Original subtitles

Neaţa.

Nu eşti cam sumar îmbrăcată?

Poftim.

- E mai bine? - Perfect.

Unul din beneficiile de la locui în New York e exhibiţionismul ocazional.

- Vecinii nu se plâng? - Nu încă, dar vânzarea binoclurilor

a crescut de când ai început să vii aici.

Da? Poate după ce mâncăm, putem trage câteva jaluzele.

Bine.

Mozzie?

În ultimul timp bate la uşă în pentametru iambic.

Sau deloc.

- Mă bucur că sunt îmbrăcată. - Da.

- Da? - Uşa închisă?

- Infracţiunile sunt mari în oraş. - Aşa am auzit şi eu.

O să-ţi placă asta.

E un escroc prin New York care...

- Ai pregătit micul dejun. - N-am voie?

Mic dejun pentru doi. Presupunând că a doua farfurie nu e pentru mine.

Genial. Vrei să mă mai impresionezi cu vreo aptitudine de detectiv?

- Bine. - De ce am întrebat?

Două imprimări proaspete ale capului pe perne.

O găleată cu şampanie la gheaţă lângă pat.

Dragostea e în aer.

Aia e... da.

Şi detectivul acesta s-a hotărât să nu mai detecteze.

Hai să vedem. Probleme în departament?

Acelea sunt ale mele. Îmi pare aşa...

Neal mă învaţă să le desfac. E versiunea noastră de sudoku după amiaza.

- Neaţa, Sara. - Bună dimineaţa.

Şi înainte să întrebi, n-am niciun sertar sau vreo periuţă aici.

- Am întrebat eu? - Suntem în acel stadiu ciudat, nedefinit

în care da, am ieşit de câteva ori, dar, serios, ce înseamnă asta?

- Ce înseamnă totul? - Înseamnă că luăm totul pas cu pas.

- Asta am spus. - Mai mult sau mai puţin.

Mai degrabă mai mult.

Ne aşteaptă noul nostru caz.

Distracţie plăcută.

Nu, nu, nu! Nu trebuie să...

- Ba da... Pa. - Pa.

Pa, Sara!

Grăbeşte-te! Nu le poţi lua pe ambele.

Tipul e un falsificator priceput, sparge seifuri,

are multe panaşuri, şi are doar 20 de ani.

Cred că ne uităm la viitorul Neal Caffrey.

- E hacker. Eu nu fac asta. - Ai dreptate.

Un Neal Caffrey al noului mileniu atunci.

Când aveam 20 de ani, nu m-am lăsat prins.

I-am dat de urmă la apartamentul acesta.

- E acolo? - Sunt mişcări înăuntru.

Da, văd.

Spune-mi, te rog, că pot sparge uşa.

Dacă ai întrebat aşa frumos...

FBI! Mâinile în...

Drăguţ.

- Vrei să-i pun cătuşele? - Da, ar trebui să-l interogăm.

- De ce zâmbeşti? - E deştept.

Aruncă o umbră asupra uşii şi nu se mişcă într-un singur loc.

- Şi-a dat seama că-l urmărim si a plecat. - Aşa se pare.

N-aveau aspiratoare robot pe vremuri?

- Nu, n-aveau. - Uitaţi-vă în jur.

Trebuie să aibă o rută de scăpare pe undeva.

Îţi place.

Îmi place să le dau de urmă celor deştepţi.

Acum că eşti de partea mea, mi-e dor de provocare.

Tot ce a făcut sunt câteva falsuri uşor impresionante,

se presupune c-a spart un seif, şi a pus o vază peste un aspirator.

- Ce? - Nimic.

Şefu', trebuie să vezi asta.

Ce crezi?

O aranjare a fotografiilor complet aleatorie?

Bine... Poate că e bun.

WHITE COLLAR Sezonul 3 Episodul 6 - Scott Liber

Intră, Moz.

Am venit să-ţi fur sufletul. Sau, cel puţin, o parte din el.

Mereu mi s-a părut superstiţia asta enervant de contradictorie.

Trebuie să merg la birou.

Va lua doar un moment.

Deşi am fost dezamăgit că n-am putut

face rost de lista parţială a comorilor noastre de la Peter, există şi ceva pozitiv.

Ne dă timp să ne pregătim perfect plecarea.

Începând cu paşapoartele?

Cât de mult ţin aliasurile noastre?

Peter s-a prins de "Nick Halden" în două luni.

- "Steve" a supravieţuit un an. - Spune "Gouda."

Nu.

Gândeşte-te cum ar fi să nu fim nevoiţi să ne uităm în spate,

să nu memorăm o nouă dată a naşterii la fiecare câteva luni.

Ştiu unde baţi cu asta, Moz.

O identitate permanentă pe care FBI-ul n-o poate afla niciodată

necesită un certificat de naştere al unui nou născut mort.

- N-o fac. - Spune "brie de meaux."

Şi dacă ar fi un mod de a o face care să nu fie aşa de...

- Oribil? - Cum merge?

Îi iei locul cuiva,

deşi acel cineva n-a existat.

Ghicitori, Moz?

Neal... ai încredere în mine.

Dacă e un mod...

- Mă bag. - Excelent.

O să pregătesc totul.

Numele suspectului nostru e Scott Rivers, şi toată viaţa a fost infractor.

Până acum, am putut face legătura între 7 obiecte din poze cu infracţiuni recente.

Avem un mandat de arestare, dar tipul se deghizează mereu.

- N-o să-i dăm uşor de urmă. - Tu cum de nu te deghizai?

Zâmbetul merge la fel de bine, şi nu trebuie să-ţi faci griji pentru mustaţă.

Puştiul a dat lovitura la Hartford Mansion?

Fură obiecte foarte valoroase de la bogaţi.

Ochelari de 500.000$, un suport de aur pentru peria de toaletă...

Înţelegeţi ideea. Şi la fiecare infracţiune comisă,

lasă asta în spate.

Chiar face o donaţie?

În numele victimei, de fiecare dată la o altă organizaţie.

Robin Hoodie (glugă) fură de la cei bogaţi şi dă ceva săracilor.

- Robin Hoodie? - Îmi place.

Ba nu. Nu-i spune aşa, te rog.

- Tu i-ai zis aşa. - A fost o glumă proastă.

- Ce ne poţi spune despre el? - E un puşti.

Îi plac lucrurile strălucitoare, şi le fură.

N-a avut prea mulţi bani,

dar a fost în preajma oamenilor care aveau şi îi urăşte.

Are valori morale. Donaţiile sunt un mod de a justifica furtul.

Le spune cum ar trebui să-şi cheltuiască banii.

Şi e încrezut. Nu se opreşte dacă suntem pe urmele lui.

- O să fie mai îndrăzneţ? - Eu asta am făcut.

Eu şi Neal vom cerceta donaţiile

şi probele din apartament.

Jones, Diana, aflaţi de unde provin restul de lucruri furate.

Hai să încercăm să aflăm unde va da lovitura data viitoare.

- Bună. scumpule! - Bună!

Am văzut că ai un scor mare la "Angry Birds" azi.

- Ştie că eşti aici. - Nu te judec.

- Cineva trebuie să înfrunte porcii verzi. - Mă bucur că lucrezi de acasă.

- Ce caz ai? - Un escroc fură de la bogaţii din New York.

Un tânăr Neal? E un subiect sensibil?

- Aşa se pare. - Nu e.

Asta e.

Acesta e contul folosit de Robin Hoodie ca să facă donaţiile.

Robin Hoodie? Îmi place.

A făcut o donaţie ieri, dar nu e legată de un jaf.

Poate de ceva ce va fura curând?

Nu, trebuie să facă o donaţie ca să primească cardul.

Furtul vine după asta.

Ceea ce înseamnă că poate avea loc oricând.

Donaţiile lui sigur sunt pline de umor.

A furat o sticlă de scotch de 500.000$, apoi a donat-o clinicii Betty Ford.

Asta e pentru o organizaţie de donare de organelor.

Poate fură o orgă rară a unei biserici.

E un joc de cuvinte.

Donaţia de organe, la ce te face să te gândeşti?

Permis de conducere. Donator de organe.

O să fure DMV?

Nu e o legătură între obiectele furate.

Fură orice de la un celular acoperit cu diamante la...

Dar o motocicletă? Spitalele le numesc "donaciclete."

- Merită încercat. - Hai să aflăm cine deţine

cea mai scumpă motocicletă din New York.

Încui-o.

Dle Stewart, suspectăm că veţi fi ţinta unui furt.

- Asta e nasol. - Vorbim serios.

Aţi cumpărat recent o motocicletă de ultimă oră?

- Nu. - N-aţi cumpărat?

Am cumpărat un luptător confederat, da?

Să-i spui motocicletă e ca şi cum i-ai zice Reginei Angliei

o bătrână bogată cu un accent ciudat.

- Dar e tot o motocicletă. - Omule, e mai mult de atât.

Ai ţinut vreodată 100.000$ între picioare?

- Da, de fapt, da. - N-o face.

Am vrea să instalăm un centru de comandă aici ca să prindem hoţul.

Nu se va întâmpla. Petrecerea mea confederată e în patru ore.

Pentru confederata asta.

Chiar îţi place să spui "confederat," nu?

- Confederat. - Cine mai ştie de petrecere?

- Toţi. - E o ocazie perfectă de jaf.

Securitatea mea e cea mai tare. Nimeni nu fură nimic de aici.

- Punem pariu? - Da.

Pun pariu că pot fura ceva de la tine în valoare de...

10 mii în următoarele două minute.

- Dacă o fac, ne laşi să venim la petrecere. - Sigur, de ce nu?

E o glumă? Timpul se scurge. Mai ai doar...

Un minut. Ştiu.

Cât ai zice că valorează?

- 10 mii? - Pe puţin.

- Înţeleg. - N-am zis că ţi-l dau înapoi.

Dă-i-l înapoi.

Bine. Vă puteţi instala aici.

Am FBI-ul la cheremul meu? Tuturor o să le placă asta.

Nu, ideea unei operaţiuni sub acoperire e să nu spui oamenilor.

- Nimeni nu poate şti că suntem aici. - În costumul acela?

Sigur.

O să stau în camioneta de supraveghere de data asta.

- Pot veni cu tine? - Nu.

- Te rog? - Nu.

Agenţii sub acoperire sunt pe poziţii.

Agentul Davies e la intrarea din sud.

- Agentul Westley e... - Îi aduce lui Chad o bere.

- Ce faci? - Chad mi-a zis să-i aduc ceva de băut.

- Sunt sub acoperire ca amic al său. - Ţi-a zis să iei două?

Nu. A zis că trebuie să vă relaxaţi.

Haide.

Bună.

Chad spune că eşti agent FBI.

- Îl sperie armele. - Da.

E timpul să bag frica în el.

Da.

Nu sunt sigur cât va dura acoperirea noastră, Peter.

Vreau să identifici tânărul hoţ cât de repede posibil.

Fii cu ochii în patru. Cine ştie cum va fi deghizat de data asta.

O să mă uit după mustaţa de infractor.

Dacă-l urmăreşti pe Robin Hoodie, înseamnă că eşti şeriful din Nottingham?

Nu sunt şeriful din Nottingham.

Sau sunt?

- Chad spune că-ţi plac body shoturile. - Da.

- Concentrează-te, Caffrey. - Dar nu în seara asta.

Sunt şofer. Scuze.

Văd un potenţial Scott.

De ce crezi că e el?

Are un costum cu glugă.

Nici nu ştiu ce e asta.

Confirmă că el e, apoi Jones îl va aresta.

Eşti băgat până peste cap, şi nici n-ai idee, nu?

Ai zis ceva?

- Nu, doar îi admiram motorul. - Pare scump.

- 120 de mii. - La naiba.

Ne-am întâlnit? Te-am mai văzut undeva.

Fiţi pe poziţie în caz că va fi descoperit Caffrey.

- Fiţi gata să interveniţi. - Poate la ultima petrecere a lui Chad?

- N-am fost acolo. - Omule, ai pierdut multe. Au avut sirene.

Serios, fete cu cozi şi nimic altceva.

Şi pentru petrecerea asta are doar o motocicletă?

- Sărmanul. - Haide, omule.

Are cadru de fibră de carbon şi titaniu, motor 1966 CC.

Atinge viteza de 260 km/h...

- Şi nu e mai deloc legală. - E o operă de artă pe două roţi.

Bună. Eu sunt Shannon.

Mă scuzaţi.

- El e. - Eşti sigur?

O fată frumoasă s-a prezentat, iar el nu i-a spus numele.

E ceva suspicios legat de ea.

Faptul că părea mai interesată de el decât de tine?

Nu asta.

Nu chiar asta.

Tocmai i-a pus ceva în băutură.

Scuză-mă!

Scuze.

- Jones! - Dumnezeule!

FBI! Toată lumea jos!

Blocaţi ieşirile. Nu pleacă nimeni.

O donaţie a fost făcută în numele dvs la Grupul Donatorilor de Organe

Trebuie să ne spui totul.

În final, vom afla cine te-a plătit.

Dar dacă ne ajuţi acum, cădem la înţelegere.

Ce ştim despre ea?

A fost suspectă în cazul unor jafuri.

Dar tentativa de ucidere e ceva nou.

Să-nţeleg că nu punea îndulcitor în băutura lui Scott.

- Cianură de potasiu. - Ar fi murit în câteva minute.

N-am cumpărat inelul.

E puţin prea gotic pentru gustul meu, dar nu refuz niciodată bijuteriile.

Lasă-mă să ghicesc. Nu ştiai că e otravă înăuntru.

- Ce legătură are cu el? - Poate asta are ceva de-a face.

Am găsit-o în poşeta ei.

Unul din oamenii jefuiţi de Scott avea o cameră de securitate.

- N-a văzut-o. - De asta nu-mi plac deghizările.

- Prea uşor să stai liniştit? - Aşa se explică cum l-a găsit fata.

Cred că s-au ocupat ei înşişi de asta.

Da.

O să trecem poza prin baza de date, să vedem ce a furat purtând peruca aia.

Ce crezi despre el?

E un puşti care-şi trăieşte viaţa din plin.

E impulsiv, arogant, şi nu ştie că e depăşit de situaţie.

Bine. Îmi seamănă.

Crezi că-l putem aduce înapoi pe calea cea dreaptă?

E greu de făcut.

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi prins mai devreme.

N-ar fi contat, Peter.

Escrocheria e o pornire.

O dependenţă.

Şi trebuie să te loveşti de pragul de sus înainte să te poţi schimba.

- Tu când ai făcut-o? - N-am spus asta.

Frumoasă bustieră. Pentru tine sau pentru Christie?

E unul din cele trei obiecte furate de Robin Hoodie când purta acea perucă.

- O să-l numim tot aşa? - Sigur. Nu e "James Bonds."

Nu, nu e.

Şi diamantele astea sunt de la un jaf unde a fost suspectă criminala noastră.

Scott credea c-a furat o bijuterie scumpă.

În schimb, a furat probele unei infracţiuni.

Îl ucidea pe Scott şi scăpau de orice probe duceau la ei.

Biroul din fotografia asta are o privelişte a oraşului de la etajul superior.

Hai să vedem dacă putem afla înălţimea şi unghiurile, ca să vedem unde e.

- Am făcut asta. - Ia uită-te.

Biroul îi aparţine lui Thomas Carlisle.

- Era suspectat c-a fost creierul jafului. - Ce coincidenţă incredibilă.

Am auzit de dl Carlisle. A prezentat interes în mai multe cazuri.

Hai să vorbim cu el. Neal, vezi dacă găseşti vreo pistă legat de Scott.

O să-ţi placă asta. Strada vuieşte.

Te caută cineva.

Nu dă nume. E un puşti.

Se aude că le are cu vorbele, ca să zic aşa.

- Ţi-a plăcut ultima propoziţie? - Da.

Încearcă să mă găsească.

- Îţi face treaba mai uşoară. - Nu vreau să iei legătura cu el.

O s-o fac. Dar, mai întâi, avem o mică criză de identitate.

- El e asociatul meu... - Vei renaşte.

Numele nu sunt necesare.

Mozzie spune că poţi crea identităţi permanente fără certificate de naştere.

- Fermă de identităţi. - Am auzit, dar doar ca teorie.

Cum ai reuşit?

Cu ani în urmă, am început să completez un număr de certificate de naştere.

Pe atunci, era mult mai uşor. Lumea era mai încrezătoare.

- Trăim vremuri cinice, Alec. - Da, e adevărat.

Am tratat identităţile astea de parcă ar fi adevărate.

Când au crescut, le-am făcut conturi bancare,

permise de bibliotecă, declaraţie de venituri.

- Ai creat urme. - Am creat vieţi,

iar în una vei intra ca şi cum ai fi trăit-o dintotdeauna.

Tu vei fi Victor.

- Nu ştiu dacă sunt un Victor. Eu... - Ba eşti.

Cu o voinţă puternică, încăpăţânat pe măsură ce creşteai.

- Şi e de vârsta ta. - Victor Moreau.

- Ai plănuit asta? - Nu. Destinul?

La revedere, Victor.

Acum tu.

Tu eşti acum Bob.

Nu te-am plăcut niciodată.

Eu te plac, Bob.

O sculptură japoneză, o harpă italienească,

şi dubloni spanioli înrămaţi.

Nu se putea hotărî la ceva anume, nu?

Ideea e că totul e foarte scump.

Indiferent de cum arată.

Agenţilor!

Sper că nu e vorba de furtul diamantului de acum un an,

pentru că m-aţi bruscat destul, şi n-aţi aflat nimic.

Nu e. E o vizită prietenească.

Grozav. Hai să bem ceva.

Ce preferaţi...

Agenţi FBI Burke şi Berrigan.

- Şi nu, mersi. - 7x3000 Reinforced Titanium.

E o frumuseţe... Şi nou nouţ.

Este. E cel mai scump model al lor.

Ai un motiv pentru care ai nevoie de un seif?

Pentru cineva cu poziţia mea, oamenii încearcă mereu să fure de la mine.

- Încercările sunt raportate? - Ştii la ce mă refer.

- Ştiu? - Da.

În loc să muncească să ajungă sus, încearcă s-o ia pe scurtătură.

- Vor să ia ce nu le aparţine. - A furat cineva de la tine recent?

- Dacă au făcut-o, vor regreta. - Cum aşa?

Pentru că-i arestaţi voi, desigur.

Desigur. De asta suntem aici.

Recunoşti puştiul?

Nu. Ce a făcut?

A luat-o pe scurtătură. A luat lucruri ce nu-i aparţineau.

Jefuieşte oameni bogaţi din zonă care colecţionează...

- Lucruri extravagante. - Tu te potriveşti profilului.

Unul din oamenii tăi a sunat. Ştiu unde e.

Trebuie să plec. Mai aveţi nevoie de ceva?

Sună-mă dacă-l vezi sau auzi ceva, da?

Desigur.

- Simpatic tip. - E un dulce.

Genul de om care ar fi destul de prost să pună diamante furate pe o bustieră.

Chiar era Neal Caffrey la petrecere?

- În carne şi oase. - Ştiam că-l recunosc.

Lucrezi pentru el?

Lucrez cu el. Ca un fel de mentor.

A învăţat totul de la mine.

Atunci, cum de n-am auzit de tine?

Exact.

Omul în persoană.

Eşti urmărit. Uită-te la sud vest.

Celălalt sud vest, Moz.

În apărarea mea, am mereu o busolă cu mine.

E Carlisle. Trebuie să tragi de timp.

- Ai făcut o Scrooge McDuck? - Ce e asta?

- Pasul unu. Sparge un bancomat. - Cum o să treci de criptare?

Mă folosesc de un defect de securitate care-mi dă accesul unui administrator.

- Frumos. - Apoi îl pun să ruleze în buclă şi voila.

- Care e pasul doi? - Acum fugi.

- Bancomatul acela aruncă cu bani! - Fiţi atenţi!

Sunt bani peste tot!

Uşor.

E New York. Odată că eşti la distanţă, e mai bine să te integrezi în mulţime.

Scuze. Nu gândesc limpede când oamenii încearcă să mă ucidă.

Nu spune niciodată că-ţi pare rău, asta dacă nu faci o escrocherie.

În fine. FBI-ul e aici?

Nu. Dar ar trebui să te predai.

Tu eşti Neal Caffrey.

Îmi spui că nu mai e nicio cale?

Intră aici.

Ai adus un fugar urmărit de poliţie acasă.

- N-ar fi prima dată. - Nu mă ajuţi.

- Şi Peter nu ştie că el e aici. - Ea ce face aici?

- Voiam să-l surprind pe Neal cu cina. - Surpriză.

Peter nu ştie că e aici încă. Încă mă gândesc ce să fac cu el.

E unul de-al nostru, Neal.

Trebuie să-l ajutăm. E parte a codului.

Şi apoi, îmi place de el.

Mi-aduce aminte de un tânăr...

- N-o spune. - De mine.

- Ce crezi? - De ce o întrebi pe ea?

- Cred c-ar trebui să-l ajuţi. - Minunată femeie.

Cred c-ar trebui să-l ajuţi să scape de probleme şi să-l convingi să se predea.

Asta e absurd.

Dă-i şansa să-şi trăiască viaţa, să-şi pună amprenta asupra lumii.

Asta e ocazia ta de a-i arăta că mai e o altă cale.

- Nu sunt chiar un model de urmat. - Probabil eşti cel mai apropiat lucru.

Am nevoie de ajutorul tău.

N-am furat de la nimeni care nu merită.

N-am rănit pe nimeni.

M-am gândit că, din toţi oamenii, tu ai înţelege asta.

Hai să ne concentrăm pe prima parte.

Trebuie să ne dăm seama cum să te scăpăm de Carlisle.

Ia loc, puştiule.

- Tu şi Neal vă daţi întâlniri. - E complicat.

În timp ce Scott se dă la prietena ta, uită-te la Bob.

E o lucrare uimitoare.

N-o să ne găsească nimeni, Neal.

Putem pleca spre paradis imediat ce punem mâna pe listă.

Asta dacă nu suntem arestaţi că adăpostim un fugar.

Sau Scott ne pune asta în cârcă ca să-şi poată continua furturile.

Nu va face asta.

- Simt binele din el. - Zău, Qui-Gon Jinn?

Bine haotic, oricum.

Neal, el e noi.

E Peter.

- Bună, Peter. - Se aude pe unde ar putea fi Scott?

Nu, nu se ştie unde a dispărut.

Trebuie să-l prindem curând.

Îl prindem pe Scott, şi poate-l prindem şi pe Carlisle.

- O să fiu atent. - Lucrezi la ceva mai important acum?

Nu. Îmi pare rău, Peter. Sunt puţin distras acum.

- Sunt cu Sara. - Acasă?

- Da. - Neal.

- Da? - Îmi plăceţi împreună.

- Are o influenţă bună asupra ta. - Crezi?

Da. Să n-o influenţezi prost.

O să mă străduiesc.

- Ai făcut un plan? - Lucrez la el.

Ascultă...

Eşti sigură că vrei să te implici în asta?

Orice am ajunge să facem, probabil nu va fi legal.

Bine, ce fac eu, ocazional cade în aceeaşi zonă gri.

- Asta nu va fi gri. - Am tras de mai multe legi decât recunosc.

- Asta-mi place la tine. - Da?

Dar, de obicei, dau obiectele deţinătorului de drept.

- Ce? - Asta e.

Eşti un geniu. Băieţi, am o idee.

- Arată-mi diamantele. - Noi te-am scăpat.

Spune-ne tot, puştiule.

- Mai eşti sigur de el? - Nu chiar.

E... frumos.

Pare foarte confortabil.

- I-ai spart seiful lui Carlisle să-l iei? - Da.

Poţi s-o faci din nou?

Seiful are tastatură electronică.

Cutia mea neagră face tot.

Chiar şi să ia arta din spartul seifurilor.

Artă a fost programarea acestui lucru,

pe care le-am făcut eu însumi.

Trebuie să ajungi în biroul lui Carlisle ca să pui bustiera la loc.

Apoi i-am spune anonim lui Peter că diamantele sunt în seiful lui Carlisle.

Peter vine, îl arestează pe Carlisle, care a furat diamantele iniţial.

- N-ar însemna că plantăm probe. - Le-am returna.

Ca şi cum nu le-ai fi furat deloc.

Nu sunt sigur că agentul va vedea lucrurile aşa.

Nu. N-ar trebui să-i spunem lui Peter despre asta.

Problema e că vor fi pe fază pentru toţi cei care arată ca mine.

Cât de mare e zona aia gri despre care vorbeai?

- Încă-i verifici brăţara lui Neal? - E acasă de ceva timp.

- De ce nu te duci la el? - Pentru că pune ceva la cale.

- Ceva legat de Scott? - Cred. O să-l las să văd ce iese.

- Crezi că te va duce la el. - Cred că lucrează la un plan.

Poate nu doar la unul.

Acum două săptămâni, un Degas a apărut pe piaţa neagră.

- Era pe listă? - Nu ştiu, a fost retras după două ore.

Se cunoaşte doar artistul. Dar câte Degas-uri noi sunt acolo?

A apărut în acelaşi timp în care agenta din Washington a venit.

- A fost probabil o coincidenţă. - Probabil.

O să mut asta... ca să fim siguri.

Trebuie să ajungem în biroul lui Carlisle,

să spargem seiful, şi să returnăm bustieră.

Mozzie, tu vei sta cu ochii pe Carlisle.

Voi fi cu ochii-n patru.

E weekend, aşa că singurii oameni din clădire vor fi paznicii.

Paza va fi mărită în apartamentul lui Carlisle.

Din fericire, nu şi la etajele inferioare.

Cutia cu firele telefoanelor e la etajul doi.

Şi acolo trebuie să-l aducem pe Scott.

Trebuie să fiu copilul?

Regula standard. Noul om al echipei e copilul.

Sistemul de alarmă nu va fi...

E de ultima generaţie, dar dă-mi două ore.

Pot scrie un algoritm care poate trece de capcanele de semnal.

Sistemul de alarmă nu va fi o problemă.

- Cum aşa? - Pentru că n-o vom declanşa.

Obstacolele noastre sunt un paznic şi o uşă de securitate care se deschide din interior.

În tot timpul trebuie să evităm camerele.

Ca să trecem de camera de securitate, avem nevoie de arma pneumatică a lui Mozzie.

Vă avertizez, ca una din gemenele Olsen,

deşi pare sfioasă, ştie să lovească.

Nu poţi deschide asta înăuntru.

Ştiu. E ghinion. Am tot încercat s-o închid.

- E blocată. - Afară.

- Ar trebui să mă întâlnesc cu un amic. - Nu-mi pasă, întâlneşte-te pe stradă.

Ai auzit ceva mai devreme?

Da. Tunet.

Odată ce Scott trece de uşa de securitate, e rândul Sarei.

- Serios? O Barbie? - Regula standard.

Nu există reguli standard. Aş prefera să fiu solniţa.

Având în vedere rolul tău, Barbie e mai potrivită.

Mă scuzaţi. Sunt aici pentru dl Carlisle.

- Mă tem că nu e azi. - Nu cred că-nţelegeţi.

Sunt aici pentru dl Carlisle.

Va trebui să sun la birou.

Faceţi asta.

Scott ar trebui să spargă tastatura până atunci.

Scott... fii atent. Haide. Stai cu mine.

Tu vei fi asistentul lui Carlisle.

- Biroul lui Carlisle. - Dl Carlisle e? E o femeie aici care...

Era şi timpul! O aştepta.

Trimite-o sus imediat.

Cum arată?

Scump.

Scott, tu vei rula în buclă camerele de securitate din biroul lui Carlisle,

mai ales pe cea care ţi-a scăpat prima dată.

Odată ce Sara e aici sus, te va lăsa să intri.

- Ochii în faţă şi-n centru, Romeo. - Da, doamnă.

Nu-mi spune "doamnă".

Apoi, Scott sparge iar tastatura seifului, pune bustiera înapoi şi mergem acasă.

Nu e acelaşi seif.

- Nu-l poţi sparge? - Şcoala veche nu e stilul meu.

Şi al meu nu e să sparg un seif în sutien, dar ne adaptăm.

Ai ieşit la plimbare? Admiri priveliştea?

Imaginează-ţi surprinderea mea când ţi-am verificat brăţara

şi am aflat că eşti chiar în faţa biroului lui Carlisle.

- Pot explica. - Începând cu Robin Hoodie.

- E acolo? - Cred că mai bine nu răspund.

- Mai bine pentru tine sau pentru mine? - Pentru Scott.

Am un plan, da?

Şi o parte a acelui plan depinde de ceea ce nu ştii tu.

Nu sunt şeriful din Nottingham.

- Am pierdut o discuţie? - Nu sunt tipul rău.

Dar lui Scott nu i se poate permite să alerge singur aşa.

Cineva va fi rănit din cauza lui, începând cu el.

- Trebuie să-l arestez. - Ştiu. Dă-mi o oră.

După asta, cred că-l pot face să ţi se predea.

- Crezi? - O ştiu.

Am nevoie de tine sus acum.

- Trebuie să plec. - O să aştept chiar aici.

Când te întorci, ar fi bine să fie cu tine.

Mulţumesc.

Bună.

Rămânem fără umbrele. Ce s-a întâmplat?

Carlisle a actualizat seiful.

- Vorbeşte serios? - Aşa se pare.

Am mărit sensibilitatea microfonului de la telefon de zece ori.

Ai creat un stetoscop.

Lovesc cilindrii. Nu merge.

Asta pentru că e un seif cu şase cilindrii şi are două porţi false.

- Porţi false? - Da, capcane.

Dacă te loveşti de una, trebuie s-o iei de la cap.

- Îmi dai voie? - Desigur.

Eu mă iau după atingere.

Tu te iei după sunet.

Sunteţi o pereche pe cinste.

Alo?

Aţi terminat?

Am dat de-un hop, dar vom ieşi curând.

Sau nu aşa curând.

Treceţi de hop cât de repede posibil.

Bine. Mulţumesc, Mozzie.

- Ce e? - Carlisle vine încoace.

Haide.

Mersi, Jones. Apreciez ajutorul.

Nu e nevoie să te grăbeşti.

Nu mă aştept să avem...

Probleme. Dacă mă gândesc mai bine, grăbeşte-te.

E a treia poartă.

Carlisle trebuie să aibă un monitor de securitate pe aici.

- Aia e o poartă. - Bună ureche.

- Spui că n-ai simţit? - Spun că ai o ureche bună.

E jos.

- Mai avem două porţi. - N-avem timp.

Stai. Peter e acolo. Îşi flutură insigna la Carlisle.

- Agentul trage de timp? De ce? - Pentru că e Peter.

Am câteva întrebări legate de întâlnirea noastră de ieri.

Pot aştepta?

Nu.

Desigur. Hai în birou.

- Aici e bine. - Dar whiskey-ul e sus. Insist.

Şi eu insist că aici e bine.

- Agent Burke, nu? - Da.

Dacă nu sunt arestat, răspund la întrebări în birou.

După tine.

- Stop. Bine asta e. - Ar trebui să fie ultima poartă.

Bine. Liftul urcă!

Avem timp să încercăm doar o dată.

E rândul tău, puştiule.

Despre ce voiai să discutăm?

Voiam să vorbim de furtul diamantelor.

Credeam că e vorba de un puşti care jefuieşte oameni.

Era.

Dar am început să mă gândesc ce ar putea fi

în monstruozitatea asta a ta de seif.

Cred că nu vei afla.

Ai dreptate. Pentru că nu poate fi spart, nu?

Complet.

Atunci, probabil l-ai lăsat deschis accidental.

- E imposibil. - Acelea par diamantele de care vorbeam.

Eşti arestat, dle Carlisle.

Acelea nu-s ale mele.

Vrei să spui că un hoţ ţi-a intrat în birou

să spargă un seif ce nu poate fi spart ca să-ţi dea milioane de dolari în diamante?

Mâinile sus.

Bine, bine.

N-aş face asta în locul tău.

Scuze c-am întârziat.

La naiba, asta da privelişte.

O să-ţi lipsească.

Mă duc să-mi iau ceva mai puţin răcoros.

- Da. - Du-te şi vorbeşte cu el.

- Mulţumesc. - Da.

- Ce vei face acum? - Haide.

Doar nu credeai că mă voi preda, nu?

Speram s-o faci.

Tu ai fi făcut-o când erai de vârsta mea?

Nu, n-aş fi făcut-o.

Dar nu e vorba de mine.

E vorba de Peter Burke.

E cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut.

M-a prins şi te va prinde şi pe tine.

Întrebarea e când.

- Nimeni nu e aşa bun. - El e, Scott.

Dacă te predai, îţi va oferi o înţelegere.

E cea mai bună înţelegere pe care o vei căpăta.

Ştii ce? Continuă să fugi.

Uitându-te mereu în spate,

neîncetinând suficient de mult ca să ai o viaţă cu cineva.

Pentru că ştii că, în secunda în care o faci,

atunci te va prinde.

Lasă-mă să te ajut, Scott.

Unde e Scott?

Vreo urmă de Scott?

Nimic. S-a dat la fund.

Am dat-o în bară.

Aşa e.

Dar ai ajutat la prinderea lui Carlisle.

E un câştig bun.

Chiar credeam că mă va asculta.

Dezamăgitor, nu?

Crezi că ascultă, apoi pleacă şi fac exact opusul.

Acum ar putea fi oriunde.

Chiar ar putea.

Dar nu e.

A spus că ţi se predă doar ţie.

- El te-a prins? - Crezi sau nu, da.

Mă bucur că eşti aici.

Mai ai obiectele furate?

Depinde. De ce obiecte ştii?

Cu cât cooperezi mai bine, cu atât îţi pot oferi o înţelegere mai bună.

Va trebui să faci închisoare.

- Ştiu. - Pot...

Da.

Ce te-a făcut să vii?

Pentru că furtul lucrurilor stupide de la bogaţi devenea plictisitor.

Sau pentru că ce ai spus m-a convins.

Orice te face să te simţi mai bine.

Mulţumesc de ajutor.

- Oricând. - Jones, îi pui iar cătuşele?

Drăguţ.

Hai să încercăm din nou.

Dă-i timp.

Oamenii nu se schimbă peste noapte.

Crede-mă, ştiu.

Lucrez chiar cu dovada acestui lucru.

Dar se schimbă.

Nu eşti şeriful din Nottingham.

Ştiu. Mă gândesc mai degrabă la Richard Inimă de Leu.

- Merge asta. - Bine.

Victor Moreau.

Vic.

Vic Moreau.

Moreau. Victor Moreau.

Mă bucur să te cunosc.

O secundă.

- Surprins? - Plăcut.

Se pare că te-am prins în mijlocul a ceva.

Tocmai voiam să fac un duş.

E o afirmaţie sau o invitaţie?

Da, da.

- Ne vedem imediat. - Bine.

Traducerea şi adaptarea: Relic Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro

Sincronizarea 720p WEB-DL: PoLL11 @ www.titrări.ro