Original subtitles

NETFLIX PREZINTĂ

Monstruos.

Câte vieți mai trebuie pierdute, domnule?

Ce să facem dacă dau dovadă de atâta hotărâre?

Lucifer le pecetluiește buzele într-atât

încât le-am putea face bucăți

și tot nu ar dezvălui secretele sabatului.

Și dacă sabatul nu există?

Dacă e doar un vis?

Dacă e doar un vis…

cum se face că atâtea femei visează același lucru?

Cu cele trei de aseară,

am ajuns la un total de 77 de execuții, domnule.

Acum trebuie să ne ocupăm de satele marinărești.

Marinari…

N-am mai văzut marinari de kilometri buni…

doar femei.

Bine ați venit!

Sunt părintele Cristóbal de Azpilikueta.

Lordul de Urtubi…

Domnule, sunt părintele Cristóbal de…

Chirurg.

Îmi cer scuze.

Sunt părintele Cristóbal de Azpilikueta, la dispoziția dv.

Lordul de Urtubi m-a însărcinat…

Părinte.

Dl judecător e obosit.

Sper că i-ați pregătit camera.

Du-te!

- Domnul… - Unde să pun atâția oameni?

- Soldații pot dormi în grajd. - Dar mai și mănâncă!

Cine va plăti cheltuielile?

Majestatea Sa.

Auzi al pescărușilor tril

Când se pornesc în văzduh

Marea, un pericol teribil

În suflete, și mai ostil

Marea, un pericol teribil…

Ia-o pe cea din dreapta.

- Tatăl tău te-a dus în Terranova? - Nu poate.

Nu e el șeful?

Nu știi că femeile nu pot naviga?

Ba pot. Tu nu știi nimic.

Ai navigat vreodată?

Nu, dar María da.

Tu ai navigat?

Nu…

N-am navigat.

Nu sora mea María. Cealaltă.

Maria blondă? E prietena mea. O s-o întreb.

María „Pescărușul”.

I se spune așa fiindcă alerga mereu pe mal.

Alerga și țipa.

Ce a făcut, Olaia?

Vreau să merg în Terranova!

Ana, cum de poți depăna atâtea povești aiurite într-o zi?

Dă-mi ghemul de cânepă, te rog.

A dus-o în poiană…

- Unde am aprins focul? - Acolo!

Tatăl tău i-a zis: „Suie cât mai sus!”

„Zboară, perscărușule, zboară!

Mai sus… ”

Ana, María, înăuntru!

Le căutăm pe Ana Ibarguren, María Ibarguren, Maider Aguirre

și Olaia Isasi.

Pentru ce?

Ce e, mamaie?

Cum te cheamă?

Nu mișca!

Prindeți-o!

Fugi!

După ele, soldați! Prindeți-le!

Stai pe loc!

Haide! Prinde-o!

Vor să fugă! Acolo!

Ochii!

- N-am făcut nimic. - Ochii în pământ! La perete!

Nu mișcă nimeni!

Mă dezbrac singură.

Gata. Calmează-te.

Nu te uita la mine!

Calmează-te. Gata.

Unde e Katalin?

E o greșeală.

Au greșit persoanele.

Ba nu. Suntem aici din cauza ta.

Ce?

Tu și capra ta!

- Capra? - Dacă nu, atunci de ce?

Nu poate fi din cauza caprei.

Atunci de ce?

La perete!

Jos capul!

Toate, la perete!

Maider Aguirre.

Ea.

Ochii în pământ!

Katalin, unde-ai fost?

Nu știu.

Nu știi?

Ce ți-au făcut?

Mi-au pus întrebări.

Despre ce?

Despre voi.

Despre mine și Ana?

Despre toate.

Ce le-ai spus?

Adevărul.

Ce adevăr?

Vor să știe când am fost în poiană.

Ce am făcut acolo. Unde am fost.

Altceva?

Cum să ajungi acolo.

A trebuit să le descriu drumul de multe ori.

Le-am desenat pe o hartă.

Toată lumea știe drumul spre poiană. Nu ne-ar închide pentru asta.

Se pare că ne-a văzut cineva acolo.

Cine?

Nu știu.

Și care e problema lor?

Nu știu.

Katalin…

Apoi mi-au pus întrebări…

- Erau mai… - Cum?

Nu știu.

Gândește-te!

Vor să știe cum ne-am întors acasă noaptea.

- Și altceva? - Nu știu.

„Nu știu.” Ce naiba au întrebat?

Ți-am spus.

Când o să-și dea seama că nu am greșit cu nimic,

o să ne dea drumul.

Ce ai făcut?

O să ne dea drumul.

De ce eu?

Calmează-te. O să ne dea drumul.

Katalin, cine te-a interogat?

Nu știu.

Dacă mai spui o dată „nu știu”…

Nu știi cum arată?

Nu. N-am putut să-i văd.

Se ascundeau?

Nu.

Dar când m-am uitat la ei, m-au lovit aici.

Pe perete toate!

Domnule, vă înșelați.

N-am greșit cu nimic. Sunt Olaia Isasi. Sunt țesătoare…

Olaia Isasi.

Nu…

Dacă e vorba de capră, am înapoiat-o.

- Voiam lapte. - Ce se întâmplă?

N-am făcut nimic.

Încetează, Maider!

Maider, calmează-te!

Calmează-te, Maider!

Maider!

Vrei să mă calmez?

- Nemernica asta ne-a turnat! - Ce tot spui?

Maider, gata. Te rog.

Cum ai auzit.

Ce caută aici?

Și-a recunoscut…

vina.

Ce vină?

Nu vor să spună.

Și tu îi crezi?

Te-ai întrebat vreodată de ce

fetița cea bună voia să fie prietenă cu amărâtele de țesătoare?

Ce-ar câștiga? Să fie arestată?

Să presupunem…

că Katalin a făcut ceva rău,

ceva groaznic.

Înainte să fie prinsă,

se împrietenește cu noi

și spune că noi am făcut-o sau că am forțat-o.

Dar tu? De ce te-ai întors așa de repede?

Ce le-ai spus?

Mă acuzi de ceva?

Mă cunoști de când lumea. Te-am apărat mereu.

Nu te acuză, Maider.

Uită-te la biata fată!

Crezi că e capabilă să facă asemenea grozăvii?

Cu fața aia de înger.

- Maider ne-a acuzat pe toate. - Despre ce vorbești?

Ana Ibarguren.

Ce a spus Maider?

Olaia! Ce a spus Maider?

Că suntem…

vrăjitoare.

Ce?

Vrăjitoare!

Vrăjitoare?

Părinte Cristóbal.

Ne știi de când eram mici. Nu suntem vrăjitoare.

Vorbește spaniolă.

Părinte Cristóbal, știi că nu suntem vrăjitoare.

- Nu sunt. - Ferește ochii!

Nu sunt vrăjitoare.

Dacă nu ești, de unde știi că urma te întreb?

Le-ați întrebat pe celelalte.

Dacă ele sunt vrăjitoare, ești și tu?

N-am spus că sunt.

De ce nu?

E secret?

Fiindcă nu sunt.

Și ce e…

o vrăjitoare?

Nu știți?

Te întreb.

De unde știi că nu ești dacă nu știi ce e?

Vrăjitoarea e cineva care face rău.

Și tu nu faci rău nimănui?

Nu așa.

În ce fel faci tu rău?

N-am fermecat pe nimeni.

Am întrebat „în ce fel?”

De ce spuneți că sunt vrăjitoare?

Am spus eu că ești?

Cine a zis că e vrăjitoare?

Eu?

Nu, nu, dle judecător.

Tu ai zis-o.

Unul dintre amicele tale, Olaia Isasi, a mărturisit deja.

Vrei să citești?

Al doilea paragraf.

Nu? Uite, o să-ți citesc eu.

„Ana ne-a fermecat pe toate.

Ne-a obligat să-i convocăm pe Beelzebub, Satana, Astaroth,

Abaddon, Belial…”

Rânjet diabolic.

S-a notat, dle judecător.

Încercați să ne vindeți aceeași poveste.

Poziție obscenă a picioarelor.

Notat, dle judecător.

Poate e chiar opusul.

Poate că tu ești victima fermecată de ele.

- N-am fost fermecată și nu fac farmece. - Nu?

- Nu. - Dar ce ai făcut?

Eu nu fac nimic.

Nu faci chiar nimic?

Fac alte lucruri.

Ce lucruri?

- Ne place să ne plimbăm. - Da?

- Ca restul lumii. - Și mai ce?

Ne plac pădurea și stâncile.

Uneori, se lasă noaptea.

Ne întoarcem sub clar de lună. E ușor, știm drumul.

Dansați?

- Uneori. - Cu cine?

- Singure. - Fără bărbați?

- Sunt pe mare. - Pentru cine dansați? Pentru el?

Pentru cine?

Prea bine. S-o luăm de la început.

Mi-ai descris faptele, dar nu mi-ai spus adevărul.

Ba da.

Nu.

Am dedus eu adevărul.

Ce înseamnă asta?

Judecătorul îți cunoaște gândurile mai bine decât tine.

Acum îmi vei da detaliile…

ritualului sabatului.

- Nu știu ce e aia. - Ba da.

Doar ai mărturisit.

Ritualul evreiesc?

Sabatul vrăjitoarelor.

- Pe cine convocați? - Ce?

Pe cine convocați?

Vă rugați la Dumnezeu?

Da.

Pe Dumnezeu vreți să-l încălziți cu fierbințeala buzelor?

„Nu vrem

nicio alta.

Nicio altă căldură.”

„Vrem doar fierbințeala buzelor tale.”

E doar un cântec vechi.

- Ce are? - Cântă-l!

Cântă invocarea.

- Vreți să cânt acum? - Da.

Auzi al pescărușilor tril

Mă scuzați.

Îmi poți explica sabatul vrăjitoarelor?

Nu.

Nimeni nu i-a fost martor.

Te crezi foarte deșteaptă, nu?

Cântă invocarea.

Cea adevărată.

Te-a întrebat și pe tine de sabat?

Nu. Când l-am scuipat pe părintele Cristóbal, m-au adus aici.

A strigat „sabat!” la mine.

- Asta mi-a spus. - Ce?

Să ne amintim sabatul.

Cum să-ți amintești ceva ce nu știi?

Memoria ne înșală.

Mintea ne înșală.

Mi-a spus că una dintre voi mi-a fermecat memoria

ca că nu-mi amintesc că m-ați dus la sabat.

Că m-ați oferit lui Lucifer.

Cine e Lucifer?

Diavolul.

Că m-ați făcut să trăiesc senzații minunate la sabat.

E adevărat?

Ana, María…

Ana.

Ana, María.

Ana.

Ana! Vino încoace!

Ana, vino! Repede.

Oneka, taci.

- Ce cauți aici? - Trebuie să evadați.

Pleacă! O să te audă!

- Trebuie să evadați! - Da, dar cum?

Nu știu, dar trebuie să găsim o cale. E musai.

Bunica ta…

Ce voiai să ne spui?

Oneka…

Oneka.

Bunica ta m-a ascuns în casă.

A venit…

să vă caute, dar au bătut-o și au gonit-o.

E rănită?

Nu, nu e grav.

Asta ai vrut să spui?

Bunica ta…

mi-a spus…

că o prietenă de-a ei, la piață…

i-a spus că arestează femei,

le duc în vârf de deal,

le leagă

de un par

și le ard…

De vii.

Ai grijă de tine, draga mea. Să fii cuminte!

Trebuie să așteptăm până la următoarea lună plină.

De când mă știu,

marinarii se întorc la câteva zile după luna plină.

Atunci e mareea bună. N-o ratează.

Anul trecut, tatăl meu s-a întors la două săptămâni.

Dacă așa zice María, e adevărat.

Katalin crede că au trecut mai multe zile

pentru că îi e mereu dor de tatăl ei.

Ce vrei să spui?

Că mă înșală mintea?

De asta nu-mi amintesc sabatul.

Mâncarea asta…

are gust de rahat.

E grețoasă.

Te aude doamna Lara.

Bun. Să se învețe minte.

Suntem aici de patru luni

și pare că au trecut ani de zile.

Se va sfârși vreodată?

Părinte, suntem epuizați.

În unele sate, a trebuit să confiscăm grânarele

și morile pentru că închisorile erau prea aglomerate.

Corupția morală e atât de răspândită

încât a trebuit să executăm

și trei preoți.

Sărbătoreau Liturghia pe zi și ritualuri satanice noaptea.

Nu înțeleg de ce e atâta vrăjitură

pe tărâmul bascilor.

Poporul nostru e schimbător, ca marea.

Marea, calea fără drumuri, unde se pierd bărbații.

Tatăl meu a fost marinar.

De…

L-a luat marea.

De asta nu prea mâncăm pește acasă.

Desigur.

Dar obișnuia să mă bată.

Pedeapsa ține în frâu metehnele.

Marea, calea fără drumuri…

- Ce metehne? - Poftele.

Ale mele, ale tale.

Doar câteva…

de nevoie.

Femeile petrec jumătate din an singure. Sunt influențabile.

Suntem la granița a trei regate, între munți și mare.

Am fost invadați de musulmani și de evreii marrano.

Toate aceste religii false

profită de sărăcie și de ignoranță

ca să corupă poporul.

Și mai rău de atât, demonii păgâni

pe care misionarii i-au izgonit din Indii

se ascund pe nave.

Invadează teritoriile creștine. Intră pe aici.

De aceea eu binecuvântez orice navă ce vine sau pleacă.

- Părinte. - Da?

Cere-le niște pâine. Poate mai taie gustul.

Dă-ne niște pâine.

Adu pâine.

De cât timp ai nevoie ca să găsești dovezi?

- Îmi trebuie șase sau șapte… - Zile?

Nu, păcătoși.

Cu păr lung.

Dă-mi două zile.

Două zile.

Trebuie să redactăm sentința.

Cum doriți.

Două zile pentru probe.

Apoi anunț verdictul. A doua zi, execuția.

Vezi să fie trăsura e gata.

După-amiază.

Orătănii basce.

Nu vreau să vă pun la îndoială metodele,

dar nu le-ați întrebat despre blesteme.

Nu le-am văzut cu ochii mei,

dar bieții săteni ne-au raportat lucruri.

Oi care nu mai produc lapte din senin…

Recoltele lordului de Urtubi,

sarcini întrerupte de bunăvoie.

Maiestatea Sa nu ne-a trimis aici

pentru a rezolva problemele plebei, părinte.

Luptăm împotriva unei secte satanice.

Știi povestea lui Frau Troffea?

În anul 1518, în orașul Strasbourg…

Frau Troffea a început să danseze.

Dumnezeu a blestemat orașul

fiindcă se dedicase ereziei lui Luther.

Oamenii abia puteau supraviețui…

scufundați în mizerie.

În dimineața aceea,

Frau Troffea și-a dus fiul la Rin

și l-a înecat cu mâinile ei

ca să nu aibă parte de-o moarte lentă, înfometat, cu cangrenă.

În după-amiaza aceea, a început să danseze.

A dansat…

Zi și noapte…

până a murit.

Oamenii erau dornici de-un spectacol morbid,

așa că s-au adunat în jurul ei.

Dar oamenii nu știau

că spectatorii devin uneori protagoniști ai groazei.

În scurt timp, 153 de oameni dansau zi și noapte în piața aceea.

Soldații nu-i puteau opri pentru că dansau și ei.

Oficialii orașului nu puteau emite decrete pentru că dansau și ei.

Exorciștii nu își puteau ține slujbele

pentru că dansau…

ca niște ușuratice.

Iar în epidemia de dans din Strasbourg s-au pierdut 359 de vieți.

Nimic nu e mai periculos decât o femeie care dansează.

Dar cele mai macabre dansuri, cele mai obscene,

sunt cele care au loc în păduri, fiindcă sunt secrete,

fiindcă doar Lucifer și ai lui le știu.

Fiindcă doar ei…

au sărbătorit ritualul sabatului.

Dacă nu le oprim de îndată,

vrăjitoarele malefice vor inversa ordinea universului.

Mai sus!

Mai sus.

Mai sus.

Mai sus…

Tată…

Ai grijă de tine.

Să fii cuminte!

Ochii în pământ.

Ochii în pământ.

Ochii în pământ.

Ochii în pământ.

Ochii în pământ,

vrăjitoareo.

Sunteți vrăjitoare.

Da, sabatul…

Sunt vrăjitoare.

Sunt vrăjitoare.

Olaia are dreptate.

Trebuie să-l aburim.

Să aiurim?

Să râdem de el?

- Să-i povestim despre sabat. - De ce nu mă asculți?

Dacă mărturisim, ne ard de vii.

Ne ard și dacă nu.

E convins că am făcut-o.

De ce ești așa de sigură?

Așa a spus. A trebuit să semnez.

Dacă ne cred vinovate, de ce nu ne-au ucis deja?

Vrea să știe mai multe. Trebuie să-i spunem ce vrea.

Ca să câștigăm timp.

Nu avem suficient timp.

Avem timp. Peste o săptămână e lună plină.

O săptămână…

Vrei să tragi de timp doar vorbindu-i?

E imposibil.

Nu, nu e. Promit.

Ce știi despre sabat?

Știm că se dansează, se cântă…

Se sacrifică copii.

Ți-au spus ei asta?

Se invocă diavolul, Lucifer!

Știu o singură persoană care poate vorbi non-stop zile în șir.

Serios?

Câte povești să spunem?

Suntem șase.

Dacă vorbim fiecare o zi, o să scăpăm.

Eu nu pot. Nici măcar o oră.

Putem s-o facem!

Să inventăm o poveste pentru fiecare!

Tu, de exemplu…

ai fi putut îneca orice marinar care nu-ți place.

Desigur! Sunt singura vrăjitoare de aici!

Nu. Toate facem același lucru.

María spune că are licurici în burtă.

Și că l-a futut pe Lucifer!

Serios?

Da. Ai observat cum se uită la noi?

Ana…

Nu-mi amintesc nimic.

Ce să spun?

Vei spune povestea Mariei, „Pescărușul”.

De câte ori se plângea

că nu putea merge cu marinarii la Terranova,

tatăl tău îi spunea Mariei:

„Ești prea tânără pentru aripi.

Dar anul viitor vor crește. Acum lasă-mă în pace.”

Își ruga prietenele să se uite la spatele ei

ca să vadă dacă îi cresc aripile.

Până într-o zi, când i-am spus

„Vino aici, fetițo.”

Am dus-o în poiană.

Dar e un secret.

E secretul nostru.

Am pus-o să urce în cel mai înalt copac din lume.

La cea mai înaltă ramură.

I-am spus:

„Dă drumul la o mână!”

Iar María a dat drumul.

Apoi i-am spus: „Dă drumul la un picior.”

Apoi: „Mai dă drumul la o mână.”

Și María…

a dat drumul la mână.

Și…

A căzut? A murit?

Nu.

Și-a luat zborul! A zburat în văzduh.

S-a dus la sabat?

Ascultă…

O să-l înnebunească.

Maider…

Respiră?

- Olaia? - Pânză de păianjeni! Repede!

- Repede! - Ce ai spus, Olaia?

Ce?

Ce-au întrebat?

- Nimic? - Ana, te rog.

O fac pentru noi.

Liniștește-te!

María Ibarguren.

Eu sunt vrăjitoarea.

Și eu.

Arată-mi semnul lui Lucifer.

Haide!

Ca să fii scutită de suferință.

Nu m-a marcat.

E un semn fără durere.

Dacă țipi când te înțeapă,

vor continua…

De ce m-aș încrede în tine?

Ai de ales?

Dacă mai vorbești așa,

treci de partea acuzatelor.

Ce limbă ciudată!

Sunt limbi vechi, folosite pentru a vorbi cu bestiile, dialecte.

Dialectele sunt limbi care ascund lucruri.

O să notez.

Uite.!

Unde?

Aici. Aici m-a însemnat.

Speranțe deșarte.

Îmi pare rău. Am greșit. Îmi pare rău.

Așa e de fiecare dată.

Răul își ascunde însemnele.

Dacă nu-l ascunde sub păr, îl ascunde în părțile lor rușinoase.

Chiar și în nas sau aici, de exemplu.

E pe braț.

Unde?

Aici?

Auzi al pescărușilor tril

Când se pornesc în văzduh

Un pericol teribil

- Nu e acesta, suferă. - Nu, nu suferă.

Se zvârcolește de plăcere.

Marea, un pericol teribil...

În suflete, și mai ostil

Precum copacul Prins în rădăcini

Cu ramurile înspre mare

Așa și sufletul meu, un chin

De mă lași aici

Așa și sufletul meu

De mă lași aici

În adâncul inimii mele

Tu-mi iei pe mare visele

Mă vizitezi noapte de noapte…

Ascultă.

Își invocă stăpânul.

Mă vizitezi noapte de noapte

Și eu îți deschid ușa-n șoapte

Din Terranova până aici

Din codru până pe stânci

Nu vrem nicio altă căldură

Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură

Ridică-te!

Te lepezi de stăpânul tău?

Da, domnule.

De acum înainte, vei spune adevărul.

Stai jos.

Eu sunt vrăjitoarea.

Singura vrăjitoare.

Le-am fermecat singură pe toate.

Ele nici nu știu ce li s-a întâmplat.

Cum e posibil?

Crede-mă.

Ca să te cred, trebuie să știu tot ce s-a întâmplat.

Ochii în pământ.

Uită-te la mine.

Era cea mai întunecată noapte.

Făceam baie într-o cadă de cupru.

O bătrână terifiantă a ieșit din flăcări.

N-o mai văzusem.

- Te-a uns cu ceva? - Da.

Apoi…

am simțit ceva în corp…

o forță.

A fost chemarea sabatului.

Cum sora mea n-a vrut să vină cu mine,

am transformat-o…

E frig.

…într-un miel.

Un miel al diavolului?

Sora ta, un miel. E ciudat.

A vrut să-l satisfacă pe diavol

întrupând simbolul nevinovăției.

Continuă.

Pe Maider am transformat-o în măgar.

Katalin!

În straie de preot.

- Blasfemie! - Părinte.

Pe Oneka a trebuit s-o prefac în capră,

îmbrăcată în lordul de Urtubi.

„Fetelor, vă rog. Și eu vreau să merg la petrecere!”

Și pe Katalin am făcut-o porc.

Erai singura în trup de om?

Erai… goală?

Nu.

Nu. Purtam o rochie galbenă frumoasă.

Fiindcă eu sunt aleasa lui Lucifer.

Unde e rochia?

După sabat, i-am dat-o lui Izaro.

Aduceți-o.

Niciuna nu voia să vină.

Olaia!

Olaia!

- Bună! - Bună!

Le-am luat una câte una și le-am fermecat.

Ce mai faci, Olaia?

Le-am vrăjit cu un flaut.

Să-mi spui când să mă opresc.

- Da… - Acum e rândul tău.

Lasă-mă să încerc și eu.

În pădure, lângă stâncă, am făcut un ospăț minunat.

Am făcut să apară cotlete cât trunchiul de copac

zeci de brânzeturi,

ulcioare de cidru,

și vin,

mult vin.

Vrei ciuperci?

- Sunt pentru tine. - Nu.

Unu, doi, trei!

E bun?

Am înghițit anafură

cu ciuperci negre care cresc sub stejari.

Ați sărbătorit liturghia satanică?

Ele nu. Eu da.

Dar ai spus că erau și ele acolo.

Pentru că…

I-am făcut să creadă că e o slujbă adevărată

și că au luat anafură de la preot.

Dar a fost doar o iluzie.

Cum ai creat iluzia asta?

Cu fum.

Și în acel fum…

au apărut demoni.

Dacă închid ochii, îmi văd iubitul.

Mă uit mereu la el cu ochii închiși

fiindcă e urât.

Dar nu mă deranjează,

fiindcă are ceva mare…

Și cum mai e? Verde și țepoasă?

I-am înghițit, i-am scuipat și i-am înghițit iar.

Ați înghițit demonii prin gură?

Prin funduri.

Am făcut să apară o tobă uriașă,

o vioară, craniul unui țap și clopoței pentru toate.

Din terranova până aici

Din codru până pe stânci

Nu vrem altă căldură

Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură

Doar fierbințeala

Vrei să cânt incantația?

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Transcrie melodia.

Dle judecător…

Ce e?

E o scară cromatică.

Scară cromatică?

Nu poate dura la infinit.

Și Lucifer?

Descrie-mi cum arăta.

Se îmbracă în negru…

are barbă,

ochi luminoși,

e superb.

Avea coadă?

Da.

În față sau în spate?

În față.

Cât de mare era?

Descrie-mi-o.

Verde și țepoasă.

Îți oferă plăcere în față și durere din spate.

A încercat să te penetreze?

Lucifer mi-a scos brâul și…

Și?

Și…

Nu pot descrie.

Spune-o în bască.

Chiar nu pot.

E…

E prea mult. Nu pot.

Sunt…

istovită.

Nu pot gândi!

Putem continua mâine?

Știi „Extazul” de Sfânta Tereza de Ávila?

Desigur, dle judecător.

„Văzui un înger

întrupat.

Avea o suliță de aur

și la vârf,

o flacără.

Mi-a împlântat-o în inimă

și mi-a pătruns măruntaiele.

Când a scos-o, parcă le-ar fi luat cu el

și era atât de moale…

M-am simțit copleșită de iubirea Domnului,

de marea Sa iubire.

Durerea era așa de mare…

durerea era așa…

cumplită,

încât mi-a smuls suspine.

Nu era…

o durere trupească, una sufletească.

Deși corpul o resimțea întru totul.”

- Da. - Desigur.

Da, așa e…

Așa a fost, dar a fost…

A fost…

Mult mai mult…

A fost mult mai mult, ca și cum…

A fost așa…

- Ce faci? - Iertare!

Dar ușuratica încerca să vă farmece cu ochii ei.

Dă-l jos! Afară!

Continuă.

Și…

am zburat.

Am zburat ca pescărușii.

Vă simțiți bine, dle judecător?

Da, sigur.

O pun să-și semneze mărturisirea?

S-a lăsat noaptea.

Da.

N-am terminat.

Trebuie să semnezi, fată.

Semnează, Ana.

Nu le vor elibera pe fete?

Ai făcut ce trebuie.

Semnează.

Asta e tot?

S-a terminat?

O să mă omorâți?

Semnează!

- Ce s-a întâmplat? - Nu-ți face griji.

E bine.

Cred tot ce spun.

Credeți că vrăjitoarele mint mereu?

Și când respiră, nu știai?

Femeia a mărturisit că e vrăjitoare.

Dacă vrăjitoarele mint mereu,

nu e vrăjitoare.

Salazar, nu te-ai săturat să inventezi silogisme?

Vreau să spun că…

am ascultat confesiuni unice și minunate,

dar sunt doar cuvinte,

ale vrăjitoarelor.

Până nu vedem sabatul cu ochii noștri,

nu vom ști niciodată dacă e real…

sau doar un vis.

Zi-mi ce se petrece! Au de gând să îmi dea foc?

Mie nu mi se zice nimic.

Ce-o să-mi facă?

Nu vei păți nimic.

De unde știi?

Fiindcă ești puternică.

Ce vrea să deseneze?

Ce ai tu

și nu mai am eu.

Ce nu mai ai tu? Doar nu virginitatea.

Ce am pierdut eu?

Eram ca tine odată.

Tânără,

sfidătoare,

și sălbatică.

Am plătit un preț mare.

Apoi am învățat.

Năframa asta acoperă perfect părul, așa cum au ordonat.

Dar…

știu cu toții că arată ca un penis mare.

Dar nimeni nu îndrăznește s-o spună.

Bărbații se tem

de femei neînfricate.

De ce nu mă ajuți în loc să-mi spui povești?

Asta fac, fată.

Dar de ce să-mi răcesc gura

dacă nu mă asculți?

Du-te la treabă, doamnă.

Îi veți arăta desenele astea Maiestății Sale?

Voi face o gravură cu etapele sabatului.

Oamenii trebuie să vadă să creadă.

Prima gravură reprezintă

vrăjitoarea care o unge

pe tânăra inițiată.

Dezvăluie…

principala armă a lui Lucifer.

Care crezi că e?

Minciuna.

Nu.

Frumusețea.

Dacă ar vrea să te ispitească în păcat,

cum ar face-o?

Ar lua-o pe doamna asta?

Nu.

Lucifer are alte mijloace.

Lucifer nu-și alege servitorii la întâmplare.

Știe foarte bine că doar femeile cu trup perfect, delicat,

proaspăt ieșite din copilărie,

ne pot fermeca până ajungem animale,

câini devotați plăcerii.

Îmbrac-o. Vreau să văd cum face farmece.

Vreau să văd cum îți farmeci prietenele.

De ce sărbătorim un sabat fals și nu cel adevărat?

Ai sărbători sabatul pentru noi?

Desigur…

domnule.

Dle judecător…

Dar o pot face doar când simt chemarea lui Lucifer,

în nopțile cu lună plină.

Domnule…

Dle judecător…

Magie curată!

Ia uitați ce am eu!

Ascultați cu atenție!

Prostul ăla vrea să vadă cum vă farmec.

O să ne cheme în noaptea cu lună plină.

Și noi ce facem?

Lucifer!

Lucifer!

Lucifer!

Lucifer!

Sabat.

Lucifer.

Foarte bine. Tobă, vioară, vin…

ciolan.

- I-ai spus? - Nu.

Când ai de gând?

Nu pot să-i spun.

Nici nu-i poți ascunde.

E bun craniul?

E de vacă.

Regret, dle judecător.

N-am găsit craniu de țap nicăieri.

Mai căutați!

Măgarul e afară. O să-l îmbrăcăm într-o robă.

Ciuperci negre…

Dle judecător…

Două dintre gărzile dv. au fugit.

Aseară?

I-am văzut. Dar de ce au fugit?

Mamele și bunicile prizonierilor au răspândit un zvon

despre răzbunare.

Răzbunarea cui?

A marinarilor.

Acum trei ani, pentru o mică gâlceavă,

gărzile lordului de Urtubi au fost înjunghiate.

Vrei să spui că se tem de niște amărâți de pescari?

E datoria mea să vă avertizez.

Dacă mai amânați verdictul, veți fi expuși pericolului.

Marinarii se întorc

după următoarea lună plină.

- Următoarea lună plină? - Da, odată cu mareea.

Vrăjitoarea câștigă timp.

Anunță execuția.

Da, dle judecător.

În această glorioasă zi, de joi, 6 noiembrie, anul 1609,

se încheie un proces fără de seamăn.

Vă scrie istoria și va slăbi mâna diavolului.

Datorită mărturiilor fără precedent ale Anei Ibarguren, o vrăjitoare pocăită,

am reconstituit pentru prima dată

cronologia completă și detaliată

a unei infracțiuni atroce…

una comisă împotriva divinității, sabatul vrăjitoarelor.

Ceremonia de execuție va avea loc mâine, în zori.

Acuzatele Ana Ibarguren, María Ibarguren, Oneka Arbizu,

Olaia Isasi, Maider Aguirre și Katalina de Ugalde,

care se fac vinovate de participarea la sabat,

vor fi arse pe rug.

Cenușa lor va fi aruncată în vânt,

iar proprietatea lor va fi confiscată de monarhie.

Ana, l-am văzut.

- Pe cine? - Pe Lucifer.

- Când? - Aseară.

- Unde? - Aici.

A venit să-ți lumineze visele.

Arăta exact cum l-ai descris.

Cu barbă și ochi luminoși?

Da.

L-am fermecat.

Nu-i lasă să ne omoare.

Va aștepta până la luna plină. Va veni.

Jur!

E mai puternic decât noi. Te-a făcut de râs.

Vorbesc serios.

Trebuie să fie martor la sabat.

Trebuie să mă vadă dansând pentru el.

Am văzut-o în ochii lui.

Ana are dreptate.

Lucifer ne va ajuta.

La perete!

Ce faci?

La perete!

Cheamă-l pe judecător.

Sunt ca niște animale.

Domnule judecător…

nu vi se pare ridicol?

Poate că e.

Vrea să vadă sabatul.

Ominum…

papalum

Lucifer.

M-au transformat în porc.

Ce mai ai de spus acum?

Dacă sabatul e un vis, atunci visăm același lucru?

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură

Doar fierbințeala săruturilor

Nu vrem altă căldură

Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Din Terranova până aici Din codru până la stânci

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Din Terranova până aici

Din codru până la stânci

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură

Din Terranova până aici

Nu vrem altă căldură Doar fierbințeala săruturilor tale

Nu vrem altă căldură

Lucifer.

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Nu vrem altă căldură

Nu vrem…

Doar fierbințeala

Săruturilor tale

Nu vrem…

Doar fierbințeala...

Nu vrem altă căldură…

Lucifer!

Lucifer!

Lucifer!

Domnule judecător.

Luați prizonierele!

Nu ai autoritate să impui ordine!

În numele lui Dumnezeu!

În numele Maiestății,

cer supunere!

Dați-mi drumul!

Jos de pe mine! Ce faci?

Lasă-mă în pace!

Priviți-i în ochi.

În ultima lună plină a toamnei

Mareea

Și zborul pescărușilor

În ultima lună plină a toamnei

Mareea

Și zborul pescărușilor

Să sărim!

Vom zbura, nu-i așa, Ana?

Da.

Zboară.