Original subtitles

BESTIA Scenariul: Guillaume Bréaud, Benjamin Charbit Regia: Bertrand Bonello

Traducerea şi adaptarea realizate de GicuPal

Înaintează puțin.

Mai puțin.

Bine. Acolo este bine.

Întoarce-te puțin. Așa, asta-i.

Te uiți acolo, în spatele meu?

Aceasta este sufrageria de unde ai venit.

Scara este chiar acolo, în stânga.

În dreapta ta,

este fereastra din bucătărie.

Pe masa care este aici,

ai cuțitul.

Și vezi banda de scotch,

chiar în dreapta ta?

Aici va apărea umbra fiarei.

La un moment dat te uiți și o vezi. Bine?

Bine.

Și...

Aranjează-ți puțin părul.

Da, așa. Perfect.

Și înaintează doi, trei pași spre mine.

Da, așa.

- Ești bine? - Da, sunt bine. Sunt pregătită.

Ar trebui să mergem acolo.

Și plecăm

când vrei tu.

Mulțumesc.

Pauline,

nu l-ai văzut pe soțul meu?

Acum câteva minute era în celălalt salon.

Nu l-ai văzut pe Georges?

Ba da, a fost în celălalt salon acum cinci minute.

Spune-mi, de ce la petreceri,

mereu încercăm să găsim oamenii cu care să trăim

și pe care să-i vedem în fiecare zi?

- Tu te simți bine? - Mult.

- Dar mi-am pierdut soțul. - Ce șansă! Profită de ea.

Dar profit de asta.

Prea mult.

L-am văzut ieșind pe acolo. Probabil că s-a dus să vadă atelierul.

Atelierul?

- Nu l-ai cunoscut pe Anton? - Nu.

Anton!

Gabrielle.

I-am rezervat o cameră ca să poată lucra.

În seara aceasta ne arată niște lucrări.

Du-te să le vezi. Sunt puternice

și cât de întunecate sunt vremurile strălucitoare.

Contrastul curios.

În acest caz...

Vă las.

- Este acolo? - Da.

După salonul din spate, la dreapta.

Te pot conduce dacă vrei.

Mulţumesc, dar mă descurc și singură.

Nu vrei mai întâi să bei ceva?

Deja am de băut.

Și o mănușă care ascunde ceva.

Mă aplec în fața ta.

Sper că-ți va face plăcere.

Sunt sigură.

Mulțumesc.

Ce părere ai?

Este violent. Psihologic.

Cred că și destul de frumos.

El te-ar putea picta.

Nici într-un milion de ani. Țin la sufletul meu.

Îți amintești, nu-i așa?

De ce anume?

Că ne-am mai întâlnit.

Da?

În Roma. Cu câțiva ani în urmă.

Acum trei ani.

La o cină

organizată după un spectacol Madame Butterfly.

Ai fost cu unchiul și mătușa ta.

Purtai o rochie verde destul de închisă și aveai coc.

A fost în Napoli.

Nu la Roma.

A fost acum șase ani.

Eram cu mama și cu fratele meu.

De fapt, tu nu-ți amintești deloc de mine.

Poate sunt puțin vag în privința detaliilor.

Dar, pe de altă parte, îmi amintesc foarte bine de tine.

- Atât de bine? - Da.

Și de ce?

Pentru că mi-ai spus ceva ce nu am putut să uit

și care, de atunci, mă determină adesea să mă gândesc la tine.

Ceva ce mi-ai spus în drum spre casă.

Ai uitat?

Am vorbit în franceză?

Cred că amestecam limbile.

Nu știu dacă fac ceea ce trebuie, încercând să te fac să-ți amintești.

Dar spune-mi.

Este riscant să-l duci pe cineva înapoi așa cum a fost cândva.

Dar dacă te-ai îndepărtat de ceea ce erai, cu atât mai bine.

Deci, s-a întâmplat așa?

Este ceva ce nu putem să uităm.

Deci, chiar s-a întâmplat ceea ce mi-ai spus?

Cred că știu despre ce vorbești.

Uitasem că împărtășim o încredere atât de intimă.

Sunt singurul care știe?

Da, ești.

Nu am spus nimănui niciodată.

Este mai bine așa.

Îmi cer scuze că vă deranjez conversația,

dar nu pot să rezist.

Tu ești Gabrielle Monnier, nu-i așa?

Chiar sunt.

Doar am vrut doar să-ți mărturisesc admirația.

Ești o muziciană magnifică.

O pianistă de o sensibilitate atât de rară și...

Mulțumesc.

Apreciez foarte mult.

Din moment ce îndrăznesc să-ți vorbesc, vreau să-ți spun că

mi-ar plăcea să te îmbrac într-o zi.

- Să mă îmbraci? - Da, eu sunt Paul Poiret.

În acest caz, accept cu plăcere.

Sunt foarte flatată.

Dar nu la fel de mult ca și mine.

Nu vă voi mai deranja.

Mai simți la fel?

Eu ce ți-am spus?

Exact.

Ceva ce ai simțit când erai foarte tânără.

Ceva din lăuntrul tău.

Sentimentul de a fi destinată

unui lucru rar, ciudat și teribil, care trebuie să se întâmple mai devreme sau mai târziu.

Erai convinsă că te va lovi ca un fulger.

Cred că acesta este cuvântul pe care l-ai folosit, fulger.

Ce ți-am mai spus?

Că nu vrei să te angajezi într-o relație

din moment ce erai convinsă că o să se întâmple ceva rău

și o să te anihileze.

Pe tine și pe toți cei dragi ție.

Este adevărat.

Nu s-a întâmplat nimic care să-ți răspundă la întrebare.

Și după aceea te-ai căsătorit?

De unde ştii?

Forma verighetei de sub manușă...

Desigur.

Și soțul tău?

El unde este?

Nu știu...

Da, mi-am asumat acest risc.

Dar eram tânără și...

romantică.

Iar acum,

totul mi se pare foarte distant.

Atunci mi-ai vorbit despre ceva ce urma să se întâmple,

despre o fiară ascunsă

care va distruge totul în tine și în jurul tău.

Și tu ce ai spus?

Nimic.

M-a speriat puțin, îmi amintesc asta.

Dar poate că eram prea tânăr.

Gabrielle?

Frumoaso, tu ce mai faci?

Bine.

Ai văzut tablourile din atelier?

Da.

George este acolo?

Presupun că este într-unul din saloane.

Bine.

Ei bine, atunci mă duc să-l salut.

Bucurați-vă de restul vizitei.

Nu este întotdeauna ușor să fii căsătorită.

Scuză-mă,

dar am de gând să te las.

Te rog

să mai stai cu mine.

Credeai că eram nebună?

Nu. Credeam că am înțeles.

Te referi că obsesia mea

ar putea corespunde cu o anumită realitate?

Cu o anumită realitate.

Da, sigur.

Astăzi, aș putea urmări această fiară din tine.

Dar dacă nu îți mai este teamă, este inutil.

Vorbești serios?

Absolut.

Pot să mă prefac că îmi este teamă

dacă vrei să te uiți.

Să stai lângă mine.

Până la urmă, mie mi-ai dezvăluit această încredere,

chiar dacă nu-ți mai amintești.

Într-un fel, mi-ai încredințat ceva.

Chiar dacă toate acestea s-au întâmplat demult.

Și cum rămâne cu tine?

Acum nu te mai sperie?

Desigur că mă sperie.

Dar sunt pregătit să-mi asum acest risc.

Nu mai sunt așa de tânăr.

Sunt foarte mișcată.

Ești bine, dragă?

- Unde ai fost? - Te căutam.

Eram aici.

- Îți place? - Da.

Dacă ar trebui să-ți descrii competențele,

formarea ta și proiectul tău personal, ce ai spune?

Nu știu. Sunt rapidă, intuitivă.

Cât despre antrenament, nu am făcut niciodată vreunul,

deoarece...

m-am mutat în Statele Unite când aveam nouă ani.

De ce?

Nu-mi amintesc prea bine, eram foarte mică.

Părinții mei au spus că devenise insuportabilă clima.

Ei erau speriați.

Și după aceea,

am ajuns în Statele Unite și a izbucnit războiul civil.

Și din această cauză, am plecat.

Da, în Chengdu, timp de nouă ani. Acolo nu ai fost la școală.

Nu.

Dar am învățat multe singură.

Învăț destul de ușor.

Și proiectul tău personal?

Să muncesc.

Dacă este posibil

undeva unde pot să mă simt utilă.

Utilă?

Da, utilă.

Altceva decât ceea ce fac acum.

Scuză-mă.

Lucrezi aici?

Nu, îmi pare rău.

Atunci, ești ca mine.

Eu nu știu cum ești.

Puţin pierdut.

În clădire

sau în viață?

În clădire, asta-i sigur.

Am venit la un interviu și nu știu unde are loc.

Eu numai ce am ajuns aici.

Este chiar în spate, la dreapta.

Drumul a fost liber?

Chiar a fost.

Eu trebuie să merg la muncă.

Baftă.

Mulțumesc.

Minus 4012.

Dacă ar trebui să-mi dai un motiv întemeiat

ca să te putem ajuta să-ți găsești un alt loc de muncă?

Sunt inteligentă.

Știu să fac multe lucruri.

Astăzi, nu ne lipsește inteligența.

Inteligenței despre care vorbești încă îi lipsește umanitatea.

Inteligența despre care vorbesc a salvat umanitatea.

Eu vorbesc despre umanitate în sens uman.

Despre prezența umană.

Inteligența artificială a devenit responsabilă și echitabilă.

Așadar, până la urmă, umană. Acesta este un progres imens.

Sincer, îmi este greu să vorbesc despre progres,

când este 67% șomaj și 20% muncă mecanică.

Ei ne numesc oameni inutili.

Nu știu dacă îți dai seama de dispreț?

Cer doar o muncă care se potrivește cu capacitățile mele.

Îți auzi furia?

Are prea multă influență asupra ta ca să ai anumite locuri de muncă.

Așa cum stau lucrurile, vei putea să muncești doar dacă

nu poate interfera cu rezultatul.

Ca cea pe care o ai astăzi.

Pentru că trebuie să alegem între muncă și sentimente?

Pentru anumite locuri de muncă, da.

În special cele care implică responsabilitate și reflecție.

Și acestea sunt, evident, cele care ne interesează.

Astăzi, nu mai există decizii părtinitoare

luate de cineva care este supărat sau deprimat.

Gândește-te cu calm.

Da. Ei bine, nu știu dacă este ceva bun.

Vrei să retrăiești la fel ca în 2025?

Aceleași drame?

Nu, desigur.

Nu fi paranoică, sau mai rău, sentimentală.

Toate acestea sunt foarte recente, de provine și neîncrederea ta.

Dar muncitorul se va readapta așa cum a făcut-o întotdeauna.

Ți-am sugerat deja să te întorci la viețile tale anterioare

ca să-ți cureți ADN-ul.

Și tu ai refuzat.

Eu am doar

puțin frică de consecințe.

În ce fel?

Mi-e frică că...

nu o să mai pot simți.

Este doar un zvon.

Evident că încă putem să simțim.

Dar ne simțim mai senini, asta-i tot.

Știi că nu trebuie să-ți mai fie frică, dragă. Poți să faci amor în fiecare zi.

În plus, eu fac mai mult decât tine.

Este puțin diferit, dar nu este neapărat mai rău.

Este ceva plăcut.

Și s-a dovedit științific că funcționează.

Poți avea încredere în știință.

Știința nu a dovedit absolut nimic.

Și nu știm deloc cum funcționează

inteligenţă artificială.

În orice caz, sunt sigură

că nu poate să fie obiectivă.

Da, descoperim ceea ce budismul a cunoscut dintotdeauna, asta-i tot.

Treci prin tot ce te-a deteriorat timp de secole

și scapi de ele.

Da?

Și când te trezești, îți mai amintești?

Da.

Și pot să-ți spun că funcționează.

Cu siguranță eu nu vreau să devin

nici budistă, nici robot.

Nu, dar eu nu am devenit un robot.

Pur și simplu, emoțiile mele nu mă mai fac să sufăr.

Nu ai nimic de pierdut

și doar de câștigat.

Da.

Exact, eu trebuie să pierd.

Ce anume?

Ce ai de pierdut, de exemplu?

Poate că...

nu am experimentat niciodată un sentiment puternic.

Romanele fantastice sunt foarte bune, dragă.

În orice caz, eu nu regret nicio secundă.

Acceptă.

Dă-ți drumul.

Și mai presus de toate, ai dreptul la o muncă mai interesantă

decât verificarea temperaturii plăcuțelor cu date tehnice.

Deci, dacă ți-o oferim, asta ar putea însemna

că, într-un fel, o meriți.

Ca în cazul meu.

Purificându-ți ADN-ul,

cureți traumele vechi

pe care le-ai moștenit în secole

și care ți-au contaminat subconștientul.

Este ca și cum ai regla hormonii,

dar la un nivel mult mai înalt.

Înţelegi?

Cred că da.

După cum ți-am mai spus, noi te putem ajuta.

Te putem ajuta să scapi de sentimentele tale.

De toate?

De toate?

Doar că eu am un sentiment foarte puternic

că se va întâmpla ceva groaznic.

Un fel de catastrofă.

Și că va trebui să-i fac față.

Să fiu acolo.

Chiar dacă asta mă îngrozește.

Vezi că te afectează?

Aceasta este frica, de exemplu.

Nu se mai poate întâmpla nimic grav. Poți să fii sigură.

Toate dezastrele sunt o amintire.

Și ce ar trebui să fac ca să mă reabilitez?

Să închizi ochii.

Și să-i redeschizi. Asta-i tot.

Fă-o.

Ce?

Închide ochii.

Redeschide-i.

O să decurgă așa.

Nimic altceva.

Nu te mișca.

O să-ți facem o injecție în ureche.

Nu este deloc dureroasă.

Sunt puțin speriată.

O să decurgă totul foarte bine.

Îți vei închide ochii și atât.

Nimic mai mult.

Închide ochii.

Închide ochii.

Mă consideri în vârstă?

Nu.

Trebuie să mă consideri puțin.

Câți ani aveai?

Este un mod elegant să mă întrebi ce vârstă am astăzi?

În niciun caz. Deloc.

Să mă ierți.

Nu-i treaba mea, dar...

păpușile...

A fost ideea ta?

Pentru că în copilărie eram o fetiță?

Nu.

Mă interesează doar muzica.

Dar atunci cum a ajuns soțul tău să facă păpuși?

Întâmplător.

El studia dreptul

și într-o dimineață s-a trezit și mi-a spus:

Am avut acest vis.

Vreau să fac păpuși.

Le-am văzut.

Așa a fost.

Și astfel te-ai căsătorit cu el.

Și acum avem această fabrică.

Când v-ați căsătorit?

Când am terminat conservatorul.

Nu am vrut să stau acasă.

Am vrut să compun muzică, să ies afară,

să mă bucur de lume.

Destul de ciudat, căsătoria mi-a dat libertate.

De asta nu ai avut copii?

De unde ştii că nu am copii?

Am întrebat și eu.

Este adevărat.

Momentan nu am unul, dar...

îmi doresc să am.

Și eu voi avea.

Nu am nicio îndoială.

Și tu ce mai zici?

Mi se pare că Parisul este mai stimulant decât Londra în acest moment.

Nu îmi răspunzi la întrebare.

Eu?

Să spunem că sunt un mare singuratic.

Mi-e foame.

Vreau clătite.

Crezi că Sena se va ridica din nou?

Că va trebui să părăsim Parisul?

Dacă Parisul devine o Veneție, pe mine nu mă deranjează.

Va transforma orașul în ceva mai mitologic.

Și chiar vom fi fericiți să murim aici.

Să ne aduceți niște clătite.

Cu dulceață.

Cu dulceață și cornuri cu ciocolată.

Poate aceasta este catastrofa de care îți este frică.

Că Parisul o să fie înghițit?

Nu.

Nu cred că asta mă sperie cel mai mult.

Deci, încă ți-e frică?

Ei bine, spune-mi tu,

dacă tot vrei să stai lângă mine, să mă privești.

Îți promit.

Păream speriată în Napoli?

Nu.

Tot ce ai spus ai spus-o cu calm.

Am o întrebare puțin stupidă, dar...

cum creezi chipurile păpușilor?

Cum le alegi expresiile, trăsăturile?

Nu este o întrebare stupidă.

De fapt, există elemente de bază care rămân aceleași.

Și altele care evoluează.

Există mai multe expresii?

O păpușă fericită.

O păpușă îngrozită.

O păpușă tristă.

Există doar una,

destul de neutră,

fără prea multă emoție,

care poate mulțumi pe toată lumea.

Și cum arată această păpușă neutră?

Cam așa.

Îți pot arăta împrejurile într-o zi, dacă vrei.

Mie îmi place foarte mult acest loc.

Ar fi minunat.

Mi-ar plăcea să te aud cântând.

Nu sunt încă pregătită.

La ce lucrezi în acest moment?

Schônberg.

Eu sufăr.

Este atât de dificil?

Pentru mine, da.

Este foarte inventiv,

dar este greu să găsești sentimentul din interior.

Poate că de asta este interesant.

Pentru că sincer vorbind, sunt lucruri care au devenit imposibile.

Precum ce?

Precum iluzia sentimentului.

Iluzia muzicii care te satisface.

Dar sentimentul este începutul emoției.

Nu neapărat.

Poate apărea într-un alt mod.

Să admitem că există un interes să faci muzică fără sentimente,

ce mai rămâne de dovedit,

cum ar fi asta?

Compoziții foarte reci?

Nu neapărat.

Ar oferi o experiență

care ar fi mai puțin clasică.

Primitivă.

O experiență care nu s-a mai simțit de multă vreme.

Pot...

să-ți văd mâinile?

Mereu m-am întrebat dacă mâinile pianiștilor sunt diferite

sau doar sensibilitatea lor?

Sunt foarte frumoase.

Mulțumesc.

Trebuie să mă întorc acasă.

Este târziu.

La ce exersezi acum?

La o piesă de Schônberg.

Te descurci bine.

Nu știu.

Încă nu simt că înțeleg totul.

Nu trebuie să înțelegem întotdeauna totul, nu-i așa?

Cred că nu.

De fapt, ne simțim bine fără electricitate.

Nu am văzut niciodată camera de zi să arate astfel.

Este frumoasă.

Ar trebui să plecăm într-o excursie.

Nu am fost singuri de mult timp.

Tu nu vrei?

Asta nu te sperie?

Ce anume?

Să fii singur cu mine?

Dar îmi place să fiu speriat.

Mă simt viu.

Gabrielle.

Aș vrea să-ți spun ceva.

Vreți să închid obloanele, domnule?

Nu, le voi închide eu, mulțumesc. Ne vedem mâine.

Eu mai am puțin de lucru.

Totul este bine. Totul este bine.

A ieșit.

Eu sunt aici.

Nu-i nimic, era doar un porumbel.

A intrat și a ieșit.

Te iubesc.

Şi eu.

Mă tot gândesc la premoniția ta, să știi.

Da?

Este posibil ca dezastrul să fi avut deja loc.

Ce vrei să spui?

Te-ai căsătorit cu un bărbat plictisitor.

Nu este așa.

Deloc.

Și eu chiar îl iubesc.

Poate că ți-e frică să nu rămâi singură.

Îmi place singurătatea.

Chiar am nevoie de ea des.

Deci, nu este asta?

Nu.

În acest caz,

am o propunere.

Dar poate o să ți se pară absurd.

Cu siguranță nu mai mult decât ceea ce se întâmplă acum.

La ce te gândești?

Dacă ai un presentiment,

adică o intuiție premonitorie,

poate pot...

să te însoțesc la o clarvăzătoare.

Cunoști vreuna?

Altfel, nu ți-aș fi vorbit de ea.

Nu știu...

Nu este periculos să cunoști viitorul?

Nu cred.

Totul depinde de modul în care îl interpretezi.

Și ce faci cu informația.

Nu știu dacă ar trebui să grăbim lucrurile.

Toate acestea se întâmplă de ani de zile, nu-i așa o grabă.

Asta-i adevărat.

Deci?

Deci?

Îl poți afla cu ușurință.

Deci?

Sunt de acord, atunci.

Am plecat înainte de sfârșitul concertului. Nu ești supărat?

Deloc. Începeam să mă plictisesc.

În această seară, nu am simțit drama pierderii.

Cel care l-a interpretat pe Fluture a fost mai mișcător în Napoli.

Așa o consideri tu?

O dramă nesfârșită a pierderii?

Doar cu asta se confruntă.

Pierderea unui tată,

a familiei lui,

a propriei sale identități,

a iubirii lui.

Și în cele din urmă îl va duce la sinucidere.

Să ne protejăm de așa ceva.

Sper că nu vrei să știi dacă Parisul va fi înghițit de ape,

pentru că nu mai pot răspunde la această întrebare.

- Nu, nu de asta am venit. - Foarte bine.

Este prima dată când fac asta.

Cum se întâmplă mai exact?

Lucrurile decurg destul de bine, în general.

Eu te întreb și tu îmi răspunzi, așa-i?

Știi că practic și hipnoza?

Nu, nu știam.

Și cât costă?

Este deja plătit.

Pentru ce ai venit mai exact?

Îmi este greu să explic.

Am o anxietate de mult timp.

Un presentiment.

De câțiva ani,

un presentiment

că se va întâmpla ceva,

dar care, în același timp, nu s-a mai întâmplat.

- Și doream să știu. - O poveste de dragoste?

Nu.

Pari foarte sigură de tine.

Da.

M-am căsătorit cu un bărbat pe care îl iubesc și care mă iubește.

Vorbește-mi despre el.

A fost cineva care m-a ajutat foarte mult când eram mai mică.

Tocmai când această anxietate mă sufoca.

În plus, știu că încă este îngrijorat pentru mine.

Chiar dacă această teamă a dispărut.

Ne înțelegem foarte bine.

Este vorba despre altceva.

Nu mă influența.

Doar am vrut să știu.

Există un risc?

Desigur.

Cu siguranță există un risc.

Dar un risc este frumos, este puternic, este viu.

Închide ochii.

Închide ochii

și ascultă-mă.

Există o catastrofă naturală,

dar nu este cea despre care vorbește toată lumea.

Există o fiară.

O bestie pregătită să se năpustească.

Există și un porumbel,

dar nu este acea fiară.

Porumbelul

este o reprezentare a Duhului Sfânt.

El este un mesager.

Este un semn bun.

Doar să nu intre în casa ta.

Dacă da, va înseamnă că cineva va muri.

Poate tu, poate o persoană dragă.

Este un bărbat.

Dar nu poate face dragoste decât în ​​visele lui.

Are de făcut o alegere dificilă.

Un sentiment de imposibilitate de a o face,

fără posibilitatea de a distruge totul.

Asemeni unei dureri interioare

care te mănâncă încet și te arde.

Dar cel mai distructiv,

este aceasta non-alegere.

Pe o masă

este un cuțit pe care îl iei.

Un bărbat este în camera alăturată.

O catastrofă.

Dar nu el este cel la care te gândești.

Pentru că eziți, va fi o catastrofă.

Tu nu ar trebui s-o faci.

Trebuie să pleci.

Este mult prea periculos.

El nu poate face dragoste decât în ​​visele lui.

La trei,

poți deschide încet ochii.

Unu,

doi,

trei.

Am trecut pe la fabrică azi dimineață,

iar electricitatea nu era întreruptă ca prin minune.

Acești pereți

sunt foarte umezi, dar nu există infiltrare.

Pe de altă parte, acest zid

are o fisură.

Apa de pe stradă ar putea ajunge în atelier.

Și dacă apa mai crește?

Deocamdată, ar trebui să fie bine. Cum s-a domolit potopul,

partea deteriorată a peretelui va trebui reparată.

Doar să nu intre în casa ta.

Un bărbat este în camera alăturată.

După aceea, ce mi-aș dori este să recuperez acest etaj, aici,

care are vedere la stradă.

Îmi doresc s-o faci cu minimum de muncă.

Cu minimum de muncă, am putea deschide un magazin și să-l vindem pe celălalt.

Dragul meu,

știu că ai încercat totul ca să mă însoțești

pe o cale care este personală pentru mine,

spre o încredere, spre o posibilitate,

într-un moment în care nu eram capabilă

să fac ceva, eram atât de paralizată.

Și acei ani au fost cei mai fericiți din viața mea.

Dar am o durere interioară care mă mănâncă încet și mă arde.

Aceea că simt o parte din mine care începe să se îndepărteze de tine,

dificultatea de a te păstra și de a mă reuni cu tine,

intuiția unei pierderi imense, imposibil de imaginat

și rezistența mea la această ruptură.

Am încercat să rezist

în toate acele luni care ți s-au părut anoste.

Am încercat să fiu acolo, să cred în noi,

dar nu am putut să alung

această panică, acest rău.

Și totul a început să ne îndepărteze,

zi și noapte.

Ceea ce a devenit cel mai insuportabil este că ne simțim nefericiți.

Și ce mult ne-am iubit

din prima zi, în toți acești ani.

De asemenea, simt că mă îndrept spre o lume ireală.

Nu-ți voi putea spune niciodată că nu mai faci parte din viața mea,

pentru că în fiecare complot intim,

substanța mea este tot ce mi-a rămas.

Să-mi iau la revedere este prea greu pentru mine.

Sper că îmi vei înțelege această slăbiciune,

pentru că toate aceste cuvinte sunt deja prea dure.

Bună dimineața.

Eu sunt păpușa Kelly.

Fac parte din protocol.

Sunt aici ca să mă asigur că totul decurge bine

și ca să te însoțesc.

Sunt asemeni unei asistente.

Ne putem adresa una alteia într-un mod mai puțin formal?

Haide, ieși.

Te voi ridica.

Înțeleg că păstrezi trăirile pentru tine.

Și nu îți cer să-mi spui totul.

Este o experiență foarte specială să treci prin toate acestea.

Vreau doar să știu cum te simți.

Mă simt bine.

Nu pari. Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Spune-mi.

Doar că nu vreau să devin ca tine.

Cum adică, ca mine?

Ca tine.

Nici măcar nu vei muri.

Scuză-mă, te rog să mă scuzi. Nu asta am vrut să spun.

Doar că m-ai plictisit.

Am multe abilități, să știi.

Profită de mine.

Pot spune povești.

De asemenea, fac și jocuri de cuvinte.

Vrei să joci ceva?

Nu chiar, nu?

Vrei să faci dragoste cu mine?

Ești cam înfiorătoare, să știi.

Ce vrei să faci, atunci?

Dansăm?

Bine.

Să dansăm.

Aici?

Ciao.

Atmosfera este plăcută.

Mulțumesc.

- Vrei o țigară? - Nu, mulțumesc.

Aici se poate fuma.

Bine.

Toată muzica este din 1972, o ador.

Și de ce din 1972?

Nu știu, dar este o nebunie.

Distracție plăcută.

Și cum se numește localul?

Nu are un nume.

Aici poți face multe lucruri pe care nu le poți face în altă parte.

Este ca o anticameră.

Ce vrei să faci?

Vreau să mă ușurez.

- Centrul de purificare. - Da.

Tu ce faci aici?

Am venit cu o prietenă.

Deci, s-a întâmplat până la urmă?

Te-ai hotărât să încerci experiența?

Nu m-am dus acolo.

De ce?

Nu știu. O intuiție.

Cred că nu-mi place că ei o numesc purificare.

De fapt, eu nu mă simt impură.

Și eu încep să mă îndoiesc.

Ieri eram sigur de decizia mea, dar astăzi,

dimpotrivă.

Deci, cred că nu mai suport atacurile mele de anxietate.

Te face să te simți viu, anxietatea.

Poate.

Dar m-am gândit la cei stoici.

Împlinirea se poate în lipsa pasiunii.

Știi Madame Butterfly?

Opera.

Nu chiar.

Uită-te la mâna mea.

Ia-o,

te rog.

Ai mâini frumoase, da.

Ce ai de gând să faci, atunci?

Poate ne mai acordăm câteva zile.

Poate da.

Nu am mai văzut oameni

dansând astfel.

Nici eu.

De aceea vin des aici.

Atunci voi mai veni.

Cu cine vorbeai?

Într-o zi, mi-am părăsit soțul pentru acest bărbat.

Ai făcut bine.

Nu știu.

Încă ai acel sentiment

că se va întâmpla ceva îngrozitor?

Nu, chiar nu-l mai am.

Ei bine, nu cred.

Chiar nu-l mai ai?

Nu, nu-l mai am.

O să-ți arăt o poză.

O să-mi spui ce reprezintă.

Ce mai este și asta?

Poți să deschizi ochii.

Imaginea nu mai este acolo.

Este un test dificil,

dar arată clar unde te afli.

Există ceva care încă rezistă.

Se mai întâmplă uneori.

Vei avea o altă sesiune peste două zile.

Nu te îngrijora.

Cât timp a durat sesiunea?

Aparent, zece minute.

Și îți amintești totul cu exactitate?

Da, este destul de tulburător.

Cu toate acestea, este greu să cunoști gradul de realitate al lucrurilor.

Crede-mă, este real.

Este înfricoșător. Ezit s-o fac din nou.

Minus 4012.

De ce te temi cu adevărat? Întreabă-te cu sinceritate.

Sunt sfâşiată de voinţa

de a continua în trecut

și teama de a strica prezentul.

Să continui în trecut îți va permite

să nu-ți strici prezentul.

Oricum, pierderea persoanei iubite este atât de chinuitoare încât...

chiar dacă lucrurile merg bine,

încă suferi de angoasa pierderii viitoare.

Ai putea la fel de bine să nu mai trăiești. Te-ai simți mult mai bine.

Să scapi de durere.

Cu siguranță.

În orice caz, nu vreau să mă sting aici.

O să mă transform într-un dulap.

Ești mai bună decât atât.

Spune-mi, Sophie.

Crezi că ne vom întâlni într-o zi?

Nu știu.

Dar te iubesc, dragă.

Şi eu.

Doriți niște ceai, doamnă?

Nu. Mulțumesc, Bertrand.

Am întârziat?

Deloc.

Să începem, Bertrand.

Bună ziua, domnule. Pe aici.

Suntem în mijlocul unei tranziții în producție.

Vom trece de la clasica păpușă de porțelan,

la o nouă păpușă de celuloid.

Veți putea observa câte puțin din ambele.

Facem treizeci de păpuși pe zi, o producție de 7.000 pe an.

Sunt doisprezece angajați aici, în companie și trei care lucrează de acasă.

Pe celuloid, toată metoda constă

dintr-o nouă suflare în matriță.

Se introduce un lichid păstos, apoi se îndepartează mulajul.

Și rezultă o astfel de formă.

Fascinant.

După ce au îndepărtat tot surplusul de material,

șlefuiesc cu atenție ca sa fie moi.

Se numește debavurare.

Este adevărat că materialul este foarte moale.

Miroase a vanilie.

Continuăm cu papușa clasică din porțelan.

Tranziția se va face treptat în câțiva ani.

Este pe aici.

Nu, nu se fumează, vă rog.

Celuloidul este foarte inflamabil.

Să mă scuzați.

Asta-i problema cu acest material,

dar facem păpuși mult mai realiste.

Acolo le dăm puțină culoare.

În continuare, aici finalizăm capetele păpușilor.

Ți-au luat ochii ca model?

Poate.

Aici este montajul.

Corpurile sunt realizate din hârtie creponată

și adunăm toate piesele pentru a avea o păpușă completă.

Acolo, de cealaltă parte, este clinica de păpuși.

- Clinica? - Da.

Reparăm păpușile stricate.

Mulțumesc, Bertrand.

Vrei să-ți arăt sala de expunere?

Cu plăcere.

Ce te sperie atât de tare?

Acum poți să-mi spui.

Nu știu.

Este greu de exprimat în cuvinte un sentiment.

Poți să ai încredere în mine.

Încearcă.

Mi-am petrecut viața gândindu-mă doar la lucruri groaznice

pe care nu pot să le spun.

Deoarece sunt prea groaznice?

Da.

Nu se mai aude nimic.

Este ora 19:30.

Toată lumea a plecat.

Ce este mai puternică?

Frica ta

sau dragostea ta pentru mine?

Mi-e teamă că tu crezi că eu te iubesc?

Arată-mi din nou mâna ta.

Îmi pare rău.

Nu pot.

Nu poți sau nu vrei?

Ambele.

Nu te mișca.

Există și o altă ieșire?

Da, poate.

Cred că este un fel de galerie dedesubt. Pe aici, vino!

Unde este?

Pe aici!

Nu-i mult de înotat,

zece, cincisprezece metri.

Dacă asta-i singura cale de ieșire, trebuie să înotăm sub apă.

Îți dau toate acestea jos. Nu poți înota cu atâta greutate.

Voi înota eu primul.

Dacă văd că nu se poate, revin.

Mai avem câteva minute până să ajungă flăcările aici.

Dacă nu mă vezi în două minute, înoți.

Da.

De acord?

Nu.

Nu.

Nu vreau.

Nu vreau.

- Va fi bine. - Nu vreau.

Sunt doar câțiva metri.

Voi reveni dacă este o problemă.

- Da. - Mă întorc.

Mă voi întoarce.

Să-ți spun la revedere este prea dificil.

Sper că îmi vei înțelege această slăbiciune,

pentru că toate aceste cuvinte sunt deja prea dure.

Nu suntem făcuți la fel

și este foarte frumos pentru că ne înțelegem atât de bine.

Trebuie să experimentez iubirea absolută.

Trebuie să urmăresc o formă de reverie plăcută,

în timp ce tu îmi spuneai că legătura noastră nu o să dureze pentru totdeauna

și acel ceva, într-o zi, se va reinventa.

Altfel, eu mă sting.

Ciao.

Eu sunt Louis Lewanski.

Sunt aici în centrul orașului.

Chiar este o zi frumoasă.

Dar cum am spus mereu,

un mediu frumos este un iad absolut dacă trebuie să-l experimentezi singur.

Și, din păcate, sunt singur de foarte mult timp.

Sunt la facultatea din Santa Barbara de doi ani.

Și în doi ani, nu am trăit decât singurătate și disperare.

Și problema mea...

sunt fetele.

Aici sunt așa de multe fete frumoase.

Dar niciuna nu-mi dă nicio șansă.

Nu știu de ce.

Nu știu de ce fetele sunt așa de dezgustate de mine.

Nu are niciun sens.

Fac tot ce pot ca să fiu atractiv.

Mă îmbrac bine. Sunt sofisticat.

Sunt minunat.

Am o mașină frumoasă.

Ei bine, mult mai frumoasă decât 90% dintre a celor de la facultate.

Sunt politicos.

Sunt un adevărat domn.

Și totuși, voi, fetelor, nu-mi acordați nicio șansă.

Nu știu de ce.

Fac un efort ca să mă îmbrac bine.

Acești ochelari de soare costă 300 de dolari.

Sunt marca Giorgio Armani.

Îi pun... Vedeți?

Uitați-vă cât de superb sunt!

Am 30 de ani și nu am avut niciodată o iubită.

Încă sunt virgin.

Nu am avut niciodată șansa să mă culc cu o fată,

să dorm cu o fată, să sărut o fată.

Nici măcar să țin vreodată una de mână.

Nici nu am numărul unei fete în telefonul meu mobil.

Și este atât de nedrept pentru că...

Sunt magnific.

Merit să am iubite.

Ciao.

Eu sunt Louis Lewanski.

Astăzi este 7 mai 2014.

Admir priveliștea cartierului tatălui meu.

Ce zi frumoasă este,

nu-i niciun nor pe cer.

Aud niște copii cum se joacă.

Știți ceva? Îmi amintește de copilăria mea.

A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea.

Mi-aș dori să fiu din nou copil

și să pot trăi fără să știu cât de crudă este lumea.

Când ești copil, nu trebuie să-ți faci griji dacă ești atrăgător

sau câte fete te plac.

Și când ajungi la pubertate,

viața ta devine fericită

sau un adevărat iad.

Viața mea a devenit un iad.

Nicio fată nu mă place

și le urăsc pe toate pentru asta.

Anita Fulci.

Dakota Mill.

Kristen Meyer.

Gabrielle Monnier.

Maya Smith.

Phoebe Brown.

Penelope Jones.

Minunat. Bine, doamnelor, acum mergeți.

Minunat.

Frumos. Mai încet.

Cu grație.

Minunat. Bine.

Opriți-vă.

Vă mulțumesc.

Și?

Nu mai am 20 de ani.

Vrei adresa unui chirurg plastician?

Nu, mulțumesc.

Vreau să fiu actriță, nu model.

Atunci chiar ai nevoie de un chirurg.

Sună la clinica Afrodita și întreabă de doctorul Weill.

Spune-le că ai venit din partea mea.

Mie mi-au făcut pomeții.

Sunt frumoși.

Dakota.

Dakota Mill.

Gabrielle Monnier.

- Ciao. - Ciao.

Ea m-a întrebat dacă joc în reclame casnice.

Și ce i-ai spus?

Că nu știu.

La ce se referea?

La săpun, detergent de rufe...

Iaurt, telefoane.

Super.

Să nu te atingi de buze.

Sunt sexi.

Mulțumesc.

Ciao. Eu sunt Louis Lewanski.

Sunt în mașină și mă uit la plajă.

Și peisajul este distrus de așa ceva!

În fața mea, mergând singuri pe plajă,

un cuplu de tineri.

Presupun că au vârsta mea.

Și mă bucuram de priveliște

înainte ca ei să apară și să înceapă să se sărute.

De ce nu pot trăi și eu așa ceva?

Priviți-i!

Se țin de mâini.

Este o tortură să mă uit, dar trebuie s-o fac.

Trebuie să filmez asta.

Trebuie să arăt lumii de ce viața este nedreaptă.

Trebuie să arăt tuturor de ce urăsc umanitatea.

Pentru că nicio fată nu vrea să facă asta și cu mine.

Eu sunt dădacă.

Apropo de casnic.

Eu am grijă de o casă toată vara.

Nu-i cu mult mai bine.

Nu știu ce este mai rău. Să ai grijă de o casă sau de niște țânci?

Cu cât ești plătită?

Cu 10 dolari pe oră. Tu?

Cu 1000 dolari pe lună.

Plus camera.

Ce înseamnă mai mult? Zece dolari pe oră sau 1000 pe lună?

Nu știu.

Ai văzut ce am făcut?

Îmi pot epila genunchii cu dinții.

Fain.

Ai un iubit?

Nu! Nu vreau să mor atât de tânără.

Tu?

Nu.

Este un club

pe bulevardul Hollywood.

Se numește Fractalul.

Acolo pun muzică grozavă.

- Putem merge la miezul nopții? - Minunat.

Trebuie să merg la muncă.

Bine.

Le poți ține pentru mine?

Până deseară?

Ce sunt?

2C-B.

Nu am mai auzit de ele.

Este o nebunie. Vezi culori ca într-un joc video.

Este grozav!

Dar mi-e teamă de mama, ea îmi controlează buzunarele.

Vorbești serios?

Când ajung acasă, îmi ridică brațele și mi le verifică.

Ca la aeroport!

Ea-i nebună. Când intru este ca un detector de metale.

- Nu se poate! - Îți vine să crezi?

Vede teroriști peste tot.

Este destul de intens.

- Ne vedem la Fractal? - Da.

Pe deseară.

Pentru toți cărora le place noaptea,

pentru toți cărora le place dragostea.

Ascultați piesa Tu îmi aparții, de Reine Patsy.

Este sâmbătă, ora 2:27.

Noaptea încă este tânără, noaptea este misterioasă.

Ciao, tu!

Bine ați venit la clinica Afrodita.

Bucurați-vă de site-ul nostru.

Și contactați-ne prin telefon sau e-mail pentru mai multe detalii.

Sau chiar mai bine, pentru o programare.

Să aveţi o zi bună.

Bine ați venit la clinica Afrodita.

Bucurați-vă de site-ul nostru.

Și contactați-ne prin telefon sau e-mail pentru mai multe detalii.

Dacă sunați pentru o rinoplastie, apăsați 1.

Dacă sunați pentru o liposucție, apăsați 2.

Dacă sunați pentru o blefaroplastie, apăsați 3.

Dacă sunați

pentru un lifting facial sau o intervenție chirurgicală la sâni, apăsați 4.

Dacă sunați pentru o brahioplastie, apăsați 5.

Dacă sunați pentru labioplastie sau altă intervenție chirurgicală genitală,

apăsați 6.

Dacă sunați pentru o rinoplastie...

Îmi pare rău, nu pot ajunge astă seară. Distrează-te! Dako

Ciao.

Pot să stau cu voi?

Ca să faci ce?

Nu știu. Să beau ceva?

Nu vreau să stau singură.

Cine mai este și ea?

Nu știu.

Fată, după cum vezi, suntem între noi.

Dispari!

Da...

Dacă stai cu noi, trebuie să meriți.

Și când mă uit la tine,

nu prea cred asta.

Pleacă!

Este sâmbătă, ora 2:27.

Noaptea este tânără, noaptea este misterioasă.

Mulțumesc.

Aici este ora două după-amiaza.

Este aiurea, nu poți face nimic. Nici măcar nu poți să dormi.

- La tine cât este ora? - Cinci dimineaţa.

Ce ora mi-am mai ales.

Tu ce mai faci?

Nu prea știu.

- Caut de lucru, cred. - Nu, în seara aceasta?

Nimic special.

Pesemne că sunt singurul fotomodel din L.A. care nu face amor sâmbăta seara.

Simt că am 150 de ani.

Acum ești fotomodel?

Ei bine, nu prea știu ce sunt.

Nu prea știu nici ce caut aici.

Ești în căutarea dragostei? Care este viitorul tău profesional?

Ce-i cu muzica asta?

- Draga mea, am de gând să închid. Ești de acord? - Dar ești bine?

Da, sunt bine.

- Te iubesc. - Și eu te iubesc.

Timpul tău de așteptare este de un minut.

Ciao, tu!

Ei bine, mă gândesc...

că este prima dată când fac asta.

Cum mă descurc?

Întotdeauna decurge bine, o să vezi.

Eu îți pun întrebări și tu îmi răspunzi?

Nu neapărat. Vom vedea.

Și funcționează?

Gabrielle, în viitor, multe lucruri

î care nimeni nu crede astăzi că va fi dovedit astfel,

vor deveni raționale.

Invizibilul pe care îl vom putea vedea, viețile trecute, viețile viitoare...

Chiar dacă astăzi

este luat în serios doar de câțiva mistici,

în curând va fi dovedit științific.

Deci, da, funcționează.

De unde ştii?

Am văzut asta.

Și cât te-a costat?

Cum plătim?

Nu te îngrijora pentru asta.

Este dedus automat din abonamentul tău.

Ai o casă frumoasă.

Nu este a mea. Eu doar am grijă de ea.

Tot este frumoasă. Ești singură aici?

Da.

Nu-ți este frică?

Nu. Toate ușile sunt închise.

Cum m-ai găsit?

Cam din întâmplare.

Nu cred.

Ești în căutarea unui loc de muncă.

Este posibil să ai calificările necesare.

Ce vrei să spui?

Poate....

dar mai întâi vei avea nevoie de o operație.

Operație chirurgicală?

Nu știu.

Dar văd că îți dorești un copil.

Deloc.

Dar te și îndepărtezi de un bărbat în același timp.

Nu înțeleg nimic din ce spui.

Da, este normal,

tu ești într-o stare uriașă de confuzie.

Și vrei să știi dacă îl vei mai vedea pe bărbatul pe care-l iubești.

Care bărbat?

Nu există niciun bărbat.

De asta m-ai contactat?

Cauți de mult timp.

Nu.

Eu....

Doar am vrut să știu dacă am luat decizia corectă,

mutându-mă aici și...

daca o să am vreo șansă.

Ești mult prea egocentrică.

Treci printr-o criză narcisistă foarte profundă.

Este foarte distructiv și, de asemenea, foarte banal.

Este ordinar.

Acesta este marele rău al vremurilor noastre.

Dar trebuie să ieșim din el.

Ce?

Tu ești o persoană bună. Pot să-mi dau seama.

De ce îmi spui asta?

Pentru că mi-e teamă pentru tine.

Din ce văd,

mi-e teamă pentru tine.

El face dragoste doar în visele lui. Nu și în viața reală.

Ce tot zici?

Este cineva acolo?

Da?

Eu sunt domnul Denver. Tu nu dormi?

Nu.

Aici este ora 14. Cât este la tine? Cam ora cinci?

Da... Aici este ora 5.

am sunat că un vecin a văzut o lumină.

Am vrut să mă asigur că totul este în regulă.

Da, totul este bine.

Citeam.

A mai văzut și că cineva pândea casa.

Nu ai observat nimic?

Nu.

Nimic.

Dar voi verifica.

Mulțumesc.

A murit cineva?

Nu știu.

Scuzați-mă.

Chiar pare că s-a terminat, așa-i?

Da, așa cred.

Te-ai lovit?

Nu.

Care este casa ta?

Locuiesc în această casă.

Nu este a mea, dar acolo locuiesc.

Tu locuiești în cartier?

Nu departe.

Eu sunt...

Gabrielle.

Louis Lewanski.

Ai vrea să mă conduci acasă?

Nu, nu pot.

Chiar nu pot.

De ce nu?

Deoarece...

Nu pot.

Mi-e teamă să nu fac o prostie.

Nu vreau să fiu singură. Nu după toate astea.

- Te rog. - Nu.

- Te rog. - Nu.

Atunci, la revedere.

Da, la revedere.

O actriță netalentată în cinema și o așa de bună actriță în viață.

Bine ați revenit la emisiunea noastră.

Sperăm să vă placă.

Astăzi avem niște cântăreți minunați,

care vin de pretutindeni.

Câțiva au venit de foarte departe

Ca să performeze pentru voi.

Sper să vă placă.

Vă mulțumim că sunteți alături de noi și vă bucurați-vă de spectacol!

Ai venit.

Nu, mulțumesc.

Eu nu beau alcool.

Îmi pare rău pentru ce am spus mai devreme.

Îmi era teamă.

De ce-ți era frică?

Nu prea știu.

Mi-am trăit viața gândindu-mă la lucruri oribile.

Deci, după un timp, devine înfricoșător.

Ce fel de lucruri?

Este greu de explicat.

Pentru că-i prea oribil?

Da.

Încearcă.

Poți să ai încredere în mine.

Eu nu te voi judeca.

Acest cutremur, de exemplu.

Mi s-a părut foarte normal.

Aproape că îmi doream să mai dureze.

Înțeleg.

Înţelegi?

Da, înțeleg.

Dar vezi tu, totuși ai reușit să intri.

Nu-ți fie frică.

Vino mai aproape.

Ai făcut partea cea mai grea.

Ai intrat.

Vino aici.

Nu-ți fie teamă.

Cu siguranță sunt și lucruri frumoase în acest haos.

Nu-ți fie frică.

Eşti aici.

Tu cine ești?

Ce?

Tu cine eşti?

Cine sunt? Glumești?

Doar că...

Iartă-mă.

Zilele astea sunt puțin zăpăcită.

Ce se întâmplă?

Nu știu.

Te simți bine?

Da...

Totul este bine.

Îmi pare rău.

- Bine, acum o să plec. - Da.

Ciao.

Eu sunt Louis.

Louis Lewanski.

Am petrecut noaptea singur în mașina mea.

Majoritatea oamenilor au dormit pe un pat sau au făcut dragoste.

Dar acum mie nu-mi mai pasă.

Mai devreme a avut loc un cutremur.

Și a fost grozav.

Mi-aș fi dorit să fi durat toată noaptea.

A fost grozav.

Acum,

am parcat în fața unei case.

Mă uit la o fată care este în acasă.

O fată foarte frumoasă.

Am vorbit mai devreme.

Ea a vrut să merg la ea acasă, presupunând să o liniștesc.

Dar ea este ca celelalte.

Ea n-ar fi vrut niciodată să facă amor cu mine.

Ea m-ar fi sedus ca să-mi arate că o dezgust.

Mi-a fost frică de ceea ce trebuia să fac, pentru că...

mi-a părut rău.

Nu știu de ce, dar ceva m-a mișcat și n-am făcut nimic.

Este absurd.

Nu am mutat niciunul dintre ei.

Nu pot să fiu emotiv.

Nu pot fi emotiv sau milos!

Nu i-ar fi părut rău pentru mine!

Și mai ales că eu nu vreau milă.

Le merit pe aceste fete.

M-am blocat, dar nu se va mai întâmpla.

Am spus-o: astăzi este ziua pedepsei.

Da?

Sunt domnul Denver.

Da.

Se pare că a fost un cutremur. Există vreo pagubă?

Nu, nimic important. Au căzut niște lucruri mici.

S-a spart mica vază albastră.

Bine, nu era importantă.

Și de asemenea... vaza chinezească.

Cea de pe masă.

Este o Ming. Este o vază Ming.

Dumnezeul meu.

Îmi pare foarte rău.

Un vecin mi-a spus că cineva tocmai a ieșit din casă.

Este adevărat?

Da, a venit un prieten.

Ce?

- Totul este bine? - Da.

Da. Totul e bine.

Eu...

- Nu trebuie să vă faceți deloc griji. - Bine.

Răspunde la întrebare înainte de a se termina cântecul

și câștigă 10.000 de dolari!

Kelly?

Kelly lipsește astăzi. S-a dus să facă niște teste.

Este ceva serios?

Nimic grav. Nu-ți face griji.

Dragă,

este normal să treci prin momente dificile.

Eu nu mai înțeleg. Era televizorul aprins

și era acest cântec.

Și am început să plâng în timp cee-l ascultam.

Nu știu de ce, dar am plâns mult.

Asta arată cât de mult contează ceea ce faci.

Tu unde ești?

Acasă, pisica mea este bolnavă.

Îmi pare rău.

Este grav?

Are febră și...

respiră greu.

Dar o voi vindeca.

Știu că îți iubești foarte mult pisica.

Mâine am ultima ședință.

Ei spun că încă nu a funcționat și că trebuie să reiau.

Strângerea oaselor

Și tu unde ești?

Bună seara.

Cauți pe cineva?

Da, caut pe cineva pe nume Louis.

El vine des pe aici.

A venit des aici.

Știi unde îl pot găsi?

Nu este genul de lucruri pe care le spunem, nici măcar aici.

Te rog. Este important.

Vodcă, te rog.

Mulțumesc.

Pot să stau cu tine?

De ce?

Nu știu, doar ca să discutăm.

Nu vreau să fiu singură.

- Cine mai este și asta? - Nu știu.

Fată, acum suntem între noi. Dispari.

Da, dacă stai cu noi, trebuie să-ți asumi.

Și tu nu pari să ți-o asumi.

Pleacă.

Oricum, strici atmosfera.

Aveam de toate.

Dar ne-am viețile peste cap.

Nimic nu ni se mai poate întâmpla. Dezastrul a fost deja produs.

Ce plictiseală este aici.

Sunt pregătită.

Deci...

iubitul meu și-a dorit să...

știi ce vreau să spun... să ne culcăm.

Și nu nu doream, am vrut doar să dorm.

Dar Brett acum nu lucrează, așa că nu vrea decât să se reguleze.

Și mă gândeam, știi tu,

că nu el este cel care se trezește dimineața devreme.

După un timp mi-am zis, bine, s-o facem.

Și așa o să pot dormi.

Așa că m-am întins pe spate.

Am închis ochii ca să treacă mai repede...

Eşti aici.

Cel mare, cel mare!

Și nu înțelegeam. Ce însemna cel mare?

Da, urma să se termine ca niciodată, dar...

Și atunci am înțeles.

Cel mare.

San Andreas, cutremurul.

Dintr-o dată, chiar a început să mă sperie.

Nici tu nu prea ai dormit.

Cindy? Tu ești Cindy, așa-i?

Nu.

Atunci tu cine ești?

Gabrielle Monnier.

Gabrielle.

Ești aici pentru anunțul de siguranță rutieră?

Da, așa cred.

Bine. Bine.

Bine, tu ești aici. Să începem!

Ascultă, este foarte simplu.

Te plimbi cu fiul tău pe trotuar.

Îl vom adăuga în post-producție.

Îl ții de mână.

Primești un mesaj, așa că îi dai drumul la mână,

iar el traversează strada.

Observi asta și fugi după el.

Scapi telefonul pe stradă.

Un sfert de secundă,

eziți să-ți iei telefonul sau fiul.

Un fatal sfert de secundă, pentru că bum!

Ai fost lovită de o mașină.

Iar sloganul este:

Păcat! Ai avut un abonament nelimitat.

Poți să-ți fie frică de ceva care nu este aici?

Poți?

Da, da. Așa cred.

Pot să încerc.

Super.

S-o facem. Dave!

Vino.

Haideți, băieți! Începem!

- Poftim. - Mulțumesc.

Și dacă se sparge,

mai am și altele, bine?

Mulțumesc.

Perfect!

Așa. Da.

Vă rog să faceți liniște.

Motor! Și acțiune!

Te plimbi cu băiatul.

Primești mesajul!

Îl scapi, micuțul pleacă!

Și ridicați-o!

Ești mortă. Nu te mișca.

Ești moartă.

Îmi pare foarte rău.

Nu-ți amintești de el?

Stătea chiar acolo.

Timpul tău de așteptare este de șase minute.

Într-o zi,

voi fi președintele Statelor Unite

și deci, a lumii.

Mesaj de securitate.

Computerul dumneavoastră este contaminat.

Adresa dumneavoastră de IP a fost folosită

de site-uri care vă fură identitatea.

Pentru deblocare, vă rog să sunați la...

Cineva?

Este cineva acolo?

Alo?

Centrul de securitate EPS. Asunat alarma dumneavoastră.

Da, știu.

Parola dumneavoastră?

Cred că totul este bine.

Cred că... s-a declanșat din senin.

Parola dumneavoastră?

Da, scuzați-mă.

Două secunde.

Este...

Jazz alb.

Perfect. Totul este în regulă, doamnă?

Cred că da. Totul este bine.

Dacă este cineva în casă și nu puteți să vorbiți,

spuneți doar: mă duceam la culcare.

Da.

Chair este bine,.

Atunci, noapte bună.

Mulțumesc.

Stingerea computerului oprește activitățile ilegale.

Timpul tău de așteptare este de trei minute.

Bine, acesta este ultimul meu videoclip.

Totul duce la asta.

Acum nu mai pot să dau înapoi.

Astăzi este ziua pedepsei.

Ziua în care mă voi răzbuna împotriva umanității.

Voi masacra toate aceste blonde pe care mi le doream atât de mult

și care m-au respins cu toate.

Am 30 de ani și sunt virgin.

Nu am sărutat niciodată o fată.

Și a fost tortură.

Fac dragoste doar în visele mele.

Nu și în viața reală.

Fac dragoste doar când dorm.

Nu fac dragoste când sunt în viață,

ci doar când sunt mort!

O să fac dragoste cu fete moarte.

Dacă nu le pot avea, le voi distruge.

M-ați lipsit de o viață fericită

și în schimb, vă voi priva de viața voastră.

Așa este corect.

Sunteți animale

și vă voi măcelări ca pe niște animale.

Vă urăsc atât de mult pe toate.

Omenirea este o specie dezgustătoare.

Fac dragoste doar în visele mele.

Nu și în viața reală.

Fac dragoste doar când dorm!

Tu ce vrei?

Gabrielle!

Unde ești?

Explică-mi ce mi-ai spus ieri:

El poate face dragoste doar în visele lui.

Ce ai văzut?

De ce ai spus asta?

Spune-mi.

Te rog.

Îmi cer scuze că am închis ieri.

Te rog.

Acestea sunt chestiuni intime.

De aceea te sun. Am nevoie de ajutorul vostru.

Te rog.

Spune-mi.

Trebuie să știu.

Prefer să vorbesc doar cu tine.

Sunt aici.

Spune-mi.

Prefer să vorbesc când ești singură.

Nu înțeleg.

Nu vreau ca persoana din spatele tău să mă audă.

Nu pot să renunț. Îmi pare rău.

Nu pot să renunț. Îmi pare rău.

Sigur că poți.

Nu, este prea târziu.

Frica despre care vorbești este doar asta.

Nu mai sunt și altele.

Nu-mi mai este frică.

S-a terminat.

Voi deschide ușa, bine?

Eu nu aș face asta.

De ce?

Nu deschide ușa!

Dacă îmi ceri să nu deschid,

în adâncul sufletului, nu vrei să-mi faci rău.

Să nu-ți mai fie teamă.

Ai încredere în mine.

Nu.

Ai încredere în mine.

Bine?

Am să deschid ușa.

Dovedește

ce spui!

Dovedește-o!

Doar știu, asta-i tot.

Ai încredere în mine.

Am să deschid ușa.

Ai încredere în mine.

Vino, iubitul meu.

Ai încredere în mine.

Eu voi...

deschide acum.

Apropie-te, iubitul meu.

Nu ar trebui să te simți contrariată în fața acestei imagini,

chiar dacă este cea a propriei morți,

a declinului tău,

a sfârșitului tău.

Scuzați-mă.

Eu sunt cel căruia îi pare rău.

Nu funcționează la tine.

Nu funcționează deloc.

Avem doar 0,7% eșec

și tu ești, din păcate, una dintre ei.

Îmi pare foarte rău.

- Ești tristă? - Nu.

Dimpotrivă.

Atunci, este foarte bine.

Aseară am avut un vis cu tine.

Este prima dată când am unul.

Erai în acel club în care am fost împreună.

Dar de data aceasta atmosfera era cu totul alta.

Nu era nimeni acolo în afară de tine și de un bărbat.

Dansați pe podea, unul lângă celălalt.

Și se auzea

un cântec

care vorbea despre o dragoste care dura de-a lungul anilor.

O iubire veșnic verde.

Și după aceea ce s-a întâmplat?

Nu mai știu.

Doar îmi amintesc de tine,

că erai atât de fericită,

atât de sexi.

Te vreau.

Tu eşti o păpuşă, Kelly.

Vreau să te întreb ceva.

Știu că nu ai dreptul,

dar trebuie să mă ajuți să găsesc contactul cuiva.

Te rog.

Asta chiar te-ar face fericită?

Da.

Louis? Eu sunt Gabrielle.

Ne-am spus că ne vom acorda câteva zile

și ne-am descurcat bine.

De fiecare dată când eram unul în fața celuilalt,

eram complet neajutorați.

Ne-am pierdut pentru că am fost mișcați,

fără să știm cu adevărat de ce.

Acum știu de ce.

Trebuie să ne vedem.

Cât mai repede posibil.

Încearcă să mă întâlnești în seara asta la clubul în care ne-am văzut ultima dată.

În seara aceasta, dacă poți.

Te voi aştepta.

Te implor să vii.

Eu...

Ne vedem deseară.

Ce este mai puternic?

Frica ta sau dragostea ta pentru mine?

Mi-e teamă că tu crezi că eu te iubesc?

Arată-mi din nou mâna ta.

- El s-a întors. - Unde este?

Pe aici.

Vrei o băutură?

Este ciudat.

Astăzi nu este absolut nimeni.

Da, este ciudat.

Nu-i așa rău că nu-i nimeni.

Sunt de acord.

După ce ne-am văzut ultima dată,

am ascultat-o ​​pe Madame Butterfly în întregime.

Este adevărat că este magnific.

Mă bucur să te văd.

Şi eu.

- Ai vrut să-mi spui ceva? - Da.

Dar este greu de spus.

Nu prea știu de unde să încep.

În acest caz, trebuie să începi de la sfârșit.

Vrei să dansezi cu mine?

Am făcut bine să așteptăm.

Am ascultat atât de mult această piesă împreună.

Dar când?

După ce ai ieşit.

Am revizuit toate imaginile în timpul purificării.

Ce-ai făcut?

M-am angajat la ministerul justiţiei.

Tocmai am început.

Este destul de interesant.

Ar trebui să aplici și tu.

Ar fi frumos dacă am lucra împreună, nu crezi?

Astfel ne-am vedea mai des.

Te iubesc.

Şi eu.

Sunt bucuros sa te văd.

Nu!

Traducerea și adaptarea realizate de Gicu