diferenţa este că

banii nu înseamnă absolut nimic.

28 de milioane.

Chiar crezi

că prostiile astea video pe care le faci sunt artă, Elaine?

Nu spun că sunt o operă de artă, Joany.

Galeria este.

Da, dar realizezi chestia asta

ştiind că va fi afişată la galerie.

Da, dar atât de multe porcării sunt arătate la galerii

încât poate nu mai înseamnă nimic.

Ştii, ca şi cum Papa ar face sfânt pe oricine.

Răspunde.

Tu de ce nu poţi?

Este Dewey.

Tot aduce vorba de chestia asta cu Beth.

Vrei să spui că trebuie să mă ocup eu de rahaturile tale.

Te rog?

Bună, Dewey.

Bună, este Elaine aici?

Nu este aici în acest moment.

Dar... Vrei să îi transmit un mesaj?

I-am lăsat un milion de mesaje

şi nu îmi răspunde niciodată.

Ei bine, când va ajunge, îi voi spune să urce, bine?

Joany, chiar crezi că sunt atât de prost?

Pot să vă aud prin nenorocitele de scânduri de la podea!

Nu este vorba doar de tine, Dewey.

Elaine trebuie să se gândească la cariera ei.

Este prima ei expoziţie.

Este o chestie foarte importantă.

Dar eu i-am făcut introducerea,

iar apoi ea m-a aruncat, de parcă aş fi fost un rahat.

M-am săturat de înşelătorii.

Dewey...

Dewey.

Încearcă să dormi.

Arăţi ca dracu.

Pleacă de aici!

Nu vreau să aud asta acum!

Dewey.

O să mă sinucid.

Te rog...

Mă simt foarte rău.

Îi va trece.

Dragă, dragă, bineînţeles că nu îmi este ruşine.

Bine, trebuie să închid.

Bob.

Ştiu despre tine şi Jean.

Nu contează.

Eu şi Jean?

Apă de ploaie.

Uite, Bob, te asigur...

Art.

Art, vreau să vând câteva lucruri.

De fapt, vreau să vând tot.

Iisuse, Maica Domnului.

Ce, totul?

Da.

Şi este o singură condiţie.

Dacă vrei să te ocupi de vânzare,

nu poţi vorbi cu Jean despre asta.

Desigur.

Vorbeşti serios, Bob?

Absolut.

Oricum, Jean este plecată la New York.

De unde să începem?

Totul, zici?

Totul.

Dragă domnule Spindle,

Alfreda a fost contactată de către o a treia persoană

cu o ofertă mult mai substanţială

decât cea pe care am discutat-o recent.

În lumina interesului tău crescut pentru tablou,

ea a crezut că este drept să vă informez de intenţia ei

de a accepta această ofertă.

Servitorul vostru supus, Robert Freign.

Domnule Maclestone?

Spune-mi Bob, Paige.

Bob.

Acestea sunt într-adevăr uimitoare.

Vroiam să te felicit pentru că ai devenit director.

Mulţumesc.

Paige.

Îţi place mâncarea turcească?

Nu ştiu.

Am găsit un loc grozav,

şi m-am gândit la cină, joi.

O să îl pun pe asistentul meu să te sune.

Este vorba numai despre bani.

Nu iubesc deloc arta.

Pur şi simplu banii...

Ce primesc, ce vând,

cât de mult.

28 de milioane înseamnă o ofertă considerabilă.

Şi în circumstanţele noastre,

ar trebui cel puţin să ne gândim la ea.

O pierdere de timp.

Dragă Alfreda.

Domnule Spindle, cât de frumos din partea ta să vii să ne vizitezi.

Nici o problemă. Nici o problemă.

Bună seara, Alfred.

Ţi-am adus preferatele.

Ai vrea ceva de băut?

Whiskey.

Sec sau cu ceva gheaţă, domnule?

Sec.

Este frig afară.

Doamne, Doamne.

Mai rar sunt servit de către un artist.

Mulţumesc, Freign.

Am simţit că ar trebui să vin direct aici

şi să discut oferta recentă.

Trebuie să spun că

este puţin cam neortodoxă.

Credeam că am căzut de acord.

Oferta a fost substanţial mai mare.

Alfreda, lasă-mă să îţi spun ceva despre Grossman.

Grossman?

Da, nu este ceea ce pare.

Am auzit că are ceva probleme cu banii.

Dar oferta a venit de la domnul Maclestone.

Bob Maclestone?

Da.

Ştiu că sunt foarte mulţi bani.

Nu voi vinde acel tablou.

Niciodată.

L-am primit de la însuşi maestrul.

500 de lire am plătit pentru el.

Bani gheaţă.

Ţi-am spus de multe ori

că nu voi vinde acel tablou, nici ţie,

nici oricui altcuiva, Maclestein.

Vii în casa mea.

Începi să cotrobăi pe aici.

Şi încerci să îţi pui mâinile avare

pe cea mai de valoare posesiune a mea.

Lasă-ne în pace.

Sunt sigur că putem conveni altfel.

Să spunem... 30 de milioane.

Peste cadavrul meu.

Domnule Spindle, cred că ar trebui să plecaţi.

Voi vorbi cu dumneata mâine.

Desigur. Desigur.

Aici nu este vorba de un joc distractiv.

Afacerile sunt afaceri, domnule Spindle.

Niciodată.

Niciodată!

Eşti imposibil.

Nu mă simt prea bine.

Ce este?

Nu ştiu.

Paige.

Paige?

Spectaculos.

Dumnezeule.

Arta!

Dumnezeule!

Arta! Arta!

- Îmi pare rău. - Ce?

Pur şi simplu nu pot avea o erecţie.

Ai o problemă?

Zborul de la New York m-a lăsat fără vlagă.

Îmi pare rău.

Din cauza cicatricilor?

Sigur că nu.

Din cauza cicatricilor, nu?

Beth.

Bună, aici Jo. Lasă-ţi un mesaj.

Jo, sună-mă imediat.

Bob a luat toată arta de aici, toată.

Nu ştiu ce să fac.

Dumnezeule!

De ce te sună pe tine?

Nu ştiu.

Jo...

Nu Jean Maclestone.

Poţi să îţi iei adio de la expoziţie.

Uită-te la asta. Este extraordinar.

Stroma fibrovasculară de acoperire

ce separa tipurile diferite de ţesut.

Uite, deget, mandibula, orbită.

Este cel mai dezvoltat teratom

pe care l-am întâlnit vreodată.

Este geamănul pacientei, ştii,

cel care s-a născut cu ea, ca să zic aşa.

Beth, dragă, ce mai faci?

Eşti bine?

Da, vino.

Da, voi vedea...

De ce mă eviţi?

Dewey, ce...

Ce am făcut pentru a merita asta, Elaine?

Nu mă atinge.

Nu, cum îndrăzneşti?

Cum îndrăzneşti să mă îmi vorbeşti de sus?

Ce mama dracului ai păţit? Revino-ţi!

Taci!

Eu te-am introdus tuturor.

Domnule?

Domnule Oppenheimer?

Chirurgul vrea să vă vadă imediat.

Eu te-am introdus!

- Ai terminat? - Da!

Şi tu m-ai folosit, iar apoi m-ai scuipat afară!

Iisuse, Dewey.

Te urăsc!

Mă auzi? Te urăsc!

Nenorocito!

Băga-mi-aş.

Unde este acum?

În sala de operaţii.

O pot vedea?

Sigur.

Mi-ai vândut Currin-ul familiei Havermeyer?

Beth a spus că a văzut Currin-ul meu la familia Havermeyer.

- Ei bine... - Acela era al meu!

Am crezut că era al lui Bob.

Ştiai că nu era. Am discutat despre asta.

- Nu îţi aminteşti? - Eşti sigură?

- Nu mă minţi. - Jean.

Nu mă lua cu "Jean", Art.

Jean, calmează-te.

Currin-ul, acela a fost o greşeală sinceră.

Chiar am crezut că era al lui.

Ce este aia?

Este un plici...

Un dar tribal de la o glumă a unui client.

Şi ce am auzit despre tine şi Paige Oppenheimer?

Paige Oppenheimer?

Zvonurile spun că ai fost văzut când o satisfăceai.

Ce?

Ai fost văzut când o satisfăceai, Art.

O satisfăceam?

Cum adică? Să fim serioşi!

Îmi vinzi arta. I-o tragi asistentei tale.

I-o trag asistentei mele?

Tu şi Bob, sunteţi două boabe într-o păstaie.

Despre ce vorbeşti?

Art, cine este Paige Oppenheimer?

Adică, a fost complet scârbit.

Presupun că bărbaţii sunt ciudaţi în felul acesta.

Da.

Şi i-am spus că nu îi voi face expoziţia.

Este rău, nu-i aşa?

Da, este un fel de lovitură sub centură.

Da, presupun.

Rahat.

Le pot vedea?

Sigur...

Ştii, credeam că erau nesemnificative,

vroiam sâni cu putere.

Sunt minunaţi.

Serios?

Înseamnă foarte mult,

fiindcă tu eşti singura persoană căreia i-am arătat.

Da, ei bine, uită-te la aceştia.

Îţi plac?

Da, dar nu ţi-ai rănit sfârcul?

Ba da, dar a fost un fel de...

Ştii tu, durere sexy.

Haide.

Este frumos.

Mulţumesc.

Adică, nu sunt atât de frumoşi cum sunt cicatricile tale.

Le ador.

Serios?

Adică, cum să nu îţi placă aşa ceva?

Nu ştiu.

Ţie îţi plac?

Elaine...

Ai o piele atât de frumoasă.

Atât de moale.

Nu cred că asta este o idee bună,

fiindcă eu nu sunt lesbiană,

iar noi avem o relaţie profesională.

Elaine.

Chestia asta nu se întâmplă.

Bună, draga mea.

Bună, Bob.

Ce se întâmplă?

Am o surpriză pentru tine.

Pentru mine?

Deschide-o.

Bine.

L-am pus pe Damien să facă o operă din ea.

Nu-i grozavă?

"Teratom."

Bob, îţi aminteşti de acel Mondrian pe care încercăm să îl iau?

"Boogie Woogie"?

Da.

Un nesimţit încerca să mă tragă în piept.

Nu se poate.

Da.

Ei bine, a fost ars.

Ce?

Da.

Da, un incendiu.

Cum?

Nu ştiu.

Casă veche, instalaţia.

Ce păcat.

Era o capodoperă.

Îţi doresc o viaţă lungă.

Mulţumesc.

Pot face ceva, Alfreda?

Nu, aţi făcut destule deja, domnule Spindle.

Presupun că asigurarea a avut grijă de dumneata?

Hiscox sunt destul de uimitor de eficienţi.

Mulţumesc.

Ne vom muta în străinătate.

"Ne"?

Serios?

Unde?

Tuscany.

Ei bine, sunt sigur că au destule roci acolo.

De fapt,

este locul în care Leonardo a dedus prima dată,

prin descoperirea scoicilor fosilizate,

că lumea era mult mai bătrână decât se credea la început.

Fascinant, fascinant.

La revedere.

Fascinant.

Am întâlnit un tablou Courbet intrigant.

Stâncile de la Ornans.

Da, veritabilele stânci.

La revedere, nenorocitule.

Mulţumesc.

Joany.

Ce?

Lasă-mă în pace.

Mereu filmezi.

Care-i problema ta?

Joany, ce părere ai despre aceşti sâni?

Doamne.

Este pur şi simplu scandalos.

Nu sunt de acord, Jean.

Cred că este o exponată foarte puternică.

Ce?

Da.

Ştii, felul în care expune

fiecare parte a vieţii sale,

fizic şi emoţional, se dezvăluie.

Aceasta este Elaine Proctor. Este galeria ei.

Prima dată când am văzut munca ei, am fost puţin speriată.

Şi apoi m-am gândit

"Aceasta este arta ei şi viziunea ei,

iar eu chiar respect asta."

Adorabil, amice.

- O poză frumoasă, Art. - Uite, acela-i Art.

Fantastic. Uită-te aici, te rog, amice.

Grozav.

- Acela-i fostul tău şef. - Doamne.

Trebuie să îl admiri.

De ce?

Ei bine, o concediază.

Încearcă să o dea în judecată, iar apoi apare aici,

în galeria ei.

Salut, Art.

Este pur şi simplu... Senzaţionalism de duzină.

Este bun. Foarte bun.

Jo, nu ştii despre ce vorbeşti.

Jo, dragule.

Jo.

Deci unde dracu ai fost?

Ai făcut artă?

Nu ai putut să faci un tort nenorocit.

Un tort, Joany?

Arăţi incredibil pe ecran.

...Târfă mică şi subdimensionată.

Nu mă mai filma.

Eşti model?

Ce replică penibilă.

Fiindcă te iubesc.

Nu te iubeşti decât pe tine.

De fapt, da.

Nu te-am recunoscut cu hainele pe tine.

Acela sunt eu.

Explorează sincronizarea demnă de milă.

Beth?

Beth, hei.

Vreau doar să spun că este fantastic...

Nu acum, Jo.

Ce spuneai?

Tată, tată!

Nu ştiam că vei veni.

Beth, ce mama dracului este asta?

Nu înţeleg.

Ce ar trebui să fie asta?

Mama ta este isterizată.

A trebuit să îi chem un taxi.

Tată, asta este artă.

Artă?

Cum este asta artă?

Este un film pornografic nenorocit

în care joacă fiica mea.

Scuzaţi-mă, domnule.

Trebuie să îi fac cunoştinţă lui Beth cu cineva.

Am fost în treaba asta mult timp Elaine, înţelegi?

Mi-ar prinde bine o pauză.

Eşti uimitoare în seara asta.

Mulţumesc.

Şi la fel şi ele.

Încă îmi mai obţin dobânda?

Ştii ce, Bob?

Nu poţi să obţine totul.

De ce nu?

Pune-ţi asta pe cap.

Tocmai ai sărutat pe altcineva.

Nu te apropia de mine.

Hei, poţi să îi ţii puţin, Jan?

Jan sau "Yan"?

- Jan. - Jan.

Mă întreb cum a compilat toate astea.

O sprijin, Art.

Adică, Dumnezeule,

am crezut că va sări la ea imediat.

Nu, Picasso!

Vino înapoi!

- Rahat. - Rahat.

Hei, nu ne-am mai văzut demult.

Vino la tati.

Hei, micuţule Puffsy-Duffsy.

Jo, vino aici.

Bob îl are pe Picasso.

Ei bine, este câinele său.

Ei bine, du-te şi ia-l înapoi pentru mine, te rog.

- De ce trebuie? - Te rog?

Îmi pare rău. Eu nu îl pot lua.

Bună.

Vino aici.

Hei, Bob.

Îmi pare rău.

Jean are nevoie de câine.

Mulţumesc.

Doamna Maclestone.

Doamna Maclestone!

Adorabil. Doar câteva fotografii.

Aici, întoarceţi-vă înspre noi, vă rog, doamnă Maclestone.

Aici, vă rog.

Adorabil, da, fotografie de grup.

Adorabil.

Nenorocitele de scânduri de la podea!

Doamna Maclestone, aici, vă rog.

Fantastic. Zâmbiţi, zâmbiţi cu toţii.

Adorabil.

Mulţumesc. Grozav.

Şi ea m-a aruncat de parcă aş fi fost un rahat.

Încearcă să dormi.

Arăţi ca dracu.

Pleacă de aici!

Nu vreau să aud asta acum!

Minunată treaba. Fantastic.

Mulţumesc.

Am un spectacol ce se numeşte "Mitologie Deviantă."

Da?

Şi mi-ar plăcea foarte mult dacă aş avea şi munca ta în el.

Sunt sigură că pot veni cu ceva.

Dewey.

O să mă sinucid.

Te rog...

Ador expoziţia.

Şi cine eşti tu?

Rachel Leighton. Vanity Fair.

Ne-ar plăcea să scriem un articol despre tine.

Ar trebui să vorbim.

Nu este corect.

Iisuse!

Eşti o narcisistă nenorocită, Elaine.

Este vorba numai despre tine până la urmă.

Sigur că este vorba despre mine. Este un autoportret nenorocit.

Eşti doar o egoistă obsedată de sine,

de mâna a doua, şi îţi spui artistă.

Nu poţi desena nici măcar o linie dreaptă.

Să nu începem cu aşa ceva.

Şi oricum, eu nu desenez. Eu fac artă video.

"Eu fac artă video."

Doamne.

Nu.

Doamne.

Nu.

Doamne.

Dewey.

Citeşte-o din nou.

"Dragă doamnă Wezleman,

trebuie să fiţi de acord cu faptul că a vedea o Magnolia Warbler

în perioada aceasta a anului este aproape neîntâlnit."

"Aşa că... Vă trimit cu mare plăcere aceste fotografii

ale acestui eveniment rar, făcute special pentru dumneavoastră."

Da.

Incidental, după mai multe considerări,

credem că 10 milioane ar fi o valoare corectă

pentru remarcabilul dumneavoastră Lucien Freud.

Poftim.

Bun venit.

Traducerea şi adaptarea: Kprice/Azael Subtitrări-Noi Team

www.subtitrari-noi.ro