Original subtitles

Ai încredere în ei?

În Lothbrok? Sigur că n-am încredere în ei.

Ei mint întotdeauna.

Dar mergi la război cu ei.

Bineînțeles. Ne înțelegem unii pe alții. Și eu mint.

Așa procedăm, și se pare că ține.

La mine, minciuna nu ține întotdeauna.

- Salut! - Stăpâne.

Poate că Ivar nu vrea să se întoarcă.

Poate.

Nici tu?

Îți dregem bine flota.

Locul ăsta-mi amintește de Floki, marele meșter de corăbii.

- Trage! - Floki?

Nu-mi spune că n-ai auzit de el.

Vestitul Ragnar Lothbrok

a mers până în Anglia, în Francia și în Walhalla cu corăbiile lui Floki.

L-ai cunoscut?

Sigur că l-am cunoscut. Cine nu l-a cunoscut?

S-a dus acum. Poate că toți cei buni s-au dus.

Floki spunea că ale lui corăbii nu intrau niciodată în valuri ca un țap,

ci se mișcau printre ele, asemeni unui susur.

Sper că meșteșugarii noștri sunt la fel de pricepuți ca el.

Bună treabă!

Trebuie să-ți vorbesc.

Trage!

Suntem gata de plecare spre Anglia.

Nu mai pot aștepta.

Vei fi nevoit.

Cred că e posibil să se întoarcă rușii

și să atace iar Kattegat.

De-asta trebuie să las la conducere

oameni de încredere care să apere orașul și să se îngrijească de interesele mele.

Asta e casa ta. Locul tău e în Kattegat.

Nu trebuie să mai riști nimic sau să te temi de ceva.

Așadar...

am decis să te las la conducere în Kattegat.

Oficial, tu și Ingrid veți conduce în absența mea.

În realitate, am decis să te numesc conducător temporar.

Dacă nu te vei înțelege cu Ingrid, tu vei avea ultimul cuvânt.

Mulțumesc!

De ce faci asta?

Toate lucrurile ajung la un final.

Trebuie să iau o decizie.

Cum adică „ajung la un final”?

Nu știu sigur. Dar simt asta în oase.

Despre ce discutați?

Despre viitor.

Urmează să plec.

Iar tu vei rămâne aici să dai naștere... copilului nostru.

Am poruncit ca tu și Erik să conduceți împreună în absența mea.

Pot să conduc. Erik poate organiza apărarea.

Veți conduce împreună.

Asta-i decizia mea.

Sunt sigur că voi doi veți ajunge la un...

compromis.

De ce pleci atât de repede?

Sunt viking.

Nu-s făcut pentru a sta într-un loc.

Trebuie să merg înainte.

Sunt sigur că, într-o zi, cu toții ne vom așeza la locurile noastre.

Dar până atunci...

îmi voi drege corăbiile,

îmi voi ascuți securea și voi merge pe mare.

Îmi place să simt vântul tăios și ceața sărată pe chipul meu.

Când simt asta...

sunt liber.

Țineți-le sus!

Zeii să fie cu tine!

Coboar-o pe dincolo!

Deschideți-le!

Sus, pe munte!

Nu e departe!

N-am avut niciodată noroc la femei.

Țineți ochii deschiși!

Mai aduceți frânghii!

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru mila Sa, că a protejat atât de mult timp

Wessex-ul de jafurile vikingilor și ale păgânilor.

Wessex îi mulțumește milostivului nostru rege Alfred

și providenței Domnului nostru Iisus Hristos.

Ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu să ne dea puterea

de a-i respinge și de a-i măcelări pe necredincioși

în caz că se vor întoarce pe aceste binecuvântate meleaguri creștine.

Dumnezeu să-l ocrotească pe rege!

Dumnezeu să ocrotească Wessex-ul!

Iar acum să rostim rugăciunea pe care le-a spus-o Iisus ucenicilor Săi.

Tatăl nostru care ești în Ceruri Sfințească-se numele Tău

Vie împărăția Ta

Facă-se voia Ta

Precum în cer, așa și pe pământ

Pâinea noastră cea de toate zilele Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșelile noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită

Ci ne izbăvește de cel rău.

Amin!

Amin!

Nu cred c-ar trebui să atacăm vila regală.

Saxonii și-or fi dezvoltat fortificațiile și apărarea.

Sunt de acord. Trebuie să-l scoatem pe rege din cetate

și să-l obligăm să ne înfrunte unde vrem noi.

Unde anume?

Aici. Edington. Mi-l amintesc.

Ragnar m-a cărat pe dealul abrupt de dincolo de oraș,

până la bastioanele unui fort vechi. Privind spre vale, a spus:

„E locul perfect pentru o bătălie.”

Ăsta se teme de munca grea.

Aduceți caii!

Veniți aici!

La ce te gândești?

Mă gândeam... că sper să nu se înece.

Ce vrei?

Să-mi ocup locul în patul tău.

Nu s-a decis nimic.

Harald a plecat. Probabil nu se întoarce. Iar tu nu l-ai iubit niciodată.

- Asta nu înseamnă... - Ba da... înseamnă.

Eu sunt creatorul de regi. I-am salvat viața lui Bjorn,

i-am salvat viața lui Harald, iar acum mă fac rege pe mine.

Iar tu vei fi regina mea.

Ești sigur că vrei să te căsătorești cu o vrăjitoare?

Da. Cred că ar fi foarte palpitant.

Scoate-ți cămașa!

Întoarce-te.

Vreau să văd rănile!

Vino în pat, creatorul meu de regi!

Un călăreț, stăpâne!

Regele meu, aduc vești importante. O armată de vikingi se apropie de Wessex.

Cu cel puțin 200 de corăbii.

Știm cine sunt vikingii aceștia?

Se spune, regele meu,

că sunt norvegieni, fiii lui Ragnar Lothbrok.

Cred că am ajuns aici. Până acum n-am dat de saxoni,

dar de acum încolo va trebui să trecem prin satele și orașele lor.

Și nu e bine să riscăm vreo confruntare mare și neașteptată.

Sunt sigur că ei știu că suntem pe râu.

De aceea nu trebuie să ne mai ascundem.

Dimpotrivă, ar trebui să ne anunțăm prezența

și să împrăștiem teroarea printre localnici.

Eu și Hvitserk vom pleca mâine cu un grup.

Sper să putem fura niște cai

și să aflăm dacă Alfred își ridică o oaste.

Poate găsim și ceva de mâncare.

Nu trebuie să vii, frate.

Ești prea important

ca să riști să fii capturat sau ucis de saxoni.

Plecăm în zori.

Iscoadele noastre ne spun că oastea vikingilor și-a așezat tabăra... aici.

E posibil să plănuiască întâlniri cu așezări de vikingi

sau cu bande de războinici de la hotarul cu Mercia.

Poate vor vrea să mărească numărul oștenilor și așa foarte mulți.

Sunt prea mulți ca să-i ignorăm,

dar trebuie să-i atacăm unde vrem noi.

Ar trebui să le urmărim mișcările,

dar, în același timp, ne mutăm trupele aici, la Chicester.

Avem o garnizoană mare acolo. Avem acces la mare.

- Deci să plecăm de aici? - Da.

Deși nu vă imaginați cât mă doare.

Ce fel de mesaj transmitem în Wessex

când regele abandonează vila regală?

Cred că e un mesaj de relativă slăbiciune.

Și, din păcate, suntem slabi.

Vrăjmașii ne înconjoară,

iar acum ne amenință încă o oaste de vikingi.

Nu trebuie să ne temem de adevăr, draga mea Elsewith.

La ce ar folosi să mint despre puterea noastră?

E mai bine să fii sincer. Să crezi în Domnul. Și să ai simț practic.

Am învățat aceste lecții.

Nu mai suport!

Nu suport faptul că sunt aceiași vikingi

care ți-au ucis bunicul și tatăl!

Iar acum s-au întors!

Nu vor pleca niciodată! Trebuie să învingă mereu!

Chiar și când sunt înfrânți, ei câștigă!

Cum adică?

Când sunt înfrânți în luptă,

vikingii propun o târguială.

Jură pe brățările lor

sau chiar se învoiesc să se creștineze

doar ca să bată palma!

Un schimb de prizonieri! Niște pământ pentru pace!

Orice ar fi, am văzut asta de multe ori!

Și adesea e vina ta!

Ai vrut pacea atât de mult,

încât le-ai acceptat condițiile!

Dar, de cele mai multe ori, nu sunt serioși.

Nu se convertesc!

Nu le pasă dacă prizonierii lor

mor pentru o făgăduință încălcată!

Practic, nu le pasă!

Iar tu le-ai fost victimă mereu

și am senzația că iarăși va fi așa.

Îl bat în ochiul lui Vigfaoir.

Îl bat în ochiul lui Valfaoir.

Îl bat în ochiul lui Asaporr!

Thor și Odin, ascultați-mi ruga,

luați aminte la poruncile mele și binecuvântați această stinghie.

Peckr. Fjolnir. Pundr. Freyr. Prumr. Fengr.

Da! Faceți-vă treaba.

Voi mergeți în dreapta.

Tu! Ia hățurile!

În Tine, Doamne, îmi pun nădejdea, nu mă lăsa pradă tulburărilor.

Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine, ci degrabă să-mi sari în ajutor.

Pleacă-Ți urechea la vorbele mele și mă mântuiește.

Ascultă-mi ruga, Doamne, iar durerea mea să ajungă la Tine.

Stați!

Căci zilele-mi sunt ca o umbră la amurg.

Dar Tu, Doamne, vei dăinui în veci.

Tu Te vei ridica și Te vei îndura de Wessex.

Căci a sosit vremea să-l ocrotești, e vremea sorocită.

Păgânii se vor teme de numele Domnului

și toți regii lumii de slava Ta.

Atacați!

Zid de scuturi!

Arcași!

- La atac! - Țineți-vă!

Trage!

Trage!

Spargeți acolo!

Doborâți-l!

Arcași, stânga! Și dreapta!

Pentru Odin! Ivar!

Faceți cercul! Flancurile în afară!

Rezistați!

Acum! Apropiați-vă!

Apropiați-vă!

Luptați!

- Doborâți-l! - Ivar!

Ajutor! Am pierdut! Retragerea!

Retragerea!

Înapoi!

Da!

Mai ești în viață, nu?

După cum vezi. Unde-ai zăbovit atât?

Să vă ajute Dumnezeu!

Wessex e cu voi!

- Bun băiat! - Priponesc caii.

Aici! Duceți caii în față.

Nu, lasă-l acolo!

Sper că ești mândru de tine.

Mândru? În ce sens?

Că ai părăsit casa strămoșească a regilor din Wessex

fără pic de luptă!

Elsewith, sunt niște clădiri. E un loc oarecare.

Cred că știi că locuința spirituală a poporului

nu se află într-un loc, ci într-o persoană.

Important e ca Ivar să nu mă captureze pe mine.

Căci eu sunt Wessex.

- Repede! - Toți oamenii de strajă!

- Cum te simți? - Bine.

- Ce este? - Am comandat mantia asta pentru tine.

Îți place?

Da.

- Vreau să te fac fericit. - De ce n-aș fi fericit?

Eu conduc Kattegat.

Ba mai mult, te am pe tine.

Viața e perfectă.

Ce v-am spus? Nu e perfect?

Alfred se va încumeta să iasă să-și adune oastea

și să-și viziteze fortărețele din sud.

Dar oriunde va merge...

îl vom vedea.

Să punem iscoade pe toate aceste dealuri,

ca să ne avertizeze când vine.

În rest... trebuie doar să așteptăm.

- Ce e? Erik! - Ochiul meu!

Să văd!

Nu văd!

- Ce ai pățit? - Nu știu!

Sunt orb pe jumătate!

Sunt orb pe jumătate!

Îl bat în ochiul lui Valfaoir. Da.

- Îi vedeți? - Fiți cu ochii în patru!

Gândește-te, în curând, toate acestea vor fi ale noastre.

Totul, cât vezi cu ochii.

Ale noastre, dragul meu frate.

Și ale lui Harald?

Nu. Mi se pare că zilele regelui Harald sunt numărate.

Nu crezi?

Nu!

Ce a pățit?

Nu!

Erik!

Ce este?

Sunt orb!

Uite!

- Torvi! - Ce e?

- Uite! - Ce e?

Nu văd.

Nu vezi? Uite!

Nu mă speria, Ubbe. Nu văd nimic.

Cred că ești oarbă.

Am reușit.

Am reușit.

Ai avut dreptate.

Tot ce ai spus s-a adeverit. Și trebuia să mă încred în tine.

Cu toții trebuia să ne încredem în tine. Iartă-mă! Te rog, iartă-mă.

N-ai nevoie de iertare, Ubbe, fiul lui Ragnar.

Deoarece știu că, în sinea ta, ai crezut mereu.

Și de-asta ne aflăm aici!