Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Spune-mi o poveste.

-Hei, stai puțin! - Aud ceva!

E o poiană! E o...

Aud o mașină!

Dumnezeule. Stai!

-Stai! -Jill!

-Ajutor! -Oprește-te, te rog!

Oprește-te! Ajutor!

Oprește-te! Oh!

Ajutor!

-Am pierdut pe cineva!

-Ați văzut-o? -Se simte bine?

-Oh, Doamne, Bree! -Alice!

A reușit Alice? E aici?

Trebuie să ajungem repede la un spital.

-E sora mea. -A fost mușcată de un păianjen.

Trebuie să o ducem la spital chiar acum.

-Să o ducem în mașină. - Duceți-o în mașină.

Alice!

Traducerea & adaptarea: Arconrad - SPTranslate Team

-Alo? -Aaron?

-Alice? -Aaron?

-Alo? Alice?

- Alo? - Oh, slavă Domnului.

- Mă auzi? -Te simți bine?

-Daniel știe. -Ce?

Nu, știu. Știu.

- Așa că Daniel a ieșit afară și... -Alo? Poți vorbi?

-E rău. -Da, numai că...

Bună ziua? Alice?

La dracu.

Bună, Alice. Sunt Aaron.

Nu puteam să înțeleg ce spuneai.

Poți să ne dai un telefon cât poți de repede

sau să ne trimiți un mesaj dacă este posibil?

Mulțumesc.

Ce mai ai ascuns acolo?

Ha.

Nu ți-ar plăcea să știi.

Giralang

-Da, e cam departe pentru o retragere corporatistă, nu-i așa?

Cred că asta e și ideea

din spatele genului ăsta de lucru, nu-i așa?

Ce, să scoți oamenii afară din zona lor de confort, cred.

Dar este și convenabil dacă vrei să faci pe cineva să dispară.

-Alice părea destul de speriată, Carmen.

E vreo șansă să fi vrut doar să se prefacă

și doar să fugă?

Nu. Știm cât de mult își iubește fiica.

Am împins-o prea tare pe Alice.

Noi chiar asta facem.

Trebuie, să... să obținem rezultate.

Da, știu că asta facem, dar atunci când îi forțezi prea tare,

atunci fac greșeli.

Aaron, ce crezi?

Asta. Aici.

Ăsta-i băiatul meu.

O să avem parte de ploaie?

Da.

Nu e nimic în comparație cu frontul furtunii

care vine dinspre vest, însă.

Când o să izbucnească?

În două zile aș zice.

Trei zile, maxim.

Dacă începe să se inunde acolo, nu are nicio șansă.

A luat declarații de la femei.

Nu prea ajută.

Ești binevenită să te întorci înapoi la cabană.

Fă-ți un duș cald și verifică-ți e-mailurile.

Cred că au făcut opt sau nouă ore din ceea ce au numit

mers greu spre nord înainte să iasă pe drum,

ceea ce înseamnă că acum Alice e pe cont propriu

pentru mai mult de 30 de ore.

De ce te-a sunat?

Eu aș începe din perimetrul 000.

-Alice Russell ne ajută.

Am crezut că Bailey Tennants era de neatins.

Prea mulți prieteni sus puși.

Presupun că nu știu că sunt cercetați.

Noi nu credem asta, nu.

Vor afla.

Câțiva federali au ieșit din habitatului lor natural.

Urmează-mă.

Aaron, nu pot... nu pot nici măcar să mă apropii de dosarele dorite.

-Alice ... -Toți sunt clienții lui Daniel.

Se ocupa chiar el de ei, de toți 12.

-Da, duzină murdară. -Îi știm.

Uite, ajută-ne cu acest ultim lucru,

și nu vei mai auzi niciodată nimic de noi.

Oh, chiar te aștepți să cred asta?

Judecătorul și-a dat acordul despre imunitatea ta,

dar trebuie să ne ajuți.

-Toate sunt copii pe hârtie. - Sunt ascunse bine în arhive.

Încep să le scanez, o să atrag atenția.

Băieții ăștia, sunt pești mari.

Nu știu de ce sunt în stare dacă află.

Banii pe care Bailey Tennants

îi ajută să-i ascundă peste mări în fiecare an ...

Ai vreo idee la ce sunt folosite toate chestiile alea?

Evitarea sancțiunilor internaționale,

spălare de bani, sclavie, afaceri cu arme.

15 dolari pe an

dispar din economiile globale de oameni ca acesta.

- Vreau să spun că... eu... -Nu pot.

Nu pot.

Nu și de data asta.

Au luat-o printr-o vale spre nord undeva acolo,

și încercam să aflăm care vale.

Atunci, de cât timp ai nevoie?

Pentru un kilometru pătrat,

durează aproximativ patru ore în tufișuri de densitate medie.

Mult mai mult dacă este mai abrupt sau mai îngust, cum este cazul aici.

Nu putem aduce un elicopter,

dar încercăm să localizăm o colibă.

Femeile și-au găsit refugiu în coliba aceea.

Este ultimul loc în care a fost văzută Alice.

Chiar le-a speriat pe femei.

Știi cumva și de ce?

Îți mai aduci aminte de Kovac?

Kovac criminalul în serie?

- Dacă mai trăiește? -Exact.

Dar toate crimele lui au fost comise în regiunea asta.

și unele dintre cadavre nu au mai fost găsite niciodată.

De ce sunt atât de convinși că e baza lui Kovac?

Chiar în fața ușii era un mormânt.

Mormântul unui câine.

Și Kovac își iubea câinele.

Adolescentul dispărut a fost văzut ultima dată în zona Giralang.

Cu investigația poliției... -Să mergem.

Gata.

Mulțumesc.

Ai grijă la cap.

-Carmen. -Ian Chase.

-Aaron Falk. -Ziua G.

Deci, tu ești șeful pe aici?

Atunci...

Poți să ne faci puțin instructaj?

Da, așadar, au ieșit două grupuri.

Un grup de bărbați, unul de femei.

Le-am luat mai devreme din oraș.

Vremea a fost mereu și va fi mereu o problemă.

Dar erau hotărâți,

în special femeile.

Atunci, asta este tot, oameni buni.

Primul grup care se întoarce va putea să-și aleagă camera duminică seara.

Da! Prea ușor!

Oh, ai grijă...

-Oh, la naiba. -Scuze. Îmi pare rău.

-Uf. huh? -A trecut?

Nu, nu, nu.

- Haideți, băieți.

-Așadar, iată-ne. -E frumos.

- Frumos, nu-i așa?

-Oh.

- Ohh. Dă-mi voie să te ajut. - Scuze.

Hai să ne asigurăm că se potrivește așa cum trebuie.

-Mulțumesc. -Da, asta ar trebui să rezolve treaba.

Hei, um... nu se fumează.

E o vapă.

Este o zonă unde nu se fumează așa că fără fumat,

și aici mă refer și la vape.

-Hei, Lauren, poți să-mi dai și mie o mână de ajutor?

Am ... Da, nu pot să...

Îmi cer scuze. Mă cheamă.

Bună.

-Asta e al meu. -Mulțumesc.

Uite, lasă-mă să te ajut acolo.

Am înțeles. Am înțeles.

Atunci vrei să pleci sau îl aștepți pe soțul tău?

Daniel e băiat mare.

Cu siguranță că am putea să luăm un avans.

Ador entuziasmul tău, Alice.

Haideți să-i dăm drumul.

Nu trebuie să-l mai așteptam și pe Daniel.

-Pe Daniel Bailey? -Da.

Când a sosit?

Foarte târziu.

I-a lăsat pe bărbați în urmă cu câteva ore.

Dar și-au organizat tabăra exact la timp.

Exact, atunci doamnelor, hai să mergem, nu?

Chiar facem asta.

O să revin mai târziu pentru băieți.

Hai să o facem.

Te voi duce până la cascadă.

Succes, băieți!

Atunci, lăsăm mâncare, apă și corturi

în cutii închise la toate campingurile

ca grupurile să nu trebuiască să ducă totul.

Dar, știi, când fetele nu au apărut,

am mers în al doilea și al treilea loc de campare.

Nimic. Ca și cum nici măcar nu fuseseră acolo.

Așa că atunci am sunat poliția locală.

-Uau! -Oh, Doamne.

-E bine, nu-i așa? -E incredibil.

Uau.

Oh, Doamne!

-Uau. -Este atât de frumos.

Îmi place la nebunie.

Bine.

Înainte să vă dau drumul, mai este un lucru.

Fără telefoane mobile.

Aveți nevoie de un weekend fără rețele sociale, doamnelor.

Haide, scuipă-le. Să mergem.

Serios?

Oricum acolo sus nu o să existe recepție.

Îmi pare rău, dar cum timp o să ne ia...

Cum o să mai faceți selfie-uri?

-Desigur. -Degeaba. Haideți.

- Veți supraviețui. -Gata.

-Grozav. - Ultima norocoasă.

Cascada Oglinzii.

-Oh, e uimitor. -Uau.

Așadar cărarea începe la baza cascadei.

-Cât de sus este? -Ah, e puțin.

Aproximativ 15 metri, cred?

Dar piscină din fund este cel puțin la fel de adâncă.

Presiunea apei e nebună.

Dacă... dacă cazi sub ea, acolo rămâi.

Așadar, femeile au plecat de aici?

Bine, doamnelor.

Mâncare, apă și un foc cald la zece kilometri în direcția aia.

Noroc.

Am busola aici.

Bree, ai harta?

Da.

Bine, Bree, atunci tu vei fi în frunte.

Bine.

Să mergem.

-Ce crezi că s-a întâmplat? -Nu sunt proastă.

Doi pentru unul acolo.

Știi cât de umilitor a fost?

-Daniel Bailey. -Ești ridicolă.

-Iar o luăm de la capăt. -Dacă e ridicolă,

Atunci de ce mama dracului nu te întorci la Melbourne?

Of.

Scuzați-mă o clipă.

-Vreo veste? -O, nu încă. Îmi pare rău.

Așa este.

Ai spus că până azi o s-o găsim.

Cel puțin așa am sperat.

Ai nevoie de mai multe fonduri?

Pentru că, știi, eu sunt... aș fi foarte bucuros să acopăr asta.

Aici nu e vorba de finanțare. Nu e vorba de bani.

Este... Știi, e vorba de timp.

- Vine furtuna. -Da.

Ați căutat și pe creasta aceea de sud-vest?

Este inaccesibilă în perioada asta a anului.

Știi, vremea.

Exact. Nu este cu atât mai mult un motiv ca să verificați?

Sergentul King se descurca de minune chiar în momentul ăsta.

Are un plan destul de solid.

Fac căutări sector cu sector sistematic,

dar va dura ceva vreme.

O cunoști bine pe Alice?

- Scuze. Tu ești... ?

Poliția. Ajută la căutare.

Bine. Exact. Bine.

Ah, da, o cunosc destul de bine pe Alice.

Vreau să spun că avem mult personal,

dar este un membru foarte apreciat al echipei noastre, cu siguranță.

Ați văzut vreo...

Scuză-mă. Carmen.

Ajut și eu.

Ai avut vreo îngrijorare în ceea ce o privește?

În ce fel?

La sănătatea ei, la starea ei psihică,

la capacitatea ei de a duce la capăt acest traseu.

Dacă aveam vreo îndoială

despre Alice sau despre orice alt membru al echipei mele,

Aș fi făcut ceva legat de asta înainte să le expun

la orice pericol. Știi ce spun?

Destul de bine.

Ascultă, o să trebuiască să fac o mișcare

pentru că vreau să cobor la site

pentru briefing-ul de seara al lui King.

Cred că o să ne vedem acolo jos, băieți.

Vă mulțumim pentru ajutorul dumneavoastră. -Sigur.

Sigur.

Clasic.

Ai văzut vânătaia aceea pe falca ei?

Da.

Vreți?

Da.

- Dacă este vorba despre acțiune,

trebuie să vorbiți cu avocații, nu cu mine.

Ce ai spus?

Nu sunteți de la Executive Adventures?

Nu, nu. Suntem polițiști.

Îl ajutăm pe sergentul King la căutări.

Luați loc.

Așadar, luați...

luați măsuri împotriva Executive Adventures?

Da.

Retragerea organizată anul acesta este la inițiativă mea,

așa că este de înțeles că mă simt responsabil pentru echipa mea.

Și plănuiesc să fiu al naibii de sigur

că oricine este responsabil pentru acest fiasco să fie tras la răspundere.

-Și lucrezi cu Alice? -Da.

Eu am angajat-o, de fapt.

Prezintă impresionant.

- Mulțumesc. -Noroc.

Sunt mulți oameni care lucrează la companie,

așa că mă întrebam... cum merge treaba?

Adică, de fapt cum îi alegeți

pe cei care ajung să plece în astfel de excursii?

Oh, chiar e aleatoriu, un amestec al gradelor de salarizare și a experienței

ca să dezvoltăm muncă în echipa în companie.

Și adevăratul motiv?

Păi, să spunem doar...

Să spunem doar ca punem steagul roșu pe angajații pe care îi simțim

că au nevoie de dezvoltare personală sau profesională.

Recent am avut plângeri în ceea ce o privește pe Alice,

așa că ea a făcut lista.

De fapt, ea a ajuns în fruntea listei.

Ce fel de plângeri?

De hărțuire, tehnic vorbind.

Și sentimentul a fost frumos universal în toate domeniile

așa că am crezut că ar beneficia și ea

învățând despre valoarea muncii în echipă.

Și a învățat?

Acum nu este cu restul echipei, nu-i așa?

Ești bine?

-Ooh. - Să respiri aerul acela de țară.

-Oh, e atât de frumos.

Băieți, e primul steag!

- Oh. -Hei!

Are și logo-ul Executive Adventures pe el.

Bine, o să vă dau o mână de ajutor.

Băieți, haideți.

Hei, doar... las-o baltă.

Nu merită să-ți mai rupi gâtul.

Ce se întâmplă dacă le obții pe toate șase?

Primești cam 100 de dolari?

De fapt, e vorba de vreo 240 de dolari

Pentru fiecare.

-Jill, haide. - E o pierdere de timp.

- Lasă-le să facă ce vor. - Nu fac niciun rău.

Câteva sute în anii tăi 20 sunt mulți, nu?

Vreau să spun că o să ridicăm corturile

atât pe întuneric cât și pe umezeala dacă o mai ținem mult așa.

Nu-ți amintești că exact așa am făcut și la tabăra școlară?

Aici, aici, aici.

Endeavour mai face campingul asta în pădure pentru studenți?

-Da. - Presupun că Margot a participat?

-Mm-hmm. -Și fiica ta, Lauren?

Rebecca.

Sunt prietene, nu-i așa?

Ui!

-Da! -Hei!

-Ui! -Ooh, asta e.

- Dați-i bice. -Frumoasă muncă în echipă, fetelor.

-Sunt atât de fericită. -Hei! Bună treabă.

-Bună treabă! - Bună treabă, Bree.

-Mulțumesc. -Să mergem.

L-am omorât!

- Bine, atunci,

steaua aceea de acolo este Alpha.

Cea de acolo este Beta.

Și aceea? -Epsilon?

-Da. Și aia de acolo care este?

-Acolo? Delta. -Da.

Bine, voi două privitoare de stele, atunci cum o luăm spre sud,

Folosind Crucea Sudului?

- Ah! -E uriașă.

-Da. -Am ajuns.

Bine. Încuiați cutiile.

Oh, aici trebuie să fie tot rahatul cu mâncarea și cu corturile?

Bine.

-Oh, arăta bine. - Astea sunt și corturile noastre.

-Hei! -Ce este...

Ah, la dracu! Ohh!

-La dracu. -Ce?

Jill? Jill, ești bine?

M-am simțit și mai bine.

Dar toate bune.

Sunt bine. Sunt bine.

Cred că te-ai împiedicat de groapă de incendiu.

Da, mi-am scăpat lanterna.

-Uite, ia lanterna mea. -Oh, mulțumesc.

Stai liniștită.

- Ce avem noi aici? -Doar mâncare uscată?

Da, cred că e că...

-Oh, Lauren! -Sst!

-Ce faci?

Ai auzit asta?

cineva acolo.

Bună.

- Scuze. Nu am vrut să vă sperii.

Tu ești Lauren? -Da.

Eu sunt Aaron. Sunt de la poliție.

-Bună. -Sunteți bine?

-Da. Da sunt bine. Numai că...

Am avut parte de un șoc.

-Ce făceai acolo jos?

-Am așteptat-o pe Alice.

Și știu că este ridicol,

dar am trecut pe lângă cascadă chiar în prima zi,

și dacă urmează răul în amonte,

poate că îl va găsi.

Și tu ai niște abilități de orientare prin pădure, evident.

Tu ai condus fetele afară în acea ultimă zi.

S-ar putea spune și așa.

Mă tot gândesc că e mai rău să ai aptitudini ruginite

decât să nu le ai deloc.

Dar mințea începe să-ți joace renghiuri acolo.

Este foarte ușor să ajungi cu adevărat paranoică,

să te simți ca și cum ai fi urmărită,

că nu ești singură.

Bună seara, doamnelor!

Oh!

-Oh, Doamne. -Serios?

-Daniel! Ce faci aici?

-Nu am mai suportat să stau fără tine, iubito.

-Da sunt sigură de asta. - Uite o, uh...

Am un Pinot Danderong demisec pentru tine.

-Un Pinot? -Mm.

-Mulțumesc și să te ia dracu. -Cum merge treaba?

Uite e un pic cam dulceag

- Iată și Shiraz pentru tine Laura. - Eu sunt Lauren.

-Lauren. Îmi pare rău. -Avem și butelii de gaz?

Băieți, poate am putea aprinde și un foc pentru fețele de aici.

-Cred că suntem buni. Am înțeles.

Cred că fetele nici măcar nu și-au ridicat corturile încă.

Hai să scoatem niște corturi, da?

-Să fie lumină. - Avem nevoie doar de un singur cort.

De ce ați întârziat atât de mult? V-ai pierdut?

-Nu, numai că... -Ai nevoie de o mână de ajutor, Lauren?

Putem să discutăm între patru ochi?

Ok, sigur.

- Bine, ghemuiți-vă. ghemuiți-vă.

- Adică ai spus asta acesta a fost un weekend fără muncă.

Arăta bine.

Da.

Așa că în dimineața asta atunci când am intrat în birou,

voi deja va luaseră-ți zborul.

Ai auzit despre ce vorbeau?

Nu.

Alice s-a întors puțin mai târziu,

și pur și simplu s-a năpustit direct în cortul ei.

Arată de parcă ar fi fost speriată de moarte.

Rezistă. Așadar nu ai stat în același cort cu Alice?

Nu. Ea stătea în cort cu Bree.

Au trebuit să despartă surorile.

Jill, desigur, a dormit în cortul ei single de lux.

-Mulțumesc. -Cu plăcere.

- Trezește-ți mamă, amice. Să mergem.

Doamne Sfinte. Ieși!

Nu, nu. Am spus că e prea periculos.

Nu.

Și cum îndrăznești să-mi amesteci fața în asta?

Nu ți-am amestecat fața în asta.

Ba da.

I-ai asigurat locul aici cu o donație.

100.000 de dolari pe care i-ai împrumutat de la Bailey Tennants.

Ți-am spus, că voiam să-i returnez.

-Oh, da, asta îmi spun toți.

Este ușor să spui asta când nimeni nu observă.

Dar noi am observat.

A meritat? Hmm?

Nu vă putem asigura siguranță ție și fiicei tale

de la Daniel Bailey dacă nu ne ajuți.

O să ajungi la închisoare, Alice.

Va trebui să aștepți pentru că o să organizăm

o expediție corporativă mâine.

-Unde? -Spre Munții Giralang.

Ieși din mașina mea.

Bine, ne vom hotărî înainte să plecați.

Cum te cheamă?

Da, nu-ți face griji.

Mama nu se deranjează niciodată să mă prezinte prietenilor ei.

Dar mie întotdeauna îmi place să mă prezint.

- Eu sunt Margot. Urcă acum în mașină.

E drăguț, mamă.

Îmi cer scuze că am întârziat.

-Bine, mulțumesc. -Mulțumesc.

Hai să ieșim în față.

-Bună, fetelor. Suntem tocmai din Melbourne.

Ajutăm politia.

- Sunteți, Breeanna și Bethany, nu-i așa?

Care... -Da. Beth și Bree.

Așadar, este vorba despre Alice.

Ați găsit-o? E bine?

-Nu, nu am găsit-o. -Îmi pare rău.

-Bree, mușcătura ta de păianjen. Pânză pâlnie.

Cum ai fost mușcată?

M-am împiedicat de un buștean.

Credeam că am căzut pe ceva ascuțit.

Sticlă, poate.

Și apoi am văzut păianjenul, și am știut.

Vine cineva să stea cu voi cu amândouă?

Mama ar face-o, dar are MS.

Oh îmi pare rău să aud asta.

Nu-i nimic.

Vrem să-ți punem câteva întrebări

despre prima zi în care ai ajuns acolo.

Bărbații au venit în vizită?

Nu, nu trebuiau să vină deloc.

Nu, a fost inofensiv.

A fost o noapte distractivă.

Și Daniel a fost acolo?

Și a vorbit cu Alice,

care aparent părea supărată după aceea?

Știi despre ce au vorbit?

De ce nu-l întrebi pe el?

Sau pe Jill. Era supărată...

Dar Daniel și Alice... știi, că ei vorbesc mereu.

Sunt colegi.

Și prieteni, de asemenea.

Alice este foarte sus la Bailey Tennants.

Într-o zi chiar ar putea să ajungă să conducă firma.

Da, au...

au dispărut în întuneric și s-a întors mult mai târziu,

separat.

Și orice s-a întâmplat între ei acolo,

după aceea, totul s-a schimbat.

După aceea Alice a vrut numai să plece de acolo.

Oh, la dracu.

Serios? Ai telefon?

Oricum nu avem recepție.

Atunci nu-ți folosește la nimic, nu-i așa?

Pune-o deoparte, Alice. Știi regulile.

Jill, cred că trebuie să mă întorc.

-Am uitat să semnez... -Ce?

Am uitat să semnez pe ceva înainte să plec.

Nu te las să te întorci singură.

În primul rând am datoria să am grijă de tine,

iar dacă te întorci, atunci toate trebuie să mergem cu tine.

Aș putea să o iau doar pe Bree cu mine și voi trei puteți continua.

Oh. Ah.

Dacă crezi că primești un permis gratuit

din cauza prieteniei tale mici și speciale cu soțul meu,

te înșeli amarnic.

Oh, haide, Jill.

Hai să ne înțelegem foarte clar.

Te angajez, lucrezi pentru mine,

așa că rămâi aici, bine?

Vreau să spun că dacă nu avem recepție, atunci...

Oprește-te, Alice.

Doamne Sfinte. Pe bune?

Dacă îți este prea lene să mergi mai departe,

măcar fă-o lângă cortul tău nu lângă cortul meu.

Îmi pare rău. Am crezut că asta este locul.

Ăla era copacul!

Asta este copacul cu care am fost cu toate de acord!

-Îmi... îmi pare rău. Eu nu...

- Îmi pare rău. Nu am... - Nu-i nimic, Beth.

Mulțumesc, Alice.

Acum cred că suntem toate băgate în asta.

Mulțumesc.

Mai avem analgezice?

Încă nu e vremea.

- Întrebați asistența. - Încă nu e timpul.

Nu o să vă dea nimic...

Du-te și întreabă.

Te rog.

Îmi pare rău.

Scuză-mă.

Așa că chiar dacă ai fost mahmură,

ți s-a cerut să mergi mai departe?

Jill n-ar fi trebuit să mă bage în asta.

Nu știam ce fac.

Am fost trimisă la un curs de jumătate de zi la Grădina Botanică.

Cu pauze de cafea la fiecare 20 de minute.

Și acum aveți pretenția să fiu așa din senin expertă?

Ai nevoie de ajutor, Bree?

Nu, nu am... Sunt bine. Mulțumesc.

Atunci, pe unde?

-La stânga. -Sunteți sigure?

Pare puțin cam dur.

-Da. Nu, la stânga. Haideți. - Bine.

De fapt ne descurcăm destul de bine.

Habar nu aveam cât de repede o singura decizie,

o mică greșeală ar putea schimba totul.

Uau.

Bea, amice.

Mă întorc imediat.

Un câine!

Aaron.

Aaron!

Aaron! Aaron, stai!

Aici nu au cum să ajungă câinii.

Haide.

Jen?

Jen?

Jenny?

Ar fi trebuit să se întoarcă până acum.

Mamă?

-Jenny! -Mamă?

Jen!

Jenny?!

Bree?

Ești sigură că este drumul care trebuie?

Da, așa ar trebui să fie.

Este sau ar trebui să fie?

Este. Trebuie să fie.

Numai că nu am dat de niciun jalon de marcaj toată ziua.

Câte art trebui să fie? Cinci?

-Șase. -Șase?

Și noi avem unul singur,

și asta a fost de ieri.

Cred că era bifurcația aceea de pe drum după prânz.

Pot să mă uit?

Te-am întrebat despre asta, Bree.

Să știți că eu tot nu cred...

Dacă am fi luă-to pe unde trebuie, ar trebui să fim chiar aici.

Dar eu chiar cred că este mai probabil să fim aici.

Lauren, tu ce crezi?

Da, cred că ați luat-o pe drumul greșit, Bree.

-Îmi... îmi pare atât de rău. -Nu-i nimic.

Atunci care sunt opțiunile noastre?

Am putea să o luăm înapoi pe unde am venit.

Să ne întoarcem... De câte ori

crezi că am făcut de atunci, cam de 12 ori?

Cred că este o varianta bună.

Oricum este cel mai sigur așa.

Auzi asta? Auzi?

Se pare că e un râu.

Cred că ... Cred că ar putea fi chiar asta.

Așa că dacă ne îndreptăm spre asta, ne-am putea orienta

pe hartă cel puțin.

- Cred că ar trebui să ne întoarcem pe unde am venit, Alice.

Am putea să bâjbâim pe întuneric și știi asta.

-Bine, hai să încercăm să găsim pârâul ăsta, cu orice preț.

Grozav.

-Mulțumesc. -Să mergem.

Îmi... Hei, îmi pare atât de rău ... -Nu-i nimic.

Ascultă, te-am întrebat dacă ai nevoie de ajutor.

-Eu... -Haide.

Nu, pur și simplu nu mi-am dat seama...

- O să te omoare. -Încerc să renunți la vapat.

Așa este.

-Alice punea ceva la cale?

Ce anume?

De ce nu- mi spui?

Voi sunteți polițiștii.

Ce cauți tu cu adevărat aici?

Tu și Alice Russell vă intersectați la serviciu?

Nu chiar.

Eu am lucrat acolo doar câteva luni.

Din când în când, totuși, jos în camera de date.

Doar în Doar în timpul serviciului.

Și îi plăcea să facă totul în felul ei, ceea ce este cu adevărat ciudat.

Cum ar fi chestii interzise.

Mă tot gândeam, acum că a dispărut și toate cele...

Așadar, ai ajuta-o?

Adică, v-ați înțeles?

Nu. Alice nu mă plăcea.

Și nu s-a deranjat niciodată să ascundă asta.

Și tu ce ai făcut?

Nu îi plăcea de mine pentru că nu trebuia să-i placă.

Dar, spre deosebire de mine, ea nu se oprește până când nu obține ce vrea.

-Hei, văd... Văd răul.

L-am găsit.

Se poate bea din el, nu-i așa? -Da.

-Da. E dulce. -Da, dacă curge.

O, Doamne, îngheț.

Ah.

Uite, aruncă o privire.

Hei, pot să mă uit la asta?

Pentru că sora ta ne-a băgat în rahat ultima dată.

Nu!

La naiba, hartă! Hartă!

-Apuc-o! Apuc-o! -Nu, nu, nu, nu!

-Repede! - Beth, repede!

-Oh Doamne. -Ai grijă acolo.

-Repede, ia un băț, ia ceva.

-Bine, stai. -Beth, Beth, apuc-o.

-Beth, ai grijă, te rog. -Da, am înțeles.

-Ai luat-o? -Nu!

-Lauren, poți s-o apuci? -La naiba!

-Da. -La dracu!

Ia te uită la asta!

-La dracu. - Apuc-o odată.

-Am înțeles. -Poți să o prinzi?

-Poți să o prinzi? -Aproape.

Repede.

-Te rog să fi atentă! -Poți să o prinzi?

Ai grijă, Lauren.

Aproape că am prins-o.

-Lauren. -Aproape. Aproape.

-Laur... Las-o. Las-o în plata domnului.

Este blestemată de hartă. Avem nevoie de ea.

Oh Doamne.

Ah!

-Oh, la dracu! -Lauren!

Lauren!

Fă ceva! Lauren!

Lauren!

Cred că s-a lovit la cap. E plină de sânge!

Apuc-o de mână.

Oh, Doamne.

- Ai prins-o?

Ușurel.

Îți spun,

nu este de bun augur că până și asistenta

din camera de date a observat că Alice se comporta ciudat.

Nu ar fi trebuit s-o trimitem acolo de câte ori am fost și noi.

Cred că a dat peste ea familia Bailey.

Am respectat regulile și protocoalele așa cum facem dintotdeauna.

Da, dar n-ar fi trebuit să o forțez atât de tare.

N-ar fi trebuit s-o supun la atâta presiune.

- E informatoare, - Un atu.

A furat o mulțime de bani.

Atunci, e pradă mea.

Așadar, trei zile.

S-au destrămat atât de repede.

Trei zile. Înseamnă o eternitate acolo.

Ziua întâi ... știi ce? Probabil că s-au simțit

destul de încrezătoare că-și vor putea croi drumul înapoi.

Un pic de panică care s-a instalat în noaptea aceea.

Ziua a doua, începi să-ți raționalizezi mâncarea, apă.

Și apoi îți pierzi orice simț al orientării.

Apoi ziua a treia. Asta va despărți orice grup.

E atât de greu pentru o fată de oraș să supraviețuiască acolo.

Totuși ar fi în viață.

Este în viață. Trebuie să fie.

Aaron, ce vezi?

Lucrurile mamei.

De ce le-a lăsat aici?

-Să-și ușureze rucsacul.

Bravo.

A căzut aici.

Se mișcă.

E trează.

Auzi aia? Apă.

-Jenny! -Mamă!

O să aibă grijă.

Are nevoie de apă.

Știe ce face.

Lauren?

Lauren?

Mă auzi?

Lauren?

Te simți bine?

Hartă... ați recuperat-o?

-Nu, a dispărut, dar nu e vina nimănui.

Doamne, cred că are nevoie de o cusătura.

Respiră.

Deocamdată o să o peticesc.

Putem urma răul până la cascadă, poate?

Nu, nu o să meargă.

Este un labirint de râuri și pâraie între aici și acolo.

Poftim, ține asta.

Vreau să spun că vor fi provizii în plus la camping, nu?

Poți să stai aici sus pentru noi?

Nu... Nu cred că poate reuși.

Cred că ar trebui să o apuc spre nord.

Aș putea să o iau pe Bree, să găsesc un drum de serviciu, să caut ajutor.

Ar trebui să o luăm spre est, la camping.

Poți te rog să suni pe cineva pe telefonul tău ...

Nu am semnal deloc, Lauren.

Bine, bine.

Atunci hai pur i simplu să urcăm pe un teren mai înalt

până găsim semnal.

Cred că ar trebui să mergem spre nord.

Cred că ar trebui să o luăm spre est să ajungem la camping.

Măcar acolo avem mâncare, adăpost și un radio.

Și trebuie să o schimbăm pe Lauren din hainele astea ude.

Alice, tu o iei înainte.

Lauren.

Lauren. Ești bine?

Arăta foarte urât.

Te-ai ales cu ea când ați pierdut harta?

Da.

Da, am observat că și Jill avea o vânătaie, pe maxilar.

Va trebui să o întrebi cum de s-a ales cu asta.

Alice avea o busolă. Nu-i așa?

A fost în stare să vă conducă pe toate până acolo?

Orice ți-ar spune toate că s-a întâmplat acolo,

Alice a fost amestecată în toate astea.

Nu sunt mândră de asta, dar toate am fost.

și Alice, la fel.

De aceea nu am fost surprinsă când ne-a mințit.

Ca să o ia pe drumul ei.

Nu cred că creasta este mult mai departe.

Bine.

Lauren, ce mai faci acolo?

-Mai avem apă? -Nu, niciuna nu mai are.

Oh, uau.

E incredibil.

Uau.

Scuze. În ce direcție am luat-o?

Spre răsărit. Ăsta era și planul.

-Ești sigură? -Da.

Spre creasta unde este campingul.

Așa e, nu-i așa, Alice? Ne îndreptăm spre răsărit?

- Da, spre răsărit.

Dar...

Îmi pare rău, numai că, dacă drumul asta duce spre răsărit,

atunci de ce este soarele strălucește spre sud?

Ce ai făcut, Alice?

Îți dai seama că nu avem nicio șansă

să ajungem la campingul asta până în seara asta?

Jill, oricum nu mai avem cum să găsim nenorocitul ăla de camping niciodată.

Da, bine, te-ai asigurat de asta, nu-i așa?

Măcar poți să-ți verifici telefonul mobil

să vezi dacă a sunat cineva?

Huh?

Nimic.

Grozav.

Pleci?

Da.

O să mă oprești tu?

Nu, nu am de gând de gând să te opresc.

Falk, nu-i așa?

La ce departament ești?

Haide, amice.

Detectiv.

King Street.

Uau.

Fed.

Ești atât de departe de casă.

Nu știu cât de mult te vor ajuta

într-o operațiune de căutare și salvare,

dacă chiar asta este.

Chiar știu că zona aceea arăta foarte bine.

-Știi? -Da.

Așa că, fetele de acolo

vor să rămână acolo până când o s-or găsească pe Alice.

Ăsta trebuie să-ți fie destul de la îndemână, nu-i așa?

Ce vrei să spui?

Oh, doar în ceea ce privește capacitatea de a discuta cu angajații mei.

Dar să nu uiți asta

Dacă mai vorbești cu soția mea,

ar fi de bun simț să permiți unui avocat să fie prezent,

nu crezi?

Dacă o să ajungi la stadiul în care soția ta să aibă nevoie de un avocat

Cu siguranță că îi voi angaja un avocat.

Bine. Mă bucur că suntem pe aceeași pagină.

Asta este. Da.

Bine.

Ce-i cu rândurile astea aici?

Este creasta muntelui.

Atunci care este baza liniei crestei?

-Un rău. -Un rău.

Trebuie să pătrundem mai adânc în vale să o găsim.

Acolo s-ar duce să găsească apă.

Asta e, fetelor. Haideți. Hopa sus.

Bună dimineața.

Oare chiar așa să fie?

Bine. vedeți valea aceea de acolo de jos?

Când se îndreaptă spre răsărit, va trebui să o traversăm,

ceea ce ar putea fi puțin greu, dar dacă rămânem spre nord,

atunci o să dăm de drumul spre nord către Melbourne.

Bine.

Să mergem.

Bună dimineața.

-Jill. Bună dimineața. -Vreo noutate?

Nu am voie să vorbesc cu tine,

aparent, fără avocat.

Soțul tău mi-a dat peste degete.

Atunci hai să rămână micul nostru secret, da?

Ia loc.

Așadar, ce vrei să știi?

De fapt, aș fi interesată

cum a reușit să te înșele Alice acolo

pentru că nu mi se pare că ești genul care ar putea fi ușor de păcălit.

Și ce ar fi trebuit să fac legat de asta?

Nu ne-a dat de ales.

Alice a reușit.

Ne-am îndreptat spre nord.

Oh.

Haide.

Oh, Doamne, apă.

-Putem să bem din apa asta? -Da.

Ah!

-Grozav! -Mmm.

Ah.

Băieți, băieți, băieți.

Oh, Doamne!

-Uf! -Haide.

Oh, nu, e groaznică.

Haideți. Trebuie să mergem mai departe.

Doamne!

-E doar pentru o noapte. -Scuzați-mă.

Puteți rămâne, puteți să aveți parte și de ceva room service,

și, uh, doar... dacă aveți nevoie de ceva, trebuie doar să îmi cereți.

Bree. Cum te mai simții?

-Mă simt bine. -Da?

-Da. -Nu am nimic.

Lasă-mă să-ți pregătesc o cameră, bine?

-Da. - Sunt toate ale tale.

Hei, Bree,

te superi dacă avem o mică conversație cu sora ta?

Beth. Fumatul este interzis.

Regulile cabanei.

-Serios? - Chiar trebuie să faci asta acum?

Uf.

Oh scuze.

Băieți.

Ce este asta?

E ceva acolo.

Este un adăpost.

-Beth, hai să... Băieți, lăsați-o baltă.

- Noi nu ... -Nu, ar trebui să intrăm.

-Jill! -Da, hai să mergem.

-Hai să verificăm. -Jill, nu...

-Hai să ne uităm, bine? -Da, haide.

Ai grijă, Beth.

Jill, cred că ar trebui să mergem mai departe

Este uscat. Vino.

- Haide. -E mult mai cald aici.

-Hopa! -Ești bine?

Nu-mi place deloc asta.

Cred că ar trebui să plecăm mai departe.

Hai să mai așteptăm.

Gândește-te la asta măcar o clipă, bine?

E mai uscat aici. E cald. -Este?

Oamenii mor din cauza expunerii la elemente, Alice.

Avem nevoie de timp ca să ne usucăm hainele.

Lauren a fost rănită. Avem nevoie de adăpost.

Jill, nu știm nimic despre locul ăsta.

Nu știm cine știe despre asta.

-Oh, Doamne! - Nu-mi pasă

cine știe despre locul ăsta.

Avem nevoie să stăm undeva în noaptea asta, până când noi...

-Până ce? -Păi...

Vreau să spun că ar putea dura săptămâni înainte să ne găsească cineva aici.

Cred că ar trebui să ne vedem în continuare de plan,

să mergem în continuare spre nord, să ajungem la drumul principal.

-Și, ce dacă? - Dacă continuăm să mergem

până vom găsi acea stațiune de cinci stele

cu cadă cu hidromasaj și maseuză care să ne aștepte?

Pe bune?

Uite ce este, e clar că nu locuiește nimeni aici

așa că hai să rămânem aici măcar noaptea asta.

Da. Ați auzit-o.

-Bree, sprijină-mă și tu. - Tu nu vrei să stai aici?

Aproape că s-a întunecat, iar noaptea trecută a fost destul de grea.

Tocmai de aceea ar trebui să mergem mai departe.

Lauren?

Știi că putem să plecăm toate de aici acum.

Bine, fetelor, bine.

Alice poate continua să bântuie ca să rămânem în continuare aici,

sau putem vota.

Bine, cine vrea să rămână?

Cred că ar trebui să rămânem pentru o noapte.

-Mulțumesc. - Atunci așa rămâne.

Grozav. Mulțumesc.

Oh!

La dracu.

Alice?

Alice? Ești bine? -Te simți bine?

Da, sunt bine, dar...

Cred că e ceva aici.

Ce?

-Aoleu. - Sunt oase?

- Spune-mi că nu e un copil. - Aoleu.

Aoleu.

Nu.

E un...

Cred că este un câine.

Ești sigurĂ că e un câine?

Adică, i-ai spune copilului tău, Butch?

Sau poatecă tu chiar ai face-o.

-Butch? -Da.

-Da, așa cred. -Un câine?

Da.

-Jen! -Mami!

Jen!

Să mergem. Haide.

-Ce-i asta? - Este un alt mormânt?

Nu. Nu, nu este.

E la fel, dar sunt doar mai mari...

Este... Nu e nimic.

Un mormânt mai mare?

Ești sigură? L-ai verificat?

Nici gând. Nu ne-am apropiat de el.

Noi încă încercam să ne convingem

că Butch era un câine.

Dar acest mormânt mai mare,

avea o cruce pe el, că cel cu câinele?

Era... Era și un nume pe ea?

Vreau să spun că r fi putut avea,

dar nu am ajuns prea aproape de asta.

Ai menționat lucrul asta sergentul King

că mai era un mormânt, unul mai mare,

un mormânt de mărimea unui om?

-Da. -Da.

-Desigur. -I-ai spus?

-Ești sigură? -Da.

Ascultă, nu încerc să provoc probleme aici, dar...

îți amintești numele ... câinelui lui Martin Kovac?

- Nici măcar să nu glumi! -Nu glumesc.

Nu îți amintești că avea acel câine cu care obișnuia să ademenească femeile?

-Alice. -Îți amintești?

-Ajunge. Ajunge. -Când eram la școală?

-Ce? -A fost la televizor tot timpul.

Am vorbi despre asta la prânz. Cred că era Butch.

Da, poate avea un câine. chiar nu-mi amintesc.

Nu, nu întreb dacă avea un câine.

Vreau să te întreb dacă îți amintești numele?

Oh, Doamne! Tu chiar vorbești serios?

Ești o târfă manipulatoare.

-Ce? -Ce încerci să faci,

să ne sperii, să ne pedepsești pentru că te-am înfruntat?

-Nu, nu încerc să fac asta. -Băda, asta faci!

Ce, vrei să stai aici?

Dar dacă asta era chiar baza lui?

Vă puteți imagina ce le-a făcut femeilor pe care le-a adus aici?

Cui îi pasă?

Asta s-a întâmplat cu zeci de ani în urmă.

Probabil că e mort sau în închisoare.

Și e clar că nimeni nu a mai trăit pe aici de ani de zile.

- Beth are dreptate. Ar trebui să stăm în timp ce...

Nu te întrebat nimeni pe tine, Lauren.

Ai putea să ne ajuți plecând de aici,

dar ești prea speriată măcar ca să și mai încerci.

Așa că nu te mai bagă în toată chestia asta.

-Alice. -Ce?

Termină cu prostiile.

Știm că ai o problemă cu rămasul aici.

Dar ține-o numai pentru tine.

M-am săturat să vă tot aud vorbind despre asta.

Pentru numele lui Dumnezeu, să aprindă cineva focul.

-Așteaptă afară. -Sergent.

A mai fost încă un mormânt.

Au spus că era o movilă de pământ.

S-ar putea să fi fost un mormânt.

Era de mărimea unui adult.

-Unde vrei să ajungi? -M-ai mințit.

Nu lucrezi destul de repede.

-Urmăm protocoalele.

Echipa ta căutată cabana lui Kovac,

sau o căuta pe Alice Russell, nu-i așa?

Noi o căutam pe Alice Russell.

Dacă se întâmplă să găsească cabana lui Kovac

și prin asta să aducă un pic de consolare

unora dintre familiile victimelor,

atunci ce e rău în asta?

Pentru că mai este încă timp să o găsească

și că ea încă trăiește acolo.

Lucrezi în spatele unui birou, amice.

Hai să facem ce facem,

și de ce nu încerci și tu să faci ceva

care să ne ajute să trecem prin astea?

- E același lucru. - Nu-ți face griji pentru el.

S-a pregătit să fie polițist cu o viață în urmă.

Gândiți-vă că infracțiunile economice nu au chip,

și noi avem o femeie dispărută acolo.

Nu știu.

Oare vreun lucru de-al meu să conteze cât de puțin?

-Ce? - Știi, cifrele.

Finanțele.

Ascultă. Sunt programe. Sunt algoritmi.

Și îi vânează prin intermediul tranzacțiilor lor.

Nu-ți face griji în ceea ce îl privește pe Bailey Tennants.

O să-i prindem.

Pentru că suntem mai deștepți.

Lauren. Dă-mi alea.

-Da. -Ai astea.

Bineînțeles că știi ce faci acolo.

Ceva de genul.

A fost mai greu acolo să aprinzi un foc.

Cred și eu că așa era.

Lemnul era ud, și tot ce era acolo

putrezea chiar în fața noastră.

Îmi... îmi... îmi pare foarte rău despre ce s-a întâmplat înainte.

Nu-i nimic.

Suntem cu toții deja obosiți.

Ce mai face Rebecca?

Ce ai spus?

-Mă întrebam doar cum se descurcă.

E bine.

Va rămâne pentru liceu?

Locul ăsta nou arăta fantastic,

cum ar fi clădirea pe care tocmai au terminat-o

De ce întrebi acum?

Aici?

Ar fi trebuit să întreb asta cu mulți ani în urmă.

Știu că Margot se simte...

Știu că se simte rău că a fost atât de dură cu ea,

dar adolescenții fac lucruri îngrozitoare. -Da, măcar ar fi trebuit să întrebi.

-Doar câteodată... -Trebuia să fi întrebat cu ani în urmă.

Dar nu ai făcut-o.

- Înainte să spui ceva, - Știu că nu ar trebui să fac asta.

Ce nu ar trebui să faci? Să fumezi?

Nu este permisă băutură în timpul probațiunii mele.

Dar au fost câteva zile grele. Așa că, scuze.

-Ce este asta? Bere ușoară?

O alegere excelentă.

Secretul tău este în siguranță cu mine.

Or să întrebe când te întorci?

Ce mai face dependentul ăla acolo jos?

Se poartă frumos?

Nu, nu vor cere.

Dezintoxicare forțată stabilită de Instanță,

100 de ore de muncă în folosul comunității

la azilul de bătrâni Parkville.

V-ați făcut analizele.

Câteva. Vag.

Aderal, dexamfetamine, visans,

xanax și valium să te transpui în altă lume.

La ce vă gândeați?

A început să le folosească ca să poată să treacă prin școala

și apoi a continuat să le folosească ca să treacă prin viață.

Și spărgătorul?

Este un obicei scump.

Am furat câteva din lucrurile lui Bree,

lucruri pentru care le păstrase,

niște bijuterii pe care Nana i le dăduse înainte să moară.

Și apoi s-a întors acasă, a intrat peste mine,

și când a încercat să mă oprească, am lovit-o.

A fost rănită grav?

Tu ce crezi?

A fost pocnită în stradă de sora ei

când încerca să-i fure lucrurile pentru bani de droguri.

A fost rănită grav, da.

Unul dintre vecini a chemat polițiștii.

Altfel, probabil că ne-am fi dat seama de asta.

Poate.

De cât timp crezi că vor mai avea nevoie

să-și dea seama că suntem pierdute?

Nu de prea mult. Sunt sigură că deja nea căuta.

Și-or fi dat seama nu am respectat programul

și nu am făcut a doua tabăra.

Nu ne căuta nimeni.

Nu am auzit niciun elicopter. Nu știu.

Hei, uitați-vă în sus.

Vai.

Știe cineva vreo constelație?

Evident că avem Steaua Sudului.

Hm...

Și de obicei te poți descurca

și cu una dintre constelațiile mari din Fecioară în perioada asta a anului.

Săgetătorul este prea îndepărtată la orizont

ca să ne dăm seama unde suntem.

Odată băieților le place să-mi arate stelele.

Ei cred că asta e ceva romantic,

ceea ce și este un pic.

Și original,

ceea ce nu este. -Ceea ce nu este.

Eu sunt în zodia... Taurului?

-Capricorn. -Capricorn.

Sunt Capricorn.

Indiferent ce înseamnă asta.

Eu sunt Rac.

Se pare că suntem foarte intuitive și prezicătoare,

așa că aveți grijă, fetelor.

Ooh-ah.

Îți poți da seama de ce oamenii credeau că viitorul

era scris în stele.

Unii oameni încă mai cred asta.

Nu și tu, cred, Alice.

Nu, eu nu.

Cred că oamenii își fac propriile alegeri.

Așa cred și eu. Cred că toți facem propriile alegeri.

Deși nu suntem întotdeauna conștienți de consecințele

acestor alegeri.

Nu-i așa, Alice?

Așa că, Jill încercă să pornească o gâlceavă, nu-i așa?

Toată lumea s-a certat cu Alice.

Toate. Și cu toate celelalte.

Oricine spune altceva este o mincinoasă ordinară.

Bine, așadar, a izbucnit o ceartă acolo cu Alice?

Ia-ți sora. Eu o să le iau pe celelalte.

Atunci, de ce a plecat Alice?

Hmm?

Niciuna dintre voi nu a fost sinceră cu mine

despre ceea ce s-a întâmplat în acea ultimă noapte.

Asta este ultima voastră șansă.

Urmează o furtună uriașă.

O să cuprindă întreaga arie de căutare.

Așa că trebuie să mă ajutați acum

când încă o mai putem găsi pe Alice în viață.

Bree?

Trebuie să economisim bateria.

Da, bateria mea e descărcată.

Ești surdă?

Trebuie să economisim lumina.

Ce te-a apucat?

Doamne Sfinte.

Hei! Oprește-te!

Dă-mi-o înapoi! -Au! Nenoro...

-Hei! Dă-mi-o înapoi! -Au!

- E lanterna mea. -Hei.

-Ai grijă. - Ai grijă!

- Ce mama dracului. -Ne-am săturat de tot căcatul ăsta!

Bine, pentru că voi pleca mâine la prima oră.

Am spus deja că niciuna dintre noi nu pleacă.

Rămânem împreună.

Am spus deja că nu-mi pasă despre ce crezi tu, Jill.

Plec mâine imediat ce răsare soarele cu sau fără voi.

Ești o târfă atât de proastă și de egoistă, Alice.

Eu sunt cea responsabilă pentru toate fetele de aici,

iar dacă pleci nu-mi mai asum niciun fel de responsabilitate

pentru orice ți se va întâmpla.

Și să nu crezi că iei telefonul ăla cu tine.

- Asta e nenorocitul meu de rucsac. Dă-l înapoi.

Asta e rucsacul meu.

Este rucsacul meu.

Alice, dă-i drumul. -Stai!

-Nu e al tău, nu-i așa? -Ah!

Of!

Nu s-a întâmplat așa.

Nu am început eu. Ea m-a lovit prima.

-Fetelor! -Da-ți-mi telefonul!

-Lasă-mă în pace, Beth! -Oameni buni!

-Stați! -Oameni buni, chiar nu ne putem potoli?

Ah!

Așa este, da. Dă-mi drumul!

-Dă-mi odată telefonul ăla.

- Oameni buni, opriți-vă! -Dă-mi-l!

Ah!

-Dă-mi-l!

Ah!

La dracu!

Era întuneric beznă.

Am întins mâna după lanternă,

și când am pornit-o...

Beth, ești bine?

Uite, ridică-te.

Putem să păstrăm asta doar între noi cinci, vă rog?

Beth este încă în perioada de probațiune.

Nu își mai poate permite și alte învinuiri.

Atunci când mă întorc o să fac ce vreau.

Doamnelor, hai să fim de acord să tragem o linie sub asta...

cel puțin deocamdată.

- Bine? -Da.

Haide. Odihniți-vă.

Îmi pare rău pentru falca ta.

Doar de asta îți pare rău?

Am știut întotdeauna, Alice.

Am știut întotdeauna.

Alice plângea?

Da.

Jill?

Știți ceva?

Eu i-am oferit slujba.

Am susținut-o.

Ea și cu mine am lucrat foarte strâns împreună.

Ea și soțul meu au fost foarte...

Să spunem că, um,

loialitatea nu este cel mai bun atribut al ei.

Bună, Margot.

Nu mi-ai spus niciodată numele tău.

Scuză-mă.

Trebuie să dau un telefon.

Numele meu este Aaron.

Sunt detectivul Falk.

Suntem aici să te ajutăm să-ți găsești mama.

Ești bine?

De ce este Jill atât de convinsă că aveau o aventură?

Alice se îndreptă către acolo. - Am omis ceva?

Tu i-ai dat USB-ul.

A promis că va primi dosarele înainte să plece.

Da, nu sunt apeluri de la Alice pentru Daniel.

Chase a spus că e devreme, așa că există posibilitatea

să aibă USB-ul la ea.

- Iată cum spun eu să facem. -S-a urcat în autobuz.

Îl are asupra ei.

O mulțime de apeluri către Margot.

Rezistă.

Doamne.

Cineva ar fi putut să găsească asta.

La dracu. -De ce nu mi-ai spus?

Ce?

Ai sunat-o.

Dimineața în care a plecat.

Cum se face că ca nu am știut nimic despre asta?

Am sunat-o pentru că nu credeam că ai fost

destul de explicită cu ea.

M-am dus și am văzut-o la școală fiicei sale, cu o zi înainte.

-Sigur. -Doar nu crezi

că este pusă suficientă presiune? -Exact asta facem.

Obținem rezultate. Suntem buni la asta.

Și de aceea e în pericol acolo.

M-am săturat.

Stai așa o clipă.

Nu crezi că e în viață, nu-i așa?

Vrei să vorbești cu mine

și să-mi spui ce dracu se întâmplă?

Pentru că asta este numai treaba noastră. Cu asta ne ocupăm noi.

Presăm colegii și facem arestări.

De ce să fie asta atât de diferit?

Pentru că știu cum este acolo.

Știu cât de puțin timp aveți.

Știu cât de repede se înrăutățesc lucrurile,

și știu ce se întâmplă când nu ajungi la oameni

destul de repede.

De unde știți?

Din cauza mamei mele, bine?

Mi-am pierdut mama acolo în munții ăia,

și așa am ajuns la voi.

Mama ar putea să facă singură focul acolo?

Da, desigur.

Nu poate să aprindă un foc.

Mama ta poate face orice.

- Cât mai este până la următorul? - Încă o oră.

- Sună-i înapoi. -King?

- Sună-i acum. -Ce se întâmplă?

Trebuie să-i chemăm să se întoarcă.

Vine furtuna. Este foarte aproape.

E prea periculos. Îi vom aduce înapoi acum.

Trebuie să așteptăm să treacă furtuna.

Dar ea este încă acolo, amice.

Trebuie să luați câțiva băieți.

Trebuie să aducem niște oameni aici.

Nici măcar nu te-ai deranjat să aduci oameni

în valea aia încă.

Nu mai avem timp, amice.

Trebuie să așteptăm să treacă furtuna.

Am voluntarii, S.E.S, poliția acolo.

Nu sunt pregătit să îi risc. -Aștepți să treacă?

Două zile, trei zile, un sistem că asta.

Ar putea fi așa o săptămână.

Nu știm. Nu voi risca viața oamenilor noștri.

Chase, vino aici.

Bine. Știm că au plecat de la cascadă

și acolo au campat prima dată,

loc care este aici.

După acel camping, poteca aia oare o groază de bifurcații.

Ar fi putut ajunge oriunde.

Avem un pârâu acolo, și la cantitatea de ploaie

care a căzut aici în ultimele patru sau cinci săptămâni,

un pârâu umflat ar putea cu ușurință arăta ca un râu,

în care caz, King a înțeles greșit.

Au ajuns mult mai departe decât crede el.

E o urmă de foc chiar aici.

Da.

Probabil că ați reuși să treceți pe acolo cu mașini cu tracțiune integrală

numai până în punctul ăsta,

apoi pe jos patru, poate cinci ore.

Și mai aveți încă vreo șase vai de căutat.

Au spus și ceva legat de lilieci

la intrarea în vale.

Lilieci de fructe, mii.

Mă poți duce acolo?

Jenny!

Haideți. Să mergem.

Aaron. Haide.

Haide, amice.

-Mămica! -Jen!

-Tată. -Haide.

Tată!

Câinele. Știu că l-ai auzit.

E cineva acolo în afară de mama?

Mama ta e aici.

Asta e tot ce contează.

Să mergem.

Haideți, pe aici.

Haide, amice. E aproape.

Să mergem. Haideți.

Pe aici. Bine. Haideți.

Să mergem. Haide.

Aici jos.

Alice?

Alice?

Câte dintre victimele lui Kovac nu au mai fost găsite niciodată?

Jen. La dracu!

- Jen? -Mami?

Jen?

- Jen? -Mami?

-Jenny, ești bine? - Mamă, te rog deschide ochii.

Jen?

Mamă, te rog.

Mami.

Jen.

Hei. Hei, tu rămâi cu noi.

Mami.

-Să mergem. -Trebuie să plecăm, iubire.

-Haide. Te-am prins. Haide.

Aaron, haide.

Eu o s-o iau spre nord. Ne întâlnim acolo.

Bine.

Hei, te-am prins. Iată-ne la mașina acum.

Bine, hai să te băgăm înăuntru.

Asta este.

-Tată! - Rămâi cu noi, Jen.

Aaron, vorbește în continuare cu ea.

-Mami. -Jenny, rămâi cu noi!

Slavă domnului.

Așadar, ai găsit-o?

Da.

Da. Am întârziat.

Ți-ai găsit cabana?

Ce?

Recunoașterea și gloria pe care ai căutat-o?

Asta nu este cinstit.

Nu este deloc corect.

- Aveai o treabă de făcut. - Aveam o treabă de făcut.

Am făcut tot ce am putut.

Oamenii aceia fuseseră acolo căutând zile întregi.

Nimeni nu a vrut să o găsească așa.

Abia am început aici

când Kovac a început să omoare tinerele alea.

Ne-am întâlnit cu familiile,

care ne-au implorat să găsim măcar trupurile copiilor lor.

Până la urmă. 40 de ani.

40 de ani.

Nu suntem chiar atât de diferiți, tu și cu mine.

Ai grijă.

- O avea pe ea? -Nu.

Te simți bine?

Da.

Bine.

-Unde sunt fetele? -Așteaptă.

Nu, așteaptă, așteaptă, așteaptă.

Ce se întâmplă?

Lânga cadavru era un ciot rupt.

Cineva căzuse peste el.

Lânga asta, o pânză, o pânză ruptă.

Pânză pâlnie, exact așa cum a descris-o Bree.

- De ce nu sunt și celelalte aici cu noi?

- De ce? -Fără vorbe. Taci.

-Nu înțeleg. - Bine.

De ce nu sunt și Lauren și Jill aici cu noi?

-Taci, Beth. -De ce? Este o întrebare corectă.

-Nu mai vorbi. Ești surdă?

Credeam că ești încă înăuntru.

Ce faci trează atât de devreme?

Ce faci și tu, cred.

Bine.

-Hei uite. -Hmm?

Legat de seara trecută...

Ascultă, știu că ți-am provocat multe necazuri,

dar am o cale de a îndrepta lucrurile.

- Alice ... -Doamne, lasă asta, te rog.

Nu pot.

S-a ajuns deja prea departe.

Nu poate să te amenințe și să scape cu asta.

-Beth. -Ai încredere în mine.

Tu m-ai ajutat toată viața.

Măcar atât să pot să fac și eu acum să te ajut.

Numai să nu înrăutățești lucrurile.

Nu poate fi mai rău decât atât.

Totul va fi bine.

Promiți.

Hei, Bree.

Asigură-te că te duci în spatele acelui copac.

Ai făcut ceva?

Am făcut ceva?

Nu am făcut nimic.

- Serios? - Luate-ar dracu!

Tu chiar îmi arătai degetul

cu ele chiar aici? - Îți arătăm degetul?

Ce vrei să spui? -Nimic din toate astea nu

s-ar fi întâmplat dacă nu erai tu.

-Dacă nu eram eu, ce? Ce am făcut?

Fetele, în stadiul ăsta, am să vă rog să faceți o pauză

până când va putem găsi un avocat.

-Avocați? -Avocați?

-Ce mama dracu? -Asta e o prostie.

Nu pot să cred că chiar faceți asta.

-Ce să facem? - Încercați să vă spălați pe mâini

și aruncați totul asupra mea. -Mă spăl pe mâini?

- Ce să arunc asupra ta? -De ce să încerc să te ajut?

De ce să nu am eu grijă numai de mine și să spun adevărul?

Să spui adevărul despre ce?

Era deja moartă.

Voi știți asta.

Alice era deja moartă când am găsit-o.

Alice!

Sună telefonul.

Oh!

Haideți. Haideți.

Alo?

Bună.

Îmi cer scuze. Mă auziți?

Haideți.

Alice.

Alice?

La dracu.

Alice?

Al?

Uite.

Ohh.

De ce ai face asta?

Bree, de ce ai ascunde-o?

Știi de ce.

Nu.

Pentru ce? Pentru că de ce?

Din cauza ta am făcut-o.

Pentru tine.

Nu poți fi gonită din nou.

Asta o s-o omoare pe mama.

A fost oribil să știu că a fost vina mea și că...

A fost vina mea.

Nu vecinul meu a spus poliției că m-ai jefuit.

Eu am fost.

Nu mi-am dat seama că se va ajunge chiar atât de departe.

Îmi pare rău.

Înțeleg.

Am înțeles de ce ai face asta,

dar asta?

E atât de rău, Bree.

Nu ai încredere în mine?

Asta vezi tu când te uiți la mine?

Chiar crezi că aș putea face așa ceva?

Nu pot să cred că încă mă mințiți.

Alice a spus că va depune plângere.

Era un bătăușă.

A vrut să te distrugă. Știu de ce ai făcut-o.

Spune-le odată adevărul.

Vor înțelege și ele, dacă le spui.

Oprește-te.

-Te rog, Beth, spune-le ce ai făcut.

Falk.

Doamne Sfinte ce mama dracului făcea ea aici?

Așteaptă aici, fetelor.

-Cine este? - Se simte bine?

De ce plângi?

Nu este mama ta.

Bună.

Eu sunt Carmen. El este Aaron.

Este totul în regulă? Eu doar...

o caut pe mama mea, Lauren Shaw.

Cred că rămâne aici?

Da. Ea este. Cum te cheamă?

-Rebecca. -Rebecca.

De ce nu o găsim eu pe Lauren pentru tine,

dar între timp tu vino aici și servește o...

ia loc și bea un pahar de apă sau ceva de genul.

Și detectivul Falk se va duce să o aducă pe mama ta.

Nu-i nimic. Ia o pauză.

Lsa-ți umerii să se relaxeze.

Respiră adânc.

O va găsi pe mama ta, și o să așteptăm aici.

Ai găsit-o?

E chiar moartă?

Da, e moartă. Îmi pare rău.

Când m-am întors la poteca dimineață

și am văzut că nu mai era, am crezut...

Am crezut că va reuși.

Am crezut că ea va fi cea care ne va salva.

Aaron? Aaron, mă auzi... Mă auzi?

Aaron?

Ești acolo? Hei. Oh, Doamne.

-Alo? Alice? -O, slavă Domnului.

Mă auzi? -Alo?

-Suntem complet pierdute. -Alo?

-Dar Daniel știe. -Ce?

-La dracu. - Nu, a ieșit,

m-a rugat să mă uit în rucsacurile lui Beth, și el...

-Alo? - Cred că a crezut că este ea.

Haide!

Ești acolo?

La dracu.

- Doamne Sfinte! -Alice, ai semnal?

Nu, nu, am.

Atunci cu cine vorbeai?

Nu vorbeam cu nimeni.

Oh, la dracu.

Pleci?

Da.

Cum o să te descurci singură? Serios.

O să o iau spre nord și voi încerca să găsesc drumul principal,

lucru care ar trebui să-l facem toate.

Știi, nu tee va găsi nimeni aici.

Așadar nu vorbeai la telefon.

E telefonul meu.

Și nu ai luat lanterna pentru că era al lui Beth

și era ultima pe care o aveam care mai mergea.

Oh, Doamne Sfinte.

Care este problema ta cu mine?

Nu ți-ai cerut niciodată scuze pentru cele întâmplate.

Și mai și vorbești despre Rebecca?

S-a rezolvat.

Lăsa-o în pace. Școala a făcut propria investigație.

Toți copiii care au fost responsabili au fost exmatriculați.

Nu știu ce mai vrei.

În afară de Margot.

Cât te-a costat să o ții la școală?

Trebuie să fie foarte bine să arunci cu bani pentru problemele tale

și să le vezi cum dispar.

Știi, poți să fi liniștită

că am plătit mult mai mult decât bani pentru acea hotărâre.

Alice...

ce-ai făcut?

De unde ai luat banii?

I-ai furat?

De la Bailey Tennants?

De aceea a venit Daniel în tabără?

Știe cineva?

Da.

Eu mai știu...

Știu lucruri despre ei, și...

iar apoi am fost abordat de cineva care...

Nu vreau să știu.

Îmi pare rău.

Asta.

Ăsta este motivul pentru care ești jalnică.

-Sunt jalnică?

Tu chiar vrei să ne lași aici?

Cel puțin nu sunt o bătăușă și nici și nu am crescut o bătăușă.

Știi ce?

Sunt chiar foarte mândră de fiica mea,

și aș face absolut orice

ca să o protejez, spre deosebire de tine. Vrei să știi?

Vrei să știi de ce Rebecca este victima și nu este Margot?

Pentru că ea a avut plăcerea de a te urmări

toată viața ei să fie împinsă și să meargă departe.

Da, de tine!

Și nu voi fi făcută să mă simt vinovată

pentru că ești prea slabă ca să-ți susții propria fiică.

Nu sunt vinovată!

Luate-ar dracu!

Ce s-a întâmplat? Te simți bine?

Uite.

Stai în picioare.

Te-ai lovit la cap? - Ohh. Ohhh.

-Bine. - Cred că ești doar amețită.

Stai doar un minut.

Hei, nu le voi spune celorlalți că pleci, bine?

Stai aici și odihnește-te puțin.

O să mă întorc.

Nu-i nimic.

Și mie îmi pare rău.

Chiar m-am gândit că încă mai respira,

și am adormit gândindu-mă

ea ar fi ajuns la jumătatea drumului înapoi spre oraș sau...

că m-aș trezi cu cu ea întinsă acolo lângă mine.

-Ajutor! Ajutați-ne!

Arată-mi, Bree. Trebuie să-mi arăți.

Ridicați-o.

Oh Doamne! -Ce s-a întâmplat?

-A fost mușcată de un păianjen. Cred că este un păiajen pâlnie.

Poftim, folosește asta.

Faceți un garou și strângeți bine ca să opriți sângele.

-Nu, nu, nu e bine. Cred că face compresie?

Păi, nu știu. Fă ceva.

Leag-o în jurul rănii. - O să o bandajam, cred.

Bree, respiră. O să te faci bine.

Trebuie să ieșim de aici, Jill.

Trebuie să o ducem la un medic.

Trebuie să plecăm.

La dracu! Chiar nimeni nu a făcut un curs de prim ajutor?

Da. Nenorocita de Alice.

Lauren, trezește-o pe Alice. Spune-i să vină aici.

- Avem o mușcătură de păianjen. - A plecat.

Și-a luat rucsacul, totul.

Ce?

Poți te rog să te duci și să te uiți în geaca mea,

să vezi dacă telefonul este încă în buzunar.

Îmi pare rău. Îmi pare rău.

Scuze. Îmi pare rău.

Nu. L-a luat Alice.

-La dracu. Grozav. -Ce mama dracului?

Bine bine, ce opțiuni mai avem aici?

Rămânem aici, o așteptam pe Alice,

sau încercăm să o scoatem pe Bree de aici.

-Nu, continuăm spre nord. -Ce facem?

Continuam să mergem spre nord până am ajungem la drum.

Ăsta este cel mai bun pariu al nostru.

O, trebuie să plecăm.

Bine, atunci haideți să o luăm spre nord.

Eu o s-o caut rapid pe Alice.

-Dar repede. -Alice!

-Nu mai avem timp! -Să nu pleci prea departe.

-Alice! - O să iau eu rucsacurile.

Alice!

Alice?

Alice?

Uite, ia asta.

Stai, stai. -Nordul e pe partea asta.

Haide.

Haide, Bree.

Ar trebui să te întorci cu mine, înapoi la cabană.

Vom încerca să rezolvăm asta, încearcă să rezolvi asta.

- Crezi că poți să rezolvi asta?

Putem încerca.

Promit, bine?

Fiica ta e acolo... Rebecca.

Ar vrea să te vadă.

- Rebecca e aici?

Te așteaptă.

M-am străduit atât de mult toată viața mea cu ea.

Și jur pe Dumnezeu că am făcut și greșeli.

Dar am făcut tot ce am putut.

Sincer, nu am vrut să o omor.

-Am înțeles. Te cred. Chiar te cred.

Alice a spus că sunt slabă.

Se înșela.

Da. Și eu cred la fel.

Acum sunt o altă persoană.

Câtă ironie că Alice mă forțat până aici ca să mă regăsesc.

Întoarce-te.

Haide.

Haide.

Ahh!

-Lauren! -Lauren!

-Aaron. Aaron!

Orice ai face, continuă să vorbești cu mama.

-Ah! -Tată...

Jen, rămâi cu noi.

Țineți-o trează.

- Jen? - Mamă, haide, te rog.

Continuă să te uiți la Aaron.

Ține-o de mână, amice. -Hei, uită-te la mine, mamă.

Rămâi cu noi, Jen.

- Continuă să vorbești cu ea. -Tată, grăbește-te.

- Țineți-o trează.

Mamă, haide.

Ajutor! Ajutor!

Ajutor!

- Mami. - E rănită.

Nu știu cât de rău.

Mami. Vă rog!

Te rog ajută-ne.

Te rog! Ajută-ne!

Aaron. Ține-o de mână, amice.

Ajutor! Ajutor!

Uite, ia-mă de mână.

Stai. Stai.

E bine. E bine.

Lauren!

Este o veste devastatoare.

Am primit un telefon interesant de la soția mea.

Se pare să fi avut o concepție greșită

despre relația mea cu Alice.

Nu cred că și voi ați avut aceeași concepție greșită.

Jill a mai spus că voi o cunoșteați

pe fiica lui Alice, nu-i așa?

Pe mine mă interesează doar cât de mult te-a forțat Alice.

Presupun că nu ai început cu folosirea fiicei

împotriva mamei ei. Sau poate că ai făcut-o.

Știți cum văd acum oamenii poliția?

Chiar credeți că noi vedem lumea

printr-un filtru al binelui contra răului

și că voi sunteți cruciații noștri morali

și că suntem atât de fericite că veți veni voi

și ne veți băga în paturile noastre în siguranță noaptea?

Nu depinde de oameni ca voi

să hotărâți între ce este bine și ceea ce este rău, nu-i așa?

Guvernele stabilesc legile. Noi doar le urmăm.

Vrei să știi cine sunt clienții mei, domnule detectiv?

Știi cui donează ei?

Nu contează cât de mult pare să le pese

dincolo de interesul lor propriu.

Spăla bani prin Panama,

insulele Cayman sau insula Bouvet,

cu populația lor de, de ce, de zece mii de foci nenorocite?

Îi văd pe cei de teapa ta, tot timpul, amice.

Ticăloși criminali cu gulere albe

ridicându-se în instanță cu această credință interioară

că doar pentru că donezi o mică parte din câștigurile tale

asta îți justifica toate nenorocirile.

Și atunci trebuie să avem de-a face cu avocații voștri

în camerele lăturalnice, încercând să facă înțelegeri

pentru că știu că sunteți pe care să fiți închiși.

Iată.

De aceea sunteți aici.

De aceea ați sacrificat-o pe Alice...

ca să mă doborâți pe mine.

Da. Să nu uitați asta.

Alice e moartă, dar eu sunt încă sunt aici.

Am venit aici să o salvez pe Alice.

Da.

Nu prea cred că și voi credeți asta.

Daniel, poți să-mi dai cheile, te rog?

- Conduc eu. -Mm-hmm.

-Nici mie nu-mi place prea mult de el.

Am văzut-o pe Alice parcurgând dosarele acelea,

scanându-le, unul după altul,

chiar în ziua în care am plecat.

Și nu am văzut-o niciodată atât de tulburată.

Am știut când a apărut la tabără

că și-a dat seama de tot ce s-a întâmplat.

Dar el nici măcar o secundă, niciodată nu a bănuit-o pe Alice.

Bineînțeles că mă bănuia pe mine.

A crezut că sunt eu.

Odată criminală, mereu criminală.

Nu-i așa?

Nu, eu chiar nu ced deloc asta.

Am plătit pentru greșelile mele stupide.

Acum e rândul lui Daniel.

A îngropat totul în pădure.

Poate a crezut că s-ar putea

întoarce să le găsească din nou sau...

Bănuiesc că doar încerca a face ceea ce trebuie.

Mulțumesc.

Acum ce se va întâmpla cu noi, cu toate?

Beth?

A venit vremea să plecăm.

Am pus mâna pe el.

În sfârșit.

A meritat.

Trebuie să sărbătorim aceste victorii.

Nu și pe asta.

Tu chiar crezi că vreuna din acele femei sunt cu adevărat vinovate?

Lauren? Bree?

Chiar și Alice?

E mai ușor, totuși, nu-i așa?

Ce anume?

Să dai vina pe cineva.

Să le vânezi, să le încarcerezi.

Dar cel puțin acolo, natura ne tine socoteala la toți.

Mâine primul lucru pe care îl vom face este să ne întoarcem.

Avem de lucru.

Hei. Te-ai descurcat minunat.

Falk?

Falk?

De ce nu preiei tu conducerea, ce spui?

În ce direcție?

Pe aici.

Haideți.

Așa băiete.

Traducerea & adaptarea: Arconrad - SPTranslate Team