Original subtitles

Downloaded from MY-SUBS.MX

Official MY-SUBS movies site: MY-SUBS.MX

DACĂ VOM FI SINGURI

- Asta e ? - Da.

Nu pot să cred că primul lucru

pe care vrei să-l faci de ziua ta e să alergi.

Primul lucru pe care am vrut să-l fac de ziua mea

a fost să te torturez şi am reuşit.

Vrei să te arunc în apa aia ?

Ştii că ar trebui să mă prinzi mai întâi.

- Aş putea, dacă aş vrea. - Dovedeşte-o !

Mulți ani trăiască,

mulți ani trăiască...

- Ce naiba e aia ? - E o pizza aniversară.

La mulți ani, dragă Rory ! La mulți ani !

Eşti ridicolă !

Repede, stinge-le înainte să ia foc salamul.

Pune-ți o dorință !

Haide !

Sora ta face cea mai bună pizza din țară.

Spune-le asta newyorkezilor.

Dar nu-i spune lui Joey. Nu are nevoie să se umfle în pene.

Ştii că mai ai doar un an după care trebuie să te maturizezi, nu ?

30 e doar un număr.

Eşti sigur că nu vrei să ieşi în seara asta ?

Să ne îmbrăcăm frumos,

să ne prefacem că abia am terminat facultatea.

În niciun caz !

Am pizza la prânz, cea mai bună prietenă...

- Din lume. - Mulțumesc că am lămurit asta.

Şi, cel mai important,

am înregistrat Campionatul de Patinaj Artistic din 2003,

care ar trebui să înceapă acum.

- Nu iar ! - Haide, îți place Michelle Kwan.

- Ce-i cu tine ? - Nu ştiu.

Poftim !

Unde ai găsit lămâi proaspete în casa mea ?

- În frigider. - Ca să vezi...

Talentul meu culinar mă surprinde şi pe mine uneori.

Mă mir că nu am fost niciodată împreună pentru asta.

Tu ai spus mereu că am fi un cuplu groaznic.

Pentru că aşa am fi.

- Dar am făcut un pact. - Ce pact ?

Când am împlinit 21 de ani, eram pe acoperişul părinților mei,

ne uitam la stele.

Maya Griffith tocmai se despărțise de mine.

Chiar la ziua ta.

Ca să mă înveseleşti, mi-ai spus că...

Dacă suntem singuri la 30 de ani, eu te voi lua de soție.

- Ştiam eu că o să-ți aminteşti. - N-am vorbit serios.

Cum ai de gând să-ți petreci ultimul an înainte de a face 30 ?

Ştii ce ? Cred că vreau să călătoresc. În America de Sud.

Să stau toată noaptea pe plaja Copacabana, să explorez Amazonul,

să dansez tangou în Argentina.

Tangou ? Tu nu ştii să dansezi. Termină...

Să vedem ce curse sunt.

Tocmai ți-ai dat demisia şi meriți o aventură.

- Caut curse pentru mâine. - Doar nu vorbeşti serios !

- Ba da. De la Miami la Rio. - Stai puțin.

- Pleacă la 3:25. - N-aş putea. Pot ?

Şi, aşa, pot spune că ți-am luat mai mult decât o pizza de ziua ta.

Haide !

- Pentru cel mai bun prieten ! - Pentru cea mai bună prietenă !

Din toată lumea !

UN AN MAI TÂRZIU

Charlotte ? Eşti acolo ?

O să intru. Spune-mi, te rog, că nu eşti în pijamale !

- Ce e ? - Amethyst Jones ? Mediumul.

- Azi e ? - Ți-am amintit de un miliard de ori.

- Chiar trebuie ? - Da.

Ai spus că vrei să te documentezi pentru noul tău roman.

Îmbracă-te, spală-te pe dinți, pentru că îți chem un taxi.

Mi-a luat săptămâni întregi s-o conving să te vadă.

Cu ce mă îmbrac pentru un medium fals ?

Nu începe ! Din experiența mea, trebuie să ai o minte deschisă.

- Amethyst ar putea fi pe bune. - La fel, şi Zâna Măseluță.

Ştiam eu că vei întârzia.

M-ai speriat de moarte !

- Sau poate că te-am speriat de viață. - Eu sunt Charlotte Holt.

Romanciera care studiază oameni.

- Se poate spune şi aşa. - Şi eu fac asta.

Dar eu văd tot universul.

Văd că admiri unul dintre lucrurile mele preferate.

Se numeşte "capcană de zvonuri".

Dacă stai aici suficient, o să auzi tot felul de bârfe.

Sunt sigură.

Cele mai adânci elemente din Pământ,

ajutați-mă s-o ajut pe Charlotte să găsească adevărata cale !

Alege trei.

Bine.

- Să ne concentrăm la cărți ? - Ce spun ?

O vezi pe asta ? Indică o cădere.

Ar putea fi la propriu sau la figurat. Cine ştie ?

Ar trebui să fiu atentă la gropi pe trotuar. Am notat.

Mândria. Curând, vei zbura.

- Şi asta ? - Eşti curioasă, nu ?

A doua carte e foarte interesantă. Furtuna.

Te aşteaptă ploaie, tunet, fulger.

O furtună amenință totul şi îți va afecta toată existența.

În sfârşit...

Da ! Un bărbat. Întotdeauna e un bărbat.

- Sunt singură. - Dar e un bărbat aici.

Şi ai sentimente profunde pentru el. Îl cunoşti de mult.

Legătura dintre voi e incredibil de puternică.

Şi ați făcut un pact.

Dacă niciunul nu se căsătoreşte până la 30 de ani,

vă veți căsători unul cu celălalt.

Poftim ?

Un pact făcut în glumă, dar care se va adeveri.

Da, e destinul tău să fii cu el, Charlotte. El e alesul tău !

Să zicem că, dacă pactul ar exista, deşi nu există, ar fi o prostie.

Nu ar însemna nimic. Iar dacă ar exista, de unde ştii de el ?

Poate că universul încearcă să-ți spună ceva.

Încearcă să-mi spună că asta e o nebunie.

Dacă ai fi un medium adevărat, ai şti că eu şi Rory suntem doar prieteni.

Mulțumesc pentru timpul acordat. Trebuie să plec.

Bună ! Îți mulțumesc că ai venit.

Apreciez, îți mulțumesc că ai citit cartea.

Desigur.

Şi, acum, momentul aşteptat de toți.

S-o aplaudăm pe scriitoarea şi experta în romantism

Charlotte Holt !

Curând vei zbura.

E doar o coincidență.

Ciudat...

Te aşteaptă ploaie, tunet, fulger. O furtună amenință să schimbe totul.

Imposibil !

Două felii.

- Mozzarella nu rezolvă totul. - Nu ?

Dacă e adevărat ce a spus Amethyst ?

Dacă eu şi Rory suntem făcuți să fim împreună ?

- Dacă a stat tot timpul în fața mea ? - Cam mulți "dacă".

Căzătura, furtuna...

Ai spus chiar tu că o crezi o escroacă.

Dacă e o coincidență ?

Rory ar spune că nu există coincidențe.

Sigur că există, altfel, n-ar exista cuvântul.

Nu-mi place să spun asta, dar poate că te gândeşti prea mult.

Există un motiv pentru care tu şi Rory sunteți prieteni.

Da.

Îți este scris să fii cu el, Charlotte.

Bună, Rory !

Nu ştiu ce s-a întâmplat, cred că ți-am închis din greşeală.

- Charlotte, sunt acasă ! - Cum adică ?

M-am întors în Miami. Am ajuns aseară.

- Glumeşti ? - Nu, vorbesc serios.

Nu puteam să nu fac 30 de ani în oraşul meu preferat.

Dacă nu sunteți căsătoriți până la 30 de ani...

- Nu pot să cred că am lipsit un an. - Da, nici eu !

Scuze, n-am spus nimănui. Voiam s-o surprind pe mama.

Ce drăguț ! Da, e-n regulă. Nu pot să cred că te-ai întors.

Nici eu. Trebuie să ne vedem. Sâmbătă seară e bine ?

- Dar ziua ta e vineri. - Ştiu, dar am deja alte planuri.

Da. Bine. Atunci, ne vedem sâmbătă.

Nimic pretențios. Luăm o pizza la Joey, bem ceva.

- E bine ? - E minunat. Ne vedem atunci.

- Vreau să-ți spun multe. - Sentimentul e reciproc.

- Atunci, ne vedem sâmbătă. - Pe curând !

El e alesul tău.

- Mă bucur să te văd ! - Şi eu.

- Te-ai schimbat puțin. - Da, mă simțeam ca Magnum P.I.

Ți se potriveşte.

Mergem la pizza ?

N-am mai mâncat de un an, mor de foame.

- Vrei să fac ceva cu asta ? - Da, fă ceva.

Stăteam în vârful cascadei... Mă uit peste margine

şi îmi amintesc toboganul ăla de apă...

- Tu stăteai jos şi ai strigat... - "Te prind eu !"

Exact.

- Am închis ochii şi am sărit. - Nu !

- N-aş fi putut s-o fac fără tine. - Dar ți-e groază de înălțime.

- M-am schimbat. - Sper că nu prea mult.

Nu, nu prea mult. Dar trebuie să-ți spun ceva.

- Serios ? - Da, s-ar putea să te surprindă.

- Spune, nu mă speria. - Anul ăsta, am trecut prin multe.

Am călătorit prin toată lumea, am întâlnit oameni extraordinari.

Am început să mă gândesc la cum vreau să fie viața mea când mă întorc.

- Şi ce vrei ? - Am început să-mi doresc asta.

Vreau să am o familie, să-mi găsesc jumătatea.

Ştiu, sună penibil, dar universul mi-a răspuns, pentru că...

Am cunoscut-o pe Rachel.

- Rachel ? - Da !

Ne-am întâlnit la carnaval şi ne-am apropiat imediat.

Totul părea simplu, cum nu am mai simțit cu nimeni.

Am petrecut restul timpului împreună în Brazilia, Argentina, Peru.

În timp ce eram pe câmpiile de sare din Bolivia, am cerut-o de soție.

- Poftim ? - Îți vine să crezi ?

Nu ! Eşti logodit !

Ce veste bună ! Felicitări !

Ştii ce o să te rog acum, nu ?

Vrei să fii cavalerul meu de onoare ? "Cavalera"...

Acceptă ! Trebuie să fii tu, ştii asta, nu ?

- Da, aş fi onorată. - Nu ți-am spus partea cea mai bună.

- Nu ? - Vrem s-o facem în trei săptămâni.

Ştiu, e o nebunie.

Charlotte, sunt încântat că vom plănui totul împreună.

Slavă Domnului că nunta asta va avea bunul tău gust !

- Serios ? - Da.

Am nevoie de ajutorul tău cu tot. Rachel e ocupată cu munca

şi ştii că eu nu mă pricep la organizare.

Ea cum e ? În afară de incredibilă, perfectă şi minunată.

Sincer, cred că o să vă înțelegeți. O să-ți placă Rach.

E o tocilară, ca tine. Vă place mâncarea,

iar musicalul ei preferat e cel cu vrăjitoarea verde.

Nu se supără că te ajut ?

Nu, eşti cea mai bună prietenă a mea.

De fapt, vino s-o cunoşti.

M-am întors ! Locul arată bine, nu ?

Da, sigur.

Bună !

- Bună ! Charlotte. - Îmi pare bine.

- Şi mie. Vă e foame ? - Mie mi-e foame mereu.

Ăsta e un eufemism.

Am spus că e ca un labrador, pentru că ei au o genă care,

oricât ar mânca, le împiedică creierul să accepte că s-au săturat.

Aşa e şi Rory.

Abia m-am aşezat, şi deja vă luați de mine.

Pot să vă dau ceva de băut ? Un vin ?

- Sună excelent ! - Vin roşu e bun ?

Te rog. Mă simt foarte ciudat să revin aici.

Sunt convinsă.

Îți mulțumesc că i-ai udat plantele.

Îți mulțumesc că ai avut grijă să nu-şi lase ciorapii peste tot.

De ce ştiam că o să fiu criticat imediat ce o să vă întâlniți ?

Deşi văd că nu ai reuşit să-i îmbunătățeşti gustul artistic.

De fapt... Rachel a pictat asta.

Am făcut o mare gafă, nu ?

Nu vorbi prostii, e-n regulă. Arta e subiectivă.

- Sunt penibilă. - E una dintre primele mele piese.

- Rachel face în special sculpturi. - Da. Dar îmi place să pictez.

Eu şi Rory am fost la...

- Eşti bine ? - Da, e-n regulă. O să iasă.

Pentru că am spus că nu-mi place tabloul tău, nu ?

Glumesc.

Chiar arată frumos.

Îți mulțumesc că mi-ai împrumutat o rochie, Rachel.

Nicio grijă.

- Am şi eu aceeaşi geantă. - Albinele sunt minunate.

- Sunt nişte creaturi terifiante. - În niciun caz !

Bine. Să spuneți asta după ce vă aleargă una prin baie,

când sunteți goale.

Albinele sunt aici de 30 de milioane de ani.

- Ele nu greşesc cu nimic. - Da, cu noi e problema.

Da, am uitat. Nu am cum să câştig bătălia asta.

Rachel, se spune că ai văzut "Wicked" de 12 ori...

De 15, dar cine numără ? Ar trebui să fim prietene de teatru.

Îmi plac toți maeştrii. Rodgers şi Hammerstein.

- Evident, Sondheim. - S-a făcut !

Excelent ! O să duc asta la baie.

- Ce părere ai ? - E minunată. Bineînțeles.

Înțeleg de ce te-ai îndrăgostit de ea.

- Îmi dai aprobarea deci. - Da. 100%.

Super !

Felicitări !

Abia aştept !

- Cine mă deranjează la ora asta ? - Charlotte, scriitoarea.

- Cea cu pactul. - Nu mi-e destinat.

Se însoară cu alta, una pe care o cunoaşte de câteva luni.

Pactul nu se va adeveri.

Când mă gândesc că am crezut o milisecundă

că ai fi putut spune adevărul...

E logodit cu alta ? Ciudat...

Nu ştiu ce ai făcut cu cărțile alea, dar m-ai păcălit.

Nu sunt o escroacă, dră Holt !

Începusem să cred că voi avea un final fericit.

- Dar nu s-a terminat, nu ? - Cu tot respectul, te-ai înşelat.

Iubito, sunt multe, dar nu mă înşel niciodată.

Totul e distrus.

Du-te acasă şi culcă-te. Totul va fi mai limpede, îți promit.

- Bună dimineața ! - Par grele.

O să-mi oferi o felie de pizza, să mă răcoresc ?

Pizza, la ora asta a dimineții ? Cineva vrea să încalce regulile.

Tu ar trebui să ştii cel mai bine că pizza e delicioasă la micul-dejun.

- Astă-noapte te-am visat. - Serios ?

Da. Am făcut paraşutism. M-ai făcut să sar primul.

- Mi se pare normal. - O zi frumoasă !

"Dragă Charlotte, îți scriu în timp ce mă uit la stele în valea Elqui."

"E plăcut să ştiu că, deşi suntem departe unul de altul,"

"suntem sub acelaşi cer."

"Trebuie să-ți spun ce mi-am dorit la 29 de ani."

"Aş vrea să-mi fac curaj să-ți spun ce simt, şi iată că o fac !"

"Văile astea au o putere mistică şi, brusc, mi-am dat seama"

"că nu mai pot trăi o zi fără să-ți spun că te iubesc."

"Nu pot să te sun, sunt în pustietate, dar pot să-ți trimit o vedere."

"Dacă nu simți acelaşi lucru e-n regulă,"

"nu trebuie să-mi răspunzi"

"şi nimic nu se va schimba între noi, dacă nu vrei asta."

"Cel mai bun prieten al tău, Rory".

Bună dimineața !

Kimmy, de când stau scrisorile de la cititori pe birou ?

Ai ajuns să citeşti scrisorile ?

Da, şi am găsit ceva important. De cât timp stau aici ?

Nu ştiu, scumpo. De şase luni...

Charlotte, eşti acolo ?

- Bună ! - Te-ai întors la prânz.

Din păcate, nu, cred că mi-am uitat...

- Ochelarii. - Sunt aici ?

- Crezi că mi se potrivesc ? - Nu, îți acoperă ochii.

În sfârşit, îți sunt dator.

I-am ținut pentru că sunt un om bun, dar, dacă există o recompensă...

- Da, pot să-ți ofer o ieşire. - Nu mi-au plăcut niciodată.

Nu, dacă vrei să ieşim cândva... Dacă faci asta...

Da, fac asta, dar ies doar la o întâlnire.

- Una singură ? - Da. Lucrurile rămân mai simple.

- Bine. Tu alegi locul. - S-a făcut.

DOUĂ SĂPTĂMÂNI PÂNĂ LA NUNTĂ

E 11:05. Am decis ! Gata cu supărarea !

De ce toți cunoscuții mei au cheia apartamentului meu ?

Pentru că tu o pierzi mereu pe a ta.

Haide, sus ! Nu poți sta toată ziua în pat.

Nu pot ?

Cum se spune în "Sweeney Todd", nu cât sunt eu aici !

Ai făcut o referire la un musical ?

Încerc să te înveselesc. Îmbracă-te !

Haide !

Când am sugerat să mergem la cumpărături,

nu credeam că vom petrece trei ore într-o librărie.

Nu te teme, acum mergem la magazinele de vechituri.

Slavă Domnului !

Nu ştiu, librăriile mă fac să mă simt în siguranță.

Asta simt eu printre vânzătorii de brânză.

- Charlotte ! - Rory ! Rachel !

- Ce surpriză ! - Cine-ar fi crezut ?

Rachel, ea e Joey, sora lui Charlotte.

Îmi pare bine.

Ştiu exact ce ați făcut în dimineața asta.

Recunosc punga aia oriunde. Tu şi Rory sunteți la fel.

Nu-l poți scoate dintr-o librărie bună.

Ce pot să zic ? Mă fac să mă simt în siguranță.

Eu prefer filmele. Îmi place mult Hitchcock.

Deşi Rory a adormit la toate cele pe care am încercat să i le arăt.

Îmi place cel cu fereastra.

Eu am văzut "Psycho" o dată. N-am mai făcut baie zile întregi.

Nu mai fac asta. Promit.

Mă bucur că ne-am întâlnit, Charlotte.

A trecut o săptămână. Ai probleme cu telefonul ?

L-ai scăpat iar în cadă, nu ? Trebuie să-l bagi în orez.

Ce de idei... Nu, am fost ocupată cu scrisul.

Ştii cum e când ai un termen-limită.

Mi-a luat o veşnicie s-o smulg de la birou dimineață.

Voiam să vorbim despre nuntă. E-n regulă, nu ?

Desigur. De ce n-ar fi ?

Ştiu că eşti ocupată cu cartea. Dacă nu poți s-o faci, înțeleg, dar...

Suntem prieteni de o veşnicie şi...

Nu, o să vă ajut pe amândoi. Ce vreți ?

Mâine mă duc să-mi probez costumul. Poți veni ?

- Ce o să faci ? - Trebuie să mă duc, nu ?

- Nu, dacă nu vrei. - Nu-l pot lăsa baltă.

Dacă Rory ți-e prieten, va înțelege.

Dar nu-l pot minți iar, să-i spun că lucrez la carte.

Dar dacă îi spui adevărul ?

Nu spun s-o faci. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă ai face-o.

- Dar pare fericit. - Tu eşti ?

- Sunt fericită dacă el e fericit. - Sigur vrei să faci asta ?

Nu am altă opțiune. Îl iubesc.

- Mereu îi ia atâta să se îmbrace ? - Nu ştiu.

Să ne spui dacă ai nevoie de ceva, iubitule.

Are foarte mulți nasturi.

Avem nişte rochii de mireasă superbe, dacă vrei.

Vino cu nişte prietene şi găsim noi ceva.

Nu ne căsătorim. Eu sunt "cavalera" de onoare.

- Îmi pare rău. Am dat-o-n bară. - E-n regulă, e greşeala mea.

Mă duc să-i caut nişte butoni pentru costum.

- Charlotte ! - Da.

Ştii să legi un papion ?

Da, îl ajutam pe tata înainte să se ducă la muncă.

Tatăl tău purta papion la muncă ? Era clovn ?

Vrei să te ajut sau nu ?

Da, te rog, am nevoie de experiența ta.

- Ce părere ai ? - Arăți incredibil.

Culoarea nu e prea mult ?

Nu te-am văzut niciodată mai chipeş.

Serios ?

Va trebui să mă înveți, sunt complet pierdut.

- E ceva mai complicat. - Bine.

Îl strângi...

Poftim !

- Atât ? - Îmi place.

Cred că arăt foarte bine.

Dar vreau să mă asigur că arăt bine alături de Rachel, în rochia ei.

Nu e prea banal ?

Ea vrea ceva mare, în stil prințesă,

iar eu vreau să mă asigur că mă ridic la înălțimea ei.

Cred că te-ai potrivi cu cea mai mare bezea din lume.

Vrei să îmbraci rochia, te rog ? Doar ca să văd cum arată.

Stai să vezi asta...

Ce părere ai ?

Parcă mă înghite un aranjament floral.

Eu cred că e superbă.

Şi se potriveşte cu costumul.

E o imagine perfectă.

Rory ! Am nevoie de ajutorul tău.

Pantoful e prins în rochie.

- Vreau să-mi scoți pantoful. - Bine.

- Tu m-ai băgat în asta. - Stai puțin.

Ştii cum s-a prins ?

- Vrei să-l ții o clipă ? - Cine e ?

Scuze. Fratele meu.

- Uite cine a apărut, într-un final ! - Scuze.

Am fost întârziați, dar am luat un costum nou.

A trebuit să discutăm timp de 45 de minute dacă să fie la două rânduri.

Nicio grijă. Sunt obişnuit cu asta.

Sunt fratele tău de o viață. Charlotte, mă bucur că eşti aici,

ca să discutăm despre weekendul burlacilor.

- Weekendul burlacilor ? - Nu ți-am spus despre asta ?

Nu !

Noi doi trebuie să ne ocupăm de distracție,

pentru ca domnul să încheie cu stil viața de burlac.

Nu e cam târziu să organizăm un weekend al burlacilor ?

Exact. De aceea voiam să vorbim azi.

Îmi pare rău.

Cred că m-am luat cu nunta şi nu ți-am spus despre asta.

- Care e planul, Sam ? - Mă gândeam...

Eu o să ies câteva minute, să ascund costumul ăsta de Rachel.

Nu vreau nicio nebunie, serios. Nu-l lăsa să te influențeze.

Am înțeles.

Scuze că-ți fac asta, dar Rory vrea să fiu supravegheat.

Am organizat petrecerea burlacilor pentru un prieten, în Vegas,

iar ultimele două zile au dispărut din amintirile noastre.

Înțeleg de ce vrea să fii supravegheat.

Mă gândeam să folosim casa de vacanță a părinților.

Facem nişte drumeții, mergem cu caiacul, focuri de tabără.

Cred că i-ar plăcea.

Dacă tot eşti aici...

Îl cunoşti pe Rory mai bine decât mine.

- N-aş spune asta. - Ba da.

Se deschide în fața ta, are încredere în tine.

Vreau să te întreb ceva.

Sunt fericit pentru el, crede-mă,

dar nu pot să nu mă întreb dacă nu se întâmplă cam repede.

Cred că pare fericit. Nu asta contează ?

Nu ştiu, ceva nu e-n regulă. Sigur, Rachel e minunată.

Am crezut mereu că, în ciuda protestelor lui,

voi veți ajunge să fiți împreună.

Tocmai mi-am amintit că ar trebui să mă văd cu sora mea.

- Trebuie să plec. Scuze ! - Te simți bine ?

Sună-mă. Amethyst

- Ai avut o viziune. - Una foarte limpede.

- Eram şi eu în ea ? - Nu am recunoscut-o pe femeie.

- Şi ştiu că o să pară ciudat... - Amethyst, tot ce spui pare ciudat.

Aveam sentimentul că o cunoşti pe femeia asta,

că e o legătură între voi.

- Am desenat-o. - Desenezi deci.

E logodnica lui Rory. Tipul cu care...

Ai făcut pactul. Foarte interesant !

De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Am văzut-o alergând în biserică,

fugind de la nuntă într-o rochie imensă, părăsind pe cineva la altar.

Adică Rachel o să-l părăsească pe Rory ?

Copila mea, eu nu văd viitorul, doar trecutul.

- Asta s-a întâmplat deja. - Poftim ?

Nu eu fac regulile.

Dacă a mai făcut asta, o poate face din nou.

Să-i frângă inima.

Depinde de tine să interpretezi viziunea asta cum crezi.

Mă întreb dacă el ştie.

RACHEL HARLOW LOGODITĂ CU TROY GREGORY

- Pot să te întreb ceva ? - Desigur.

- Când dormi ? - Nu dorm. Sunt ca o broască.

Sunt invidios pe energia ta.

Nu mi-a plăcut niciodată să stau nemişcată.

Şi eu sunt agitat. Mi-am înnebunit părinții când eram mic.

Îmi spuneau Billy-naise, pentru că mă foiam ca spaghetele.

- Drăguț ! - Ba nu.

Mie aşa mi se pare.

O să ieşim la prima şi unica noastră întâlnire ?

Probabil. Eu sunt Joey şi voi ieşi cu un Billy-Joe.

Dar, acum că ştiu că pot să-ți spun Billy-naise...

Îți interzic să-mi spui aşa !

Putem merge diseară, dacă îmi dai voie.

Eşti o dură.

Tort, la micul-dejun ! Ce norocoşi suntem !

De ce nu facem asta în fiecare dimineață ?

- Scuze că am întârziat. - Perfect !

Avem nevoie de gustul tău.

Charlotte a fost mereu pasionată de mâncare.

Ne poate ajuta să luăm o decizie.

- Pot vorbi cu tine ? - Da, desigur.

Scuză-ne, durează doar o clipă.

Nu promit că tortul va fi tot aici când o să vă întoarceți.

Nimeni nu mănâncă tort fără permisiunea mea.

- Ce e ? - Ce caută Charlotte aici ?

Ne ajută.

Credeam că vom decide asta singuri.

Nu mi-am dat seama că e aşa de important, iartă-mă.

Nu e nicio problemă.

Pot să-i spun să plece.

Oricum, nu cred că e încântată de treaba asta cu nunta.

Nu vreau să fie jenant.

Bine. Data viitoare o să te întreb, promit.

Bine. Mulțumesc.

Dar cred că ar trebui să te bucuri că mă ajută cineva ca ea.

Imaginează-ți că aş face-o singur,

fără cineva care să mă ferească de dezastru.

Ai mare dreptate.

Ar trebui să mai încercăm nişte tort. Ne vedem acolo.

Ultimul e cu lămâie verde şi cremă de ghimbir.

- Ăsta e preferatul meu. - E cea mai apreciată aromă.

Sincer, îl prefer pe cel cu ciocolată albă şi lămâie.

Nu e prea dulce ?

Nu, mi se pare echilibrat perfect, o să placă tuturor.

Şi se potriveşte şi cu tema italienească.

Serios ?

Fără supărare, dar cred că ghimbirul nu place tuturor.

Tocmai ne-a spus că e aroma lor cea mai apreciată.

Tu ce părere ai, Charlotte ?

Nu ştiu.

Nu, fii sinceră.

- Ciocolată albă şi lămâie. - Da, ştiam eu !

- Atunci, îl alegem pe acela. - Nu, nu vreau să decid eu.

- Nu, sunt doi contra unu, deci... - Nu e chiar aşa.

Cu riscul de a rămâne fără afacere, e doar un tort.

Da, Rach, e nunta ta. Ar trebui să fie tortul pe care îl vrei tu.

- E nunta noastră. - Da, ştiu.

- Vreau să fii fericită. - Cel cu ghimbir a părut cam tare.

Ce ştii tu despre torturi de nuntă ?

- Ştiu că nu l-ai mâncat pe primul. - Poftim ?

- Rachel... - Te simți bine ? Vrei apă ?

Se sufocă ! Fă ceva !

- Te simți bine ? - Sunt bine.

- Un şervețel ? - Am spus că sunt bine !

Ia-l pe cel cu lămâie !

Tortul ăsta e peste tot !

Ar fi trebuit să mă duc după ea ?

O cunoşti mai bine decât mine. Probabil că are nevoie de spațiu.

Ce-a fost asta ?

- Faptul că nu e prima dată... - Nimic, lasă.

Bine. Dacă e vreo problemă, mi-ai spune ?

- Da. - Atunci, las-o pe Rachel în pace.

Nunta asta e destul de stresantă

şi e important pentru mine ca voi să vă înțelegeți.

- O să fac eforturi, promit. - Mulțumesc.

Spune-mi, te rog, că movul e în continuare culoarea ta preferată.

- Da, e. - Minunat !

A mea se schimbă mereu. Acum e maroul.

Ar trebui să-mi fac griji ?

E ca scuză pentru treaba cu corespondența.

Ar fi trebuit să fiu mai atentă cu scrisorile personale.

Nu sunt supărată pe tine. N-a fost să fie.

Ce atitudine matură !

Da. Încerc să accept lucrurile aşa cum sunt.

Nu cred că va dura.

- Ce bine arăți ! Unde te duci ? - Îți mulțumesc că ai observat.

Dar văd că tu stai foarte bine, cu mâncarea la pachet...

Aş vrea să stau aici. Am alergat toată săptămâna.

- Aş vrea să mă relaxez. - Unde ar trebui să fii ?

E o retrospectivă Hitchcock în centru.

Trebuia să merg cu o prietenă, dar m-a lăsat baltă, aşa că...

- Aşa că ai două bilete ? - Da, de ce ?

Vrei să schimbăm seara mea în casă cu o seară în oraş ?

- Câte rulouri de primăvară mai ai ? - Am comandat mult prea multe.

De acord !

Cu cine te duci ? Ai un partener ?

Nu chiar, dar ştiu omul ideal.

Trebuie să împac pe cineva.

Mulțumesc.

Îți mulțumesc că te-ai gândit la mine, a fost super.

Şi n-am mai văzut "Rope" la cinema.

Cu plăcere. A fost înfricoşător, dar distractiv.

Toți prietenii mei de la Clubul de Film vor fi invidioşi.

- Am spus asta cu voce tare ? - Da.

Trebuie să-ți cer scuze pentru dimineață.

Nu. Eu trebuie să-ți cer iertare.

Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să stric degustarea.

Şi sigur n-ar fi trebuit să pomenesc de logodna ta anterioară.

- De unde ştii de ea ? - Ştii tu, de pe internet.

Minunat ! S-a întâmplat cu mult timp în urmă.

Eram un cu totul alt om pe atunci. Ştiu că ai grijă de Rory,

dar, recunosc, mă simt expusă pe lângă tine.

Tu şi el păreți să fiți foarte apropiați.

Dă-mi voie să-ți spun ceva.

Înainte ca Rory să plece, era într-un loc întunecat.

De când s-a întors, e mai sigur ca oricând.

Din câte îmi dau seama, asta e datorită ție.

- Nu aş subestima asta. - Mulțumesc, apreciez mult.

Sincer, acum că ne-am întors,

mă tem că nu avem prea multe în comun.

Pentru că nu-i plac spectacolele muzicale ?

Pentru că nu e la fel

cu a te trezi pe o plajă în fiecare dimineață.

Calea spre inima lui Rory trece prin patinaj şi pizza.

- Serios ? - Da, e un tip destul de simplu.

Începe cu Michelle Kwan, şi nu poți da greş.

- Mulțumesc pentru sfat. - Oricând, cu plăcere.

- Vrei să ieşim undeva ? - Suntem afară.

- Nu, să mergem undeva. - Să petrecem ?

Cred că amândouă avem nevoie să ne facem de cap puțin.

Vreau să mă duc la dans. Vii şi tu ?

Desigur. De ce nu ?

Vezi ? Aer curat, apus...

Haide, e mai frumos decât un crevete regal.

Da, nimic nu se compară cu apusul în Miami.

Ştii unde e frumos apusul ? În Florența.

Da, de ani de zile visez să văd cum apune soarele

pe podul Sfânta Treime.

Mi-ar plăcea să merg în Italia, în special, pentru înghețată.

Ar trebui să vii cu mine.

Acum câteva săptămâni, mi-am cumpărat biletul.

- Ar fi o a doua întâlnire de pomină. - Ar trebui să te gândeşti.

Nu fi ridicol. Nu aş putea lăsa pizzeria.

În plus, abia ne cunoaştem.

Ştiu, dar te văd în fiecare dimineață de miercuri

în ultimii zece ani, aducându-ți roşii,

şi mi-am zis: "Asta e cea mai frumoasă femeie din lume."

Sunt sigură că, după o cursă lungă, aş începe să te enervez.

Vorbesc serios.

Ani de zile m-am gândit să-mi urmez visul,

dar am fost prea timid.

Ştii de câte ori am vrut să te invit în oraş ?

De un milion de ori...

M-am gândit că trebuie să facem ce vrem. Deci...

- Ce te împiedică să ai o aventură ? - Nu ştiu. Slujba ?

Facturile, răspunderile.

Toate astea te vor aştepta când te întorci.

- Nu e aşa de simplu. - Gândeşte-te, atâta tot.

Aici erai ! Te-am tot sunat.

Scuze, mi-a murit telefonul.

- Am crezut că vă distrați. - Aşa e.

Super !

Îmi dau seama de ce Charlotte e prietena ta cea mai bună.

E foarte amuzantă. Inteligentă, generoasă.

Ai noroc cu cineva ca ea în viața ta.

- Te iubesc. - Şi eu.

- Charlotte ? - Eu sunt.

- Îmi pare bine. Eu sunt Troy. - Îmi pare bine.

Sper că nu te superi, dar ți-am luat o cafea.

Eşti foarte drăguț, mulțumesc.

Îți mulțumesc că ai fost de acord să ne vedem aşa din scurt.

Îmi dau seama că a fost un mesaj cam ciudat.

Ce mai face Rach ?

Poate că nu mai suntem împreună, dar mă gândesc deseori la ea.

Am auzit că se recăsătoreşte.

Nu că noi am fi ajuns să ne căsătorim...

E logodită cu cel mai bun prieten al meu.

El cum e ? De fapt, nu vreau să ştiu.

- Ea nu i-a spus despre voi doi. - Serios ? Oare de ce ?

Care e povestea ?

I-am spart o sculptură. Aşa ne-am cunoscut.

A fost un accident.

Am alunecat pe podeaua udă şi m-am lovit de suport.

Sculptura a căzut pe glezna mea, am mers cu cârje săptămâni întregi.

I-am scris ca să-i cer iertare

pentru că am distrus un lucru la care muncise din greu.

- Am început să ne scriem. - De modă veche...

Asta e treaba cu Rachel.

E o tradiționalistă ca la carte, dar adorabilă.

De obicei, nu ia decizii pripite.

- Dar te-a părăsit la altar, nu ? - De unde ştii ?

Nu m-ai crede, dacă ți-aş spune.

De-asta e aşa de neobişnuit. De obicei, nu e aşa de spontană.

Mi-am făcut griji pentru ea. Aş fi făcut orice ca să rezolv asta.

Dar apoi a plecat în Brazilia şi... Nu am mai ştiut nimic de ea.

Asta a fost acum aproape un an.

- Când ai spus că a fost ? - Anul trecut, pe vremea asta.

Te mai gândeşti ?

Trebuie să recunosc, e o cerere neobişnuită.

Trebuie să fie secret. Nu vreau să afle nimic.

E atât de romantic !

Vă dați seama cum ar fi să cânte toată lumea o melodie de Sondheim

când intră ?

Nu ştiu de cântat, dar cu siguranță vom măcelări un clasic.

S-a făcut !

Trebuie să întreb dacă v-ați gândit la jurăminte.

Nu te speria.

Cum am putut uita de jurămintele de nuntă ?

Mai ai timp destul.

Ții minte cât mi-a luat să-mi scriu teza ?

- Nu mă pricep deloc la cuvinte. - Eu mă pricep, o să găsim noi ceva.

- Mă ajuți ? - Nu asta am spus.

Concentrează-te la lucrurile pozitive.

Ai reuşit să aranjezi o surpriză incredibilă la ceremonie.

Te căsătoreşti acolo unde s-au căsătorit părinții tăi.

Tatăl tău ar fi mândru de tine.

Nu te mai stresa cu lucruri pe care încă nu le-ai făcut.

Spui mereu ce trebuie. E enervant, uneori.

E Rachel.

Alo ! Poftim ? Stai puțin. Mai încet.

Glumeşti ! Stai. O să găsim altă soluție.

Ştiu. Bine. Sună-mă mai târziu.

Ce s-a întâmplat ?

Compania de catering a anulat. Cred că i-a luat foc camioneta.

Dacă e un semn pentru ce va fi atunci,

nu ştiu ce mă fac, pentru că avem 150 de invitați.

O să găsim o soluție, o să facem un plan.

Crezi că Joey poate s-o facă ?

- Pizza pentru 150 de oameni ? - Da.

- Ştii câte felii sunt ? - 1200.

Ai fost ciudat de rapid...

Am fost pasionat de matematică în şcoală.

Aveam şi jachetă, şi tot ce trebuie.

El e Billy-Joe, omul care îmi livrează roşii.

Ea spune "roşii", eu spun "posibilă relație".

Ştiți cum e.

Poți s-o faci ? Îți voi rămâne recunoscător până la moarte.

Nu cred că am suficienți chelneri.

- Vă ajut, dacă aveți nevoie de oameni. - Serios ? Ar fi super.

Joey, avem mari probleme şi îți visez pizza. La propriu.

- Bine ! - Da !

- Hai s-o facem ! - Mulțumesc, îți rămân dator.

Bună ! Menajera m-a lăsat să intru.

Sunteți gata să mişcați şoldurile pentru primul dans ?

Cred că e o greşeală. Logodnica mea trebuia să mute şedința.

Are de lucru în seara asta.

Eu sunt "cavalera" de onoare. Nu dansez în niciun fel.

Ar fi păcat să irosim o şedință.

Din experiența mea, de obicei, mirele are nevoie de ajutor.

Ați putea exersa împreună.

Să începem cu rock-and-roll. Gata ?

Un Elvis clasic, adică...

Să introducem şi şoldurile.

- Ce vrei să încercăm ? - Salsa.

Bine, haide !

În față, împreună, în spate.

Flamenco înseamnă pasiune.

Valsul e numărul tău, acolo vei străluci.

Un', doi, trei... Cu asta trăieşti. Vezi ?

Iată primul pas !

Tu o să spui: "Te rog, îmi acorzi acest dans ?"

"Te rog, îmi acorzi acest dans ?"

- Sperăm că tu accepți. - Da.

- Era să-l săruți ? - Da. Dar n-am făcut-o. N-am face asta.

- E complicat, foarte complicat. - Da.

O să am nevoie de o lobotomie,

pentru că am fost de acord să organizez weekendul burlacilor.

Cred că şi eu am nevoie de o lobotomie.

De ce ?

Billy-Joe m-a rugat să merg cu el în Italia.

- Serios ? - Da. E o nebunie, nu ?

Da, puțin. Toată lumea ia decizii nebuneşti acum, aşa că...

- Da, abia îl cunosc. - Joey, îl cunoşti de zece ani.

Dar nu intim.

- Ce te împiedică să faci asta ? - Dacă se întâmplă ceva rău ?

Să zicem că îmi iau un concediu şi mă plimb prin Italia,

mănânc o tonă de paste...

Dacă...

Dacă, brusc, se strică totul ?

Eu voi fi aici când te vei întoarce, să te ajut.

Asta fac surorile. Aşa am făcut mereu.

Joey, cred că eu am pierdut şansa la iubirea adevărată,

pentru că mi-a fost teamă să-mi recunosc sentimentele.

N-aş vrea să faci aceeaşi greşeală.

În plus, ai putea primi roşii gratuit toată viața.

CINCI ZILE PÂNĂ LA NUNTĂ

- Hai s-o facem ! - Abia aştept !

Burlaci şi Charlotte, bun-venit în paradis !

- E superb ! - E Wi Fi aici ?

Ce parte din "fără rețea" nu înțelegi ?

Hai să facem o poză acum, când toți suntem proaspeți.

Haide !

Prefaceți-vă că sunteți prieteni.

Minunat ! Trei, doi...

Aia e o tarantulă !

Sunt tarantule aici ?

- Te referi la tarantula asta ? - Cine a făcut asta ?

- Nu te uita la mine. - Foarte amuzant ! Cine a fost ?

Nu m-am putut abține.

Bine că Charlotte a fost aici, să te protejeze !

E ca atunci când ne-am cunoscut

şi a trebuit să iau păienjenelul ăla de pe biroul tău.

Era uriaş !

Gata cu poveştile ! Eu mă duc în casă.

- Sam, cred că-mi poți lua geanta. - Da.

Simțiți-vă ca acasă.

M-am gândit că nu vrei să stai cu un băiat împuțit,

aşa că ți-am dat camera din capătul holului.

Excelent !

Eşti lângă camera lui Rory, o să-l auzi cum sforăie.

Minunat ! Mă duc să desfac bagajele.

Atunci, bătrâna şi-a dat seama că e singură în casă.

Vocea care o striga nu era nicăieri.

Asta e tot ?

Ce-a fost asta ?

E cea mai jalnică poveste cu fantome pe care am auzit-o vreodată.

Am făcut cumpărături mai înfricoşătoare.

Ai dreptate.

Spune tu una mai bună.

În primul rând, vreau să vă mulțumesc tuturor

că ați venit aici, cu mine.

Serios, toți prietenii mei sunt aici, fără probleme, fără complicații,

doar ca să ne simțim bine.

Vă mulțumesc.

Sam, Charlotte, vă mulțumesc că ați organizat asta.

Noroc !

Te simți bine ?

Perfect !

Ce frumos !

Ultima oară când am văzut cerul nopții atât de frumos, ți-am scris o vedere.

Dar nu cred că ai primit-o.

Nu ştiam unde ați dispărut. Nu ştiam că mai vreți mâncare.

- Vorbeam, atâta tot. - O să pregătim artificiile.

- Nu o să speriați animalele ? - Nu, sunt speciale, nu fac zgomot.

Artificii tăcute.

- Venim imediat. - Super ! Mă duc să le pregătesc.

Ai grijă !

- Trebuie să vorbim ? - Despre ce ?

Cred că sunt singurul dintre prietenii mei

care se spală pe dinți înainte de culcare.

Ar trebui să-mi fac griji ?

Cred că ei ar trebui să-şi facă griji din cauza gingivitei.

Cred că toată lumea va dormi bine la noapte.

Sper. Mâine e plănuită o zi de jocuri şi distracție.

Sunt curios.

- Noapte bună, Charlotte ! - Noapte bună !

Şi îți mulțumesc că ai organizat totul.

- Mă face să mă simt deosebit. - N-a fost mare lucru.

Treziți-vă şi străluciți !

Să fiți afară în 30 de minute !

- Dumnezeule ! De ce ? - Frumos...

Ai grijă pe cine trezeşti cu ăla.

Presupun că vă întrebați de ce naiba nu dormiți la ora asta.

Da. Exact.

Va avea loc o cursă.

Ştiu că Rory nu a mai câştigat nimic sportiv din... clasa a treia ?

Da, cam aşa ceva.

Dar nu am rezistat şansei de a-l umili pentru ultima oară

înainte să se însoare.

Regulile sunt următoarele: urcăm în jeep, mergem în natură,

unde vom vedea mai multe locuri,

râuri, mangrove, lucruri de genul ăsta.

Prima echipă care se întoarce la cabană câştigă.

Dar toate locurile trebuie marcate cu un selfie înainte de întoarcere.

- E logic ? - Da.

- Faceți echipele. - Eu nu sunt cu Mark.

N-ar şti să iasă nici dintr-o pungă de hârtie.

Jim, ai făcut un curs de comedie, nu ?

Parcă suntem în liceu. Voi doi, cu mine, haideți !

- Echipa de vis ? - Exact.

Să nu mă dezamăgeşti ! Vrei să-i iei ăla, Mark ?

Haide !

Hai, Rory, să mergem !

Jimmy, Mark, la mine ! Rory, Charlotte, în partea aia !

Charlotte, ține-l în viață, îl aşteaptă un eveniment important.

- Ar trebui să fie aici. - Sper !

După colț...

- Nu ! - Ce e ?

- M-am înşelat. E tocmai acolo. - Glumeşti !

- Mă dau bătută. - Cum adică ? Suntem aproape.

- Şi ăsta e ultimul loc de pe listă. - Sunt obosită.

Eşti obosită ?

Problema e că nu ne mişcăm suficient de repede.

Suntem aici de două ore !

Ai vrut să trecem rapid prin toate locurile,

iar eu vreau să văd peisajul ăsta superb.

Ei bine, eu vreau să câştig.

Hai s-o tăiem pe aici, o să ajungem acolo rapid, promit.

- Harta spune s-o luăm pe acolo. - Nu, e mai rapid pe aici.

Trebuie să stăm pe potecă.

- Ce-ai pățit ? - Cred că mi-am sucit glezna.

Sunt sigură că e bine, nu te lăsa pe ea.

- Serios... Cred că e scrântită. - Nu spune asta.

Acum ce facem ?

Trebuie să ne întoarcem înainte să se întunece.

Îl sun pe Sam, să văd dacă poate veni să ne ia.

- Nu am semnal. - Excelent !

- Te duc în spate până acasă ? - Şi punctul de pe hartă ?

Rory, va trebui să accepți că am pierdut.

- Haide ! - Nu accept înfrângerea.

- Îi spun lui Sam că am câştigat. - Nu se face aşa, dar poți încerca.

- Cum te simți ? - Cred că voi supraviețui.

Mi se pare că mergem foarte încet.

Da, bine. Loveşte-mă când sunt la pământ.

- Vrei să facem o pauză ? - Da.

Stai uşor.

- Băieții o să râdă de mine. - Mi se pare normal.

Asta se întâmplă când vrei s-o iei pe scurtătură,

deşi aveam o potecă foarte bună în fața noastră.

Am înțeles, bine ?

Mai puțină vorbă, mai multă odihnă.

Stai puțin... Sunt aligatori aici ?

Bineînțeles.

Mă gândesc să te las în urmă, să te mănânce.

Fermecător !

Am auzit că adoră gleznele scrântite.

Hai să nu rămânem aici, să aflăm.

- Mulțumesc. - Pentru asta ai prieteni.

Serios, nu aş fi putut face asta pentru tine.

Nici eu.

Te las să conduci de data asta. Mi-am învățat lecția.

Ar fi trebuit s-o faci de la început.

Iar te iei de mine.

Aproape că ajungeam acolo, cu harta.

Da, desigur.

Credeți că ar trebui să-i căutăm ?

Sincer, cred că ar trebui să aşteptăm aici.

Dacă nu se întorc în 15 minute, sun pădurarul.

Crezi că mai rezişti 30 de secunde ?

În sfârşit ! Ne-am făcut griji pentru voi.

Pe unde ați fost ?

E o poveste lungă,

iar Rory se teme că veți râde de el luni în şir.

Excelent ! Avem nevoie de "muniție".

Telefonul a murit.

- Bine-ai revenit ! - Mulțumesc.

- Cine are o bere rece ? - Îți aduc eu.

Încă nu ți-ai terminat treaba.

- Alo ! - Repede, am nevoie de ajutorul tău.

Sper să nu fie vorba despre jurăminte.

Nu. Vino repede !

- Ai căzut din pat ? - Grăbeşte-te !

Ce e ?

Repede, ia-l de acolo până nu mă mănâncă !

- Serios ? - Serios.

Ştie că nu mă pot mişca, din cauza gleznei.

Stai puțin. Poate ieşi de acolo ?

- Doar dacă poate sparge paharul. - Nu m-ar mira.

Ai văzut cât de mare e ?

De parcă n-a fost suficient să-ți salvez viața o dată !

Bine, iartă-mă pentru azi. M-am grăbit.

- Aşa faci totul. - Totul ?

Lasă...

- Ce vrei să spui ? - Nimic.

Evident, te supără ceva.

Faci totul în grabă, fără să te gândeşti.

Azi, călătoria în America de Sud, nunta asta.

Stai puțin ! M-ai susținut când m-am dus în America de Sud.

Aproape că m-ai obligat să-mi cumpăr biletul de avion.

Da, dar...

Nu crezi că e o schimbare cam mare pentru un singur an ?

Nu-ți place Rachel, asta e problema.

Nu-i adevărat !

Dar nu cred că ar trebui să-ți petreci tot restul vieții

cu o femeie pe care abia o cunoşti.

De ce îmi spui asta acum ? Nunta mea e săptămâna viitoare.

Da, exact ! Nu vreau să faci o greşeală enormă.

Nu crezi că amândoi aveți nevoie de puțin timp

ca să decideți dacă vă doriți asta ?

Eu vreau asta.

- Dar ea ? - Poftim ? Ce vrei să spui ?

M-am întâlnit cu fostul ei iubit.

Poftim ?

Ştiai că a mai fost logodită cu cineva acum 12 luni ?

L-a părăsit la altar. Ți se pare a fi cineva care ştie ce vrea ?

- Ai făcut asta fără ştirea mea. - Pentru că îmi fac griji pentru tine.

Dacă face la fel şi cu tine ? Eşti pregătit pentru asta ?

Da. Sincer, credeam că ai mai multă încredere în mine,

fiind prietena mea cea mai bună.

Prietena ta cea mai bună ?

Abia ai vorbit cu mine cât ai fost plecat.

Ți-am scris. Ți-am spus că simt ceva pentru tine.

Ți-am spus că simt ceva pentru tine de ani de zile.

Iar tu m-ai ignorat.

Nu am primit vederea ! Decât recent.

Acum e prea târziu, oricum.

Simți acelaşi lucru ?

- Acum nu mai contează, nu ? - Nu ?

Nu, pentru că ai lăsat soarta relației noastre în seama poştei !

Atunci, de ce îmi spui asta acum ?

Până la 30 de ani, ai fi putut să-mi spui ce simți.

Iar acum sunt logodit şi fericit,

iar tu vrei să scoți toate astea la iveală ?

Mi-e foarte greu !

Şi ce vrei să fac ?

Să nu mă însor şi să încercăm să vedem ce e între noi ?

Nu-ți pot spune ce să faci.

Eşti foarte egoistă.

Nu pot să cred că ai ales acest moment ca să faci asta.

Mă aşteptam la mai mult de la prietena mea cea mai bună.

- Rory ! - Nu !

Ar trebui să pleci.

Şi, sincer, ar fi mai bine să nu vii la nuntă.

Bine !

TREI ZILE PÂNĂ LA NUNTĂ

Îmi pare rău să aud că ai inima frântă.

Scrie despre asta. Cu drag, Kimmy

Când ajungem în Italia, ar trebui să facem un curs

la Scuola Italiana Pizzaioli.

- Ce are pizza mea ? - Nimic. Sunt obsedat de ea.

Şi nu mai spune "când ajungem în Italia".

Ți-am spus că nu o să se întâmple aşa ceva.

Iar tu ai tot spus că nu vom mai merge la o a doua întâlnire.

La a câta suntem ? La a cincea, a şasea ?

Frământă aluatul ăla !

Ți-am luat ceva. E în geantă.

Trebuie să fac o tonă de sos.

Deschide geanta. Uită-te.

- Ăsta ? - Da, deschide-l.

E ceva în italiană.

- De ce ai făcut asta ? - Nu ştiu, am vrut să fiu romantic.

Nu eşti romantic, eşti nesimțit.

Ți-am tot spus că nu vin !

De ce ? Ți-e teamă că o să se întâmple ceva minunat ?

Nu. Nu am nevoie de altcineva !

Am construit toate astea singură ! Mă descurc singură !

Nu am nevoie de tine sau de altcineva.

Nu ai nevoie de ajutor să pregătesc pizza asta pentru nuntă ?

Nu fi copil !

Ştii ceva ?

Eu mi-am deschis inima în fața ta,

iar tu ai călcat-o în picioare.

Billy-Joe, întoarce-te !

O ZI PÂNĂ LA NUNTĂ

Stai puțin. Ce am făcut ca să merit toate astea ?

Am vrut să fie o seară specială,

aşa că am toate lucrurile tale preferate.

Pizza, Michelle Kwan, eu.

Cel mai important.

Mulțumesc mult, e minunat şi am mare noroc că voi fi soțul tău.

Iar eu abia aştept să te iau de soț mâine.

Stai puțin ! De unde ai ştiut de Michelle Kwan ?

Am bănuit.

Pentru că țin strict secrete escapadele mele cu patinajul.

Mi se pare foarte drăguț că îți place atât de mult.

Şi mă întreb ce altceva nu ştiu despre tine.

Şi eu, despre tine.

Bine. Ce vrei să ştii ?

Nu-ți vine în minte nicio întrebare ?

Acum că suntem în Miami... e altceva. Noi suntem diferiți.

Cum adică ? Nu mai e la fel de palpitant ?

Nu, nu asta.

Nu sunt doar o aventură de vacanță, Rory.

- N-am insinuat asta. - Atunci, ce e diferit ?

E greu de spus.

- Ai îndoieli ? - Nu !

- Ştiu că te iubesc foarte mult. - Dar...

Dar te gândeşti la ea, nu ?

- Ea ți-a spus despre patinaj ? - Da.

Mă bucur că ne-am cunoscut.

Ar trebui să mă duc la hotel.

Dacă mai stau mult, o să te văd în ziua nunții.

Ne vedem dimineață.

- Te iubesc. - Şi eu.

ZIUA NUNȚII

Kimmy, e devreme.

Ştiu, dar am terminat de citit paginile pe care le-ai trimis.

- Deja ? - Ce pot să zic ? Îmi plac mult.

Charlotte, e una dintre cele mai bune lucrări ale tale.

- Eşti acolo ? - Da.

Nu ştiu ce să răspund.

Continuă, ai încredere în instinctul tău.

Crede-mă, am fost imediat obsedată de amândoi.

Dar am o întrebare. Rămâne cu tipul la final ?

Azi ne căsătorim. Te iubesc, Rach

Ce faci ? Încearcă să nu te stresezi.

- Simt că transpir. Transpir ? - Nu, eşti bine.

- Cât de mult a întârziat ? - Suficient.

Scuze că vă întrerup, dar trebuie să începem.

Ştim unde e ?

- O s-o sun. - Mulțumesc.

Cum să ajung acolo acum ? Nu pot comanda o trăsură, nu ?

S-ar putea să fie nevoie să mergem pe jos.

- Pe jos ? - Da.

Tată, vorbeşti serios ? Cu tocurile astea ?

Oraşul e blocat. E singura noastră opțiune.

Hai, să mergem, o să întârziem. O să ajungem.

- Trebuie să mergem mai repede ! - Eu merg cât de repede pot.

Scuze, am sunat-o iar, dar nu răspunde.

- Crezi că a pățit ceva ? - Probabil că sunt blocați în trafic.

- Şi nu pot răspunde la telefon ? - Mai încerc.

Cât de repede crezi că poți s-o termini ?

Ştiam că mă vei întreba asta.

Nu aş fi impresarul tău dacă n-aş face-o.

Corect.

Ce zi e azi ?

- Aia e Rachel ? - Nu schimba subiectul !

Nu, serios, e Rachel.

Tu ce faci aici ?

Mă întâlnesc cu impresara mea. Ce faci aici ?

- Am făcut pană. - Ce coşmar !

O să vă ducem noi acolo.

- Nu e nevoie să mă ajuți ! - Ba da. Bine...

Stai !

- Billy-Joe ? - Charlotte ?

El e iubitul surorii mele. N-ar trebui să...

Cred că acum sunt doar tipul cu roşiile.

În sfârşit, ce faci aici ?

Prietena mea, Rachel, a întârziat la nuntă.

Eu nu mai sunt invitată,

dar ea se mărită cu cel mai bun prieten al meu

şi pot măcar s-o ajut să ajungă la timp.

- Avem nevoie de trotineta aia. - Asta ? Ştii să mergi cu ea ?

Da, o pui pe direcție şi accelerezi, nu ?

- Da. - Nu poate fi aşa de greu.

- Cască ! Rach ? - Fă-ți de cap...

Mai bine nu, nu face asta.

Tatăl lui Rachel, sper să ne vedem acolo.

Mulțumesc.

Unu, doi, trei, haide !

- Am ajuns. - Iată-te !

- Ce s-a întâmplat ? - E o poveste lungă.

Nu contează, cât timp eşti aici şi într-o bucată.

Deşi ea nu a oprit la semafor.

Hai să intrăm până nu are oficialul palpitații !

Stai, tatăl meu...

Tu nu intri ?

Nu mai sunt invitată, ai uitat ?

A comandat cineva un tată al miresei cu anşoa, foarte iute ?

Eu.

Bravo, soro !

El e cu tine ?

Ce pot să zic ? Locul potrivit, momentul potrivit.

- De ce nu ? - Da, sigur.

Hai, să începem nunta !

Hai, iubito !

Te simți bine ?

Dragii mei, ne-am adunat azi aici,

pentru a-i uni pe acest bărbat şi pe această femeie.

Dacă ştie cineva vreun motiv

pentru care n-ar trebui să se căsătorească,

să-l spună acum !

Cred că e suficient, nu ?

Stai !

Poate că eu ar trebui să vorbesc prima.

Rory, ştiu că relația noastră e adevărată

şi îți voi fi mereu recunoscătoare, dar tu iubeşti pe altcineva.

- Rach... - Eşti un bărbat incredibil.

Dar nu cred că eu am toate răspunsurile,

iar ale tale sunt acolo.

Îți mulțumesc.

Îmi pare rău să fac asta în fața voastră, prieteni şi rude,

dar vă promit că, într-o zi, ne vom gândi la asta şi ne vom amuza.

Sper.

Rachel...

Ştii că te ador. Îmi pare rău.

Mie nu.

Nu vreau să stau în calea iubirii adevărate.

Aşteaptă aici.

- Aici ? - Chiar acolo.

Se întoarce, nu ?

- Charlotte, stai ! - S-a întâmplat ceva ?

Ar trebui să fii tu acolo.

Azi voiam să mă duc acasă şi să-mi calc hainele.

- Ai tu fier de călcat ? - Mi-ar plăcea să te tot surprind.

Nu poate fi mai rău decât la ei.

Ştii ce ? Cred că ai dreptate.

- Te mai gândeşti ? - O să mă gândesc.

Poate, pe un şezlong, în Italia.

Ce o să facă Rory acum ? Bietul de el...

Ți-am spus că arăți bine în costumul ăla.

Charlotte...

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.

Îmi furi scuzele.

Nu am primit vederea la timp.

Iar când am primit-o,

am crezut că am pierdut pentru totdeauna şansa asta.

Ar fi trebuit să-ți mai scriu.

Când nu mi-ai răspuns, am crezut că trebuie să-mi văd de viața mea.

A fost greu, complicat, dar sunt sinceră, în sfârşit.

Nu e perfect, dar e adevărat. Poate că asta e romantismul.

Mă bucur că ştii ce simt.

- Ştiu că e brusc... - Puțin spus.

Eşti în continuare prietenul meu, asta nu s-a schimbat.

Dar, dacă simți măcar puțin din ce ai simțit înainte,

poate că ar trebui...

Charlotte, nu am încetat s-o simt.

- Chiar facem asta ? - Nu vreau să mai aştept 23 de ani.

Da !

Vă mulțumesc că ați venit.

Cred că ai fi o soție mai bună decât cavaler de onoare.

Deocamdată, hai să luăm o felie de pizza

şi să ne uităm la patinaj artistic.

Mi-ar plăcea asta.

El e alesul tău.

SFÂRŞIT