Original subtitles

Da, e în regulă.

E în regulă.

Nu, e în regulă, e în regulă.

E în regulă.

Vino.

Depășește linia!

Ai întârziat!

Îmi pare rău!

Îmi pare rău, am pierdut noțiunea timpului.

În regulă.

Haide.

Ești bine, băiete?

Ți-am păstrat și ție.

Etajul doi.

Suntem în siguranță?

Da.

Suntem în siguranță?

Da.

Ora cinei.

Ora cinei.

- Asta a fost bună. - Da, după tine.

Mulțumim pentru mâncarea pe care urmează să o primim

pentru a ne hrăni și a ne întări corpul.

Mulțumim pentru această zi frumoasă.

Este gata.

Mulțumim că avem o familie unită.

Amin.

- Amin. - Amin.

- Thomas. - Da?

Dacă întârzii iar,

nu poți trece dincolo de limite.

- L-am ajutat pe domnul Rose. - Știu ce făceai.

Ai înțeles?

- Da. - În regulă.

De ce ai făcut-o?

Asta nu ajută.

Da. Taci din gură.

Nici asta nu ajută.

Hei, Tom, ce e așa de special la ferma Rose?

Nu ești și tu acolo.

Bună.

Hei! Hei! Oprește-te!

Oprește-te, oprește-te!

Oprește-te!

Ce sunteți? Animale?

Vreți să fiți animale?

Nu suntem bărbați?

Nu suntem oameni?

Nu suntem oameni?

Joseph joacă șah împotriva sa.

E Tal versus Koblents, 1961.

Și...

De ce faci asta?

Pentru că este interesant.

Bine, cine e cine?

Tal e alb.

Dar ăsta e un nebun.

Îmi lipsesc câteva piese.

O mișcare curajoasă.

Îmi place. Vrei să joci?

Da.

În regulă.

Thomas.

Dimineața vom verifica ușa de două ori.

Da, sunt foarte bune.

Unde erai când am alergat cu tata până la ușă?

Puteai să mergi până la ușă.

Ușa era solidă. Tata a încuiat-o, eu am verificat-o.

Da, dar trebuie să rămânem vigilenți.

Când coborai pe scări,

ai observat de câte ori au scuturat ușa?

Și pentru cât timp?

- Nu. - De ce?

Ei bine, eu am ascultat

și am numărat.

De trei ori.

Prima oară a durat 10 secunde,

a doua încercare a fost de 20,

iar ultima oară a fost doar odată.

Bine.

Și?

Deci prima dată a fost un test,

iar doua oară cred că a fost

o încercare reală de a sparge ușa.

Și a treia oară?

Frustrare?

În regulă, amândoi, apucați

de rădăcinile astea.

Treceți de-o parte și de alta.

La trei, trageți cât de tare puteți.

Gata?

Bine? Unu. Doi. Trei.

Hai!

Uite!

Este... în regulă dacă plec acum?

Da, taie tufișul.

și lemnele le ducem lângă casă.

Atunci pot să plec?

De ce îl lași să facă ce vrea mereu?

Nu poți opri iarba să crească.

De fapt, poți.

Vrei să-mi arăți la ce ai lucrat?

Nu, nu e... nu e nimic.

Haide, nu vrei să-i arăți bătrânului tău

ce ai mai făcut?

Bine, nu reușesc să-i dau de cap.

Dar dacă reușesc,

Cred că ne va fi de mare ajutor.

De aceea ai construit asta?

Nu știu.

Nu vreau să mă mai ascund.

Nu vreau să-mi mai fie frică.

"Sunt unii care

cred că au venit după poluarea provocată de oameni,

și care cred că sunt aici pentru a curăța planeta de virus,

și de rasa umană.

Ca să dispărem cu toții."

Ei bine...

Eu cred că pământul a trecut de ce-a fost mai rău.

Cred că aerul și apa sunt din ce în ce mai curate

și cred că există mai mulți oameni decât știm noi.

Și unii dintre acești oameni,

ar putea fi eroi salvatori,

ar putea veni de peste dealuri să ne salveze.

Asta cred eu.

Ce s-a întâmplat?

Ce-ai făcut?

Tocmai am schimbat releele.

Sunt un idiot.

Cred că ești probabil un geniu.

Încetinește când ajungi spre deal.

Da... Bine. Oprește-te, oprește-te.

Pedala din stânga. Apasă frâna. Bine.

Să încercăm din nou.

Nu mă simt în siguranță.

Asta nu ajută.

Bine, sunt două pedale.

În regulă, pedala din stânga e frâna,

pedala din dreapta este accelerația.

Folosește-ți piciorul drept pentru ambele.

Așa că ia-ți piciorul drept de pe frână și apasă pe accelerație.

Trebuie să apeși foarte ușor.

Bine. Puțin mai tare.

Puțin mai tare pe accelerație. Ai înțeles.

Accelerează mai mult. Apasă uniform.

Încă puțin. Dă-i mai mult, mai mult.

- Bine. Bun. - Știi, îmi retrag cuvintele.

Mă simt în siguranță. Te rog. O, Doamne...

Te rog. Nu... Nu...

Nu-l asculta, fii atent

la ceea ce faci.

Hai să întoarcem acolo sus, după deal.

Bine.

Accelerează.

Te descurci.

Bine. Bine. Redu viteza.

Aici vine dealul,

Reducem viteza pe deal.

Ia piciorul un pic de pe accelerație.

Bine, bine. Bine. Bine. Bine.

Ești în regulă?

Încă o dată.

- Da. - Bine. Să mergem.

Un pic mai mult... Bine, dai înapoi.

Apasă accelerația. Apasă accelerația.

- Plec. - Da.

Thomas, am nevoie să mergi la râu

cu fratele tău și cu mașina.

Ce? Dar ai spus că dacă eu...

Corect, corect, dar ferestrele

trebuie să fie întărite, deci...

Poți merge mâine la ferma Rose.

Îmi place.

Vă aștept cu cina.

Numai din vina ta sunt aici, știi?

Vina mea, cum adică? De unde ai scos-o pe asta?

Dacă nu erai pe cale să strici chestia asta,

tata te-ar fi lăsat să mergi și singur.

Și n-aș fi blocat aici să-ți port de grijă.

Deci, ai grijă de mine?

- Așa este. - Știi, tu...

Poți să mergi unde dorești.

Nu am nevoie de ajutorul tău.

Știi ceva, oprește aici.

Ai dreptate. Nu ai nevoie de mine.

Hei, ne întâlnim aici înainte de apus.

În spatele dealului. Așa ne putem întoarce împreună.

Înapoi pentru mai mult, nu-i așa?

Eu încă mai am ceva de lucru.

În regulă. Îmi place să aud asta. Să mergem.

Haide. Mă dor picioarele.

Am alergat până aici.

Bună, Thomas.

Ne întrebam dacă te vom vedea astăzi.

Am avut ceva de lucru cu tata și cu fratele meu

de dimineață, dar... am vrut să mă întorc

și să terminăm de ieri.

Ei bine, apreciez.

Măcar bea un pahar cu apă înainte să începi iar.

Nu funcționează.

M-ai speriat.

Deci, ce faci aici?

Nu am terminat de reparat grajdurile

de ieri. Sunt reparate.

Tata a reușit.

Bine.

Mă bucur că te-am văzut.

Da. Și eu mă bucur.

Tatăl meu vrea să-l ajuți cu altceva, totuși.

- Ce? - Tatăl meu vrea să-l ajuți

cu altceva.

Urmează-mă.

Bine.

O, rahat...

Nu ai spus că tatăl tău vrea să-l ajut?

Cu ce?

Sunt confuz.

Când eram mică, până aici

mă lăsau părinții să merg.

Au spus că atâta timp cât ating copacul, o să fiu bine.

Nu, gândește-te că ai atât de mult spațiu să te plimbi.

- Adică, aveam opt ani, așa că... - Uită-te la asta!

Foarte ingenios pentru un copil de opt ani.

Foarte ingenios pentru un copil de opt ani.

Mi-ar fi plăcut să am ideea asta.

Vrei să joci apocalipsa de rahat?

Cum se joacă?

Trebuie să explici ce s-a întâmplat

la sfârșitul lumii în 10 secunde.

- 10 secunde? - Da.

Tot sfârșitul lumii?

Da.

Mai întâi tu.

- Bine, în regulă. - Bine.

- Mă pricep la asta, așa că. - Bine.

- Bine. - Da.

Să vedem. Ești gata?

Da, contează pe mine.

Trei.

Doi. Unu.

- Deci, era un gândac... - 10, 9...

și s-a infectat

și a ciupit tone de oameni

și toți s-au infectat

- 5... - Și apoi au murit

și mașinile au preluat controlul.

- Și au profitat... - 2...

și singurii oameni care au supraviețuit

- 1. - Suntem noi.

Este destul de bine.

Te-ai pregătit. Aveai povestea pregătită.

Nu, nu e adevărat.

Bine. E rândul tău.

Bine.

- Ești gata? - Trebuie să mă încălzesc.

- Trebuie să mă încălzesc. - 3...

-Stai așa, stai așa. -2...

-Stai așa, stai așa. -1, tag.

A fost odată ca niciodată, toți oamenii

trăiau fericiți în casele lor.

Și în depărtare, apare această ceață purpurie.

Și acoperă întregul cer.

- Toți o inspiră... - 2...

Și se transformă în lupi și fug...

- 1... - în pădure și noi...

- nu i-am mai văzut de atunci. - Gata.

Mai am încă un pic.

Din câte știm, ar putea fi adevărat.

- Ar putea fi. - Ai fi putut să ai...

- Un frate lup pierdut de mult timp. - Poate ai rezolvat misterul.

- Poate că asta s-a întâmplat. - Da.

Se face târziu. Ar trebui să plec.

Bine.

- Mă voi întoarce curând, totuși. - Când?

Mâine.

Dacă nu te deranjează.

Da, nu mă deranjează.

Bine.

Mai ai 10 secunde de pierdut?

- 10 secunde? - Da.

Da, sigur.

Unu...

Doi...

Trei...

Patru...

Cinci...

- Șase... - Șase...

- Șapte... - Șapte...

- Opt... - Opt...

- Nouă... - Nouă...

Zece.

10.

Rocco.

Thomas.

Joseph.

Bine.

Unde e fratele tău?

- Nu e aici? - Nu. Unde este?

Nu știu, el...

a spus că o să meargă la ferma Rose

și că ne întâlnim înainte de apus.

N-a mai venit.

Vei închide casa singur în seara asta.

Mă întorc dimineață cu fratele tău.

- Nu, vin cu tine. - Am nevoie de tine

să securizezi casa.

Știi ce ai de făcut.

Îmi pare rău, tată.

Nu este vina ta.

Este vina mea.

Supravegheză încuietoarea.

E în regulă.

Rocco.

Thomas, ești acolo?

Tată?

Cum ai ajuns acolo?

Am căzut.

Voi găsi o cale să intru.

Aici.

Ești rănit?

Am alunecat în timp ce alergam,

și m-am lovit la cap.

Probabil că ai o contuzie.

Se pare că vom rămâne aici până în zori.

În regulă, să încercăm să închidem intrarea.

Te-am prins.

Ce... Ce fac?

Tată. Tată.

Când îți spun să pleci,

trage piatra aia.

Du-te.

Ce se întâmplă?

Ies din pământ!

Trebuie să plecăm de aici.

Tată. Tată, ne-au prins în capcană.

Tată?

Înapoi la perete!

Ce faci?!

Rămâi în spate! Mergi înapoi! Înapoi!

Ce s-a întâmplat?

Am alunecat pe o piatră când alergam spre casă

și am căzut într-o peșteră!

Am ieșit și m-am ascuns, dar aceste creaturi m-au găsit.

Cum a ajuns așa?

Și-a aruncat în aer brațul în mijlocul...

- În mijlocul lor. - Bine.

Și de atunci e inconștient?

Da.

Ține-i capul sus. Ridică brațele. Ai grijă.

- Ești gata? - Da. Dă-mi o secundă.

- Gata? - Da, l-am prins.

Ești gata?

De ce nu te concentrezi pe condus?

Vezi...

- Îmi pare rău. - Bine.

Bine.

Crezi că va fi bine

după ce se odihnește?

Eu doar...

Ce ar trebui să facem?

Nu știu.

Nu atinge.

Ce este?

Am prins unul noaptea trecută.

Nu vorbești serios.

Cum?

Într-o capcană cu mine ca momeală.

Ești nebun.

A funcționat.

Thomas, nu.

Stai. Lumina îl rănește.

Ce? E animalul tău de companie?

Opt minute a durat aseară.

Cel mai scurt timp petrecut vreodată

încercând să intre.

Și au fost doar doi.

Am capturat unul. Avem unul aici.

Nu știu. Ceva nu este în regulă.

Poate că sunt speriați.

Sunt deștepți.

Tata și cu mine am omorât o grămadă noaptea trecută,

și domnul și doamna Rose

au spus că nu prea vin la ferma lor.

Tu i-ai ucis, nu tata?

Da. Am făcut-o. Am omorât o grămadă.

Bine.

L-aș putea ucide pe cel de acolo chiar acum.

- Ești gata? - Dă-i drumul.

Nu! Ești nebun? Nu deschid.

- Haide. Fă-o. - Nu.

- Doar... fă-o. - Nu! Nu!

- Fă-o! - Nu!

Doar o secundă.

Unde te duci? Unde te duci?

Rocco! Nu! Rocco! Nu!

Gata.

Hei. Ești în regulă?

Voiam să-l studiez. Voiam să învăț despre ei.

Crezi că e comestibil?

Nu. Stai jos. Jos. Jos.

Trebuie să-l ducem pe tata la ferma Rose.

Au medicamente mai bune, îl pot îngriji mai bine.

E o pierdere de timp. Nu ne vor ajuta.

Ei bine, de unde știi asta?

Pentru că Eu nu ne-aș ajuta.

Îl ducem pe tata la ferma Rose. Acum.

Scoate-l mai mult.

- Împinge-l spre tine. - Bine.

Bine.

Stai.

- Ce s-a întâmplat? - M-a prins întunericul,

și tata a trebuit să vină să mă ia.

Am alunecat și am căzut când alergam spre casă.

Avem nevoie de ajutor.

Dacă aveți orice medicament sau dacă...

Dacă am putea rămâne aici. Cel puțin până se face bine?

Îmi pare rău, băieți.

Nu avem medicamente de rezervă și...

Nu putem primi pe nimeni rănit atât de grav.

Tatăl tău e puternic. O să se descurce.

- Avem loc. - Charlotte.

Thomas poate rămâne.

Îți vor rămâne mai multe provizii la fermă pentru tatăl tău.

Unde vii?

Poți să rămâi. Asta e ceea ce vrei, nu?

- Nu. - Bineînțeles că da.

Adică, uită-te la locul ăsta. Cine nu ar vrea să stea aici?

Ce vrei de la mine?

Nu vreau nimic de la tine.

Nu îți asumi responsabilitatea, faci ce vrei

și nu-ți pasă ce se întâmplă.

- Nu este adevărat. - Bineînțeles că este!

Tata nu ți-ar spune niciodată asta.

Dar uită-te la el!

O să moară!

Taci din gură!

- Asta nu e... - Thomas!

Nu.

Ești bine, fiule.

Aici.

Îmi pare rău că trebuie să fie așa.

Înțeleg.

Charlotte, condu-l pe Thomas în camera lui.

Dă-i ceva de mâncare.

Nu știu cum mă simt în legătură cu asta.

Este cel mai bun lucru pentru toată lumea.

Nimic nu e cel mai bun lucru pentru toată lumea.

Cineva suferă întotdeauna.

Cred că ar trebui să mănânci.

Trebuie să-ți păstrezi puterile.

E un cal balansoar. Este o jucărie.

Mă bucur că mi-ai spus pentru că...

acolo de unde vin eu, avem doar pietre și bețe

și gândaci cu care ne jucăm.

Bine. Îmi pare rău dacă mă comport ca și cum nu știi unele lucruri.

Eu am...

Emoții?

De ce aș avea emoții?

Nu știu.

Tu pari să ai emoții.

Un truc învățat de la Joseph.

Citit dintr-o carte.

Sigur nu ai emoții?

Da. Da. Doar că...

Sunt fericit doar când sunt în preajma ta.

Charlotte, ai reușit...

Bine.

Eu... eu doar îi arătam...

Da.

Știu ce făceai.

Vino aici imediat.

- Tata. - Nu-ți mai spun încă odată.

Ce se întâmplă?

Nu pot rămâne.

Ei bine, nu poți pleca acum. Este prea târziu.

Tata... tata nu a vrut să spună asta.

Ai medicamente?

Charlotte, ascultă-mă.

Tatăl meu va muri.

Te rog.

O să mă întorc.

Așteaptă o secundă.

Nu o face.

Furi.

Nu. Nu. Nu.

Atunci de ce fugi?

Pentru că nu am prea mult timp.

Uite. Nu am furat, bine?

Charlotte mi-a dat. Puteți să o întrebați.

Bine.

Haide.

Te rog.

Bine.

Vezi cu cine vor să mă înlocuiască?

Cu un mincinos și un hoț.

Știi că obișnuiam să avem reguli numite legi?

Știi? Asta a fost înainte de vremea ta.

Și dacă încălcai legea, erai pedepsit.

La fel te voi pedepsi eu acum.

Apucă-l de picioare...

Crede-mă! Nu am furat!

Nu vei mai fi așa rapid acum.

- Nu! - Respiră adânc.

- Nu! Nu! - Așa.

Nu! Nu, te rog! Nu!

- Nu-ți face griji, puștiule. - Dumnezeule, te rog! Te rog, Doamne!

- Așa e viața. - Te rog! Charlotte!

Hobs!

Hobs!

Ce este?

Nu știu.

Mai bine mă duc să arunc o privire.

Nu!

Charlotte!

Charlotte!

Nu!

Te rog, dă-mi drumul. Te rog, dezleagă-mă. Te rog!

Așteaptă! Dezleagă-mă!

Nu!

Haide.

Ține-te bine.

Nu. Nu. Nu. Au plecat.

Au dispărut.

Trebuie să plecăm acum.

Tom?

Joseph. Joseph. Eu sunt.

Treci pe partea aia.

Cum naiba ai ajuns aici?

- Bine? - Da.

Ce s-a întâmplat?

Am fugit aici.

Ești bine?

Da. Da. Sunt bine.

Bine.

Hei.

Eu...

am adus astea pentru tata.

A mai reușit altcineva să scape?

Joseph...

Ce am făcut...

Eu...

Nu pot...

Nu pot face asta singur.

Nu pot.

Tată? Tată!

Tată, ei au...

Au săpat pe sub casă.

Vor intra prin podea.

Ce să facem?

Luptă.

Hei! Așteaptă! Unde te duci?

Joseph.

Au fost aici?

Nu. Ăsta am fost eu.

Ia roaba de acolo din spate.

- Hei. Ia asta, te rog. - Bine.

Rocco. Vino aici.

Vino aici, băiete.

Rămâi aici, bine? Fii cuminte.

Stai. E prea periculos.

Bine? Fii cuminte, bine?

Stai, stai, stai, stai.

Stai aici.

Bine. Trebuie să mutăm asta înăuntru.

De ce?

Trebuie să ai încredere în mine. Acum, te rog. Te rog.

Da. Da. Ești gata?

Gata? Sus!

Bine. Bine.

Am nevoie de mai mult timp.

De cât timp ai nevoie? Te putem ajuta.

Am nevoie de 10 minute.

Da. Da.

Bine.

Ce este?

Bine.

Hai!

O să intre în orice clipă!

E bine. Vrem să intre în casă.

- De ce? - Avem un plan.

Bine, Tom, ajută-mă.

E bun planul?

Tată?

Lasă-l jos.

- Tată, am întins o capcană. - Nu mai e timp.

Du-te! Tată! Hei.

Tată?

Tată!

Tată?!

- Tată! - Joseph, trebuie să plecăm.

Joe. Trebuie să plecăm.

Este în regulă. Nu-i nimic.

Acum! Trebuie să plecăm!

Bine.

Trage.

Ține-te bine! Nu!

Nu!

Nu!

Tată! Tată!

Tată!

Tom, doar... Tom, aici.

Întoarce-te, Joe! Du-te la camion!

Da. Da.

Cum îl pornesc?!

Întoarce cheia când îți spun.

Așteaptă, așteaptă. Du-te.

- Acum? - Da!

Întoarce, întoarce.

A mai rămas unul.

Ești bine?

Uită-te la asta.

O să o reconstruim.

Nu vreau să o reconstruiesc.

Vreau să construiesc ceva acum.

M-ai învățat atât de multe.

Tot ce știu.

Și-a dat viața într-o lume a morții.

Iubire într-o lume a violenței.

Un viitor într-o lume fără viitor.

Te vom purta cu noi oriunde vom merge.

Întotdeauna.

Te-ai descurcat destul de bine.

Mulțumesc.

Deci... unde mergem?

Ei bine, sunt șase ferme în vale.

Asta înseamnă 23 de persoane, inclusiv noi.

Ce se întâmplă dacă au ajuns la ei?

Să sperăm că cineva a reușit să supraviețuiască nopții.

Noi am reușit.

- "Noi." - Da, "noi".

Am împușcat cam o sută de creaturi.

Tocmai ți-ai aruncat casa în aer.

Oricine își poate arunca casa în aer.

E de treabă.

Așteaptă, așteaptă, așteaptă.

Bine. Încearcă acum.

Traducerea și adaptarea: panseluța www.subtitrari-noi.ro