Original subtitles

COLOSUL DIN ROMA

În jurul anului 500 Î.Hr. Tarquinius Superbus,

înlăturat de la putere de o revoltă populară, tânjea să recucerească tronul,

încrezător în puternica armată etruscă a lui Porsenna.

Roma, asediată de foamete, e pe cale sa cedeze.

Dar tânăra republică născută din sânge și suferință

își găsește salvatorul în cel mai strălucit dintre eroi:

Gaius Mucius, zis Scaevola - Stângaciul

Filmul este dedicat faptelor sale extraordinare.

- Mucius când se va sfârși asediul ? - Suntem extenuați !

Nu mai rezistăm mult.

Pâine ! Vrem pâine !

Ascultă Mucius, de ce ne-au lăsat singuri sabinii și albanii împotriva etruscilor ?

Nu mai sunt aliații noștri ?

Aliații noștri sunt scumpi. Ne vom rezolva singuri problemele.

Trebuie să aveți credință.

Crede-mă, nu credința ne lipsește, Mucius,

ci pâinea, să ne ferească de foamete.

Veți avea și pâinea. Grâul e pe drum.

- Încă nu a ajuns convoiul ? - Nu, dar nu poate fi prea departe.

- Și etruscii ? - Nici urmă de ei.

Nici măcar patrulele lor n-au dat vreun semn de viață.

De obicei nu ratează nicio noapte. Sunt îngrijorat pentru convoiul nostru.

De ce nu trimiți o patrulă de cercetare ?

Nu-mi permit să mă lipsesc de niciun soldat.

Suntem și așa destul de puțini, Mucius.

Paulus ! Publius !

Suntem la 800 metri de Roma. E cea mai periculoasă parte a drumului.

Rămâneți cu mine și fiți cu ochii în patru !

Veniți ! Grăbiți-vă !

Uite-i !

Opriți-vă !

Pregătiți-vă !

De asta mi-era frică.

Vom avea noroc dacă scăpăm cu viață de aici.

Grăbiți-vă, încercați să protejați căruța ! Voi, sunați alarma ! Mișcați-vă !

Repede ! Pe poziții !

Înainte !

Trimiteți încă un semnal !

Au fost atacați.

Dacă nu-i ajutăm, vor fi măcelăriți cu toții.

Nu pot face nimic. Mi s-a interzis să trimit vreun soldat.

- Lasă-mă să deschid poarta. - Imposibil, consulul nu va permite asta !

Da, ai dreptate ! Și o să ascultăm de el !

Ce faci, Mucius ? Ai înnebunit ?

Fugi și cheamă-l pe consul !

Voi două ce faceți aici ? Cine e idiotul care v-a lăsat să treceți ?

Scuză-mă, Valeria ! Iartă-mă, Clelia !

I-am trimis un mesaj tatălui tău, consulul. Sper că va veni repede.

- Unde este Mucius ? - Încearcă să salveze convoiul.

Rezistați, am venit să vă ajut !

E Mucius, luptați cu putere ! Acum vom putea trece.

Haideți, drumul e liber ! Grăbiți-vă !

De ce nu plecați cu ceilalți ?

Vin mai mulți ! Privește acolo !

Plecați cu ceilalți.

Nu stați așa ! E un ordin !

Mucius ne-a salvat !

Trăiască Mucius ! Ne-a salvat viețile !

- Mucius ! Mucius ! - Ai fost sus pe ziduri ?

Da și am crezut că mor. Mi-a fost atât de frică.

Spune-mi sincer Valeria,

cum se poate căsători un soldat cu o ființă atât de timidă ?

Mai bine v-ați căsători și în curând vei afla.

Sunt grânele noastre. De ce nu le luăm ?

Mai bine le luăm cât mai sunt aici ! Haideți !

Se comportă ca niște animale.

Trebuie să fac ceva în privința asta.

Vino, vreau să vorbesc cu tine !

Scuză-ne, Valeria...

- Ce se întâmplă aici ? - Au încercat să fure grânele.

Te rog, ascultă !

Încearcă să înțelegi de ce se comportă așa, tată !

Bieții oameni sunt înfometați.

- Eliberează-i, de data asta ! - Dați-le drumul !

Am auzit că ați fost împiedicați să treceți. Aș vrea să-mi povestești.

Au murit 10 oameni în ambuscada etruscilor.

- Căruțele au fost salvate toate. - Mulțumită intervenției lui Mucius.

- Poți confirma asta ? - Da.

Să-l fi văzut cum i-a învins aproape singur !

Acești oameni sunt înfometați, tată.

Au așteptat toată ziua să ajungă căruțele.

Nu vrei să ordoni ca grânele să fie distribuite imediat ?

Ai mare dreptate, copila mea.

Cetățeni, ascultați-mă cu atenție !

Grânele ne-au costat multe vieți. De asta sunt foarte prețioase.

Vor fi distribuite imediat, cu cea mai scrupuloasă corectitudine.

Și după aceea ?

Te vor prinde... Nu te voi mai vedea niciodată.

Știu că te vor ucide !

Uită-te bine la mine !

În urmă cu puțin timp ai văzut mulțimea aceea înfometată.

Soldații aceia demoralizați.

Roma a ajuns să nu mai aibă provizii.

- Puterea ei e aproape epuizată. - Și eu ?

Cum rămâne cu mine ? Ce mă voi face fără tine, Mucius ?

Dacă Roma cade și Tarquinius revine la putere,

nu vom fi liberi nici măcar să ne iubim unul pe altul.

Trebuie să-l ucid pe regele etruscilor !

Fără el, puterea lui Tarquinius va fi pierdută.

Dar cum ? Când ?

Chiar în această noapte.

Îl voi ucide în cortul lui. În patul lui dacă trebuie.

- Dar asta e sinucidere. - Îți amintești de Lucreția ?

Nu s-a sinucis din cauza rușinii pe care i-a adus-o Tarquinius.

Nu !

S-a sinucis pentru că a vrut să ne arate cum să trăim.

Și așa a fost născută republica noastră.

Și ne-am recâștigat libertatea fără care viața nu merită trăită.

Dacă eu mor, alții vor veni după mine !

Dar Roma trebuie să fie în siguranță.

La revedere !

Mucius !

Mucius !

Oare o să ne mai vedem, Mucius ? Dragul meu Mucius !

Turus ! Turus !

Stai cu noi.

- Ce s-a întâmplat cu el ? - Credeam că trebuie să stea de pază.

Da, așa e.

Mai toarnă-mi de băut !

Ce s-a întâmplat ? Dacă ai ceva să-i spui regelui, vino mâine !

Porsenna nu vrea să fie deranjat în seara asta.

- N-ai înțeles ? - Pleacă de aici !

- Cine ești tu ? - Pregătește-te să mori !

Opriți-vă !

Nu vreau să fie ucis. Mai întâi va trebui să vorbească.

Scoateți cadavrul afară !

- De ce mi-ai ucis locotenentul loial ? - Răspunde-i !

Tu ești Porsenna !

Deci pe mine ai vrut să mă ucizi ? Cine ești tu ?

- Un roman. - Cum te numești ?

- E Mucius ! - Da, ai dreptate. Îl recunosc.

Chiar el e ! E cel mai puternic dintre soldații romani. Adevăratul comandant.

Dacă așa stau lucrurile, viața locotenentului meu a meritat sacrificată.

Acum trupele romane au rămas fără comandant.

Știi ce te așteaptă, nu-i așa ?

Am fost pregătit pentru asta.

Ocupați-vă de execuția lui !

Mucius cunoaște secretele lor militare.

Și adevărata situație a Romei. Și a aliaților ei.

De ce să nu-l facem să vorbească ?

Ți s-a oferit o șansă bună.

Dacă ne spui ce vrem să știm, ți-am putea cruța viața.

Tânărul tău fiu nu-i cunoaște pe romani.

Poate că dacă vei simți cea mai îngrozitoare tortură,

vei deveni puțin mai rezonabil.

Aduceți-l aici !

Merg singur.

Cu această mână am vrut să-l ucid pe Porsenna.

Am dat greș.

Pentru asta, o voi pedepsi.

Aduceți repede un doctor ! Un doctor, repede !

Se va mai vindeca vreodată ?

- Poate ! - Îți sunt recunoscător. Poți pleca acum.

Plecați și voi !

Ești în siguranță. Dar doar pentru scurt timp.

Sunt trei sute de oameni în Roma care au jurat să te ucidă.

- Nu vor da greș. - Cauza pentru care lupt eu e legitimă.

Am vrut să-mi recâștig teritoriile de drept.

Acum le ai. Nu ești mulțumit ?

Senatul Romei nu dorește să-mi recunoască drepturile asupra lor.

Poți negocia. Dar doar cu o singură condiție.

Să-l abandonezi pe Tarquinius.

Dacă ești un om onorabil,

nu te poți alia cu un tiran însetat de sânge pe care romanii l-au alungat.

Din cauza asta nu te putem ierta.

Și pentru asta vei muri !

Lasă-ne singuri, Arunte !

Mi-au spus despre ultimele sale isprave. Mai e în viață ?

Da, și a rămas să stea de vorbă singur cu tatăl meu.

Ce vrei să spui ?

Mi-e teamă că-l va convinge să semneze un tratat.

Fie ca zeii întunericului să-i nimicească pe amândoi !

Bătrânul a înnebunit.

Ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas în Clusium

și și-ar fi tratat senilitatea pe care o are.

Până acum, Roma ar fi trebuit să fie în mâinile noastre.

Vino !

În aceste împrejurări, un tratat nu va fi posibil.

Pe viitor, dacă mă convingi că spui adevărul,

voi ridica asediul și voi recunoaște fără rețineri,

noua republică a Romei.

Dacă te-aș fi cunoscut înainte, n-aș fi încercat să-ți iau viața.

Am așteptat mult timp clipa asta, Mucius.

Acum, în sfârșit, pot să te privesc în ochi !

Un erou ridicol al unei republici ridicole !

Ai fi putut să mă vezi de sute de ori în luptă.

Dar nici eu, nici cei mai modești soldați ai mei, nu te-am văzut.

Războiul s-ar fi terminat de mult

dacă lașul acesta ar fi acceptat să lupte cu mine măcar într-o bătălie.

Vreau s-o facem acum.

Pentru că acum știi că poți să mă învingi.

Te rog să iei loc, Tarquinius, și încearcă să asculți cu calm...

Ce să ascult ? Cuvintele unui calomniator ?

Ale unui asasin care a fost angajat să te ucidă în cel mai perfid mod ?

Nu... Las această rușine în seama ta, Porsenna.

Ajunge !

Chiar și răbdarea mea are limite, Tarquinius.

Te-am primit, te-am ajutat.

Și când ai venit la mine după ajutor, ți-am pus la dispoziție o armată bine echipată.

Dar apoi am aflat că mi-ai spus o mulțime de minciuni ca să-ți atingi scopul.

Ai jurat că poporul roman aștepta doar să-ți faci apariția lângă zidurile Romei

ca să se revolte și să răstoarne noua republică.

Încă mai jur asta ! Și pot să-ți dovedesc asta oricând dorești !

Acest tânăr mi-a dovedit deja contrariul.

E evident că atentatul asupra vieții tale te-a făcut să fii confuz.

Dar gândește-te bine, ce altceva înseamnă gestul lui, dacă nu disperare ?

Disperarea unui asemenea om e egală cu puterea altor oameni

care vor să-i imite curajul.

Mucius e dușmanul meu de mulți ani.

Sunt obligat să cred că doar o invidie imensă l-a făcut să vrea să te ucidă.

Pe mine a vrut să mă ucidă. Sunt sigur de asta.

La Roma trăiește o tânără frumoasă pe nume Clelia.

E îndrăgostit de ea.

Am avut-o cu câteva ocazii, și a fost onorată de atenția mea.

Mizerabil nenorocit !

Vezi ? L-am atins în punctul sensibil.

Nu voi înceta niciodată să-mi reproșez că am devenit aliatul tău, Tarquinius.

Ce vrei să spui cu asta ?

Vreau să spun că începând din clipa asta, mă declar liber

să iau ce decizii îmi sunt utile mie și soldaților mei.

Îți încalci jurământul ? Ești pregătit să rupi alianța noastră sacră ?

Cu tine nimic nu poate fi numit sacru, Tarquinius.

Fii foarte atent ce faci, Porsenna !

Eliberează-l pe Mucius !

Mâine îl vei însoți cu o escortă în Roma.

Vei oferi senatului republicii condițiile unei înțelegeri și ale unui tratat de pace

pe care le voi pregăti imediat.

Faci o greșeală îngrozitoare, Porsenna.

Ești de acord fiule ?

Voi executa ordinele tale, tată. Nu-mi cere mai mult !

Ave, Arunte !

Mucius și escorta tocmai au părăsit tabăra. De ce ai vrut să mă vezi ?

Pentru că am vrut să-ți urez noroc în misiunea ta importantă.

Nu mă așteptam să accepți cu atâta ușurință lucrurile.

Îi sunt foarte îndatorat tatălui tău și nu vreau să-i încalc dorința.

El vrea să facă pace și o va avea.

Dar să tratezi cu romanii e mai dificil decât să lupți cu ei.

- Pot să-ți ofer un sfat ? - Sigur, Tarquinius.

Primul și cel mai important: ia-l pe omul meu loial Claudius.

E un om care are multe soluții.

Și cunoaște trucurile romanilor mai bine ca oricine.

Foarte bine. Altceva ?

Amintește-ți că senatul Romei va fi pregătit să accepte orice condiție.

Dar vor face asta doar să câștige timp și să încheie alianțe noi.

Trebuie să insiști. Ca garanție că-și vor păstra înțelegerea,

trebuie să ai niște ostatici importanți.

Tata nu a menționat așa ceva în propunerea lui.

Tatăl tău e lipsit de viclenie.

Am văzut cum s-a lăsat înșelat de Mucius.

Trebuie să-i ceri senatului Romei zece tinere

alese din cele mai bogate și nobile familii.

Dar asigură-te ca printre ele să ți-o dea și pe Clelia !

- E din familia Fabii. - De ce insiști în privința ei ?

A fost promisă ca mireasă pentru Mucius.

Având-o în mâinile noastre, vom putea să-l ținem sub control.

Îi vom controla toate mișcările.

Ține minte că e periculos pentru noi !

Poate că ai dreptate. Voi face exact cum ai spus.

E pentru binele tuturor. Poți fi sigur de asta, Arunte.

Tu vei merge cu el.

Spune-i lui Horațiu că a sosit momentul să-i distrugem pe toți.

Ne vom ocupa mai întâi de Publicola și de Mucius.

Îl voi informa, dar de Mucius mă voi ocupa eu.

Acum, pleacă !

Acesta e Arunte, fiul lui Porsenna.

A adus cu el termenii înțelegerii.

Știu că senatul va lua propriile decizii,

dar pot să spun că propunerea lui Porsenna

arată o dorință reală pentru pace.

Senatul așteaptă să te audă.

Clelia !

Ești rănit !

E grav ?

Nu știu.

Voi fi prin preajmă ca să vorbim în această seară.

Foarte bine.

În seara asta ne vedem la mine acasă. Vreau să fiți cu toții acolo.

Condițiile pe care Porsenna ni le propune prin intermediul tău,

nu sunt toate acceptabile.

Totuși, le vom considera ca fiind fundamentul

de la care putem începe să discutăm toate punctele majore ale tratatului de pace

care vor fi complete și definitive.

Între timp vom accepta un tratat militar,

până când ce ne vom gândi la propunerea voastră.

Acesta e răspunsul nostru pentru Porsenna.

Dacă nobilii senatori prezenți aici vor fi de acord,

își vor ridica mâinile pentru a arăta că îți dau acordul.

Dacă am înțeles bine, ați acceptat înțelegerea pe loc.

Dar vă rezervați dreptul de a discuta ultimele condiții ale tratatului de pace

cândva în viitorul apropiat.

Exact.

În acest caz avem nevoie de o garanție că nu veți folosi armistițiul

în alt mod decât pentru a ajunge la o înțelegere.

- Trebuie să ne dați niște ostatici. - Ostatici ? Asta e scandalos !

- Ce fel de ostatici ? - 10 tinere de viță nobilă.

Și printre ele să fie și Clelia, promisă ca mireasă pentru Mucius.

- Niciodată ! - Așa ceva nu se poate !

Cum îndrăznește ?

Liniște ! Fiți calmi !

Trebuie să supunem la vot această cerere.

- Nu vom tolera una ca asta ! - Atunci nu va fi nicio înțelegere.

- Războiul va începe din nou, imediat. - Atunci să fie război !

Romei nu i-a fost frică niciodată să lupte.

Eu sunt de acord.

Și ca să nu fiu acuzat de discriminare, o voi da pe fiica mea Valeria.

Porsenna e un om cinstit și de încredere. Să-i arătăm că suntem și noi așa !

Pacea lumii ne cere nouă taților, acest sacrificiu măreț.

Trebuie să fim vrednici. Istoria va demonstra că am avut dreptate.

Vă las pe voi să luați decizia finală.

Cei care sunt de acord să-și ridice mâinile, acum !

Cererile voastre au fost acceptate.

Veți avea ostaticii.

Știu cum vă simțiți.

Dar vă dau cuvântul meu de onoare că fiicele voastre

vor fi tratate conform rangului lor.

Voi insista să vă fie înapoiate când vor fi inițiate tratativele de pace.

Te mai doare, Mucius ?

Mult mai puțin, acum.

Tratamentul pe care ți l-a dat medicul etrusc a fost miraculos.

Da, dar mâna e pierdută.

Ne-a adus pacea. Nu crezi că e de ajuns ?

Publicola !

Ce s-a întâmplat ?

- Am ajuns la un fel de înțelegere. - Valeria !

Dar pot vedea pe fața ta că nu ești mulțumit.

Senatul a acceptat condițiile lui Porsenna necesare pentru tratativele de pace.

O decizie înțeleaptă.

Văd că ai decis să renunți la Clelia.

Clelia ? Despre ce vorbești ?

Arunte a insistat să-i oferim ostatici, zece tinere de viță nobilă,

iar printre ele să fie și Clelia.

Și Senatul a acceptat ?

- Tot ce ți-am spus e adevărat. - Dar e josnic !

Arunte n-are niciun drept să ceară ostatici.

- Porsenna n-a pomenit de ei. - Da, dar nu mai putem face nimic.

Pentru siguranța Romei, trebuie să le trimitem.

Și propria mea fiică Valeria va merge împreună cu celelalte.

Suntem gata de plecare.

Nu-ți fie teamă ! Voi fi demnă de tine.

Am crezut că am plătit destul.

Te-ai descurcat de minune, Arunte.

- Văd că mi-ai urmat sfaturile. - Sper că nu le voi regreta.

- Cine sunt aceste tinere ? - Sunt ostatice romane.

Ostatice ? Dar de ce ?

Sunt aici să garanteze că armistițiul va fi respectat.

M-am gândit că e o idee bună.

Te-a sfătuit cineva...

Dar ceea ce ai făcut e lipsit de onoare.

Aceasta e Clelia. Viitoarea soție a lui Mucius.

Ești frumoasă, draga mea.

Iar aceasta e Valeria. E fiica unui consul faimos, Publicola.

Publicola și Mucius.

Doi oameni înțelepți și curajoși care nu se aseamănă cu ceilalți.

Tu le-ai forțat să vină aici, așa că siguranța lor va fi responsabilitatea ta.

Arunte, asigură-te că vor fi tratate conform rangului lor !

Și că se vor simți confortabil.

Cel mai important e să te asiguri că nimeni nu le va arăta lipsa de respect.

Ne vedem mai târziu, pentru masa de seară.

- Tatăl tău e un rege bun. - Mă bucur că gândești așa.

Permiteți-mi să vă conduc în cortul vostru !

Sper că șederea voastră aici va fi ca o vacanță plăcută.

Duceți-le lucrurile acolo și pregătiți totul imediat !

Îmi cer scuze pentru aceste condiții precare, doamnelor.

Dar e tot ce putem face.

Din nefericire, asta e o tabără pentru soldați duri.

De peste un an, a trebuit să ne acomodăm cu greutățile războiului.

Clelia !

Cine ar fi visat vreodată să găsească o fată ca tine aici ?

Să nu crezi că simt vreo plăcere să te văd !

Asta e consecința de a fi condus de republicani.

Nu cu mult timp în urmă, Clelia a fost drăguță și politicoasă cu mine.

Iar acum, iată cum își tratează regele !

Sunt confuz.

Eram sigur că ai fost mulțumită cum ai fost tratată în palatul meu.

- Nu-ți amintești ? - Nu !

Nici eu, nici romanii nu vrem să ne amintim nici măcar de numele tău !

În afară, poate, pentru a te blestema.

Acum poți vedea caracterul fetelor romane.

Frumoase și dure. Exact cum ne plac nouă, soldaților.

Ia te uite, Arunte !

- Te-ai făcut protectorul acestor... - Pleacă de aici !

Ce s-a întâmplat ?

Ți-ai pierdut mințile ?

Nimeni nu-și va pune mâinile pe fetele astea !

E ordinul regelui și mă voi asigura că va fi respectat de toată lumea !

În regulă, Arunte.

Dar cred că e o prostie să fii atât de belicos în legătură cu...

niște ființe atât de neînsemnate.

Îți mulțumesc.

Îți mulțumesc în numele tuturor.

Nu trebuie să vă fie frică niciuneia atâta timp cât sunt aici cu voi.

Vă mulțumesc ! Vă mulțumesc că ați făcut această seară să fie plăcută.

E cea mai fericită din ultima vreme.

Zeii să vegheze asupra voastră și să vă ocrotească !

Somn ușor !

Tatăl tău e un om foarte bun.

Arunte...

- Putem să-ți cerem o favoare ? - Cereți-mi orice doriți !

- Am vrea să scriem o scrisoare Romei. - Puteți scrie câte scrisori doriți.

Mă voi asigura că vor ajunge la destinație.

Am o singură condiție.

Să nu scrieți nimic rău despre mine.

Nu e o condiție prea grea.

Cine vrea să vină la plimbare cu mine ? E o seară frumoasă.

- Nu, nu, suntem toate obosite. - Eu cred că voi merge la culcare.

- Și tu, Clelia ? - Cu plăcere.

- Dacă ești sigură că vrei să vin. - Nu vă pot lăsa să mergeți singure.

Sunteți sub protecția mea.

Ia-o cu tine !

Urmați-mă !

Într-o noapte ca asta, totul pare atât de pașnic !

Nu pot să concep că ești un dușman al țării mele.

Dar etruscii și romanii nu mai sunt dușmani.

Iar tu ești garantul păcii noastre.

Nu sunt numai eu.

Clelia a dispărut.

Clelia !

- A fost aici acum câteva momente. - Nu poate fi prea departe.

Clelia ! Clelia !

Nu mai avem de ce să ne facem griji.

Vă pot asigura că adepții mei din Roma se vor răscula.

De Publicola și de Mucius ne vom ocupa noi.

Ăsta e primul lucru pe care-l vom face.

Cei care sunt alături de noi sunt pregătiți de orice.

Trebuie să fim pregătiți să acționăm.

Momentul pe care-l așteptăm cu toții s-ar putea să fie chiar mâine,

dacă primesc vești bune din Roma.

Dacă vor fi nesatisfăcătoare,

am deja planuri să zădărnicesc negocierile pentru tratativele de pace.

Acum întoarceți-vă cu toții la posturile voastre !

Noapte bună !

Uite cine e aici !

Clelia !

Ei, ce mai așteptați ? Mai sunt și alte fete în tabără !

Dacă asta e nerăbdătoare, înseamnă că și celelalte sunt la fel.

Acum te voi face să-ți pară rău că m-ai insultat.

Valeria !

Valeria ! Arunte !

Ajutor !

Clelia ! Clelia !

Valeria ! Ajutor !

Însoțitoarele noastre sunt în mare pericol.

Arunte, e datoria ta să ne protejezi pe toate.

Trebuie să faci ceva, acum !

Urmați-mă !

Opriți-vă ! Ieșiți afară !

Primul care nu se va supune, va gusta din sabia mea !

Dar a fost doar o glumă, Arunte. Nu înțelegi ?

V-ați răzvrătit împotriva unui ordin al tatălui meu.

Oamenii tăi au uitat că ostaticele sunt sacre pentru onoarea unui soldat ?

Nici prin gând nu ne-a trecut să nu ne supunem ordinelor regelui nostru.

- A fost doar... - Ieșiți afară !

Sper că ne veți ierta pentru ce s-a întâmplat.

Vă promit că nu se va mai repeta.

Nu mai aveți de ce să vă fie frică acum.

Ascultați-mă, toate ! Mâine trebuie să fugim de aici.

După ce s-a întâmplat, nu mai suntem în siguranță.

Eu sunt mulțumită să fiu sub protecția lui Porsenna.

Sau mai degrabă sub protecția lui Arunte.

- De ce nu ? Cred că e bun și curajos. - Nu mă îndoiesc de asta.

Dar în această seară am aflat ceva care schimbă totul.

Tarquinius plănuiește să pornească din nou războiul.

Iar asta înseamnă că prezența noastră aici nu mai garantează nimic.

Se grăbește să-și pună planul în aplicare.

- De unde știi ? - Înainte să fiu prinsă în seara asta,

am auzit ce le-a spus conducătorilor etrusci.

De ce nu i-ai spus imediat lui Arunte despre asta ?

Pentru că dacă aș fi făcut asta, aș fi stricat totul fără niciun folos.

Adevăratul stăpân din această tabără e Tarquinius.

Căpitanii se supun doar ordinelor lui. Dar asta nu e tot.

În Roma, familiile noastre sunt într-un mare pericol.

Adepții lui Tarquinius se vor revolta și îi vor ucide pe toți.

Gândește-te la tatăl tău !

Și mai e și Mucius.

Trebuie să-i avertizăm, Valeria.

Opriți-vă ! Cine sunteți ?

Mucius !

- Ave, Mucius ! - Totul e în regulă ?

Nu aș spune chiar așa. Există o tensiune ciudată în aer.

Oamenii s-au încuiat în case, de parcă ar avea niște presimțiri îngrozitoare.

- Și totuși pacea nu e departe. - E adevărat !

Dar orașul e plin de trădători mizerabili. Dacă vrei, te însoțim până acasă.

Nu va fi necesar. Continuați-vă patrularea !

Aprinde felinarele !

Unui erou ca tine îi este rezervată o moarte lipsită de glorie.

Pe el !

Omorâți-l !

Aduceți întăriri !

Lăsați-l în seama mea !

Aici este !

Lăsați-l în seama mea !

Mucius ! Mucius !

Asta e prima oară când a trebuit să fug de o luptă.

- Dar te-ai descurcat bine. - Dacă nu ai fi venit, m-ar fi ucis.

Au avut sfârșitul pe care-l meritau din plin.

Asta e momentul cel mai bun s-o facem.

Privește acolo ! Nu ne supraveghează nimeni.

- Ești sigură că trebuie să fugim ? - Toate au fost de acord cu asta.

- Eu tot mai cred că nu e bine. - De ce ?

Ar fi mult mai sigur pentru noi să rămânem aici, sub protecția lui Arunte.

E un om onorabil, se va asigura că nu vom păți niciun rău.

Ce s-a întâmplat noaptea trecută e o dovadă.

A scos doar un cuvânt, iar oamenii lui îngrozitori au plecat.

Nici el, nici tatăl lui nu ne mai pot ajuta.

Conducătorii etrusci sunt de partea lui Tarquinius.

- E doar o problemă de timp, acum. - Dar Arunte nu știa nimic despre asta.

Ar putea crede că am acționat în mod înșelător.

Înțeleg ce simți. Dar nu avem altă alternativă.

E datoria noastră acum să încercăm să ne salvăm familiile.

Știi foarte bine asta, Valeria.

- Atunci nu mai spun nimic. - Vino !

Bușteanul acesta mare ne va ajuta să ne atingem scopul.

Nu vă fie frică ! Dacă ne unim toate, îl vom împinge ca să fie dus de curenți.

Roma e la mai puțin de un kilometru și jumătate distanță.

- Clelia... Mi-e foarte frică. - De ce ?

- Nu știu să înot prea bine. - Nu-ți face griji, te ajut eu !

Da, dar soldații etrusci vor încerca să ne ucidă pe toate.

Nu cred că vor îndrăzni să facă asta, Valeria.

Curaj, nu e timp pentru ezitări ! Acum să-l împingem toate în apă !

Împingeți !

Mai tare !

Haideți, înotați ! Înotați toate ! Înotați !

Înotați !

Hei, ce faceți ?

Întoarceți-vă, sau tragem ! Întoarceți-vă !

Idioți neîndemânatici ! Ce mai așteptați ?

Țineți-vă de buștean !

Valeria !

Aproape am ieșit din raza săgeților.

Împingeți ! Împingeți mai tare !

Ai apărut și tu ! Vino și vezi cum te-au luat de prost frumoasele tale ostatice !

E numai vina ta ! E din cauza brutalității tale și a oamenilor tăi.

Foarte bine ! Atunci lasă-ne pe noi să reparăm stricăciunile !

Trebuie să vă reamintesc regulile războiului.

Ați acceptat cu toții să jurați loialitate și supunere tatălui meu.

Sunteți sub ordinele lui și ca supuși, și ca soldați.

Cel care uită asta, riscă să fie executat.

E imposibil să încheiem vreun tratat cu asemenea barbari !

Asta e decizia fermă și unanimă a majorității senatului.

Nobili senatori ! Nimeni în afară de mine,

nu poate înțelege mai bine indignarea voastră legitimă.

Dar din informațiile primite de la Clelia,

suntem absolut siguri că Porsenna e un om loial.

Dorește pacea la fel de mult ca noi.

Dar dacă nu le dădeam ostaticii,

Tarquinius ar fi profitat de ocazie spunând că nu suntem de încredere.

Și ne-ar fi acuzat că vrem să rupem acest armistițiu

pentru care am făcut atâtea sacrificii ca să-l obținem.

Am acceptat o dată termenii, și asta e de ajuns !

Nu ne mai putem trimite încă o dată fiicele inamicului !

N-are rost să mai discutăm despre asta. Ședința a luat sfârșit.

Am făcut destule. Chiar și războiul e de preferat.

Ce se va întâmpla acum ?

Trebuie să mai încercăm o dată să-l contactăm pe Porsenna.

Să-i spunem tot ce știm acum și ceea ce el probabil că nu știe.

Să-l informăm despre complotul pus la cale de Tarquinius.

Trebuie să-l avertizăm, să-l sfătuim.

Tu, Mucius, vei face asta.

Clelia și Valeria trebuie trimise înapoi imediat.

În felul acesta, vom dovedi că suntem de încredere.

Le vei însoți cu o mare escortă și-i vei explica totul lui Porsenna.

Dar senatul a decis deja.

Nu e vorba despre senat, ci despre senatorii

care au fost copleșiți de simțul patern.

E păcat să riscăm viețile a două fete nevinovate.

Sunt conștient de asta. Dar trebuie să facem tot ce ne stă în putere

ca să ne înfrângem toate sentimentele omenești,

pentru ca în final să obținem binele conaționalilor noștri.

Tarquinius ! Tarquinius !

Tarquinius !

- Ce s-a întâmplat ? Ce doriți ? - Avem vești din Roma.

Horațiu ! Ce vești ai ?

Ai ordonat să fie o baie de sânge, și a fost !

Dar a fost sângele oamenilor noștri. Conspirația a eșuat.

Și tu, șobolan nenorocit, de ce ești aici ?

N-ar trebui să fii nedrept cu cine te-a slujit bine.

E un miracol că doar eu am reușit să scap. Și ceilalți ?

- Morți sau prizonieri. - Chiar și Claudius ?

- Da. - Și desigur, Mucius încă e în viață.

Mâine se va întoarce în tabără să returneze cei mai importanți ostatici:

Clelia și Valeria.

Clelia și Valeria... vor fi aici mâine...

Am primit informații exacte în legătură cu intențiile

sabinilor și ale albanilor.

Intervenția lor de partea romanilor este iminentă.

- Unde este Tarquinius, fiule ? - A părăsit tabăra cu 20 de arcași.

Santinela mi-a spus că se îndreaptă spre Vest.

Dute după el ! Ia niște soldați și arestează-l !

Am să-l învăț o lecție pe care nu o va uita

pentru că a îndrăznit să-mi nesocotească ordinele.

Trebuie să ne descotorosim de acest om lipsit de scrupule.

Nu vreau să extind conflictul. Mâine intenționez să semnez tratatul de pace.

Și imediat după aceea, vom strânge tabără.

Puteți pleca !

Repede ! Pe cai !

Țintiți cu atenție ! Și asigurați-vă că e ținta voastră !

Clelia nu trebuie rănită. Milone !

Trebuie să ne asigurăm că o ucidem pe fata consulului.

Dorința de răzbunare pentru moartea ei îi va forța mâna lui Publicola.

Și tratatul va fi rupt.

Apoi vom vedea dacă Porsenna mai vorbește de pace.

Pregătiți-vă !

Opriți-vă ! Voi doi, mergeți în față !

Voi doi, pe fiecare parte ! Voi doi, în spate !

- De ce ai făcut asta ? - Sunt doar niște măsuri de precauție.

Să mergem !

Pregătiți-vă !

O ambuscadă ! Acoperiți fetele cu scuturile !

Mișcați-vă repede !

Întoarce-te și dă alarma ! Noi vom încerca să rezistăm aici.

Dă-mi scutul tău !

Scoateți-vă săbiile !

La atac !

Stați pe loc ! Arătați-le curajul vostru !

Plecați de aici ! Salvați-vă ! Fugiți !

Vino !

Lasă-mă ! Ia mâinile de pe mine !

Vino !

Valeria !

Valeria !

Valeria !

Mucius ! Mucius !

Mucius !

Lasă-mă !

Lasă-mă !

Mucius !

Valeria !

Am ajuns prea târziu...

Am întârziat prea mult.

Te voi răzbuna.

Sunt sigur că l-am recunoscut pe omul care a făcut asta.

A fost Tarquinius.

Am să-l ucid.

Unde e regele ?

Te așteaptă.

Stai !

Îmi imaginez că asta e o surpriză neplăcută pentru tine.

Sincer, nici eu nu mă așteptam la asta.

Trădătorilor ! Preferați să sprijiniți un ucigaș în locul regelui vostru !

- Lașilor ! - Aici te înșeli !

Sunt niște soldați curajoși care preferă războiul

în locul unei păci rușinoase.

Armata va ști cum să vă pedepsească crimele și...

Armata se supune doar liderilor ei !

Oamenii vor victoria și o vor avea.

Cât despre voi, jur că nu vă voi face niciun rău.

Când se va termina războiul, vă voi elibera.

Și aceeași soldați vor decide ce vor face cu voi.

Tarquinius ne-a prins într-o ambuscadă, Publicola.

Mi-e teamă că și Mucius e mort.

Am vrut doar pacea, iar ei mi-au luat ce am mai drag pe lumea asta.

Pactul e rupt.

Nu numai eu, întregul popor al Romei dorește război și îl vor avea !

Duceți-o acasă !

Niciodată vinul nu a fost atât de bun.

Să bem cu toții în cinstea victoriei armatei noastre glorioase

și pentru moartea lui Gaius Mucius !

În timp ce Roma își plânge fiul preferat,

trebuie să ne amintim că lacrimile nu ne pot vindeca rănile.

Pentru binele poporului nostru,

trebuie să fim puternici în fața acestei lovituri îngrozitoare

și să-i lovim înapoi pe cei care ne-au adus-o.

Vă spun că nu avem altă alternativă.

Capitularea e singura cale care ne-a rămas.

Mai bine moartea decât să fim umiliți de barbari !

E de datoria noastră să salvăm Roma de la distrugere !

- Să ne predăm ! - Lașilor ! Trădătorilor !

Voi, voi sunteți trădătorii !

Și știți foarte bine că nu veți putea câștiga războiul !

Eu zic că mai bine ne pregătim să ne predăm

și să-i cerem lui Tarquinius să fie regele nostru !

Opriți-vă !

- Mucius ! - E viu !

Sunt viu, mulțumită zeilor !

Dar nu vă faceți iluzii !

Dacă Tarquinius intră în Roma, nicio viață nu va fi cruțată !

Și acum... Cine mai spune să ne predăm ?

Mai bine murim, decât să trăim sub tiranie !

- Să fie război ! - Mucius să fie conducătorul armatei !

- Război ! Război ! - Mucius să ne fie conducător !

Veștile au fost confirmate. Sabinii și albanii vor interveni.

Plănuiesc să atace ne din flanc

în momentul cel mai critic al ofensivei noastre.

Asta ne convine foarte mult.

Vom reuși să-i păcălim și pe romani, și pe aliații lor.

Nu-i vom ataca pe romani. Romanii ne vor ataca pe noi.

Înainte să vă explic ce am în minte,

trebuie să știu care e situația exactă de aici din tabără.

N-a existat nicio tentativă de fugă în cursul nopții.

Soldații au înțeles cu toții că e în interesul lor să ni se supună.

Dezertorii care au fugit la Roma ne pot fi de mare folos.

Fără îndoială, romanii vor crede că armata noastră e slăbită, împărțită.

Și asta le va da curaj.

Când vor afla că am ridicat asediul și că ne retragem...

Să ne retragem ?! Asta e absurd.

Când ne vom retrage la Veii,

le vom oferi o scuză aliaților să rămână unde sunt.

O invitație ca romanii să ne atace

și o șansă pentru noi să-i zdrobim în locul și clipa cea mai favorabilă nouă !

Suntem mult mai numeroși și mult mai puternici.

Vă spun eu că vom distruge toată armata romană o dată pentru totdeauna,

în cea mai mare luptă din istorie.

Porsenna și Arunte sunt încă iubiți de mulți soldați din armata etruscă.

Tarquinius le inspiră doar ură și dispreț.

Trebuie să profităm de asta,

înainte ca nemulțumirea lor provocată de tratamentul nedrept al regelui lor

să aibă timp să se domolească.

Cu cât acționăm mai repede, cu atât mai siguri vom fi de reușită

M-am gândit bine și vă sfătuiesc să acționăm imediat.

Cu ajutorul zeilor nu vom da greș.

Porțile ar trebui să fie larg deschise.

Și armata noastră să iasă și să obțină o victorie glorioasă !

Îl vom urmări pe dușman,

îl vom ataca și-l vom distruge pentru totdeauna.

Și din Tarquinius cel mândru n-ar trebui să mai rămână nimic pe acest pământ,

în afară de povestea sfârșitului său dezonorabil !

Vă propun să numim un singur comandant

care va avea putere absolută pe toată durata războiului.

- Pe Gaius Mucius ! - Gaius Mucius !

Dacă spui asta doar ca să mă liniștești, îți pierzi timpul.

Rana se vindecă bine, după cum ai văzut și tu. În curând vei fi bine.

- E moartă, n-o simt deloc. - Nervii și articulația își vor reveni,

dar va dura ceva timp.

Timp !

Dar eu nu am timp.

E deja un miracol că n-a trebuit să-ți amputăm mâna.

La ce-mi mai folosește dacă nu pot ține o sabie în mână ?

Un centurion dorește să vorbească cu tine.

Să intre !

- Mă întorc mâine. - Mulțumesc, Servius.

Și iartă-mă că sunt un pacient dificil.

- Ave, Mucius ! - Ave, Livius !

Ce pot face pentru tine ?

Arunte, fiul lui Porsenna, a reușit să scape.

- Vrea să te vadă imediat. - Unde e ?

Acolo !

- Arunte ! - Mucius, mă bucur să te văd.

Și eu ! Spune-mi despre Clelia !

E sub tutela marelui preot.

Conducătorii etrusci voiau s-o schimbe cu soldații lor, adică prizonierii tăi.

- Dar Tarquinius n-a permis asta. - Nenorocitul !

Până la Idele din Mai va fi în afara pericolului.

Dar, mi-e teamă că în timpul festivităților în onoarea zeiței Ceres,

Clelia va fi oferită drept sclavă lui Tarquinius.

Idele din Mai.

Asta va fi peste zece zile.

Arunte !

Tocmai am auzit de evadarea ta.

Și sunt foarte fericit că ești din nou aici, cu noi.

Sper că nobilul tău tată Porsenna va putea să ți se alăture.

Mulțumesc.

Senatul a aprobat ca tu să fii numit comandant suprem al armatei noastre.

Cu puteri depline. Tu vei avea onoarea să ne conduci soldații spre victorie.

În trecut ți-aș fi primit cuvintele cu mândrie și bucurie.

Acum mi se par aproape o batjocură.

Cum pot să-i conduc în luptă ?

Cândva, sabia mea putea face printre inamici un loc cât camera asta !

Dar acum, eu...

Știm că curajul tău nu poate fi diminuat niciodată.

Asta e tot ce contează. Pentru tine, soldații noștri vor lupta vitejește.

Pentru tine, vor fi mândri să moară.

Cuvintele tale îmi alină amărăciunea.

Eu sunt soldat, nu figurant !

Cu puterea mâinii tale stângi, poți lupta ca doi oameni !

Nu o subestima, Mucius !

Am încercat asta cu Tarquinius, și sabia mi-a căzut din mână.

Asta a fost acum multă vreme.

De cât timp folosești acceași mână ca să te îmbraci ?

Ca să mănânci, să bei și chiar să scrii ?

Pentru toate lucrurile la care obișnuiai să-ți folosești mâna dreaptă ?

Pun pariu că până acum ți s-a părut ceva firesc. Poate că te-ai născut stângaci !

Poate că dacă aș fi încercat...

Eu sunt sigur de asta !

O mână e la fel de bună ca cealaltă.

Trebuie să exersezi și să exersezi întruna !

Dacă vrei, te ajut.

Haide !

Lovește !

N-are rost.

Poți să spui că am putere în mâna stângă, dar nu sunt stângaci.

Haide, nu renunța atât de ușor ! Să continuăm !

Haide !

Fii atent, Mucius ! Mă învingi prea ușor.

Încă câteva zile și nu voi mai putea să te provoc nici măcar în glumă.

Nu mă pot plânge, dar cred că exagerezi.

Dacă nu mă crezi pe mine, încearcă cu soldații tăi !

Știi care sunt cei mai iscusiți. Cheamă-i și vezi cum te descurci !

Te voi studia mai bine dacă stau și te privesc.

Bine.

Publius ! Julius ! Paulus ! Veniți aici !

Tu ești primul Paulus.

Și să nu dai înapoi de la luptă !

Luptă ! Cine crezi că sunt ?

În regulă !

Atacă !

Haide, Publius !

Luptă ca și când ai fi pe câmpul de luptă !

Ajunge ! Opriți-vă !

Ți-ai dat seama care e punctul tău slab ?

- Partea mea dreaptă. - E imposibil să te aperi.

Avem nevoie de ceva care să te protejeze.

Așa...

Și dacă ar fi din fier ?

Ca o mănușă mare pe care să ți-o pui când lupți. Ce părere ai ?

Sunt sigur că există în Roma artizani buni care să ți-o confecționeze.

Haide !

Oprește-te ! Veniți aici cu toții !

Stop ! Liniște !

De azi înainte puteți să-mi spuneți, Stângaciul.

Mucius, Stângaciul !

Am discutat cu Arunte.

El știe timpul, locul și oamenii implicați.

Planul e simplu și exact.

Tarquinius și-a instalat tabăra în Veii,

pentru a organiza festivitățile pentru Ceres.

Trebuie să-l atacăm în momentul și în locul acela.

Arunte îmi va pregăti calea,

dezvăluindu-mi identitatea primilor soldați pe care-i întâlnește

și îndemnându-i să se revolte.

Sunt sigur că mulți dintre ei încă sunt loiali și ni se vor alătura.

Sper să fie așa !

Oricum, sosirea ta va folosi la distragerea inamicului.

În acest timp ce eu voi pătrunde în tabăra lor luându-i prin surprindere.

Oamenii pe care i-am ales au jurat să lupte până la moarte.

Vom lovi în inima inamicului.

În Tarquinius.

Îl vom ține ocupat până când vei sosi tu cu grosul armatei.

Și dacă sosirea îmi va fi întârziată ?

Armata trebuie să vină în grupuri mici și noaptea,

pentru a evita să fie descoperită de inamic.

E adevărat.

Dar vom începe atacul când tu vei fi la câțiva kilometri de Veii.

Iar dacă atacul dă greș...

va trebui să ne schimbăm planul.

Pun în joc doar viața mea, nu și a altora.

Foarte bine, Mucius ! Și când pornim ?

Chiar în această noapte. Idele lui Mai sunt peste două zile.

Stați jos !

Arunte !

Sunt foarte puțini soldați în tabără.

Aproape toți au plecat să vadă festivitățile.

Vom ataca imediat. Nu mai putem da înapoi.

Știu, dar mă îngrijorează ceva.

Nu e toată armata adunată în tabăra lui Tarquinius.

Grosul armatei e adunat în valea din apropiere.

Asta nu contează. Publicola trebuie să fie aproape, acum.

Bine. Merg înainte cum ne-am înțeles.

O, zeiță, mereu darnică cu cei care te onorează și îți sunt mereu loiali !

Pentru tine vrem să sacrificăm acești miei,

și pentru tine îi oferim mărețului Tarquinius

o fecioară patriciană.

Stai ! Cine ești ?

E Arunte !

- E prințul Arunte. - Da, sunt prințul vostru !

Așa cum tatăl meu este încă regele vostru.

Dar voi îngăduiți să fie ținut în lanțuri de o bandă de trădători

aflați în slujba un asasin lipsit de scrupule.

Nu putem face nimic în privința asta. Mai bine pleacă !

Nu înainte de a mă asculta cu toții !

Veniți aici ! Ascultați ce am de spus !

După aceea propria voastră conștiință vă va spune ce să faceți.

Acest dar pe care ți-l oferim a fost câștigat prin marele tău curaj.

E o ofrandă mică, dar accept-o ca un mic semn

al loialității noastre pentru cauza ta.

E voia puternicilor zei.

În fața soarelui strălucitor, în fața întregii lumi,

ești a mea.

Dă-mi mâna...

- Nu mă vei avea niciodată vie ! - Clelia, nu !

Mucius !

Atacați !

Tarquinius, cavaleria romană avansează de-a lungul câmpiei !

- Sunt la 6.5 km de aici. - Asta și voiam.

Distrugeți-i pe viermii ăștia

și vă voi plăti greutatea în aur pentru capul lui Mucius !

Pregătiți trupele pentru luptă ! Nu avem timp de pierdut.

Aatăzi va fi decisă soarta noastră. La arme !

Publicola este învins.

Oamenii noștri să fie pregătiți pentru asaltul final !

Atacați cu infanteria !

Suntem copleșiți numeric.

Ceilalți să se alăture atacului ! Atacați cu cavaleria !

Cavaleria inamică ne atacă !

Dați ordin cavaleriei noastre să atace !

Înainte !

Fiți pregătiți să muriți pentru gloria Romei pe câmpul de luptă !

Înainte !

Să ne retragem înapoi la râu !

Tatăl meu a fost eliberat. O parte din soldații noștri sunt sub comanda lui.

Să mergem, atunci ! Înainte pentru libertate !

Am fost învinși ! Unii din soldații noștri au trecut de partea inamicului.

Mucius și Arunte sunt în fruntea lor. Pleacă până mai este timp !

Mi-a mai rămas o săgeată.

Milone !

Mucius !

Predă-te, Tarquinius, nenorocitule !

S-a terminat cu tine.

Dacă mai faci un singur pas, Clelia va fi ucisă ! Milone !

Tarquinius, oprește-te !

Ești un rege. Dacă ți-a mai rămas puțină demnitate,

acceptă-ți cu onoare soarta !

Dacă refuzi să-ți retragi oamenii,

îi voi da ordin lui Milone să lovească !

Asta nu-ți va salva viața și o știi prea bine !

Dar dacă consulul e de acord,

îți voi da o șansă să te salvezi.

Tu ești comandantul nostru. Am învins datorită ție.

Conștiința ta este liberă să decidă.

Va fi o singură luptă, între mine și tine !

- Dacă învingi, viața îți va fi cruțată. - Asta nu e de ajuns !

Armata romană trebuie să se retragă la cel puțin 16 kilometri.

Accept !

În plus, fiecare soldat pe care l-ați luat prizonier trebuie eliberat imediat !

Accept !

Și mai vreau garanția că romanii nu vor mai acțion împotriva mea

și nici împotriva eventualilor mei aliați, timp de un an.

Accept ! Ce altceva mai dorești, asasinule ?

Să te ucid !

Sunteți cu toții martori, prieteni și dușmani,

că accept provocarea lui Mucius cu bună credință !

Și că am încredere în cuvântul pe care și l-a dat.

Iată-mă !

Dați-i un scut !

Îți mulțumesc, Mucius, pentru că-mi dai această nouă ocazie.

Viața ți-a fost salvată ca prin minune ultima dată când ne-am întâlnit.

Dar acum, te voi ucide !

Ucide-o, Milone !

Ucide-o, Milone...

Asta e onoarea lor !

- Clelia ! - Mucius !

Traducerea și adaptarea: Cristian82/dappon

Ați urmărit filmul artistic: COLOSUL DIN ROMA

S F Â R Ș I T