Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Ştiu că sora mea a fost ucisă de un extraterestru. Tu ai fost, Max?

Liz Ortecho caută un criminal. Hai să-i dăm unul!

Voi recunoaşte. Eu le-am ucis pe fete.

Nici nu ştim de ce leşină.

Ba da. La fel păţea şi la finalul liceului.

Îi era teamă că o voi părăsi. Acum se teme să nu te piardă!

- Isobel! Ce s-a întâmplat? - Iar mi se întâmplă asta.

Habar n-ai cât de multe ştiu eu.

Cum naiba e posibil aşa ceva?

Tu ai mâna mai mare decât asta, iar a lui Michael era ruptă, Max.

De asta m-ai minţit!

- Ce e, Michael? - Nu eu le-am ucis pe fete, Isobel.

Ştii bine cine a făcut-o. Mereu ai ştiut.

A fost Isobel, nu?

Da.

Sunt momente care ne marchează şi momente care ne împart în două.

Întâmplări care ne fac să fim doi oameni diferiţi.

Cei dinainte şi cei de după.

Pentru totdeauna.

Kate Long dă o petrecere diseară. Toată lumea a fost invitată.

- Michael face planurile de aniversare. - Nici măcar nu e ziua noastră.

E doar ziua în care am fost găsiţi întâmplător în deşert.

Am nevoie la baie.

E şi mai enervantă în ultima vreme.

Deci eu pot mişca lucrurile, Isobel poate intra în minţile oamenilor...

Tu ce poţi face?

În afară de pana de curent provocată de un vis sexy?

- Naşpa! Cred că sunt defect. - Glumeşti, nu?

Eu, când mă înfurii, trântesc mobila cu puterea minţii.

Eu sunt cel defect.

- Ţi s-a mai întâmplat? - Mă înfurii foarte des.

Doamna de la orfelinat a chemat un preot acolo,

ca să scoată demonii din mine. Am aflat că exorcismul e cam dureros.

Isuse, Michael!

Nu cred că Isus a avut treabă cu asta.

N-am nimic. Nu vreau să discut.

Isobel! Isobel!

Ţi-a făcut ceva? Isobel!

Are un cuţit.

Max? Ce...

E mort?

- Cum ai... - Mi-am dat seama brusc că pot.

- Adu-l înapoi la viaţă! - Nu cred că merge aşa.

Ce facem? Iz! Isobel!

Într-o zi, eram copii. Apoi, am devenit cu totul altceva.

- Ce faci? - Ce crezi că fac?!

Sap o afurisită de groapă.

Eu devenisem un criminal. Michael, complice.

Iar Isobel... Isobel era distrusă.

ROSWELL, NEW MEXICO

Seria I Episodul 6

După ce am plecat cu cortul, Isobel a început să tot leşine brusc.

Nu durau mult şi se întâmplau rar.

Doar câteva clipe în care dispărea.

Am citit undeva că, după o traumă, poţi avea pierderi de memorie.

Nu mi-am dat seama, dar atunci am pierdut-o cumva pe sora mea.

Povesteşte despre noaptea în care eu am pierdut-o pe a mea, Max.

Contextul e important. Şi ceea ce eram noi, de asemenea.

Mai ştii cum eram înainte să moară Rosa?

Era sfârşitul clasei a XII-a, lumea era a noastră.

Puteam face orice, puteam fi orice.

- Eu nu ratez niciodată! - Iată o superputere utilă!

Aşadar...

Am luat examenul la Universitate.

Super! Ai văzut? Ce ţi-am zis eu? Eşti "pe felie".

- Facem cum am stabilit? - Da.

Dacă predau în vara asta, o să am bani de călătorit.

- Cu rucsacul, prin moteluri. - Fete europene...

Eu o să mă concentrez pe scris. Simt că pot scrie un roman.

Iz, nu zici nimic? Nu-l feliciţi?

Care-i faza cu ea în ultima vreme?

- O fi tristă că se termină liceul. - Sau cerşeşte atenţie.

Mai trebuie să lucrez trei ture la Crashdown,

ca să fac rost de maşina de la Rosa, după care... libertate!

- Şi bani de benzină? - Îmi strici tot cheful.

- Salut, Liz! - Salut, Max! Ce citeşti?

Accept clişee de liceu de 500 de dolari, dle Trebek.

Kyle! Bună!

- Am intrat la Michigan. - Nu mai ai de aşteptat?

- Grozav! - Hai, Wolverines!

Ce faci? Aveai test la istorie.

Îmi stai în soare.

Dacă mai lipseşti mult, n-o să vii la bal.

- Nu-mi pasă de bal. - Cine eşti tu acum?

Şi de unde luăm noi marfă?

- Eu nu mă mai ocup de asta, Kate. - Dar avem nevoie de tine.

Dacă strici balul, eu şi Jasmine o să-ţi distrugem viaţa.

- Nu-mi mai răscoli prin lucruri! - Nu mă mai minţi!

- Am 19 ani! - Locuieşti în casa mea!

Ce faci? Nu mâncăm pop-corn?

Mă sufoc aici, Liz. E ca la închisoare.

Când se întoarce mama, o să se mai potolească şi el.

- Mă ajută să-mi iau o rochie. - Nu-mi pasă dacă mai vine înapoi.

Nu te mai obosi nici tu. Nu te-ai săturat să ai încredere în ea?

Acoperă-mă dacă întreabă "gardianul".

- Ce faci? - Mă uit la stele.

Mă bucur că ai venit aici.

Am avut o zi de rahat.

Şi eu.

Dar s-a terminat. Uite!

Mi-am găsit constelaţia preferată.

Un om şi un şarpe.

Ori omul ucide şarpele, ori şarpele ucide omul.

Nu-ţi poţi da seama unde se termină omul şi unde începe şarpele.

Cum se numeşte?

Ofiucus.

Ce naiba, Guerin? Furi instrumente din sala de muzică?

- E a mea! - Voiam s-o returnez.

Şi era dezacordată, aşa că... mulţumeşte-mi.

Tu chiar locuieşti în camionetă.

E adevărat şi tot ce se spune despre tine?

Eşti norocos, să ştii.

La mine acasă e nasol rău.

Lângă casă am un depozit cu scule.

E călduros. Eu mă duc acolo când o iau razna lucrurile.

Aşa că...

Iat-o pe chelneriţa noastră preferată!

Ai de gând să-i spui că milkshake-urile făcute de ea te dau pe spate?

Salut, Max! Un shake "Omuleţul verde", cu frişcă şi două cireşe?

Ţi-ai adus aminte ce-mi place?

Da, superputerea mea e mintea. Altceva?

Da, trei burgeri şi trei porţii de cartofi prăjiţi la pachet.

Două de cartofi. Sunt la dietă, pentru bal. Ştii doar...

Dar tu nu mergi la bal.

- Bună! Eu sunt Isobel Evans. Tu? - Ai zis că nu te interesează.

Ai lipsit de la istorie şi de la sport.

Iar Markham nu te mai lasă la opţionale.

- Nu mai ţii minte? - O s-o conving eu cumva pe Markham.

Superputerea mea e tot creierul.

Izzie! Mi se termină tura în curând, apoi, putem pleca.

- Unde? - Să vedem "Ultima casă pe stânga".

Mersi de invitaţie, dar, momentan, nu sunt în căutare de prieteni noi.

Ne vedem la maşină.

Îmi cer scuze... Nu-i plac filmele de groază.

Dacă o atingi pe fiica mea,

o să te tai în bucăţele atât de mici,

că o să te mănânce vulturii ca pe chipsuri.

- Înţeleg spaniola. - Ştiu.

Arăţi... uau!

Ţi-ai schimbat rochia.

Uneori, fetele trebuie să poarte roşu.

Îţi stă bine. Semeni atât de bine cu mama ta...

- Speram să fie acasă azi. - Nu-i nimic, o să-i arătăm poze.

Şi una cu Rosa.

Frumoaselor!

- Vrei o poză serioasă? - Una normală.

- Serioasă şi normală? - Încetaţi!

- Sunteţi cei mai naşpa parteneri. - N-are rost să ieşi cu unul singur.

Max trebuia s-o invite pe Tess. Te place.

- Nu, mersi. - E drăguţă.

- E sexy. - Am venit cu voi doi.

Plus că aproape s-a terminat...

Unde naiba te duci, Manes?

De ce ţi-e aşa de frică?

- Mai spune o dată! - Nu înţeleg care-i faza, Alex.

Pur şi simplu avem gusturi diferite. Mie îmi plac tacos, ţie... hotdogii.

- Nu asta ai spus! - Da' ce-am spus?

Kyle!

- Eu am impresia că exagerezi, Manes. - Nu vrei să audă Liz cum m-ai făcut?

O să fii într-un fel cu amicii şi altfel cu ea?

Eşti un laş! Aşa ai fost mereu.

Kyle!

Dă-te!

Eşti bine?

- Stai, Liz! - Nu mă urmări!

Alex are dreptate. Maturizează-te!

E închis.

Salut!

"Salut"? Serios? Te-ai purtat ca o scorpie cu mine ieri.

Crezi că poţi veni aici aşa?

Nu vrei să ştie frate-tu că suntem prietene.

Parcă ziceai că nu-ţi pasă de reputaţia mea.

- Nu mi-e ruşine cu tine. - De ce te prefaci că nu mă cunoşti?

Iartă-mă! Ştiu că m-am purtat ciudat în ultima vreme.

Am trecut prin multe.

Mi-aş dori să pot fi mereu eu însămi cu tine.

A fost nasol la bal?

Pur şi simplu nu-mi pasă de oamenii ăia.

- Ce faci cu rucsacul? - Mă gândeam să plec din oraş.

Mă poate ajuta un tip să renunţ la droguri. Mi-e foarte greu.

- Ce tip? - Nu e un tip în sensul de iubit.

E mai mult... ca un tată. Şi el încearcă să se lase.

Vreau să schimb peisajul. Mă sufoc în oraşul ăsta.

Rămăsesem pentru Liz, dar acum pleacă şi ea.

- Atunci, hai să plecăm! - Ce? Noi două?

Da, Rosa.

Fugi cu mine!

Liz!

Max...

Bună!

Vrei să te las singură?

Kyle nu e chiar aşa de rău. Eu văd partea lui bună.

Dar e căpitanul echipei de fotbal şi e regele balului şi...

"Un cap încoronat nu ştie tihnă", nu?

Sunt sigură că vă veţi împăca.

Nu cred.

Îmi pare rău că suferi.

Nu din cauza lui Kyle plângeam.

Plângeam fiindcă am avut o zi foarte grea

şi vreau să vină mama.

Dacă ar fi aici, probabil că ar fi...

... beată

şi egoistă.

Dar tot aş vrea să fie aici acum.

Probabil că ea crede că am crescut, că-mi pot purta singură de grijă.

Dar nu e aşa. Pur şi simplu...

Încă am nevoie să aibă cineva grijă de mine.

Citatul e din Shakespeare? Ce ai zis mai devreme despre încoronare.

- Henric al IV-lea... partea a doua. - Tu eşti altfel, Max Evans.

Max!

Isobel a dispărut.

Şi am o presimţire rea.

- Du-te! În curând vine şi Maria. - Eşti sigură?

Noapte bună, Liz!

Isobel! Ce naiba?

- Ce e... - Cred că e doar vopsea.

Ai fost cu Rosa?

- Ai luat ceva? - Nu, nu ştiu cum am ajuns aici!

Nu mai minţi! E desenul Rosei. Aici vinde ea droguri. Zi adevărul!

Viaţa mea nu te priveşte, Max. Mi-ai spus asta deja.

- Toată noaptea te-am căutat. - Mă părăseşti!

Te duci în capătul celălalt de lume! Cu mine cum rămâne?

Trăieşte-ţi viaţa! Nu te părăseşte nimeni!

Îmi pare rău că am stricat noaptea balului.

Pot să-mi rezolv şi singură problemele, fără ajutorul vostru.

IUNIE 2008

- Guerin! Stai liniştit, eu sunt. - Stăteam şi eu pe-aici...

Da, nu-i nimic. Bine că ai dormit aici. E cam frig afară noaptea.

Ţi-am adus chitara. E a fratelui meu.

Mă gândeam că o vrei tu.

- De ce te porţi frumos cu mine? - Nu toată lumea are interese ascunse.

Uneori, oamenii se poartă pur şi simplu frumos cu cei din jur.

Eu nu am întâlnit de-ăştia.

Ăsta e singurul lucru care mă linişteşte.

Muzica.

Te linişteşte?

În mine e mereu haos. E gălăgie...

Vreau doar să fug de mine însumi.

Dar apoi cânt şi... Mi se schimbă entropia.

Se face linişte.

Mulţumesc.

Cu plăcere.

- Rosa? - Nu acum.

Cine a făcut asta?

Kate şi Jasmine. Sunt supărate că nu mai petrec cu ele.

Nu vreau s-o vadă sora mea. A zis că-i trebuie maşina azi...

- Te ajut eu s-o speli. - Nu e nevoie, mă descurc!

Ţi-am greşit cu ceva?

Credeam că Kate Long mi-e prietenă, dar ea voia doar droguri.

Şi mama se poartă oribil, şi Liz pleacă, şi am aflat că tata...

Nu mai am energie şi pentru tine.

E prea mult, Izzie. Nu pot face faţă!

Sunt sigur că Isobel doar fumează mai multă iarbă.

Nu pricep de ce ne minte.

Mai ştii cum leşina după excursia cu cortul?

- Crezi că se întâmplă iar? - Se poate.

Nu ştiu, are momente când parcă nu e prezentă.

Nu înţeleg de ce nu ne spune ce este.

E supărată că plecăm din oraş. E supărată de ceva timp.

- Nu ştiu. O să vorbesc cu ai mei. - Nu, că o vor duce la medic.

Îi vor face o mie de analize. Se mai trezeşte şi ea în locuri ciudate...

Eu păţesc asta mereu.

Nu-ţi face griji, Max. O singură dată te poţi da elev de clasa a XII-a.

Ştiu şi cred că ai dreptate. Sunt pur şi simplu stresat.

Apropo de chestii de liceu...

O s-o invit pe Liz în oraş.

Ne-a mai rămas doar vara asta, atât. Frate, am avut un moment romantic.

Genul de moment pentru care merită să lupţi.

Da, ştiu cum sunt momentele alea.

Ţi-am zis că vreau maşina ca să strâng mostre din deşert.

- Am eu nevoie diseară. - E pentru şcoală!

Mai ai două săptămâni, şi gata. Nu poţi şi tu să nu fii perfectă o dată?

- N-aş încerca să fiu perfectă dacă... - Dacă ce?

Nu vreau să se îngrijoreze tata pentru amândouă.

Eşti fix ca mama, să ştii. Numai tu contezi!

Eu nu sunt deloc ca mama! Eu sunt aici!

Rosa!

Salut! Te duc eu, dacă vrei.

În deşert. Şi eu am de făcut lucrarea aia la bio.

Lasă proiectul de la biologie! Hai să mergem într-o aventură!

- Aşa... - Liz, asta e marea ta aventură?

Liz Ortecho nu ar renunţa la teme ca să bea bere cu un băiat.

Mersi!

Şi ia zi... De unde ai buletinul fals?

De la Rosa. Era cât pe-aci să intru la un concert Fall Out Boy cu el.

Sasha Jimenez, 25 de ani.

Eu sunt.

- Tu cine eşti? - Max Evans.

Bine. Spune-mi despre tine, Max Evans, de 25 de ani.

- Tu prima. - Eu sunt dansatoare.

- Tu? - Eu sunt... scriitor.

- Scriu mai mult romane. - Romane pretenţioase?

Nu.

Vreau să scriu romane în care să te poţi cufunda.

Care să te facă să te simţi ca acasă, să-ţi ţină de cald.

Sigur eşti un scriitor grozav.

Şi tu, o dansatoare grozavă.

Vino! Îţi arăt!

Salut!

- Putem vorbi? - Da.

Între patru ochi, dacă se poate.

Începem aşa. Unu, doi, trei.

Aşa! Acum, mai repede. Eşti gata?

N-ai rezista la o petrecere de 15 ani. Doamne...

Va fi o zi frumoasă de vară. Acum, o melodie pentru toţi îndrăgostiţii...

- Ador melodia asta! - Gata, dansăm liber acum.

Bun. Zi!

Scuze, nu am vrut să...

- Vreau să te sărut. - Bine.

Dar nu mi se pare o idee bună.

- Nu din cauza ta. E prea târziu. - Avem toată vara la dispoziţie.

Ba nu. După absolvire, o să plec într-o călătorie prin ţară.

Vreau să înţeleg de ce au riscat părinţii mei totul ca să vină aici.

Nu am ieşit niciodată din Roswell.

Vreau să văd oceanul.

Dar nu cred că te pot săruta şi, apoi, să plec.

Nu vreau să plec, cum a făcut mama.

Atunci, nu mai pleca.

Dar nu vreau să fiu nici fata care-şi schimbă planurile de dragul unui băiat.

Nu ne-am sincronizat deloc.

Ai mai făcut asta?

Da, dar nu cu un... tip.

- Cu un tip. - Da.

Şi nu cu cineva care să-mi fi plăcut

la fel de mult cum te plac pe tine.

Te eliberezi când încalci regulile.

- Dă-l naibii de proiect la bio! - Exact!

Îl fac mâine.

- Dar dacă-mi schimb eu planurile? - Poftim?

Ai zis că nu vrei să-ţi schimbi planurile de dragul unui băiat.

Eu nu mi-am dorit nimic altceva decât să-mi schimb planurile de dragul tău.

- Ai veni cu mine în călătorie? - Ne putem săruta la ocean.

Sau la Marele Canion sau pe Empire State Building.

Va fi o vară perfectă!

Tată...

Asta se termină acum.

- Cum îndrăzneşti? În casa mea. - Nu are nicio legătură cu tine, tată!

Tot ceea ce faci se răsfrânge asupra mea, fiule.

Nu vreau să fiu umilit.

Ia mâna de pe el!

Nu!

Hei, ce cauţi aici? Dă-te de lângă maşina mea!

- Am adus-o pe Liz acasă. - Las-o în pace pe sora mea!

- Bine. Ştiu că te vezi cu Isobel. - Despre tine vorbim acum.

Ai băut cam mult, Rosa.

Se pare că am şi eu o limită, dar lasă asta. Ştiu ce eşti tu, bine?

- Ce? - E plin de oameni ca tine.

Izzie s-a dat drept prietena mea, dar e rea, iar tu eşti un băiat prost.

Liz nu are nevoie de aşa ceva. Ea o să ajungă cineva.

Nu e chiar aşa...

O să plece din oraşul ăsta mic, cu oameni mici. Aşa că lasă-ne în pace!

Du-te!

Isobel...

Isobel!

Iz!

Pentru tine am făcut-o... Tot ce am făcut a fost pentru tine.

- Ce ai făcut? - Nu puteam avea încredere în ea.

Isobel!

Doamne! Michael, nu sta aşa acolo!

- Trăieşte! - Ea a fost!

Am văzut-o eu, Max.

Rosa!

Isobel le-a omorât pe toate?

- Nu, nu! Te rog! - De ce nu o poţi ajuta,Max?

- Fă ceva! - Nu ştiu ce să fac!

Nu am mai înviat pe nimeni niciodată!

Nu sunt suficient de puternic.

Trebuie să plecăm de-aici.

Trebuie să-i sunăm pe părinţii tăi sau să sunăm la poliţie.

S-o denunţăm pe Isobel? Nu e ea însăşi!

Ceva nu e în regulă cu ea, nu ar face ea aşa ceva.

Nu putem lăsa cadavrele aici.

E plin de dovezi peste tot.

Noi suntem de vină...

Nu trebuia s-o lăsăm singură! Trebuia să avem grijă de ea!

O vom proteja acum.

Acoperim toată treaba asta.

Dumnezeule!

Ce s-a întâmplat?

- Nu mai ştii, Isobel? - Nu.

Am...

- Am zbârcit-o, Iz. - Ce?

Michael!

Ce faci?

M-am luat la bătaie...

Boul mi-a rupt mâna.

M-am îmbătat şi am dat peste fete, şi nu mai puteam controla telechinezia.

Înainte de asta, puteam. A fost un accident.

- Ia maşina mea! Ne ocupăm noi. - Nu.

Nu vă las aici!

Hai!

Nu.

Nu e suficient.

După acea noapte, eu şi Michael ne-am schimbat planurile.

Nu am mai ieşit împreună deloc.

Ne tot aminteam unul celuilalt de fapta groaznică săvârşită.

Am avut grijă de Isobel luni de zile şi nu s-a mai întâmplat nimic.

Aveam atâtea nedumeriri... Dar nu am întrebat-o niciodată.

Eram prea ocupaţi să uităm ce-a fost.

- Şi nu ştii de ce a făcut-o. - Nu. Nu am înţeles niciodată.

Nu înţeleg. De ce?

Nici n-o să înţelegi vreodată. Nu tu ai provocat accidentul.

Ba eu l-am provocat! M-ai văzut!

Ba nu, când te-am găsit cu mâna pe ea...

M-ai privit şi parcă erai un cu totul alt om.

- E vina ta! Uită-te la sora mea! - Ştiu, o văd mereu când închid ochii.

I-ai lăsat pe cei din oraş să creadă că ea le-a omorât pe Jasmine şi pe Kate.

Asta suntem noi? Nişte criminali?

Max l-a omorât pe ăla din deşert, iar eu...

E în ADN-ul nostru?

Suntem o specie criminală care a venit aici ca să omoare oameni?

Nu ştim de unde am venit şi ce suntem!

Timp de zece ani, oamenii din oraş mi-au terorizat familia.

Ai făcut o ţintă din noi!

- M-ai făcut o ţintă! - Nu ştiu că se va întâmpla asta.

- Mi-era frică, eram un copil prost! - Ba nu erai prost, Max!

Erai genial! Aveai 17 ani şi ai acoperit o crimă timp de zece ani!

- E incredibil! - Liz...

Am vrut să-ţi spun. Te-am căutat după aceea,

dar îţi luai la revedere şi plecai.

Nu am mai leşinat aşa din noaptea aceea.

Înseamnă că voi păţi iar aşa. Şi că sunt un pericol.

Am trăit vreme de zece ani o minciună convenabilă.

E timpul să spunem adevărul.

Ai nenorocit-o pe sora mea ca s-o salvezi pe a ta.

Nu vreau să te mai văd niciodată, Max Evans.

Aţi urmărit serialul ROSWELL, NEW MEXICO

Seria I Sfârşitul episodului 6

Subtitrare: Retail