Original subtitles

O corabie! În port!

- Janus! - Uitați-vă!

Grăbiți-vă! Spre apă!

Aici!

Aveți grijă.

- Cine este? - E o corabie!

Ce este?

O corabie rusească.

E doar o singură corabie.

Atunci aduceți-o în port.

Deci, am ajuns acasă.

La ce te gândești?

Că s-ar putea să fie o greșeală.

Gunoiule! Mincinosule!

Gunoi trădător!

Ești un nebun și un zeu fals!

Ești un trădător și-un laș!

- Ucigașule! - Mișelule!

- Trădătorule! - Gunoiule!

Păcătosule!

- Nu ești binevenit aici! - Tu nu ești zeu!

- Trădătorule! - Du-te înapoi, animalule!

Porcilor!

Plecați!

Mincinoși!

Urmați-mă. Vă voi duce la Regele Harald.

Regele Harald?

Slavă ție, rege Harald Păr-Frumos.

Slavă ție!

Soția mea, regina Ingrid.

Regină Ingrid.

Sper că vei lăsa să treacă nava rusească care ne-a adus aici.

Bineînțeles.

Nu ne așteptam să te găsim încoronat, rege Harald.

Pe de altă parte, eu…

N-aș fi crezut că primii mei oaspeți veți fi voi doi.

Necunoscute sunt căile zeilor.

Asta așa e, Ivar fără Os

- Ce vă aduce înapoi? - Aceasta este casa noastră.

- Erați în război cu rușii. - Să ne luăm casa înapoi.

- De la fratele tău. - Frații se mai și ceartă.

Pot să ajungă să lupte în tabere diferite.

O știi prea bine, rege Harald.

Mulți dintre orășeni vă urăsc.

Atâta vreme cât veți rămâne aici, veți fi în pericol.

Suntem fiii legitimi ai lui Ragnar Lothbrok.

Nu-mi poți spune că oamenii din Kattegat nu-l venerează

și proslăvesc încă pe tata?

Și dacă sunt dispuși să te accepte ca rege,

sigur ne vor accepta și pe noi ca susținători ai tăi.

Dacă sunteți cu adevărat susținătorii mei.

Întoarcerea voastră ar putea să-mi întărească poziția.

S-o legitimeze, cum spuneți voi.

Cred c-ar trebui să dăm un ospăț,

să sărbătorim această nouă și neașteptată alianță.

Fiii lui Ragnar s-au întors acasă să sprijine noul regim.

Și totul e bine acum.

Nu sunteți de acord?

Ce faci?

Nu pentru mine, pentru soție.

E bolnavă. Are nevoie de apă.

Îmi pare rău.

Trebuie să împărțim apa egal. Nu putem face excepții.

Și dacă moare?

Îmi pare rău. Altfel nu se poate.

În seara asta

avem multe de sărbătorit.

Fiii lui Ragnar s-au întors acasă.

Erau liberi.

Puteau alege să meargă oriunde și faima lor

le-ar fi asigurat o primire călduroasă.

Totuși, s-au întors la Kattegat. La rădăcinile lor.

Mi-am dat seama

că mulți dintre voi sunteți împotriva întoarcerii lor.

Aveți

amintiri dureroase. Vă simțiți trădați.

Dar vă reamintesc că zeii mereu se iartă unul pe altul.

Nu chiar mereu, n-au putut ierta că Loki l-a omorât pe Baldur, fiul lui Odin.

Dar excepția întărește regula!

Zeii, de obicei, fiind umani, înțeleg natura umană!

Înțeleg gelozia! Înțeleg ambiția!

Înțeleg cum oamenii care se iubesc ajung

să conteste sau, uneori, chiar să-i omoare pe cei dragi!

Chiar eu am făcut-o! Mi-am omorât fratele!

Și regret în fiecare zi! În fiecare zi.

Ivar regretă felul în care a domnit aici.

Era tânăr.

Responsabilitatea era prea mare și a uitat învățăturile tatălui său.

Și fratele său Hvitserk, n-a vrut s-o omoare pe Lagertha.

Cum să fi vrut să omoare o asemenea zeiță?

Amândoi și-au mărturisit necazurile

și greșelile!

Și au venit aici

să fie judecați de proprii oameni.

Sunt cine sunt, dar sunt și fiii lui Ragnar totodată.

Și ar trebui să fim fericiți c-au hotărât să vină aici

să-și împartă viitorul cu noi.

Așa că spune-ne, Ivar!

Ești tu un zeu, așa cum ne-ai spus?

Noroc!

Ai vorbit bine.

Mulțumesc! Am încercat să spun adevărul.

Nimănui nu-i pasă de adevăr.

- Dimpotrivă. - Nu. Hvitserk are dreptate.

Asta n-are legătură cu adevărul.

Sunteți obișnuiți cu puterea și influența.

Dar nu poate fi decât un rege.

În vremuri de pace, și dacă rușii nu ne vor ataca din nou,

ce veți face cu toții?

Vă plictisiți repede.

Tânjiți după aventuri și provocări.

Ce vă mai rămâne, în afară de certuri și gâlcevi?

O noapte frumoasă.

O noapte grozavă.

- Trăiască Ivar! - Da! Trăiască Ivar!

- Trăiască Hvitserk! - Trăiască!

- Trăiască Ragnar! - Trăiască Ragnar!

Trăiască Ragnar!

Ce mai e acum?

Nu știu.

Nu știu ce să fac.

Ce vrei să spui?

Nu cred că destinele noastre sunt aici.

Dar, pe de altă parte, n-am idee unde ar trebui să merg.

Parcă sunt pe o barcă descoperită,

pierdut pe mare, niciun pământ în zare,

o călătorie fără direcție, fără sens.

Nu simți niciodată asta?

Sunt pierdut de atâta timp,

că altfel nici n-aș ști cum e.

Spune-mi, Othere, care-ți sunt cele mai timpurii amintiri?

Nu-mi amintesc nimic din viața mea trecută.

Asta e imposibil.

Bine atunci.

Mi-am urât copilăria.

De-abia așteptam să cresc. Să fiu mare.

Să aleg cine vreau să fiu.

Dar erai viking.

Asta ne-ai spus.

V-am spus ca să fiți mulțumiți.

Așa mă puteați lua de undeva.

- Nu e nevoie să mă mulțumești pe mine. - Ești sigur?

Jocurile tale încep să mă obosească,

și refuzul tău de a fi sincer.

Mă uit în jur și văd adevărul,

unde suntem, ce am ajuns.

Nu-mi spune că începi să-ți pierzi credința, Ubbe?

Nu tu. Sper că nu tu.

Ce s-a întâmplat?

A murit azi noapte.

Mama lui mi-a spus c-a băut apă de mare.

Pot să-i dau asta?

O vos omnes qui transitis per viam,

adtendite et videte et est dolor sicut dolor meus...

Atât de puțină mâncare și apă.

Sărmanul băiat e doar primul.

Știu.

Am fost plecat, Străvechiule.

O, te-am vegheat.

Chiar de sunt orb, tu crezi că nu pot vedea?

Nu știu dacă e bine că m-am întors.

Harald bănuiește c-am venit să-l detronez.

Poate-ar trebui, căci nu suport gândul că trebuie să-l servesc.

Săracul Ivar. Nu faci legăturile.

Gândește-te la tatăl tău, stând aici, visându-și visele

la locuri dincolo de toate astea!

Nu-ți amintești?

- Atunci nu aici îmi este soarta. - Eu nu te pot sfătui.

Dar ți-am zărit în buzunar un posibil răspuns la întrebare...

Ivar fără Os.

Dragul meu frate,

Trebuie să te felicit pentru cum ai reușit să mori.

S-a potrivit perfect cu legenda creată în jurul tău.

Ce-o mai fi sărbătorit Preamăritul sosirea ta în Sala Mare.

Cum și-or fi ridicat zeii cornurile preapline

să-l cinstească pe Bjorn Cot-de-Fier, fiu al lui Ragnar.

Când mă voi alătura ție, nu vor fi ospețe.

Poate că ai avea o vorbă bună să-mi spui,

dar asta ar înrăutăți lucrurile.

Știm amândoi că n-o merit.

Nu mi-am câștigat locul în Walhalla,

iar ușile mi se deschid doar pentru că și eu sunt fiul lui Ragnar.

Și ce am realizat eu în viață oare?

Am fost un bețiv,

un risipitor.

L-am abandonat pe Ubbe, fratele pe care l-am iubit cel mai mult.

Am ucis-o pe Lagertha.

Singurele două femei pe care le-am iubit au sfârșit tragic.

Nu m-am căsătorit,

nici n-am avut copii.

Îl urmez pe Ivar ca o umbră, dar...

nici nu știu de ce.

Cred că zeii mă disprețuiesc.

Dar cred că știi deja toate astea, Bjorn.

Le auzi conversațiile, râsetele.

De aceea, o vorbă bună de la tine mi-ar sfâșia sufletul.

Hvitserk, nu gândi așa urât despre zei.

Cine ești tu?

- Ești o fantomă? - Nu.

Numele meu e Idun.

Știu totul despre tine.

Voi petrece noaptea cu tine dacă dorești.

O duci bine aici.

Da. Așa credeam și eu.

Și nu-i adevărat?

Nu știu de ce ți-aș spune ție, dar presupun...

că dacă ești zeu, știi oricum.

Nu-s sigur că-s făcut ca să conduc.

Mereu mi-am imaginat că e destinul meu. Am vrut să fiu regele Norvegiei.

Chiar am pretins titlul de la Bjorn Cot-de-Fier

și am trișat ca să mi-l asigur.

Dar acum...

Nici nu știu dacă l-am vrut vreodată.

Să fi rege aduce

atât de puțină plăcere, atât de puțină satisfacție.

Nu ești de acord...

Rege Ivar?

M-am întors. Eu...

m-am gândit să mă reinventez.

Să fiu cel ce am fost odată.

Să fiu cel care vrea să conducă,

care-ar face orice să pună mâna pe un tron.

Dar să stai pe tronul acela...

nu înseamnă nimic.

E o iluzie la puterii

care-ți induce un fel de nebunie.

Nu-i așa?

Nu e așa, Ivar?

- Recunoaște! - Da.

Da. Așa e.

Nu sunt sigur că-mi place la ce m-am întors.

Nu prea vreau să conduc Kattegat. Cred că va fi plictisitor.

Și între timp, m-am însurat cu o vrăjitoare

care știu că nu mă iubește deloc.

Și femeia iubită a murit.

- Și cred că și asta-i vina mea. - Să nu vorbim de dragoste.

Măcar ai frați cu care poți vorbi. Eu n-am...

pe nimeni. Sunt mereu singur.

Nu.

Fratele tău Halfdan e aici.

Ne ascultă chiar acum.

La fel și tatăl meu, mama mea, frații mei.

Toți sunt lângă noi.

Nu crezi asta?

Halfdan e mort. A trecut mult de atunci.

L-am omorât, desigur.

Crezi c-ar veni în vizită?

Sper că zeii mă vor ierta,

dar nu cred că e posibil.

Merele de aur...

se rumenesc.

Căile vieții sunt bătătorite.

Tinerețea veșnică e prinsă în plasa destinului.

Știu cine ești.

Idun, zeița binecuvântată cu tinerețe veșnică.

Odin trebuie să mi te fi trimis.

Nu răspund în fața nimănui.

Te-am vegheat toată viața ta.

Ți-am împărtășit bucuriile și necazurile.

Așa că am hotărât să îți apar, așa cum și meriți.

Rămâi cu mine?

Doar până în zori.

Dar zorile sunt departe, tare departe.

Așa că nu mai plânge, dulce Hvitserk.

Nu mai plânge.

Oamenii cred că nu ești o amenințare, dar eu știu mai bine.

Dintre toți fiii mei, pe tine am vrut să te aduc aici.

și cred că tu ești cel mai important pentru viitorul poporului nostru.

Nu gândești ca ceilalți. Ești imprevizibil!

Furia e un dar! Ce ai aici e un dar!

Toți te vor subestima mereu. Trebuie să-i faci să plătească.

Folosește-ți furia inteligent.

Și-ți promit, fiule, că într-o zi, lumea întreagă

va știi și se va teme de Ivar fără Os.

Fii nemilos!

A mea

Mamă

A spus

Că, într-o zi, eu

Voi cumpăra o galeră

Cu vâsle bune

Să navighez spre țărmuri îndepărtate

Să mă ridic

Sus la proră

Nobilă barcă

Cârmesc

Direcția e bună

Spre liman

Taie în două

Mulți dușmani

Noroc!

Nu poți muta aia! Nu!

- Haide! Hai! - Da! Da, mai mult!

Lasă-mă în pace!

Ridică-te! Iarăși ești beat!

Noroc!

Dă-mi banii înapoi! Dă-mi banii! Dă-mi-i!

Deja sunt la tine!

Glumețule! Dă-mi banii înapoi!

Să-mi dai banii!

Primești două, dacă nu...

De ce-ai făcut asta?

Hei, tu! Ologule!

Regina Ingrid ne-a spus că pe timp de pace

nu vom avea de ales decât să ne războim unii cu alții! Așa e!

Clar c-am vrea toți să o tăgăduim, dar asta se va întâmpla.

Dacă nu cumva mai e ceva ce putem face împreună.

Chiar asta.

Te rog, Ragnar, bea! Te rog să bei!

Nu vrea să mănânce.

Nu poate muri!

- Bineînțeles că poate muri! - Nu! E imposibil!

Nu ești un zeu! Nu-l poți salva!

E vina mea! N-ar fi trebuit să plecăm din Kattegat!

De ce murim aici, în mijlocul pustietății?

- În mijlocul oceanului? - N-a fost hotărârea ta, Ubbe!

Zeii ne-au adus aici! Zeii ne-au hotărât soarta!

Din păcate, Ubbe și-a pierdut credința.

- Nu mai crede. - Ubbe!

Nu-i așa, Ubbe?

Ubbe?

Ubbe, te rog! Nu!

Ubbe! Oprește-te!

Nu înțelegeți?

Dacă vă purtați așa, dacă încercați să vă omorâți unul pe altul,

atunci suntem ca Kjetill și cei lăsați în urmă.

Nu suntem diferiți!

Ce sens are să căutăm un nou pământ

dacă ne vom purta la fel ca în cel vechi?

Ubbe, în numele zeilor!

Prieteni, am vești bune. Ei bine,

ce rege aș mai fi dacă nu v-aș aduce vești bune?

Regele Bjorn credea că Kattegat poate supraviețui doar prin negoț.

Dar nu-i adevărat.

Desigur, e adevărat că mereu am fost neguțători.

Am fost până-n capătul pământului

să facem schimburi cu alți oameni și culturi.

Dar țările noastre scandinave sunt mici.

N-avem prea multe de târguit.

- În loc, am cotropit până-n depărtări... - Da!

- ...și ofensivele noastre au avut succes! - Da!

Acum suntem prezenți în Anglia,

- ...în Irlanda, în... - Da!

- ...Francia, - Da!

- ...chiar și-n Rusia! - Da!

Am prins rădăcini în toate aceste locuri.

Și influența noastră e mai mare decât mărimea noastră însăși!

Dacă nu continuăm să cotropim,

să câștigăm bătălii, să cucerim ținuturi,

curând vom pierde tot ce-am câștigat până acum.

În Anglia, suntem bazați în York, în Mercia și în Northumberland.

Și încă avem în Wessex așezarea pe care-a cucerit-o Ubbe pentru noi!

Dar Wessex rămâne puternic,

ultimul din marile regate ale Angliei.

Regele său, Alfred, e preaslăvit de toate triburile saxone.

Și dacă nu suntem atenți la el, sigur ne va distruge

așezările și-și va recăpăta toate fiefurile pierdute!

Nu trebuie să îngăduim asta.

Mi se spune că toți marii noștri eroi au murit.

Poate și voi credeți.

Că mie mi se pare că în vreme ce frații noștri luptă în afară,

toți v-ați aranjat un trai confortabil în Kattegat,

trăind de pe urma pământului, uitând cine sunteți cu adevărat,

uitând că sunteți vikingi,

fiii și fiicele zeilor, care tânjesc după Walhalla!

Pentru asta a murit Ragnar Lothbrok?

Pentru traiul vostru ușor, zilele voastre liniștite

pentru asta s-a sacrificat?

Eram acolo când a murit tata.

L-am văzut chinuit în cușca sa, deasupra unui cuib de vipere.

I-am auzit ultimele cuvinte. Nu cerea îndurare.

Era bucuros să moară.

Râzând, știind că în curând va sta la masă cu zeii!

Dar a cerut fiilor săi și vouă, poporului său, răzbunare.

De la moartea sa, ciuma creștină s-a răspândit în toată lumea,

infectând și pe frații noștri ruși!

Dar voi vă pretindeți vikingi! Purtați-vă ca niște vikingi!

Uitați de existența voastră comodă!

Haideți să-l dăm jos pe regele Alfred!

Veniți cu mine să cucerim Anglia și toate bogățiile sale!

Cereți-vă dreptul din naștere! Fiți ca zeii și atingeți Walhalla!

Walhalla!

Trăiască Ivar!

- Trăiască Ivar! - Trăiască Ivar!

Trăiască Ivar!

Trăiască Ivar!