Original subtitles

Am fost dat la școală cu scopul mărturisit de tatăl meu

doar ca să învăț să mă iscălesc.

În primii doi ani, abia am trecut clasa.

Nu aveam manuale și nici măcar un maculator.

La școală mă duceam numai când puteam merge desculț.

Când am ajuns la sfârșitul ciclului primar,

învățătorul ne examina să vadă cine merge mai departe

și cine rămâne cu patru clase.

Așteptam înfrigurat să îmi vină rândul.

Nu știam nimic.

Examinarea a trecut fără să fiu ascultat, pomenindu-mă însă printre premianți.

În sat se răspândi ideea că aș ști atâta carte

că trebuie neapărat să urmez liceul sau școala de învățători.

Începui să cred și eu acest lucru.

- Bună ziua, nea Mărine! - Bună, mă, Niculae!

Veniși?

Vasile! Pe unde Dumnezeule le bagi, mă? Că astea nu mai dă lapte neam.

Roagă-te și mata să plouă!

- Mă rog eu, dar ajunge? - Domnul știe!

Stancule! Dormire-ai somnu'!

Treci, mă, și mulge vaca!

- Pe unde umbli, mă? - Treaba mea!

Niculae?

Hai, mamă, să mănânci ceva, că cine știe de când umbli nemâncat.

Să-l fi pus la vreo treabă, ieșea gălăgie mare.

Să umbli 30 de km după o carte... Păi ce? E aurită?

Mi-a spus alu' Troscot că-l văzu dracu' tocmai la Popești Palanca.

Se duce să scape de gura ta.

- Dacă eram în locul lui... - Ce făceai?

Nu te țineam de tată.

Așa, mult mă ține.

Păi la ce să te țină? Că nu-l lași să termine școala?

- Nu-l las eu? - Păi nu-l lași.

Ca să le dai pogoanele ălora. Credeai că n-auzim.

Cosmine! Iar ai băut, mă?

Beut puțin țuica.

- De-aia te ții de uluci, mă? - Taci din gura ta.

- Sărumâna! - Să trăiești!

Nea Ilie!

Bună seara, nea Ilie! Bună seara, țață Catrina!

Să trăiești, Isosică!

Mi-era că te-ai culcat, nea Ilie.

Nici prea mult somn nu-i bun. Ori tu ești de altă părere?

Ba eu aș fi dormit, nea Ilie, dar acuma suntem așteptați.

Ciulca ce face?

Zicea că să mergem cu lâna la dărăcit, la Miroși.

O să mergeți, să vină căruța,

că e în rechiziție la calea ferată, și-o să mergeți.

Aha.

- Auzii că te băgași la plugari. - Păi, zice că dă pământ.

- Păi, dă? - Așa zice.

L-am adus. Hai, nea Ilie!

Bine ai venit, Moromete. Hai, ia loc, te rog!

Hai să trăiești.

- Bei un pahar, nu? - De ce mă întrebi?

- Isosică, dă mai încet la ăla. - S-a dat lege că nu mai avem voie?

Așa! Hai noroc!

- Hai noroc! - Noroc!

Hai noroc! Hai noroc, nea Ilie!

Cum e mă, Nae, să fii primar?

- Chestia e cât mai e. - Aoleu!

Păi, ce făcuși? Act de nesupunere, sau ce?

Păi ce mă, mai e ceva de înțeles în ziua de azi?

Auzi, da' apucasei să semnezi vreo hârtie, ceva?

- N-am apucat, mă. - Păi?

Că-mi luară ăia ștampila.

Păi, primar fără ștampilă e ca când n-ai fost.

- Hai noroc! - Hai noroc!

Hai noroc!

- Îmi pare bine c-ai venit. - Păi? Putui să scap de ăsta?

Păi cum?!

Eu trag de tine să te pui primar și tu mă refuzezi?

Ce zici, Moromete?

Păi, ce să zic?

Moromete, am vorbit ieri cu prefectul

și mi-a zis că trebuie să-l scoată pă Nae, că e țărănist.

- Așa-i, mă, Nae? - Asta-i chestia...

- Și-o să mă pună pe mine fără partid? - Păi trebuie, că-i fără culoare politică.

Ca să mă dea jos ca pe bietul Nae.

Nu, că-i alta situația acum.

Nu, anglo-americanii

nu recunoaște guvernul Groza și trebuie să plece.

- Păi și pleacă? - Păi trebuie să plece.

- Nu-l recunoaște nici Regele. - Păi și rușii?

Te-au ajuns blestemele, de umbli noaptea beat!

- Am fost să mă spovedesc. - Vai de capul tău!

Taci, fă, năroado!

Ia, mă, mâncați!

Citește!

- Bună ziua, nea Gheorghe. - Bună ziua, Niculae.

Cristache a lui Dumitrache îmi zise că nu te mai lasă la citit.

”Păi cum, bre, nea Gheorghe, ăsta îmi citește tot cufărul!”

Unde ești, bă?

- Ce-i mă, Gheorghe? - Ia mă, zăpăcitule!

Ia uite, bă, la el!

Fac cinste!

Ilie al meu s-a înscris la plugari,

face târla cu comuniștii lu Oauăbei și-a lu' Zdroncan.

- Nu, că e și a lu' Țugurlan. - Ești prost! Ăla e peste ei!

- Bună ziua, Catrina! - Bună ziua, nea Gheoghe.

- E de rață? - De rață.

Îi iei lu' Mantaroșie toată prăvălia, la câți pui scoseși.

Îi iau pe dracu', că ăștia nu-ți dă nimica,

dacă n-ai hârtie că ești de la partid.

Ai dracu', nici gaz nu dă!

O să ne mănânce păduchii...

Ce vruse, mă, Aristide?

Că cică să mergem cu Regele, că face el grevă în contra lu' Groza.

Bă, să știi că cam are dreptate.

Plugarii e de ochii lumii, comuniștii conduce.

Împărțiră toată moșia Maricăi...

și îl arestară tot pe arendaș, că a cerut act la mână.

Ia uite-l și p-ăsta. De unde vii, mă, Matei?

Fusei pă la loturi, că mă puse dracu' să iau sămânță de la stat,

în paștele mă-sii.

Și ieși numai neghină, în paștele mă-sii.

Asta să vă învățați minte să vă mai încredeți în stat!

Păi, dracu' știa, mă!

- Zina ce face? - Bine face.

Se chinuiește cu niște pui de curcă.

- Păi da, ăștia crește greu. - Da.

- Din zece, dacă rămâi cu unul. - Păi, moare pe capete.

Niculae, băi!

Să treci pe la loturi, să vezi ce-i cu porumbul ăla.

Bine. Trec.

Ileano? Tu vezi ceva?

Gândaci și mormoloci. Vrei?

Mănâncă-i tu!

Ho, fată!

Niculae? De când duce drumul tău aici la Cotigioaia?

De azi.

- Vezi că se obișnuiește calu' p-aci... - Ce te aia pe tine de calul meu?

Bă, ia dispari!

- Cum e apa, Ileano? - Intră și vezi.

- Intri și tu cu mine? - Ce, ești într-o ureche?

Tocmai ce-am ieșit. Încearc-o tu!

- Salut! - Ziua bună!

Dom' secretar,

mă duc și eu pană aicea la cârciumă să mănânc ceva, că m-a răzbit foamea.

Du-te, mă!

- Cu dumneata am vorbit la telefon? - Da, Oprescu, noul notar.

El e noul primar.

- Vă cunoașteți? - N-am avut ocazia.

O să aveți, o s-aveți tot timpul.

- Să trăiți, tovarășu' secretar! - Salut!

Ce faci, bă, Oauăbei? E gata sediu'?

E gata, da' să știți că nu prea avem lozinci conforme.

O să primiți lozinci. O să primiți!

- Unde mergem? - Aici. Haideți.

Haideți, mă, fraților, că veni prânzul!

Haideți, mă, fraților, mai repede!

Moromete, Cocoșilă, cică aduse Valache un vin bun.

Nu putem, că vorbirăm cu Mărioara lu' Bâzdoveică.

- Bună ziua, Mărioară! - Bună ziua, nea Ilie!

- Ce făcu tac-tu, dădu la vite? - Dădu, bre. Acuma dă la porci.

- Mă-ta? - Mama frământă aluatul pentru leturghii.

Ce făcuși, Cârcâdate? Veniși cu automobilu'?

O adăpăm și p-ormă ne plimbăm cu ea, nea Ilie.

- Ce-i faci, mă? - O adăpăm.

Păi ce, e vacă?

Fraților, nu mai ascultați la unul și la altul.

Așa am făcut eu ca prostul

și l-am ascultat pe tata, și nu m-am dus la Comitete.

Că muierea mi-a zis:

„Marine, hai la Comitete că ne dă pământ”.

Eu, nu, că ce zice tăticu'? Băi, Marine, eu mă duc.

Și s-a dus.

Da' ce vină are, bă, tac-tu, că ție ți-a fugit muierea?

O fi vrut și ea altceva, de-a fugit.

Ție-ți dă mâna, Pretoriene, să vorbești,

că-ți dădu taică-tu pogoane să le bagi și-n cur,

dar el are două pogoane.

Alții are și mai puține, Vasile, și-a muncit, și a făcut.

Care-a muncit și a făcut? Ia arată și mie unul!

- Uite, alu' Birică. - Care alu' Birică?

Alde Ion.

Păi ăla dacă n-avea noroc când îl concentrară

să rămână la manutanța armatei, cum creștea el 3 copii, mă?

Du-te și tu la București, dacă te țin curelele.

Nu sta toată ziua pe trepte la Primărie și le impui capul la oameni cu Comitetele.

Auzi, bre, nea Ilie, dar ce e alea Comitete?

Păi s-adună unii, zice ei că vrea să schimbe lumea.

Și cum s-o facă?

Asta e, că nu se știe. Zi, mă, Cocoșilă.

Păi știu eu, Moromete?

Asta e, nu se știe.

Legea Reformei agrare, făcută de Guvernul Doctor Petru Groza,

permite ca să confiște pământul nelucrat, în mod legal,

ca să fie dat ălora care n-au, ca să-l lucreze ei.

Legea Reformei agrare nu este legală, Țugurlane,

cât timp nu e semnată de Majestatea Sa, Regele Mihai.

Așa e!

- O s-o semneze. - Asta zici tu...

Nu, așa zicem noi!

Domnu' Aristide,

s-a dus vremea când voi, liberalii, luați pământurile la juma' de preț.

Țugurlane?

Dar noi ăștia care ne-am băgat la plugari, primim?

O să primiți, mă, Isosică.

Vasile, faceți domnule tabele cu pământu' nelucrat

și începeți să-l împărțiți ălora care s-au trecut pe listă,

care n-au pământ.

Duceți-vă să vă înscrieți pe listă.

- Bună ziua! - Noroc!

- Hai noroc, Țugurlane! - Bună ziua.

A venit murga și la traista ta, Țugurlane.

A venit, Cocoșilă.

Nu e ca atunci când făceați voi politică la Iocan

și vă durea în cur de ăilalți.

Nu, că pe voi nu tot în cur vă doare...

Fiecare cu târla lui, Țugurlane, de când lumea.

- Lumea voastră! - Știi tu alta?

Știu!

Am fost acolo și-am văzut-o cu ochii mei.

Uite că o văzură și alții cu ochii lor și ziseră altceva...

Păi dacă n-au înțeles nimic...

Păi bine, bă, dacă n-au înțeles ei, cum ai înțeles tu?

Las' că pune Aristide o vorbă bună...

Hai, mă, că lăsai și eu vitele neadăpate.

- Să trăiești, Mărioaro! - Să trăiești, Mărioaro!

Sărut-mâna, nea Ilie!

Duceți-vă, măi, dracilor, d-acilea!

Ia uite la ei...

Țață Zino!

Țațo Zino!

Sărut-mâna, nașule!

- Nașa e acasă? - Păi unde să fie?

Nucu' ăsta, cât a fost salcâmu', nu creștea neam.

Acuma...

ia uite la el.

Frații...

Ruși?

- Și câți frați era? - Trei.

Și ce fac ăștia, de scrie de ei?

Ei, acuma stau să-ți povestesc toată cartea.

Auzi, mă, da'... faptu' că citești...

Ți-aduce ceva?

Păi ce să-mi aducă?

Păi de ce citești?

Ca să știu.

Ce să știi?

Ce nu știu.

Și știi?

Moromete!

- Câinele! - Care câine?

Dacă-l mai prind la mine-n curte, îl omor.

Păi eu n-am câine, vecine.

Nu știu! Eu îl omor!

- Hai noroc, Moromete! - Să trăiești, Gheorghe!

Ai și tu o țigară?

- A câta coasă e? - A doua.

Ce ai făcut? Ți-ai măritat fata?

Da, bă, o măritai. Da' n-a avut noroc.

- Unde duci talanu' ăsta? - Îl duc...

Hai, mă!

Hai că...

ți-ai mâncat traiul. Vino-ncoace!

Hai, mă!

- Bună ziua! - Să trăiești!

- Bună ziua, domnu' Nae! - Hai noroc!

Oprescule, altu' mai pricopsit n-ați găsit să-l puneți primar?

Ar trebui să-ți pară bine, ți-e nepot.

Mie o să-mi pară sau n-o să-mi pară. Nu știu ție.

Hai noroc!

- Bună ziua! - Noroc, Niculae. Hai, Nae!

Hai.

- Bună ziua, nea Valache! - Hai noroc!

- Bună ziua! Ne serviți și pe noi? - Sunt pregătit.

E bine că stați de vorbă cu băiatul ăsta a lui Moromete.

Taică-su ar fi trebuit să fie susținut să vină primar.

N-a vrut.

Ce ziceți, am un vin foarte bun și niște cârnați proaspeți?

Nea Valache e omul care m-a primit cu brațele deschise când am venit aici.

Tu ce vrei, mă? Ție nu-ți dau!

- Voi, comuniștii, vreți pe veresie. - Nu-mi trebuie, mă, vinul tău!

- Hai noroc! - Noroc!

E cam destabilizat de când i-a plecat nevasta.

Bine i-a făcut!

De ce ești așa pornit pe el?

Nu i-a dat nici acum maică-mi banii pe ouă,

pe sute de ouă, zice c-a dat faliment.

Cum dracu' să dai faliment din ouă?

Poți să dai faliment din orice.

N-a dat niciun faliment, a mâncat banii cu o curvă,

una care a fost servitoare la Popa Provinceanu.

De-aia l-a lăsat și nevastă-sa. Acuma s-a apucat de politică.

- Nu-ți place politica? - Nu mă interesează.

- De ce? - Nu mă interesează.

Pe tine ce te interesează?

Să citesc.

E bun cititul.

Dar cititul e o plăcere, nu poți trăi din citit.

Am înțeles că ai întrerupt Normala.

Și eu am întrerupt-o la vremea mea.

Să știi că acum sunt și alte posibilități.

Poți să faci cursuri și în doar șase săptămâni, ai diplomă.

- Ca să faci ce? - Multe, și învățător.

Și cine plătește școlarizarea?

Păi aia e, că acum sunt fonduri de la stat

pentru tinerii care n-au cu ce să-și plătescă studiile.

Dacă vrei, mă interesez pentru tine.

E nevoie de tineri care să-i luminize pe țărani.

Nu te ascultă.

Ăștia cred că lumea începe și se termină cu ei

și cu pogoanele lor.

Niculae, noi venim cu o nouă religie.

E nevoie de tineri luminați și dornici să schimbe lucrurile.

Uite.

Citește asta!

Eu zic că asta e adevărata religie, dom' notar!

Auzi, bă,

să nu crezi că nu sunt la curent cu ce vorbiți voi acolo, la Valache.

- Ei, ce vorbim? - Știi tu!

Că faceți voi o nouă rânduială să scoateți țăranul din sărăcie.

- Și ce-ai tu împotriva la asta? - Ce-am împotrivă?

N-am nimic.

Da' crezi că dacă se putea asta, nu făceau alții, vă aștepta lumea pe voi?

Poate că ne-așteaptă.

- Cu cine, bă, cu Oauăbei? - Ce Oauăbei?

Oauăbei, că văz că d-ăștia mișună acum pe la Primărie.

Bine că înainte mișuna Aristide.

Bă, eu nu zic să fie tot Aristide. Nu zic asta.

Deschide, mă, poarta, fir-ai al dracului să fii!

Voi n-auziți, mă? Că vă omor pe toți!

Băi, Niculae,

eu nu zic să nu stai de vorbă cu ăia de-o vârstă cu tine,

nu zic asta.

Da' depinde de ce idei vrea să-ți bage ăia în cap.

Bă, tu înțelegi ce zic eu aici?

De unde știi tu ce idei vrea să-mi bage-n cap?

Uite, după cartea aia, de-o citești.

Știi tu? Ai citit-o?

Am auzit. Bă, ce vrea ăștia, Lenin ăsta...

Nu se poate. Sau se poate, da' iese rău.

Ai înțeles?

Nu te privesc ideile mele.

Asta e cel mai ușor, să-mi spui că nu mă privește.

- Și cel mai greu care e? - Să știi ce vrei.

- Nu-mi duce tu mie grija. - Păi și dacă nu vreau, ți-o duc.

N-am știut până acum.

Măi, Niculae,

acu', după război, dat fiindcă faptul că...

mulți învățători au murit pe front,

poți să vii aici suplinitor.

Și gata, nu mai ai nevoie nici de mine, nici de nimeni.

Și-așa nu mai am nevoie de nimeni!

Și din ce-o să trăiești?

O să mă duc în pustie.

Și când mă întorc, o să propăvăduiesc.

- Ce-o să faci, mă? - O să predic.

Păi, nu e lumea plină de d-ăștia?

Numai la noi sunt vreo zece, plus Liță alu' Ciucă

care se dă în vorbă cu Maica Domnului pe islaz.

Ăștia predică ignoranța din capul lor, niște habotnici.

Și tu despre ce vrei să vorbești?

Despre dreptate socială.

Despre dreptate socială... Păi asta vrea și alu' Țugurlan.

- Are dreptate Țugurlan. - Are dreptate Țugurlan...

Mă, dă-l în paștele mă-sii și p-ăsta!

- Tu l-ai împins pe drumu' ăsta. - Cum?

Dacă-l lăsai să termine școala...

Păi dacă e s-o apuce pe drumu' ăsta, ori că e aici, ori că e în altă parte,

tot aia e.

Dac-ați merge la biserică, ați ști drumu'...

De-acu', ne luăm după tine.

- Încotro, nea Ilie? - La dracu'!

- Noroc, Pretoriene! - Hai noroc!

- Hai, urcă! - Crezi că pot să urc sacu' singură?

- Ai treabă la Râca? - Găsesc eu... Hai, Lino!

Ce mai fac nepoții ăia ai mei?

Păi Paraschiv a tăiat Bucureștiu' pe din două, jumate e-al lui,

jumătate al lui Achim.

Numa Nilă, sărmanu', nu s-a ales cu nimic, îi putrezesc oasele cine știe pe unde.

Tot la ei ți-e gându'.

Zisei și eu, că mă-ntrebași.

- Noroc că ai minte de om tânăr. - Zici?

Am auzit că tu cu Catrina vă aveți ca la 20 de ani...

Așa e!

Dacă n-o gonești d-acasă sau dacă nu fugi, o să te omoare!

Eu zic că n-o să mă lase Dumnezeu să mă canonesc, când n-oi mai putea.

Da' de ce să nu te lase?

Ce, parcă lui Dumnezeu I-e milă de ăl bun și îl pedepsește pe ăl rău?

Păi cum e?

Uneori e după păcate, alteori, nu!

Uite, soru-mea, Rădița...

Ce-i cu ea?

A murit că n-ai avut răbdare să iasă din lăuzie după Achim.

Cine ți-a spus?

Ea. Mi-a povestit ea.

- Cine e, fă, omu' ăsta? - Cumnată-miu. Ce te chiorăști așa?

- Ce vru năroada aia? - Lasă că nu-i chiar așa năroadă!

Ai dreptate, nu-i așa năroadă.

Pune-l în colțul ăla!

Mamă...

de ce nu mergi și tu la biserică?

Păi n-am timp!

Nu e bine, mamă! Nu e bine.

Calea pe care ai luat-o nu e bună.

Ce cale, mamă?

În contra Domnului nostru Iisus Christos!

De unde ai scos-o și p-asta că sunt contra Domnului Iisus Christos?

Păi n-ai zis tu că te duci în pustie să vorbești în contra?

Am zis c-o să mă duc în pustie,

da' n-am zis c-o să propăvăduiesc contra Domnului Iisus Christos.

Mamă, cartea aia cu coperte roșii e Anticristu'.

E o carte, mamă.

Zice că comuniștii dărâmă bisericile, mamă. Leapădă-te de ei!

Și leapădă-te și de taică-tu!

Cum să te oprească el să termini școala, ca să dea pogoanele ălora?

M-a ținut trei clase. A vândut și pământ ca să mă țină.

Să vândă! Ești copilu' lui.

- Da' mata de ce nu vinzi? - O să vând, chit că rămân fără.

Vecină!

N-ai niște tăciuni încinși, să-i calc lu' Cornil cămașa.

Când s-o face jaru', te strig eu, Bibino.

Păi, mă duc la alu' Udubeașcă,

că pleacă ăsta la partid cu cămașa necălcată.

Niculae, hai să urcăm lucerna.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Niculae. Hai, intră, Niculae!

Păi, țață Gherghino, eu...

Ileana! Așa e obiceiu' de Rusalii, Niculae.

Du-te la masă!

Hai, stai!

Spălați-i, Maria.

Ce-i, mă, Marine?

- Îi rece. - Nu-i rece.

Rece!

- Ei, da' singură nu putea să și-l ia? - Fă ce spun.

Da' stai, că mă gâdil.

Ileano, da' mai cauți mult săpunu' ăla?!

Adormito...

- Un' te duci, Patacule? - La Miroși.

Păi și de ce mergi pe jos, bă, n-are tac-tu cai,

ori se tocește coptoavele?

Așa îmi place mie să merg pe jos.

Ei, na? Hai, mă, urcă!

Uite că mie îmi place să merg cu căruța.

Pe mă-ta de Udubeașcă, ori ești prost, ori ești tâmpit!

Hai, bă, Nicolae, urcă!

Hai, mă, urcă!

Ce, mă, te-ai supărat?

Di!

Hai, calu'!

Hai, calu'!

Di!

- Bună ziua, Maria! - Bună ziua, Niculae!

- Așa de repede le-ai citit? - Repede, zici tu?

- Ai găsit Mizerabilii, unde ți-am zis? - Îl dăduse.

Ce să-ți dau?

Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, dacă ai.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Hârtie pentru muște ai, mamă?

Hârtie nu mai am, da'-ți dau o soluție s-o pui în farfurie,

și e același lucru.

La mine nu se prinde cu ce zici matale, numa' cu hârtie se prinde, maică.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Ai adus?

- Greu cu scările astea... - Păi și crezi că o să ne primească?

Da, sigur, după ce i-am citit povestirea ta,

fratele meu a vrut neapărat să te cunoască.

- Bună! - Am venit cu Nicolae.

Eu l-am adus pe colegul meu, dl Diaconescu, care l-a cunoscut.

- Diaconescu. - Bună ziua!

- Bună ziua! Nicolae. - Îmi pare bine.

- Bună! - Bună ziua!

Maria, oferă-i un scaun lui Nicolae, te rog.

Aici...

De fapt, impropriu spus te-am cunoscut, te-am ascultat.

La ședința cenaclului când ai citit povestirea aia, „Calul”.

Nicolae, iartă-mă că te iau ca la interogatoriu:

l-ai citit pe Faulkner?

Nu.

Povestirea dumitale mi l-a evocat pe Faulkner.

- Engleza, știi? - Nu.

- Franceza? - Da.

Trebuie neapărat să-l citești.

La ședința...

La ședința de cenaclu, când ai citit dta povestirea „Calul”,

s-a întâmplat un lucru ciudat, cineva din public a întrebat:

”Dar cât costă, domnule, un cal?” I s-a spus că vreo două mii de lei.

”Păi ia dă dumneata manuscrisul și poftim două mii de lei.”

Da' cum facem să mai apără unul ca ăsta cu bani,

ca să-și termine și băiatul ăsta studiile?

Dar chiar, spune-mi, directorul Ionașcu n-a putut să te ajute cu o bursă?

Nu, n-a putut că îi stă în coastă adjunctul,

unu' Lascăr, care nu mă înghite.

A fost șeful Frățiilor de cruce, în școală, și știe că eu știu.

Auzi, Alecule, mai ții minte ce-am subliniat noi

în Porunca Vremii?

„Asociația surdo-muților din România a ținut ședință plenară

și a horarât cu majoritate de voturi excluderea membrilor evrei.”

Și acuma ia și Scânteia...

„Asociația surdo-muților din România a hotărât cu majoritate de voturi

excluderea membrilor de origine burgheză”.

Ura de rasă și ura de clasă, cam asta-i oferta politică.

- Te pasionează politica? - De niciun fel.

Bravo. Rămâi la literatură.

Mai ai și alte povestiri?

Le-am lăsăt la un coleg, cu toate lucrurile, în București.

Așa ceva nu se face...

„Domnule Ilie Moromete,

la vânzarea hotelului am găsit aceste obiecte,

care au aparținut fiului dumneavoastră, Ion, zis Nilă.”

„Haralambie Algiu, fost proprietar.”

Asta cine o fi?

Muierea lui, cine să fie? Nu vezi că-i borțoasă?

Da' când s-a luat?

Păi ce crezi, că fără binecuvântarea părintelui Alexandru

nu putea să facă copil?

Niculae, zi tu, mamă, era luați?

- Luați, neluați, trăia cu ea. - Tu o știi?

- O știu, n-am stat la el? - Nu mi-ai spus tu nimic...

Unde te duceai?

Hai, blegule.

Îndărăt!

Futu-ți adineaorea mă-tii!

Niculae, du-i tu haina! L-a găsit vrednicia pe ploaie.

Ia haina!

Spânzur-o de gard!

Să nu mă mai aștepți, Niculae. Dacă nu venea ploaia, nu ieșeam.

Nu pot să ies nicăieri seara, mai bine ziua. Trimit eu vorbă.

Vasile, du-te și dă drumul la oile alea că te spun lu' tata.

Hai, mă, lasă că știu eu când să dau drumul.

- Hai, du-te, când ți-am zis! - Mă duc!

- Ce o fi găsind Ileana la tine... - Întreab-o.

Am întrebat-o, da' a râs.

Mai ridică și tu capul din cartea aia, nu vezi că te așteaptă la fântână?

Hai, sari pe cal și du-te!

Haide, mă, pleacă odată!

Aia e apă de adăpat vitele, domnișoară. Nu ca să-ți speli dumneata picioarele.

N-am știut, am să scot alta.

- Ce vrei? - Nimic.

De la loturile voastre se vede cumpăna fântânii?

Nu m-am uitat.

Când te duci la loturi, să te uiți, și dacă se vede să-mi zici.

- De ce? - Așa, ca să mă vezi.

- E rece apa, Ileano? - Ce faci, Mărioaro?

- Uite, mă alesei cu un pepene. - Gratis?

- Da' ce? Pândaru' e prost? - Bravo, Mărioaro!

- Niculae, voi n-aveți bostănărie? - Avem. În pământuri. Treci pe acolo.

Păi am să trec, că mie îmi plac pepenii.

Bă, Nae, unde-i Aristide, că nu-l văzui de la un timp?

E pe la București.

- Înțelesei că vine p-acilea. - Și eu înțelesei la fel.

Mă, ăștia a-nebunit!

Dădură decret să dăm cote.

Al lu' Troscot își făcu socoteală cu cât trebuie să dea,

și nu mai rămâne cu nimic...

Bă, într-un an, doi, o să ne rugăm de ei să ne ia pamântul.

Păi, ăsta e planul lor! Asta cu cotele e doar un timp,

că ei are de gând să ne ia pământul și să ne bage la colhoz.

Bă, eu înțelesei de la alu' Modan că e bine la colhoz,

că e toți egali, nu ca la noi.

Adică?

- Dacă e fasole, mănâncă toți fasole. - Tu zici că asta e bine?

Bă, pentru om e bine. Uite, Valache e gras, Cocoșilă e slab,

și atunci vine statu' și spune: bă, nu se poate așa ceva.

Valache, ție îți dau atâta porție sau nu-ți dau deloc,

că cauzează la sănătate, și vine Valache la greutatea lu' Cocoșilă.

Vrei să spui că mă ține de la mâncare. Păi e bine asta?

Bă, eu zic că e bine!

Eu înțelesei că lu' Valache nu-i mai dă deloc.

Păi, așa vrea Statu'! Bă, Vasile!

Ia zi bă: e aici niște discuții, că nu e bine la colhoz.

Zi, bă, cum e? C-ai fost acolo.

Cu ce, cu colhozu'? Vedem noi cu colhozu', când o fi.

Ați dat cota?

Cum vine asta, Vasile, să-mi impui tu Stat prețu'

la care să vând eu grâu'?

Vinde acuma, că Statu' e în nevoi.

Cota de armistițiu se dădu anu' trecut. Ce facem, iar o dăm?

Anu' trecut e pe anu' trecut, anu' ăsta e pe anu' ăsta...

Și la anu', o să fie pentru la anu'.

Hai, bă, zi mai bine că jucați cum vă cântă rusu', mă.

Păi și voi jucați cum vă cântă anglo-americanii.

Bă, bine, da' nu sunt aliați?

Hai, mă, mergeți și achitați cotele și nu mai faceți agitație. Hai, mă!

Cinci sute - cota de armistițiu, 150 kile - sămânța,

plus scăzământ corpuri străine...

I-auzi! Păi și eu cu ce rămân, mă?

- Nu e treaba mea! - Ei bine, nu dau!

- Băi, Dimire... - Nu dau, mă!

Ce nu dai, Dimire?

Cotele de Armistițiu, de dracu', de lacu'...

Auzi, da tu când iei de la cineva ceva, nu dai înapoi?

- Am luat eu grâu de la ruși? - Păi n-ai luat tu, da' a luat armata.

- Să dea armata! - Armata n-are nici pentru ea.

Până una alta, noi trebuie să dăm, să ne achităm.

- Și dacă nu dau, ce-o să fie? - Păi n-o să fie bine!

Ce-o să-mi faci?

Ce-o să-mi faci? Ce-o să-mi faci, mă?

- Dimire, nu fă agitație! - Ce agitație, mă?

E grâu' meu, eu am muncit pentru el de-mi săriră ochii, nu ca tine.

Băi, Vasile, eu zic să ne dea Statu' hârtie la mână

că ne plătește la prețu' care o fi atunci, ce ne ia acu' la nevoie.

- Nu merge cu tertipuri d-astea, Moromete. - Nu merge, nu?

Bă, hai să ducem grâu' acasă! Hai!

Are dreptate Matei! Haideți, mă!

Hai, mă, acasă, mă!

Dimire, cine nu dă cotele o să fie declarat sabotor,

și intră la lege.

N-ai decât, mă. Hai acasă, mă!

- Hai cu grâu' acasă! - Hai, bă, să-ncărcăm!

Mai bine dădeam acu' cota, să nu iasă vreo dandana.

- Ce dandana, mă? E grâu' nostru. - Haideți, mă, la Primărie!

Hai, mă!

Hai, mă, Zamfire, mă! Hai!

- Hai noroc! - Hai noroc!

- Hai noroc! - Păi, ce făcu?

După rezmerița de la arie, nu știu ce i-a venit,

și striga: „Hai, bă, la Primărie, să-i dăm jos pe comuniști.”

Matei a fost de față și poate să știe mai bine.

Zi, mă!

Păi când am ajuns acolo, Nae îi cerea lui Cârcâdat ăsta

cheile de la biroul primarului... și Cârcâdat zicea:

„Intră, mă, că e deschis!”

Da' Nae că nu, că să vină să i le predea oficial.

Pe urmă nu știu ce a fost, că am plecat,

erea vitele nemâncate de toată ziua.

Avuseși noroc cu vitele, că acum îi țineai de urât lui Nae.

- Dar eu ce făcui? - Dar el ce făcu?

- Bună ziua! - Bună ziua!

Sărut mâna, nașule, țața Zina e acasă?

- Țața Zina e acasă? - Strigă mai tare, că e surdă.

Astea-s a lu' văru-tu Costică. Dar el unde-i, că nu-l văzui de mult?

- Se ascunde! - Bună ziua, Ileano!

- E, se ascunde. - Bună ziua, Niculae!

Se ascunde, vă zic eu.

Toți ăștia care a fost legionari și nu a apucat să fugă,

îi vânează ăștia, ca pe iepuri.

Ce zise, mă, veterinaru'?

A zis că e de la lucernă. I-a luat sânge.

Bă, nu știu ce avu lucerna anul ăsta,

că și vaca mea se umflă de era să crape dracu'.

Ilie! Hai, n-ați terminat odată? Că de ieri stați de vorbă.

- Hai, că nu mai am uruială la porc. - Dă-i cozonac!

Ține, mă, sacu' ca lumea!

Pe lumină nu puteai?

Tu crezi că târgu' așteaptă pân' te scoli tu?

Păi, târgurile sunt închise.

Ține, mă, sacu' ca lumea. Așteptam să-mi spui tu asta.

- Și unde o să-l vinzi? - Unde găsesc!

Încalci legea!

Și ce vrei să fac, să-l vând la prețu' care mi-l pun ăștia?

Păi, faci evaziune!

Bă, ține dracu' sacu' ca lumea!

Niculae, sari, mă, de deschide poarta!

Moromete!

Nu-i acasă!

- De unde știi tu, mă? - Nu-i văz căruța.

O fi vândut-o.

Zdroncane, ce-are de dat Moromete?

O mie kg grâu, 500 orz, 500 floarea-soarelui și 300 orzoaică.

- Cheamă-l, bre, pe Moromete. - Bună ziua!

O pornirăți devreme!

Mă și-ntrebam: mă, cine o fi așa dimineață?

- Da' domn Moromete nu concepe să iasă? - Dacă știa că e primarul, concepea.

Zi-i să iasă, că n-avem vreme de pierdut.

Îi spui, da' nu e acasă.

- Cum nu-i acasă? - E dus la oraș.

N-a vândut tot.

Când vine, zi-i să se prezinte la Primărie, să achite dările.

- Dacă nu, venim noi. - Dacă vine, îi spui.

- Cine urmează? - Dimir.

- Bună ziua, vecine! - Dările.

Vasile, pe la mine nu intrați, mă? Hai că-mi rămase pleava...

Venim.

O fi ș-ăsta plecat la oraș?

- Păi, uite-i căruța. - E acasă, am verificat.

- I-acasă Dimir? - Bună ziua.

Oauăbei, ia ia astea, mă.

- Face niște pastramă. - Păi, zi-i să iasă.

- Lasă oamenii să intre! - Hai, intrați!

Dimir zice că o să-l apere câinele de încurcătură.

Și zi așa, Dimire, faci șopron nou. Și dările?

Zino, deschide ușile și bagă oamenii în casă!

Stăm afară.

- Zdroncane, ia scoate registru ăla! - Adu țuica și niște pastramă!

- Carevasăzică... - Să gustați.

- Domnul Dimir Calimente Matei... - Acum am făcut-o.

Hai cu țuica aia!

O mie cinci sute kilograme grâu... Cotele...

Secară, orz, orzoaică.

Orzoică am dat, chiar am zis: „Să mă duc să dau orzoaică...”

Hai, e de anu' trecut.

Cum dracu' îți rămâne de la an la an? Că la mine nu trece Crăciunu'.

- Hai noroc! - Hai noroc!

- Te-ai chiaburit, Dimire! - E, acuma și asta!

Da, s-a chiaburit, face pastramă, face construcții,

da cotele nu și le-achită.

Când ți-a dat sămânță partidu', era bun. Acum nu mai e bun.

Da' de ce nu mai e bun, mă? Cine a zis că nu mai e bun?

M-ai auzit tu pe mine vorbind, mă? Sau ești nebun?

Să nu crezi că poți să mă iei tu pe mine de piept, mă...

Că n-ai muncit tu, bă, în locu' meu? În paștele mă-sii!

Vii aicea și-ți bagi nasul în toate părțile...

Nu țipa, bă, că nu mi-e frică de tine.

Te-ai chiaburit și nu achiți cotele, asta-i socoteala!

Păi vii și-ți bagi nasul peste tot!

Dimire, o să verificăm ce spune Oauăbei, până una alta, plătește cotele...

O să le plătim, Vasile, așa e el, la necaz nu mai știe ce face.

Hai, luați, că se răcește.

- Dimire, văru-tu, Costică Roșu? - Ce-i cu el?

De când n-a mai fost p-aici?

Păi...

Eu știu de când n-a mai fost?

- C-a fost demult. - Dimire, spune.

Ai grijă că altfel te bagă ăștia la tăinuitori de infractori.

- Păi da' ce-a făcut? - Ce-a făcut e treaba noastră.

Tu spune de când n-a fost. Dacă a fost, de când s-a ascuns.

Păi de unde să fi știut eu că s-a ascuns?

Acuma știi!

Noi avem informații c-a fost pe-aici, acum o săptămână.

Matei, o fi fost atunci când a venit să ia dulama.

Dimire, în cazu' ăsta trebuie să te iau la Post,

să dai declarație.

Asta ce e? Nici de-ncărcătoarele astea nu știi nimic?

- Ia uite, mă! - Nu știu, băi! Dă-te, bă, la o parte!

Stai pe loc! Stai, mă, pe loc!

Matei!

- Băi, stai, mă, pe loc, n-auzi? - Du-te, mă, ce stai?

Un' te duci, mă, așa?

Matei!

- Să trăiești, nea Gheorghe! - Bună seara, Catrino!

- Unde e prostu' ăsta? - E dus la oraș.

Îl găsi plecatu'!

Ar fi bună o țuică acuma.

Săracu' Matei!

Ia d-aici.

Săracu' Matei.

Îl găsiră?

Îl găsiră, ținea în brațe o buturugă.

- Dumnezeu să-l ierte! - Dumnezeu să-l ierte!

Păcură!

Niculae, ia, mamă, un ciur de făină și du-te și ia niște gaz.

- Catrino, ia... - Ia d-aici!

Păcură!

Păcură!

Păcură!

Stai!

Bună seara.

Intrarea la ăștia din spate e pe după casă.

- Păi, văzui o poartă. - E ca să ne ducem noi la privată.

Acolo merg și eu.

- Sărumâna, tată. - Să trăiești, Florico!

Bine c-ai venit.

Zi și dumneata ceva, că pe mine nu m-ascultă.

Bea și fumează, la doctor nu vrea să meargă.

Am eu socotelile mele.

Sărumâna, tată. Bine-ai venit.

Sărumâna.

Nu numai materialele și hainele de pe el le vinde omu' pentru sănătate, Paraschive.

Nu vând, mă, nimic. Le arăt eu la toți...

Arată-le, Paraschive, da' du-te la doctor!

- Are dreptate tata, Paraschive. - Lasă, fă, că nu mor eu.

Mă duc la munte că am bilet gratis de la Sindicat și mă fac bine.

Le-arăt eu la toți.

De femeia lu' Nilă știți ceva?

Păi, nu erau luați.

Nu erau luați? Păi ce, tu te-ai luat cu fata aia?

Într-o vreme mai trecea pe la noi, da' după un timp n-a mai venit.

Da', ce-ai cu ea?

Vreau să văd cu cine seamănă copilu'.

Păi ce, știi tu că-i al lui?

Știi tu că nu-i al lui?

Păi, îl făcu când era Nilă plecat pe front.

Îmi spune ea cu cine e făcut. Cum dau de ea?

Dăm, tată, că lucra la Filatură, pe Viilor, și dacă n-o mai lucra acolo,

găsim noi pe cineva să ne zică.

Îți pun ceva să mănânci?

Nu sunt de stat.

O țuică?

Nimic.

Luați banii ăștia! Duceți-l la doctor!

O să te-mbolnăvești de-atâta citit.

De ce nu te culci?

Păi, dumneata n-o să te îmbolnăvești?

Lasă-mă pe mine. Iar s-a dus la ăia.

Niculae, mamă, n-ai ce s-aștepți de la el!

Du-te! Și să nu te uiți în urma ta!

Du-te! O să plec și eu.

- Ce-s vorbele astea, mamă? - Lasă... Hai, culcă-te!

Ce, n-ai mâncat azi?

Coliba asta am făcut-o cu Irina. Alu' Pretorian.

Ne-a prins o ploaie de ne-am udat până la piele,

nu aveam unde să ne ascundem.

- Și primiți pe oricine? - Nici chiar așa.

Da' pe mine?

Tu tot n-ai învățat să săruți?

- Pleci, Niculae? - Da.

Asta înseamnă că n-o să ne mai vedem.

De ce?

Păi, o să vii tu de la București, să te vezi cu mine?

Poate c-o să vin.

Ce, acolo nu sunt fete?

Or fi.

- Dormiși ceva! - Dormi. Acasă nu dorm neam.

- Schimbă casa, Ilie. - Când oi pleca la Domnu'.

Păi de ce s-aștepți pân-atunci? Hai să mâncăm, că se răcește!

Bei o țuică?

- Păi nu știi, Fico? - Ce?

Că mie nu-mi place băutura, ca pisicii, untura.

Acuma glumești,

da' când erai tânăr, chiar nu-ți plăcea.

Se uita toată nunta la tine, de stăteai așa cu cana-n mână.

Până când s-a înfuriat maică-mea și ți-a zis:

„Bă, bea odată din cana aia, bărbat ești tu?”

Hai!

De-atuncea mi-a plăcut mie de tine.

Eram eu mică, când a murit soră-mea, Rădița,

că altfel ți-aș fi trimis niște argint viu,

să te însori cu mine.

Auzi, Fico...

Că muierea asta a mea, o să-mi facă și o să-mi dreagă,

nu zic nu.

Da' că eu aș fi omorât-o pe Rădița... asta de unde ai mai scos-o?

Eu nu-ți caut vină, omule. Oamenii nu prea țin la viață.

Și mor din te miri ce.

Pe cât de plină de viață a fost femeia asta,

pe atât de blegi și seci la minte i-au ieșit copiii.

- Tot la ei ți-e mintea. - Păi ce să fac?

Mi-am învrăjbit familia, din cauza lor.

Și pe ăsta mic, Niculae... l-am oprit să meargă la școală.

Dă-l la școală, Ilie, să nu porți tu păcatul.

- Unde-i mă-ta? - Devale, la Tita.

- Cu noaptea-n cap? - A zis că de tot.

Nu putea s-aștepte până vin?

Tocmai, că nu vrea să te mai vadă cât o să trăiești.

Atunci are să mai aștepte.

- Nu ți-a zis să te duci și tu cu ea? - Mi-a zis, da' eu plec la București.

Bine, până pleci la București, hai de mănâncă ceva.

Niculino! Vino, fă, de ia lemnele astea.

Tata.

- Sărumâna. - Sărumâna, tată.

- Vânduși bine? - De vândut, vândui eu bine...

- Ia la Bâtu. - Sărumâna.

Mai bine mai stăteai și veneai mai târziu.

Da' de ce mai târziu? Ce vrei tu, mă?

Ce mai vrei? Ia, afară din curte! Hai!

Cum stai tu aici în fața mea? Ieși afară din curte!

Mai încet, mamă, că ne-aud vecinii.

Las' s-auză, să știe ce e în sufletu' lui.

Că azi dacă s-ar întoarce feciorii, azi m-ai arunca pe drumuri.

Că nu-ți ajunse că fugiră cu caii și cu oile.

Pe unu' din ei, măcar, iartă-l, c-a murit.

Au mai rămas doi:

unu e cum e, altu-i bolnav, o să moară, mâine-poimâine.

- De cine mai ți-e frică? - Mai bine mureai tu.

Că cu ei n-am nimica. M-am căznit și i-am crescut.

Și i-a pedepsit Dumnezeu pentru păcatele lor.

- Da' tu? - Hai, mă, mamă și tu acuma?

Zi și tu dacă asta merită să fie numită femeie,

că e mă-ta și n-ar trebui să spun asta.

Și ziceți că fac de capu' meu. Da' ai cu cin' să vorbești?

Hai, mă, tată, mă!

Moromete!

Moromete.

Hai, achită-ți cotele!

- Ce vrei, mă? - Să-ți achiți cotele.

Ca să fac ce zici tu, te duci înapoi la poartă,

și spui de-acolo ce și cum.

Intri în casa mea dacă îți dau eu voie.

N-am nevoie de aprobarea ta

ca să intru să-ți confisc pentru neplata dărilor la Stat.

Ba ai.

Altfel te dau în judecată pentru încălcare de proprietate,

fără mandat.

Zi, bă, Moise, să afle și ăsta, că e primar.

Zdroncane, inventariați: cereale, animale, țoale, tot.

Băi, Vasile, ce crezi tu, mă?

Că poți să conduci un sat pe bază de ură și răzbunare?

Conduc după lege.

După lege. Și legea asta spune că trebuie să omori oameni nevinovați?

- Păi ce, l-am omorât eu? - Nu l-ai omorât, l-ai înecat!

- S-a înecat de frică, se știa vinovat. - Cine-a stabilit asta, Oauăbei?

- El a găsit corpu' delict. - A avut martori?

Eram toți de față.

Asta după, da' când l-a găsit, cine era de față?

Păi nu era nimeni. De unde să fi știut că o să găsească?

Păi, nu s-a dus acolo să le găsească? Bă, Vasile!

- Bă, Zdroncane, ce faci? - Ce fac?

Păi stai s-asculți la balivernele lu' Moromete?

Executarea.

Ia uite. Dl Moromete doarme pe grâu, da' cotele nu și le plătește.

Nea Ilie...

Aristița mea mi-l făcu azi-noapte pe-al zecelea. Mi-l botezi mata?

...doi saci cu floarea soarelui, un ciubăr...

S-a dus?

S-a dus.

- Ziceai că pleci. - Da.

- Ca să ce? - Ca să nu rămân aici.

Și ce-o să faci?

Văd eu.

Bine, bă, dar nu era bine să te bagi învățător?

Văd c-aduce tot felul de neisprăviți, nu ca tine, cu trei clase terminate.

Nu mă interesează.

De ce-ai mai făcut școala normală, nu ca să te faci învățător?

Mă duc să termin p-a patra.

Cu ce bani, mă?

Păi, nu-mi dai tu?

De unde, mă, Niculae? Nu vezi c-a biruit lipsa?

Fata aia lu' Costică Roșu.

Ce-i cu ea?

Tu pleci!

Crezi că o s-o vorbească lumea de bine?

Zic...

Hai că știu.

Întinde-ți rufele în partea ta. Nu mi le mai băga pe sub nas!

Le-ntind unde vreau!

De-ntins, te-ntinzi tu, că s-aude până...

Ce-i cu dumneata, moșule?

Și eu, dacă eram în locu' dumitale, tot moș ziceam. Sunt moș.

Hai că ești un moș tânăr, moșule.

- Ce treabă ai? - Cu domnul notar.

Eu sunt. Ce, n-ai mai văzut femeie notar? Hai, intră!

Nu că pentru treaba asta e mai bune femeile,

că e mai cu grijă.

Hai!

Zi, cu ce pot să te-ajut?

Asta e, că... treaba e cam încurcată.

Zi mata și vedem noi.

- Eu am 15 pogoane, da' am și 6 copii. - Bravo, să-ți trăiască!

Faci un testament și arăți fiecăruia cât pământ îi dai.

Fac, da' statu' ține cont că pământu' e al ăluia?

Dacă faci acte în regulă de proprietate, atunci ține.

Azi, da' mâine?

Păi fă dumneatale acte notariale, pe urmă înscrie-le la Primărie

că e proprietatea lor, și gata, bună ziua.

Da' până una alta, pot să lucrez eu pământu' ăla?

Asta dacă te înțelegi cu ei... Adică, faci un act, uzufruct.

Ce-i ăla?

Dacă te-nțelegi cu ei, mata poți să lucrezi pământu',

dar e proprietatea lor.

Păi, dacă așa e bine, așa să facem.

Bună ziua, Ilinco!

Să mă ierți c-am întârziat!

Nu-i nimic!

Ia! Da' crescuși, nu glumă.

Cu cine-oi fi semănând, că neamul nostru nu prea sunt înalți.

- Oi fi din alt neam. - Te pomenești.

Da' ce-a apucat-o?

Parcă tu nu știi cum o apucă pe ea.

O fi având ea ceva.

Cu preacurvia lui...

Acuma la bătrânețe...

Mă, Ilinco, i-a intrat în cap că se duce la una, Fica,

de la Râca...

Asta-i sora primei lui neveste.

De câte ori mă vedea, mă întreba: „Ce face taică-tu, Ilinco?”

Altceva nu mă întreba, de nepoți, sau de altele.

Paraschiv și Achim au venit?

Au trimis vorbă că vin mâine.

Nu le-a trecut. Da' tu le-ai trecut?

O să le trec.

De când tot zici...

O să-ți trec un pogon. Unu mi-l țiu mie.

Vrei să zici că mie nu-mi dai?

Bărbată-tu ia leafă. La ce-ți trebuie ție pământ la oraș?

Îl semăn pe lângă casă.

Cum vorbești tu cu mine. Mă-ta sunt eu, fă, sau cine sunt eu?

Că te-am făcut și te-am crescut,

și n-ai zis și tu, ia să-i aduc și eu lu' mama

un kil de untdelemn și unu de zahăr...

O să-ți aduc, mamă, și untdelemn, și zahăr și nici de pogoanele tale n-am nevoie.

Da' vino acasă că râde lumea de noi.

Facem parastas și stăpâna căsii e plecată prin vecini.

Să plece el, să se ducă la aia și viu.

Cum să plece, mamă? Parastasu' e pentru copilu' lui.

Cine a preacurvit,

Domnul nostru Iisus Christos nu-l îngăduie la pomeniri.

O fi cum zici, mamă, da' nu zice să-l alungi din casa lui. Nu zice!

Ba zice!

Să-l alungi, și încă cu pietre!

- Sărumâna, Părinte! - Doamne ajută!

- Dumnezeu să-l ierte! - Dumnezeu să-l ierte!

- Părinte, vreau să vă întreb ceva. - Da, tinere.

Omul știe el când o să moară?

Noi știm că suntem muritori, dar când o să murim,

asta numa' Dumnezeu știe, nu noi.

Când îl împărtășiți înainte să moară, ce-i spuneți?

Îl ascult, îi dau curaj.

Curaj ca să moară?

Să-l iertați, Părinte, nu-i obișnuit cu băutura.

- Ce băutură? - Da' nu e nimic de iertat.

Trăim vremuri nesigure și oamenii se-ntreabă, nu?

La București, regele e sechestrat.

Nu poate să iasă din palat că nu lucrează cu guvernu'...

Păi dacă comuniștii vrea ca regele să fie manochinu' lor.

La ce să fie manochin, c-așa vrea ei?

Nu le dau la comuniști nici trei luni.

E, ce să facă și regele? E și el tânăr!

Băi, haidați încoace!

Unde-i Niculae?

Niculae!

- Ce e? - Vino încoa.

Ați zis că din cauza mea n-ați făcut și n-ați dres,

că nu v-am trecut pogoanele.

Ați fost șase, n-am putut să mă rup în șase, că m-aș fi rupt.

Eu am vrut să stăm toți într-un loc, să muncim, să-nmulțim pogoanele.

Acum nu se mai poate!

Citiți actu' ăsta! Dacă vă convine, mergem la notar.

Ce e aia uzufruct?

Adică îl muncește unu', dar rămâne al proprietarului.

Da' eu vreau să-l vânz, ca să-mi fac casă.

- Vinde-l, Paraschive! - Și casa?

E și casa noastră, de ce i-o lași toată ei?

- Casa... - Ce, noi n-am muncit?

Casa...

Bă, ție nu ți-a spălat, nu te-a îngrijit?

Achime!

- Casa e a mea, o dau cui vreau eu. - Păi și dumneata unde o să stai?

Îmi fac o coșmelie în locu' la șopronu ăla.

Bă, de ce vreți voi să vă faceți de râsu' lumii, acu' la bătrânețe?

- Vreau eu?! - Păi, vrei.

Ea nu ți-a cerut decât să treci casa și pe numele ei, atât.

N-a zis ea să plec din casă, să se curețe casa de preacurvia mea?

A zis...

Tată, eu și Nilă nu am făcut acte. Și nici cununie, n-am mai apucat.

- Și copilu' nu-i pe numele lui. - Da, da' i-al lui.

Da.

Asta e.

Bă, d-acu' numa' cu 3 pogoane, sunt sărac.

E bine, că tu o să ai un câștig, o să iei certificat de pauperitate.

Adică o să iei bursă.

Și eu o să am un câștig, că nu mai am obligații.

Nu mai am din ce.

Bă, tu înțelegi ce zic eu aicea?

Ce?

Că de-acuma, nu mai am de unde, nu am din ce.

Parcă ai avut vreodată!

Din ce n-am avut, ai făcut tu trei clase, pui pe cocoașă și pe a patra

și cu capacitatea luată poți să-ți iei serviciu,

să dai la liceu în particular.

Bine, asta dacă nu dai în darul beției, ca frati-tu, Paraschiv.

Bă, tu-nțelegi ce bălmăjesc eu aicea?

Păi știu eu la ce te gândești tu?

Ia uite, mă, Niculae!

Să-ți achiți taxele.

Păi și alea de anu' trecut?

N-o să-ți ceară acu' toți banii.

- Mă, Turbioacă, întârziază? - Mai întârziază, nea Ilie.

E, venirăm devreme.

Bună ziua!

Ce-i cu dumneata?

V-am adus asta.

Actu-i bun, îți dă dreptul la bursă.

- Taxele? - Am plătit restanțele.

- Stai jos. - Mulțumesc.

Ai avut vreun conflict, ceva, cu dl director adjunct Lascu?

O prietenă mi-a adus certificatul de pauperitate

și am stat câteva minute în holul de la intrare.

Se opune să fii reprimit.

Că ai împlinit deja 18 ani

și că ăsta e un exemplu rău pentru elevii mai mici,

că l-ai înjurat de mamă

și că scrii române în loc să înveți.

E adevărat?

Atunci nu mă reprimiți!

Și ce o să faci în vremurile astea grele?

- Văd eu! - Vezi tu...

Ia și scrie aici: cerere de reînmatriculare.

Subsemnatul, știi tu. Hai, dă-i drumul!

Dumneata nu porți ochelari?

Du-te la un oculist, altfel rămâi orb. Ai înțeles?

Intră!

Ia te uită!

- Unde-ai dispărut? - Salut!

Salut!

Tocmai am făcut un ceai. Vrei?

Da, te rog.

Te-am căutat în cămin, în Cărămidari, la fratele tău.

A trebuit să plec acasă, la țară, că n-aveam bani de taxe.

Ia un loc!

- Vezi că frige. - Mulțumesc!

Voiam să te debutăm cu povestirea Pârlitu.

- Și mai vreți? - Sigur!

Vino la redacție să te cunoască și Miron, din geniu nu te scoate.

Chiar așa?

Mă-ntreabă mereu: unde-a dispărut geniu' ăla, domnule?

Da, chiar, ce-ai făcut în tot timpul ăsta?

Am citit, am mai scris.

La țară e multă treabă.

Și-acum?

Am obținut certificat de pauperitate, mi-a mai dat și taică-miu bani,

ca să termin.

Da' mă simt ca măgaru-ntre oi! Toți colegii mei au terminat...

Nu știu dacă o să mai stau.

- Și ce-ai să faci? - Nu știu.

Scânteia, zece lei.

„De sfântul Mihail, demonstrație în favoarea regelui.”

Scânteia, zece lei, patru pagini.

„Guvernul Groza este blocat de Rege!”

Da!

Bună seara!

- Bună seara! - Îl caut pe Paul.

În sănătatea voastră!

Hai, curaj!

A, fetelor... Vi-l prezint pe prietenul meu, Niculae,

tânăr scriitor, dar foarte promițător.

- Încântată! Louise. - Încântat!

- Jeanne, încântată! - Încântat!

- Încântat! - Încântat!

În sănătatea voastră.

Paul, e noul tău iubit?

Vera, termină cu prostiile.

Poți să mi-l împrumuți și mie?

N-asculta la nebuna asta!

Dom' Miron!

El e autorul povestirii Pârlitul, de care ziceai că are geniu.

Păi, da, domnule, are, într-adevăr. Dă-o încoace!

Pârlitul n-am reușit s-o recuperez, dar am adus altceva...

Paule, cine acoperă la tine manifestația de ziua Regelui?

N-am pe nimeni.

L-aș trimite pe el.

N-a făcut jurnalism, dar dom' Miron zice că are geniu.

Are, domnule, ceea ce voi...

- Pe răspunderea ta! - Da, sigur că da.

Regele și patria!

Regele și patria!

Regele și patria!

Regele și patria!

În pace și onor

De țară iubitor,

Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios,

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos,

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susține cu a Ta mână,

Coroana Română!

E ceva ce s-ar putea să te intereseze.

Mulțumesc!

În Capitala țării a avut loc slujba de înmormântare a celor 11 victime

ale asasinatelor provocate cu ocazia manifestației țărănist-brătieniste,

de ziua Măriei Sale Regelui, din 8 noiembrie, anul curent.

Opera partidelor istorice, Național Țărănesc și Național Liberal,

a îndoliat țara și a făcut zeci de răniți.

Înarmate cu arme și obiecte cauzatoare de moarte,

bandele de huligani țărănist-brătieniste

s-au dedat la acte caracteristic huliganice și fasciste.

Au fost atacate instituții publice, au fost împușcați soldați...

- N-are nicio legătură cu ce-a fost! - Hai să stăm jos!

...cetățeni pașnici au fost maltratați și uciși.

Ascunzându-se în dosul unor manifestații monarhice,

bandele de huligani țărănist-brătieniste

au ales ziua de naștere a Majestății Sale Regelui

pentru a forța un atac disperat împotriva așezămintelor demo...

Cornuri, chifle, covrigi calzi!

Hai la cornuri, chifle, covrigi calzi!

Bucuria debutului era umbrită de neliniște,

dar frenezia în care trăiam alături de noii mei prieteni o făcea uitată.

Vorbeam neîncetat despre noua lume care avea să vină,

până în ziua în care unul dintre prieteni a dispărut.

Când am întrebat ce-i cu el, s-a lăsat o tăcere adâncă.

Insistența mea în a afla adevărul devenea stânjenitoare.

Unul dintre ei, de care eram mai apropiat, m-a luat deoparte și mi-a spus:

„Nu mai tot întreba, mai bine fii atent la ce vorbești și mai ales la ce scrii!”

Faza romantică s-a încheiat.

Adeziune.

„Subsemnatul Ilie Moromete, locuitor al comunei Siliștea-Gumești,

consimt de bună voie, să intru în gospodăria colectivă „Lampa Lui Ilici”

cu 15 pogoane de pământ arabil...”

Stai, bă...

Păi, bă, Vasile, cum 15, că n-am decât trei.

Pune, mă, trei.

Trei pogoane de pământ arabil, un cal și atelajele aferente.

Semnează!

Aici.

Acolo.

Bine, da' hârtia spune că de bunăvoie. Vasile, de bunăvoie n-am cum.

Atunci se confiscă calul, vaca, atelajele agricole

și alte bunuri pentru neplata impozitelor.

Vasile!

Bă, necazu' nu e că-mi iei vita din bătătură,

da' ce vreți voi iese bine, mă?

Păi de ce să nu iasă?

Știu eu?

Băi, vezi că-n grădină e și-o oaie.

Haide, bă!

Hai, bă, frate!

Zorilor,

surorilor

Mândrelor,

voi, zânelor

Să nu vă pripiți

Să ne năvăliți

Zorilor,

surorilor.

Scoală, Ioane, scoală

Scoală, Ioane

Că noi am venit

Că am auzit

Că ești călător

Cu roua-n spinare

Pe calea cea lungă

Lungă

fără umbră...