Original subtitles

Traducerea si adaptarea: Nazgul

Ne-am născut pentru a supravieţui

într-o lume plină de pericole.

Greutăţile ne fac mai puternici.

Visăm lucruri imposibile şi le facem realizabile.

Dar nu suntem una.

Luptele omenirii ne-au conturat destinul.

Şi în acele lupte

sunt născute noi lumi şi noi viitoruri.

În mijlocul haosului unei planete neiertătoare,

cele mei multe specii vor eşua.

Dar pentru una, toate piesele vor cădea la un loc

şi un set de chei vor deschide o cale pentru ca omenirea să triumfe.

Aceasta este povestea noastră,

povestea noastră a tuturor.

La începutul timpului...

... universul a explodat şi a luat fiinţă.

Odată cu el, toţi atomii din corpul nostru.

Nenumărate galaxii şi stele.

Şi printre ele, o planetă albastră,

Pământul nostru.

Nicio altă planetă cunoscută nu mai are atât atmosferă cât şi apă lichidă.

Condiţiile necesare pentru viaţă.

După 13 miliarde de ani de la formarea universului,

o specie unică ia naştere.

Omenirea.

În pajiştile din Africa de Est,

vom începe lupta noastră împotriva sorţii.

O ceată de fraţi.

Liderul lor, strămoşul genetic al întregii omeniri.

Fiecare om de astăzi are o bucăţică din ADN-ul lui.

Mai înalt cu 5 cm decât un american de astăzi,

un atlet înnăscut, un vânător abil.

Aceasta este casa lui.

Valea Rift din Africa de Est.

Un laborator fertil pentru viaţa sa.

Înaintea sa, câteva sute de kg de carne.

Suficientă pentru a-i hrăni familia formată din 6 persoane pentru o lună.

În curând vor fi şapte,

femeia cu care îşi împarte viaţa aşteaptă primul copil.

Viziunea stereoscopică îl ajută să aprecieze foarte bine distanţa.

Mâini cu dexteritate.

Fuge repede pe două picioare.

Dar nu are nicio armă naturală ca a altor animale de pradă ale Africii.

Nu poate să întreacă un ghepard.

Nici pe departe puterea unui leu.

Sau fălcile puternice care sfărâmă oasele ale unei hiene.

Aşa că inventează.

Uneltele mă fac mai puternic.

Armele mă fac mai puternic.

Trebuie să stai pe două picioare.

Trebuie să faci ceva cu mâinile.

Şi atunci când cu mâinile faci nişte unelte, schimbi jocul.

Şi nu mai există altă specie pe această planetă

care să folosească arme şi unelte cum am făcut-o noi.

Capacitatea omului de a "construi" puterea,

este cheia pentru a stăpâni lumea noastră.

Vom petrece următoarele 100 de milenii

perfecţionând arme care să ucidă de la distanţă.

Este ca o fereastră care se închide.

Ai o jumătate de secundă să treci şi acesta este un moment în care,

dacă poţi să explodezi şi să faci ceea ce trebuie,

vei mânca şi vei supravieţui.

Şi dacă o dai în bară, eşti mort.

Pentru a pregăti prada,

cea mai mare cheie a supravieţuirii noastre:

la 300 de grade, o scânteie.

Focul.

Planeta noastră este singurul loc cunoscut în univers

care are condiţiile potrivite pentru ca focul să ardă.

Este elementul care ne defineşte.

Prepararea mâncării a determinat apariţia unui al doilea stomac,

afară din corpul nostru.

Acum începem să digerăm grăsimile, carbohidraţii, proteinele

după ce mestecăm mâncarea,

ceea ce o face mai uşor de digerat,

ceea ce înseamnă că avem un stomac mai mic, şi prin urmare, un creier mai mare.

Nutriţia mai bună a stimulat creierul uman.

După două milioane de ani, s-a dublat în mărime,

cu trilioane de conexiuni.

Structura cea mai complexă din univers, ne permite să gândim,

să comunicăm,

să iubim.

Se poate argumenta că societatea,

orice fel de societate,

a început cu carnea prăjită deasupra flăcării.

Dar omul nu e întotdeauna un vânător.

Focul îi protejează de alţi prădători,

acest cuplu va fi norocos dacă va trăi până la 30 de ani.

Copilul nenăscut are şansa de 50% de a supravieţui până să ajungă la maturitate.

Există, probabil, doar 10.000 de oameni pe planetă.

Mai puţini oameni decât se nasc acum într-o singură zi.

Împrăştiaţi în grupuri mici şi izolate,

întotdeauna la un pas de dispariţie.

Dar aproximativ acum 70.000 de ani în urmă,

câteva sute de pionieri au ales să nu mai fie sedentari în Africa.

A fost începutul unei aventuri extraordinare.

Fiecare este înrudit cu acei primi pionieri

care au îndrăznit să-şi părăsească locul şi să privească în depărtare.

Suntem o grămadă de neliniştiţi, noi, oamenii.

Întotdeauna ne uităm încoace şi în colo,

asta putând însemna oceane, sau munţi sau continente îndepărtate.

Aşa suntem concepuţi, este în ADN-ul nostru.

Timp de 50.000 de ani,

oamenii s-au stabilit în Orientul Mijlociu, Asia, Australia şi Europa.

În timp ce ne-am răspândit, înclinaţia axei Pământului s-a modificat

a determinat ca planeta să intre într-o epocă de gheaţă.

Temperaturile medii scad cu până la 14 grade.

O treime din planetă este îngheţata.

Gheţari înalţi de mii de metri avansează către Asia şi nordul Europei.

Iar acum, greutăţile ne vor defini.

La doar câteva sute de km de peretele de gheaţă,

pe teritoriul care aparţine Franţei din zilele noastre...

... o familie supravieţuieşte în cel mai dur climat pe care l-a cunoscut omenirea.

Frigul extrem e ca o fiinţă vie,

se furişează pe lângă tine şi îţi găseşte punctul în care eşti slab.

Va ieşi din duşumea, va veni din toate părţile şi te va zdrobi.

Am inventat noi tehnologii pentru a putea supravieţui.

Dar lumea noastră e mai perfidă ca niciodată.

Natură e o maşină de ucis desăvârşită.

Viteza maximă: 56 km/oră.

Forţa muşcăturii lor este de 680 kg pe un centimetru pătrat.

Suficientă pentru a sfărâma un os.

Lupii, când sunt în haită, sunt cei mai necruţători şi cei mai eficienţi vânători.

La fel ca noi.

În această lume îngheţată, omenirea face un mare salt în faţă.

Focul transformă peşterile în case.

Ascuţim oase de animale pentru a face din ele ace de cusut,

Şi facem haine croite pentru prima dată.

Pentru noi, îmbrăcămintea este o modă,

dar pentru un om din epoca de gheaţă, trebuia să le ţină de cald,

trebuiau să menţină constantă căldura corpului.

Şi dacă nu o faci, începi să regresezi.

Pe pereţii peşterii, este cea mai unică invenţie dintre toate.

Imagini din viaţă şi din lumea noastră.

Unele dintre primele opere de artă.

Ei spun, "am trăit, îmi cunosc propria identitate. Sunt cineva".

Acesta este începutul când oamenii se deplasează mai departe

faţă de rădăcinile noastre animalice spre un nou tip de creatură.

Ar putea fi primul exemplu de individualitate.

Ştim că am supravieţuit acelei perioade.

Dar e bine să vedem dovezi fizice, tangibile a acestora.

Câţiva lupi au gene diferite care îi fac să poată fi îmblânziţi faţă de alţii.

Strămoşul tuturor câinilor de astăzi.

Primul contact iniţial a fost probabil făcut de lupii

care căutau o nouă sursă de hrană,

care au fost în stare să stea lângă oameni suficient de mult timp,

şi să mănânce ce era aruncat la grămada de resturi din spatele peşterii.

Duşmanul nostru din epoca de gheaţă devine cel mai bun prieten.

Poate vâna noaptea, are auzul dezvoltat,

are mirosul dezvoltat, poate auzi un ren de la zeci de km

cu multe ore până să fie conştient de prezenţa lor.

Este o combinaţie imbatabilă,

oamenii şi câinii, împreună, nimic nu-i poate opri.

În timp ce gheaţa cuprinde planeta, oamenii se deplasează mai departe.

Împotriva tuturor piedicilor, noi înflorim.

Apoi, planeta începe să se încălzească din nou.

Cu 10.000 îdC, populaţia umană ajunge la un milion.

Zăpada se transformă în ploaie.

Cu 400 de generaţii în urmă, în Orientul Mijlociu,

o femeie al cărui nume nu-l vom şti niciodată,

Care va aduce hrana pentru viitoare omenire.

Oamenii de ştiinţă o numesc: mama noastră agricultoare.

Ce a inventat a schimbat ritmul istoriei umanităţii,

Da naştere oraşelor,

noilor tehnologii, ştiinţei şi imperiilor.

Dar, de asemenea, crimei, sărăciei, bolilor... şi războaielor.

Acum 10.000 de ani, pe dealurile fertile din Orientul Mijlociu,

o ideea a dat naştere lumii în care trăim astăzi.

Zăpada din epoca de gheaţă se transforma în ploi de vară.

Pământul este singura planetă cunoscută unde apă există în formă lichidă,

acoperind mai mult de 70% din suprafaţa globului pământesc şi esenţială vieţii.

În timp ce bărbaţii vânează, femeile adună sămânţă de ierburi de pe câmp.

Aproape o jumătate de tonă de seminţe de pe 40 de ari de iarbă.

Fiecare calorie consumată aduce randament de 50 de calorii în schimb.

Oamenii s-au stabilit în jurul surselor bogate în hrană,

în grupuri de câte 60 sau mai mulţi.

Şi cu 10.000 de ani în urmă, o femeie descoperă ceva uimitor.

Temelia lumii noastre moderne.

Seminţele aruncate prind rădăcini în gunoi.

Aceasta îi dă o idee.

Plantează cele mai bune seminţe într-un teren fertil.

Plantarea primelor seminţe este primul pas spre civilizaţie.

Pot să folosească pământul în avantajul lor.

Şi o garanţie că ei şi copiii lor vor supravieţui.

Ea îngrijeşte seminţele, smulgând buruienile şi udându-le.

Primul agricultor din lume.

Acum, 40 de ari de pământ poate hrăni de o sută de ori mai mulţi oamenii

decât vânătoarea şi culesul fructelor la un loc.

Agricultura schimbă jocul, este o diferenţă între a fi numai câteva milioane de oameni pe planetă,

şi a fi câteva miliarde de oameni pe planetă.

O nouă cultură cucereşte globul: grâul.

Dintr-o singură baniţă de 27 de kg, se făceau 70 de pâini.

Până în anul 3000 îdC, agricultura ajunge în sudul Angliei,

creând o schiţă pentru viitor:

satul.

Prima comunitate stabilă.

Şi o nouă figură: liderul.

Inteligent, sincer, carismatic.

Primele animale domestice: porci, oi, capre, vaci.

Este un punct de cotitură.

În termen de 1.000 de ani, cele mai multe animale domestice pe care le avem astăzi

au fost domesticite pentru folosul omului.

Domesticirea şu creşterea altor animalelor a fost cheia pentru creşterea populaţiei.

Dar agricultură şi creşterea animalelor deschide un nou front de luptă...

... împotriva celui mai de temut inamic al omului:

bolile.

Foarte multe dintre bolile cunoscute de care ne temem cel mai mult,

sifilisul, tuberculoza, variola, ciuma bubonică,

au apărut din cauză că oamenii trăiau în apropierea animalelor.

Cu o muncă grea şi o dietă limitată, am devenit mai puţin sănătoşi şi mai scunzi.

Bărbatul are acum o înălţime medie de 160 cm,

femeile doar 152 cm.

Dar stăpânirea de terenuri dă naştere unui nou inamic:

alţi oameni.

În satul vecin, agricultura a eşuat.

Nu ştiu dacă ţi-a fost vreodată cu adevărat foame, dar când ţi se face foame,

pune stăpânire pe mintea ta într-un mod incredibil.

Începi să ai halucinaţii.

Începi să miroşi lucruri care nu sunt acolo.

Nu poţi să te gândeşti la altceva, nu poţi să vorbeşti despre altceva.

Te întâlneşti cu prietenii şi vorbeşti 4 ore despre viitoarea masă.

În cele din urmă se va ajunge la canibalism.

Îţi vei mânca prietenii. Foamea va pune stăpânire pe tine.

Se ajunge la întrebarea: eu sau tu?

"Acesta e pământul meu. Am muncit din greu pentru el."

"Mi-a pus timpul, efortul şi energia pentru acest pământ."

"Am învăţat cum să-l cultiv, am învăţat cum să-l pregătesc pentru diferite anotimpuri"

"Dacă tu vii aici şi încerci să mi-l furi, "

"Să-l iei de la mine, mai ales fără acordul meu, "

"Trebuie să fac ceva, sau sunt un om mort!"

Aşa s-a născut războiul.

Unul din 10 schelete ale primilor agricultorilor prezintă semne de violenţă.

Un fermier se poate aştepta să moară mai devreme cu 5 ani decât cei care culegeau fructe.

Odată cu viaţa de agricultor vine un alt salt pentru omenire:

noi modalităţi de doliu şi începuturile religiei organizate.

Pe o câmpie din sudul Angliei, există un monument pentru cei pe cere i-am pierdut:

Stonehenge.

Credinţa în viaţa de apoi inspiră unele dintre cele mai mari proiecte de inginerie ale omenirii.

Şi în acelaşi timp când s-a clădit Stonehenge, la 3540 km distanţă,

ia formă un alt monument dedicat celor morţi.

Cea mai mare clădire de pe pământ pentru următorii 4000 de ani.

Pe malurile fluviului Nil în Africa,

Omenirea construieşte una dintre primele mari civilizaţii.

Cea mai mare realizare de inginerie:

un mormânt uriaş pentru faraonul Khufu,

regele-zeu al Egiptului.

Se va vedea că acel monument reprezintă ceva

care este mai mare decât omul,

trebuie să fie construit de un zeu.

Va fi cea mai înaltă structură creată de om pentru următorii 4000 de ani.

35.000 de muncitori.

Fără unelte de fier, fără vehicule pe roţi.

Doar dălţi de cupru şi fierăstraie.

Oraşe întregi construite pentru forţa de muncă.

Aceştia nu sunt sclavi. Mulţi sunt meşteşugari plătiţi cu cereale şi bere.

Responsabil de construcţie: Hemiunu,

prinţ al Egiptului, prim-ministru,

şi unul dintre primii şi cei mai mari ingineri din istoria omenirii.

O provocare logistică, a făcut posibilă printr-o singură invenţie,

cheia pentru cele mai multe dintre realizările omenirii:

scrisul.

Imaginaţi-vă că încercaţi să organizaţi 20 până la 30.000 de oameni,

singura modalitate de a face acest lucru este prin scris.

Dezvoltat în urmă cu 5.000 de ani în Orientul Mijlociu,

Scrisul este o extensie a creierului uman.

Putem vorbii unui cu alţii de la distanţă şi pentru o lungă perioadă de timp.

Viziunea lui Hemiunu reuneşte o forţă de muncă nemaiîntâlnită până atunci.

Trebuie să cari şi să poziţionezi blocurile de piatră

la fiecare două sau trei minute pentru a finaliza o asemenea structură

într-o zi de lucru de 10 ore, este o nebunie!

Le-a luat 20 de ani şi două milioane de blocuri de piatră,

fiecare cântărind mai mult de cât o camionetă,

ridicată la sute de metri deasupra solului.

Muncitorii sunt organizaţi în echipe care concurează între ele.

Oamenii sunt inteligenţi, înţeleg că avem o fire competitivă,

şi au separat aceşti oameni în grupuri, şi au spus:

"Voi trebuie să trageţi aceste pietre, "

"şi voi trebuie să le trageţi pe celelalte, cine le poate împinge mai repede?"

În cimitirele din jurul piramidelor,

1 din 5 schelete ale muncitorilor prezintă dovezi de răni grave din cauza accidentelor.

A fost nevoie de 20 de ani şi de două milioane de blocuri de piatră pentru a o finaliza.

Acoperită cu aur în vârf.

Iar în interiorul ei, o cameră mortuară.

Piramida este o "maşinărie" de înviere,

unde faraonul Khufu va trăi mai departe printre zei.

De-a lungul Orientul Mijlociu, apar primele oraşe,

o revoluţie în viaţa oamenilor.

Kanesh, pe teritoriu Turciei de astăzi,

O parte din apariţia oraşelor este datorită fermierilor care trăiau împreună,

şi nu doar a fermierilor dar şi cei care făceau uneltele pentru fermieri.

Oraşul dă naştere unor noi chei pentru progresul omului:

comerţul şi industria.

Şi apariţia unui nou tip de om: antreprenorul.

Imdi-Ilum, unul dintre primii comercianţi despre care avem date din istoria omenirii.

El face comerţ cu unul dintre cele mai rare şi mai valoroase materiale de atunci: staniul (cositorul).

Staniul este cheia pentru o nouă industrie.

În compoziţie cu cuprul, dă naştere bronzului.

Dur, ascuţit,

metalul care a schimbat faţa războiului pentru următorii 2.000 de ani.

Dar staniul este unul dintre cele mai rare metale ale lumii antice,

găsit doar în câteva locuri izolate.

Amur este fiul lui Imdi.

Un partener în afacerea tatălui său.

Se află într-o misiune de comerţ care va lărgi orizonturile omenirii.

La sute de km depărtare de casă, transportă o încărcătură de staniu

Găsit în minele din munţii Iranului şi Afganistanului.

Acolo începe creşterea a ceea ce numim astăzi comerţ internaţional.

Acum aproximativ 4.000 de ani, comercianţii ca Imdi a transformat scrisul în ceva nou.

Ei făcut literalmente istorie.

Sute de scrisori ale lui Imdi, table de lut au fost descoperite.

Într-o scrisoare, către un partener de afaceri, scrie despre fiul său:

"Amur este interesat doar de mâncare şi bere."

"Trebuie să înveţe să facă ceea ce i se spune."

"Trebuie să devină bărbat."

Marea valoare a invenţiei scrisului,

a fost să ne păstreze nouă documente, o filă a ceea ce ştim astăzi că e istoria noastră ca fiinţe umane.

Dar bărbăţia lui Amur este pe cale să fie testată

Oamenii transportau staniul pe distanţe mari.

Puteau să o meargă prin altă parte, dar era extrem de riscant.

O jumătate de tonă de staniu, care se va vinde pentru un profit de 100%.

Dar aceasta este ţara bandiţilor.

Comerţul şi industria creează noi legături în întreaga lume.

Amur transportă o încărcătură de valoare prin ţară bandiţilor.

Oamenii care au revoluţionat lumea sunt oamenii care au riscat,

oamenii care nu au stat la adăpost, oamenii care văd o oportunitate

unde alţii văd doar un risc.

Comerţul deschide noi frontiere,

conectând lumea ca niciodată până atunci.

Începi să vezi începuturile comerţului şi a specializărilor

despre care Adam Smith va vorbi mii de ani mai târziu

în cartea Avuţia naţiunilor, unde grupuri diferite aveau abilităţi diferite.

În acel bronz, începi să vezi începuturile economiei moderne.

Comercianţii au răspândit civilizaţia în întreaga lume,

Conectând Orientul Mijlociu cu India, Europa, şi mai departe.

Dar comerţul cu bronz şi efortul de a-l controla

va duce la naşterea războiului modern.

Meghido, pe teritoriu actual al Israelului.

16 aprilie, 1457 îdC.

Noul faraon al Egiptului, Tutmes al III-lea.

Tânăr. Ambiţios. Neexperimentat.

Dictatorii militari din Orientul Mijlociu au preluat controlul oraşului Meghido,

cheia reţelelor comerciale ale lumii antice.

A fost sortit pentru asta, şi când în cele din urmă devine faraon, este provocat.

Când te uiţi la Meghido, trebuie să realizezi

că este inima acelei civilizaţii, de acolo pornesc rutele comerciale.

Şi el parcă spune: "Bine, o să vă arăt eu ce pot face."

12.000 de soldaţi.

Ofiţeri, regimente, plutoane.

Un nou tip de armată.

Mulţi sunt recrutaţi, fermieri chemaţi la arme.

Dar instruiţi să fie profesionişti.

Soldaţi nubieni de pe teritoriul actual al Sudanului.

Toţi aşteptând ordinul zeului-rege.

Nu e nimic ca atunci când îţi vezi liderul în rândul din faţă.

Dacă este faraonul sau generalul Patton,

oamenii văd liderii lor mergând cu ei la luptă,

riscându-şi viaţa, vrei să mergi la luptă să-i dovedeşti stăpânului

ca ai ceea ce e nevoie pentru a învinge.

Aceasta este prima bătălie consemnată din istoria omenirii.

"Majestatea Sa conducea armata, într-un car aurit împodobit cu arme "

În Biblie, Meghido va primi numele de Armaghedon.

Carul egiptenilor putea ajunge până la viteza de 40 km/h.

Carul era mai mult ca un "elicopter" din care se trăgea cu arcul.

Arcaşul din car era adevăratul războinic Mergeau cu carul, trăgând săgeată după săgeată.

Vor fi dezorientaţi, vor umbla haotic pe o suprafaţă mare,

înconjuraţi de un nor de praf şi de confuzie.

Arcaşii trebuiau sa producă teroare în armata inamică din faţă.

Epoca războiului a început.

Lupta omenirii pentru resurse creează primele meri imperii ale lumii.

Faraonul egiptean Tutmes al III-lea conduce o armata de 12.000

pentru a cucerii oraşul Meghido.

Este tânăr, lipsit de experienţă, oamenii lui nu ştiu la ce sa se aştepte de la el

deci ce trebuie sa facă, este sa fie în fruntea armatei şi s-o conducă

şi sa le arate soldaţilor lui că este responsabil, că este un lider, sa dea un exemplu.

Prima săgeată sa fie trasă asupra lui.

Ţi-ai pune o întrebare despre ce bărbăţie ai dacă nu ai putea merge după regele-zeu al tău.

Scribii egipteni scriu punctul de cotitură.

Duşmanul... a băgat spaima în locuitorii din Meghido..

A fost capabil sa dărâme o coaliţie puternică de forţe, cu mult curaj şi tenacitate.

Un poet egiptean scrie soarta simplului soldatului:

"Tineri chemaţi la război,

Copil smuls de la sânul mamei sale.

Când va ajunge la maturitate: oasele lui sunt sfărâmate."

Dictatorii militari rebeli îşi predau copiii că ostatici.

Sunt duşi în Egipt, iar dacă rebelii se vor răscula,

copiii vor fi ucişi.

Tutmes al III-lea a extins imperiul Egiptului la cea mai mare dimensiune înregistrată vreodată...

643.700 de km pătraţi.

El a revendicat: "am extins dominaţia Egiptului"

până acolo unde ajunge soarele cu raza sa."

De la o specie care luptă pentru supravieţuire,

omenirea a putut să-şi controleze propriul destin:

focul, agricultura,

comunicarea,

construind oraşe, pionier în comerţ

şi stăpânind arta războiului.

Un singur om poate controla acum vieţile a milioane de oameni.

Un om cu puterea unui zeu.

Dar epoca regelui-zeu se apropie de sfârşit.

Un nou material este adus la suprafaţă din scoarţa pământului

va transforma viitorul nostru.

Tehnologii noi,

oameni noi,

şi idei noi.

Epoca fierului.

Traducerea şi adaptarea: Nazgul