Original subtitles

Traducerea, adaptarea: Cristian82

Sincronizarea manuală: Cristian82, okid

Navă la babord ! E departe.

- Ce navă ? - Încă nu se vede.

Vâsliți mai cu putere !

Sunt englezii !

Sunt englezii, vâslași.

Trebuie să-i ajungem.

Vâsliți mai repede !

Pânzele sus !

Mai repede !

CAMERON MITCHELL ÎN

ATACUL VIKINGILOR

- Ce facem ? - Ne apărăm, asta e tot ce putem face.

Treceți la posturile de luptă !

Toți arcașii la babord. Pregătiți-vă de atac.

Fii cuminte, fata mea.

Nu-ți fie frică.

Așa, scumpo.

Mamă ! Mamă, mi-e frică !

Nu-ți fie frică ! Nu-ți fie frică !

Stai aici !

Să nu faci niciun zgomot, ai înțeles ?

La începul sec al IX-lea unele triburi vikinge

au pus capăt pirateriei exercitată în mările Europei de Nord.

Prin această mișcare au renunțat la trecutul lor

plin de violență și vărsare de sânge

și au început să se stabilească pe pământ britanic.

Primul trib viking care a făcut asta a fost tribul lui Olaf

care a descoperit ospitalitatea pe moșia feudală a lui Olivier, conte D'Anglon,

un supus loial al Majestății sale, regele Dagoberto,

care conducea unul din cele șapte state

în care era împărțită Anglia la acea vreme.

Atenție la flancul drept !

Curaj ! Curaj, William !

Renunți deja, William ?

Haide ! Dacă renunți, pierzi.

Nu ar fi o dezonoare să pierd în fața celui mai bun spadasin din toată Anglia.

Mulțumesc ! Acesta e un compliment.

În gardă !

Altcineva ?

Tu, Eric !

Toată lumea știe că ducele de Saxonia e campionul

și azi din păcate mă doare brațul drept.

- Ai mare noroc. - Fii serios ! E doar un antrenament.

Din moment ce regele s-a gândit să ne lase aici, mă duelez cu oricine.

Bine, dacă vreți să mă scutiți de această plăcere.

Dar sigur nu o să mă lipsiți

de compania voastră în această seară, nu-i așa ?

- De acord ? - De acord !

- O să fiți acolo ? - Da, cu femei și vin.

Cum ar fi viața noastră fără femei și vin.

Bună ziua, Wilfred. Femei și vin.

Pentru un bărbat care n-are vicii. Felicitările mele.

Regina mea.

Dacă nu ar fi fost vinul, v-ați fi gândit doar la femei.

Pentru mine există o singură femeie, Alteța voastră

și pentru ea mi-aș da viața.

Sunteți de necrezut, dar vă iert.

Poate ați aflat că Majestatea sa se întoarce în această seară.

Da, știu.

Soțul dvs. se întoarce să-și ocupe locul pe tron alături de dvs.,

din nefericire pentru mine.

Singura consolare e că o să fiu scutit de responsabilitatea

de a avea grijă de regatul său.

Elizabeth, fă toate pregătirile pentru sosirea regelui.

Dacă aș fi fost în locul regelui

nu aș fi lăsat niciodată singură o soție atât de frumoasă.

Unchiul dvs. știe că nu are de ce să-i fie teamă.

Nu pot să mai sper ?

Ba da.

V-am spus adesori, poate prea des,

dar sunt sigură că doar glumiți.

Bine, dacă asta doriți.

Oprește-te ! Lasă-l să plece !

E mai bine dacă unul dintre ei duce veștile la palat.

Trebuie să dăm jos aceste cufere. Mișcați-vă !

Cine și-ar fi imaginat că o să ne deghizăm în vikingi.

A fost o idee bună.

Bandiților ! Vreau să știu cine e șeful vostru.

O să aflați. O să aflați la momentul potrivit.

Duceți-l de aici și legați-l !

Atâta aur o să fie apreciat.

O să-l satisfacă pe Wilfred, nu crezi ?

Sigiliul regelui e pe fiecare săculeț. E periculos pentru cineva să-i păstreze.

- Uite apa, tată ! - Mulțumesc, fata mea !

Ce faci ? Iertați-o, Alteța voastră.

Ea crede că aruncarea cuțitelor e un joc.

E un joc în comparație cu aruncarea unui topor.

Și la aruncarea toporului sunt foarte bună.

Sunt doar vorbe.

Așa e o fată care a crescut fără mama ei.

Totuși, m-a făcut să uit că nu am avut niciodată un băiat.

Doar că e cam impulsivă.

Dar să nu uităm că în urmă cu câțiva ani era doar o fată neastâmpărată.

Trebuie s-o considerăm acum o femeie în toată firea.

Într-una din zilele astea o să aibă un soț și copii,

iar pentru mine o să existe doar un loc mic în inima ei.

Ați venit să vedeți cum decurge construcția podului ?

A, da, cum merge cu construcția ?

Am folosit tot lemnul pe care l-am avut.

Mai avem nevoie de niște copaci.

Problema e cu transportul.

Dacă doriți, veniți cu mine la râu să vedeți cu ochii dvs.

Peste o zi sau două.

O să-mi trimit solul înainte să vin, pentru protecție.

Asta nu-l va salva pe Alteța voastră.

Pentru că lucrul care vă sperie cel mai tare pe dvs. și solii dvs. e o...

femeie în toată firea.

Chiar îți place acest conte englez.

Ce simplu e să le faci pe plac femeilor când ești bogat și puternic.

Te rog, dă-mi o șansă ! Nu fugi !

- Nu mă atinge, ai înțeles ? - Îți place să fii atinsă de conte.

Închide ochii și gândește-te că te sărută el.

- Poți să te prefaci. - Dă-mi drumul !

Dacă mai încerci vreodată asta, te ucid !

- Te-a rănit ? - Nu, nu-i spune tatei, o să fie furios

- și în afară de asta sunt bine. - Da, ai dreptate.

Thor !

Spune-mi, ce ai vrut să faci ?

- Asta nu se va mai întâmpla. - Thor, ajunge !

Nu o face ! Dă-i drumul !

Pleacă de aici !

- Și să nu te mai întorci niciodată. - O să plătești pentru asta.

Nu-l băga în seamă, e un laș.

Știu, dar nu-l lăsa să se apropie de tine.

Nu o să-l las.

Ai fost mereu protectorul meu.

- Protector ? - Cât de rea am fost.

Într-o zi ți-am furat această amuletă.

- Îți amintești ? - Îmi amintesc.

Și ce nervos eram pe tine.

Erai doar o copilă și deja enervai oamenii.

- Dar tu te-ai amuzat. - Am crezut că e amuzant.

Tu ai știut cum să profiți.

Bun vin, Barton ! O să încercăm să ne amintim de el.

Acela de afară e stăpânul tău ?

Nu știu, domnule. O să mă uit să văd.

Da, e contele !

Atunci du-te și întâmpină-l și spune-i că suntem aici ! Grăbește-te !

Adu-mi haine de schimb.

A, conte D'Anglon !

Sunt umilul dvs. servitor, conte D'Anglon.

James și Barton ! Cărui fapt îi datorez această vizită ?

Regina a hotărât să convoace consiliul.

Este dimineața devreme. Am venit aici doar să vă informăm.

Întrunirea asta e bruscă. S-a întâmplat ceva ?

Ar putea avea legătură cu întoarcerea regelui.

Mă bucur să aud veștile bune.

În această seară o să mă onorați la cină.

Ar fi o mare plăcere, sunt sigur de asta,

dar avem multe de făcut până la căderea nopții.

Atunci ne vedem mâine la întrunire.

- Pe mâine, conte ! - Pe mâine !

Cea mai periculoasă parte a călătoriei se terminase.

Eram pe pământurile contelui D'Anglon,

traversând pădurea cu aurul din tributurile adunate.

Nu era o sumă mare.

În trecut am transportat o sumă mult mai mare.

Eram atât de siguri de siguranța noastră,

încât regele a retras echipa de recunoaștere.

Să spunem că eram fericiți cu toții că lunga noastră călătorie s-a terminat.

Brusc s-a auzit un șuierat de săgeți

și câțiva membri ai grupului au fost loviți

și au căzut fără a se putea apăra.

Atacul a fost atât de surprinzător și s-a petrecut atât de repede,

încât toată bravura și eforturile curajoase pe care le-am depus,

în speranța de a ne salva regele, au fost zadarnice.

După ce vikingii ne-au asediat cu săgeți, ne-au atacat apoi cu topoarele,

concentrându-se în special pe rege.

S-au năpustit asupra lui, l-au tras jos de pe cal

și apoi l-au încercuit.

La scurt timp după aceea calul meu a luat-o la goană

și de aceea sunt în viață.

Nu cred că a mai supraviețuit niciunul vikingilor.

Vrem răzbunare pentru regele nostru !

Moarte vikingilor !

Alungați barbarii de pe pământurile noastre !

- Alungați-i de aici ! - Moarte trădătorilor !

Regina mea, știu cât suferim cu toții.

Acest raport ne-a adus o mare tristețe tuturor.

Totuși, nu ar trebui să lăsăm loc sentimentelor.

Pentru a face dreptate, trebuie să-i ascultăm și pe vikingi.

Ar fi greșit să condamnați un întreg trib,

doar pe baza unei singure mărturii.

Suntem siguri că acest om ne-a raportat în semn de bună credință,

dar poate nenorocirea l-a făcut să fie confuz.

Vikingii s-au stabilit pe pământurile noastre.

Nu uitați, au venit aici pentru a face o pace de durată.

Știm asta.

Nu le puteți pune la îndoială loialitatea față de coroană. Dați-le voie să explice.

De parcă o bandă de pirați ar avea nevoie să se explice.

Știți că puteți avea încredere în mine. Eu răspund pentru faptele lor.

Dar nimeni n-are încredere în tine, Olivier.

Cred că sunteți nebun, de-mi vorbiți așa.

- Cum îndrăzniți să deduceți că... ? - Îndrăznesc pentru că...

Destul !

Au fost găsite dovezi ale implicării dvs. Și doar dvs. sunteți trădătorul.

Nu pot să-mi dau seama ce plănuiați,

dar acest săculeț de aur cu sigiliul regal a fost găsit în castelul dvs.

și pot să mai adaug că a fost bine ascuns.

Dar cineva complotează împotriva mea. El trebuie să-l fi ascuns.

L-ați ascuns după ce l-ați ucis pe rege.

Mințiți !

Încă nu se știe dacă regele este mort sau nu.

Dar o să pedepsim trădătorul, pentru că sigur există unul.

Se referă la tine, Olivier.

O să plătiți pentru asta.

- Nu accept insulte din partea unui laș. - Laș ai spus ? Neno...

Oprește-te, Wilfred !

Nu mai sunteți demn să purtați sabia regelui.

Faceți cum vă ordon !

Ordon ca acest trădător să fie întemnițat !

Suspiciunile noastre împotriva contelui

obligă coroana să-și ia toate precauțiile necesare

pentru protejarea regatului.

Ordon ca un consiliu de pairi să se întrunească

și să adune toate dovezile pentru a-l judeca.

Thomas, pregătește un atac împotriva vikingilor.

Trebuie să ripostăm.

- Am înțeles ! - Și fără milă !

Măcar o să fim în siguranță aici.

Dacă englezii vor fi atât de idioți încât să vină prin pădure.

- Vor avea cea mai cumplită bătălie. - Ce îngrozitor !

Satul nostru a fost distrus

și au fost uciși mulți oameni fără vreun motiv.

Nu-mi vine să cred !

Imaginează-ți,

dacă majoritatea dintre noi n-am fi fost plecați la muncă

nu ar fi scăpat niciunul.

Dar de ce au făcut un lucru atât de îngrozitor ?

Ne-au trădat. De ce ?

Toți anii petrecuți aici nu a însemat nimic pentru englezi ?

Ba da. Poate contele D'Anglon

o să ne dea o explicație cu privire la ce s-a întâmplat.

Știi că ne-a protejat mereu.

Nu e responsabil pentru ce s-a întâmplat.

- Și se pare doar că-i este frică. - Olaf ! Olaf !

- Ce ai aflat ? - Majestatea sa a fost atacat.

Nimeni nu știe prea multe despre asta.

Englezii sunt convinși că noi l-am atacat.

Asta explică totul. Ăsta e motivul ripostei.

Dar, cum de au impresia că noi am făcut asta ?

Ai reușit să vorbești cu contele D'Anglon ?

Ei cred că el a plănuit totul și acum e întemnițat.

În zori o să fie spânzurat.

E clar că a fost un complot împotriva noastră.

Te rog, tată, trebuie să-l salvezi cu orice preț.

- A fost mereu prietenul nostru. - Nu știu cum aș putea face asta.

Dar trebuie s-o fac.

Paznic !

Cu tine vorbesc ! Mă auzi ?

- Ce e ? Ce vrei ? - Mi-e sete.

Dă-mi ceva de băut !

- Dă-mi ceva de băut ! - Nu țipa și nu-mi da ordine !

Aici eu dau ordinele.

Tu nu contezi deloc. Ai înțeles, conte D'Anglon ?

- Ți-e sete ? Poftim, bea ! - Porcule !

Curaj, Patricia ! Trebuie să te resemnezi.

Nu pot s-o fac !

Nu pot să nu mă gândesc la asta.

Cine știe ce i s-a întâmplat regelui.

Cadavrul nu i-a fost găsit.

Dacă mai e în viață ?

Dacă e un prizonier al vikingilor ?

Vikingii nu iau prizonieri. Nu visa.

Rămâne un singur lucru de făcut.

Să-l răzbunăm ! O să-l răzbunăm !

Mâine, după execuție, o să mergem la castelul lui Olivier

și o să-l folosim ca bază de atac împotriva vikingilor.

Eu nu o să am pace în Anglia, atâta timp cât există vikingi pe pământ englez.

Răzbunarea nu o să-mi aducă soțul înapoi.

Cum o să conduc regatul fără experiență ?

Și cum o să-i decid soarta ?

Patricia...

sunt alături de tine cu toată iubirea și loialitatea mea.

Dacă vrei să-mi câștigi iubirea, fă tot ce poți să-l găsești pe rege.

Pe mâine, Wilfred !

Pe mâine !

Temnicer, deschide ușa ! A sosit momentul.

Curaj amice ! Hai să terminăm cu asta !

Uite-l !

E ciudat...

Nu credeam că loialul nostru conte ar merge atât de departe.

"Regina Patricia,

"confirmă pedeapsa cu moartea a contelui Olivier D'Anglon

"pronunțată de pairi.

"Și pentru ca vinovatul să fie pedepsit azi

"ordonă să fie spânzurat de gât până e pronunțat mort."

Credeam că o să dea dovadă de curaj.

A dat, când a ucis pe cineva.

Să mori nu e atât de ușor.

Am observat că regina noastră e cam tulburată.

O să mă asigur că nu o să-și mai amintească de acest episod trist.

Îmi pare rău pentru el, dar era singura cale să te salvez.

O să-i placă unde merge.

Pentru el și iadul e prea bun.

Și cei doi călăi ? Îi lăsăm aici ?

Venim mai târziu după ei.

O să te simți confortabil aici, Patricia.

D'Anglon a făcut niște greșeli, dar a știut cum să trăiască.

Mi-e teamă că momentan ceea ce i s-a întâmplat regelui,

ar trebui să fie singura noastră grijă.

Regina mea, te rog, lasă-mă să mă ocup de asta.

E nevoie de o acțiune în forță, cum am spus deja.

Doar ieri, o patrulă a fost atacată și ucisă

în defileul Șoimului.

Toate aceste atacuri o să producă panică printre oameni.

Trebuie doar să trimitem o armată mare.

Asta o să-i scoată din pădure pe vikingi.

Vă propun să schimbăm subiectul.

Să bem în cinstea reginei noastre, care ne onorează cu prezența ei.

- Trăiască regina ! - Trăiască regina !

La ce te gândești ? Spune-mi !

La nimic, sunt doar obosită. Dă-mi voie să mă retrag.

Te însoțesc !

Doamnelor și domnilor, vă rog să continuați fără mine.

Acum, prieteni, să terminăm cu tristețea.

Încă mai aștept sărutul pe care mi l-ai promis.

Să închinăm un pahar, în cinstea Angliei și a femeilor sale.

Lăsând deoparte sentimentele mele pentru tine,

pot să-ți amintesc că ai nevoie de un rege ?

Să conducă alături de tine ar ajuta națiunea.

Se pare că ai un mare respect doar pentru statutul meu.

Cât despre rege, ai renunțat la el, deși eu nu cred că e mort.

Ceea ce-mi cere coroana este important,

dar nu o să-mi aleg un alt soț,

atâta timp cât sper că al meu încă e în viață.

Dacă vikingii l-ar fi ținut ostatic pe rege

sigur ai fi aflat despre asta.

Ar fi cerut o recompensă.

Chiar dacă ai avea dreptate, și s-ar putea să ai,

trebuie să-mi dai timp înainte să iau o hotărâre.

Cât timp ?

Depinde de tine.

Am nevoie de dovezi ce nu lasă urme de îndoială

în privința destinului regelui.

Nu o să am mult de așteptat.

Mai bine ai pleca.

Doamnelor și domnilor !

Liniște ! Puțină atenție vă rog !

Scuzați-mă, vă rog. Știu că vă simțiți bine.

Scuzați-mă că vă întrerup, o clipă.

Alteța sa m-a rugat să vă anunț că în viitorul apropiat

plănuiește să se căsătorească cu mine.

O să anunțăm data exactă.

Să închinăm un pahar.

Să ridicăm cupele în zicala tradițională:

"Regele e mort ! Trăiască regele !"

- Trăiască regele ! - Trăiască regele !

Gărzi ! Prindeți-l !

Puneți mâna pe el ! Grăbiți-vă !

"James - Barton - Wilfred"

- Voi, urmați-mă ! - Deschideți ușa aia !

Barton, jur că a fost fantoma contelui.

- Cred că a fost o fantomă. - Vorbești prostii.

Fantomele nu trag săgeți.

- Ai găsit ceva ? - Nu am găsit nimic.

Să mergem !

- A dispărut ca prin magie. - Da. Cred că și asta e o magie.

Dar l-am văzut cu toții spânzurat.

Nu există îndoieli, e Olivier.

E în viață și vrea răzbunare.

Îi organizează pe vikingi, împotriva noastră.

E Olivier.

O să-i ucid pe toți. O să-i ucid.

Barton, tu și James, ascultați-mă.

Mâine seară trebuie să mergeți în Scoția să aduceți mai mulți mercenari.

O să avem nevoie de mult aur să aducem mercenari.

Nu-ți face tu griji pentru aur.

O să fie aur înainte de întoarcerea voastră.

Cât vreau eu.

Și mult mai mult decât v-ați imaginat vreodată. Curaj !

- Unde o să găsească aur ? - Știu eu unde.

Ai uitat de aurul din subteran ?

Comoara pe care aș fi putut-o păstra pentru mine

oriunde ar fi fost îngropată, dar nu știam despre asta.

Dar stai așa...

- Acum înțeleg ! - În sfârșit !

Mai bine mai târziu, decât niciodată.

Să ne pregătim !

Avem multe de făcut și mâine plecăm.

O să-mi spui ! O să vorbești !

Iartă-mă, unchiule ! Iartă-mă !

Sunt puțin cam nervos în această perioadă.

Iartă-mă !

E cam frig aici !

Trebuie să fac ceva în această privință.

Acum să ne întoarcem la comoara coroanei, unchiule.

Cred că,

în calitate de supus loial și în calitate de plătitor de taxe,

presupun că am dreptul să întreb unde este comoara ?

Acum, spune-mi unde e ?

Unde ai ascuns comoara ?

Într-o zi, sigur, o să fii spânzurat.

Poate, regele meu. Poate.

Dar momentan n-aș prea crede asta.

Așteaptă puțin, știu unde este comoara.

Există un singur loc. Castelul Chester.

Pentru ce altceva ai fi mers acolo atât de des.

Trebuie să fie acolo.

Din moment ce ești atât de sigur că comoara este acolo,

atunci cred că ești pregătit să mă ucizi.

Asta și intenționez.

- Dar mai întâi o să-mi spui unde e. - Găsește-o !

Da, ai dreptate și eu aș spune la fel, poate și mai mult de atât.

Îți spun eu ce o să-ți dau.

O să-ți dau timp de gândire.

O să-ți dau timp să reflectezi asupra acestui lucru.

Da sau nu.

Sigur, nu o să ai prea mult timp.

Mă cam grăbesc...

și mi-e teamă că o întârziere ar fi periculoasă pentru amândoi.

Pleacă !

Eram pe punctul de plecare. Ți-am spus totul.

E frig aici. E foarte frig.

Trebuie să iau măsuri.

Ne ajung armele pe care le avem sau trebuie să pregătim mai multe ?

- Ce părere ai ? - Avem mai multe decât ne trebuie.

Am putea înarma încă 100 de oameni, dacă i-am avea.

Bine. Tu, Ivan, cum stai cum stai cu construcția turnului de asalt ?

E aproape gata și te asigur că, cu un astfel de turn,

nu o să mai avem nicio problemă în escaladarea acelor ziduri.

Bine. Oamenii tăi se descurcă cu arcul și săgețile ?

Eu așa zic.

Nu am mai văzut oameni care să învețe atât de repede.

Unii sunt mai buni decât mine.

Conte, restul depinde de dvs.

Din moment ce cunoașteți castelul și toate punctele slabe

o să trebuiască să faceți un plan de atac.

Da, deja l-am pregătit.

O să începem atacul de-a lungul țărmului, de lângă dealuri.

Ți-am spus despre castel și despre toate punctele de apărare.

Așa că acum poți să-ți informezi oamenii.

Domnilor, nu există mișcare în jurul castelului

și ăsta e un mare noroc pentru noi.

Ce s-a întâmplat ? Te simți rău ?

Ce e, spune-mi ? De ce ai plecat de la întrunire ?

Mi-e teamă !

De ce vreți să atacați castelul ?

Poate că nu poate fi cucerit.

La ce o să vă folosească asta ?

Trebuie să-l capturez pe Wilfred pentru a-l obliga să mărturisească.

E singura cale să dovedesc că nu eu am făcut-o.

Îți este teamă ?

Nu ar trebui să-ți fie.

Ai încredere în mine.

Aș vrea să am încredere în dvs.

Scopul dvs. e drept,

dar vă iubesc prea mult ca să risc să vă pierd.

Și eu te iubesc.

Nu ți-am spus niciodată despre iubirea mea,

pentru că nu am știut că și tu mă iubești.

Sunt atât de fericită.

Fata mea, ce faci ?

Ce e cu afecțiunea asta subită ?

- E încă unul din trucurile tale ? - Sunt foarte fericită, tată.

Și eu sunt fericit.

Vreți să-mi explicați și mie ce se întâmplă ?

- O să fie o surpriză. - Mă iubește.

Ca să știți, știu asta dinainte să vă dați voi seama.

Dar am știut și că, într-o zi, mai devreme sau mai târziu, o să te pierd.

Nu o s-o pierzi, o să fim împreună cu toții.

Trebuie să vă spun ceva.

Nu am menționat asta până acum, pentru că nu a fost nevoie.

M-am gândit că e spre binele Svetaniei.

Că nu o să afle până la momentul potrivit.

Despre ce este vorba ?

E ceva ce amândoi aveți dreptul să știți.

Svetania, tu nu ești fiica mea.

Nu poți să-ți dai seama ce simt.

Nu o să cred niciodată asta.

Ai inventat o poveste, nu-i așa ? Te rog, nu spune asta.

Trebuie să vă spun.

Din moment ce o să vă căsătoriți adevărul trebuie spus.

Acum aproximativ 15 ani

am atacat cu nava mea, o navă engleză.

La acea vreme, pentru noi, vikingii, marea era singura sursă de venit

și lupta cu englezii pentru dominație era fără milă.

Ia uite ce avem noi aici.

Dacă o vor înapoi, o să trebuiască să plătească greutatea ei în aur.

Porci bețivi ! Nu aveți nimic mai bun de făcut ?

Olaf, uite ce am găsit !

Ar putea valora ceva. Ce părere ai ?

Să mergem ! Trebuie să ne întoarcem imediat la bord.

La bord ? Și să abandonăm nava ?

Da. Dacă nu plecăm imediat o să ardă și nava noastră.

Bine. Bine.

Te iau la bord.

Și Odin mi-e martor că te-am crescut ca pe propria mea fiică.

Dar asta înseamnă că este de origine engleză.

Și de viță nobilă.

Sunt foarte sigur de asta.

Vreau să vă arăt ceva.

Veniți încoace.

Fata purta asta când am luat-o de pe nava care se scunfunda.

- Uitați-vă la ea ! - Da.

Ăsta era blazonul regelui, când era duce de Essex.

Atunci, înseamnă că eu sunt... Nu, e imposibil.

Da, e adevărat. Știu despre povestea fiicei lui.

E exactă. Navă engleză, anul, blazonul.

Tu ești fiica regelui Dagoberto.

A crezut că ai murit împreună cu mama ta.

V-a plâns moartea ani de zile.

Avem toate dovezile necesare. Nu există îndoieli.

Nu există nicio îndoială.

Nu fii trist.

O să fii întotdeauna tatăl meu. Singurul meu tată.

Chiar dacă altul mi-a dat viață, tu mi-ai oferit ceva mult mai mult.

Mi-ai oferit afecțiune și protecție.

Totul e liber în față.

Am mers până la celălalt capăt al pădurii fără să fiu atacat.

- Și tu ? - Nu am văzut niciun viking.

Să sperăm că pentru un timp nu o să vedem niciunul.

Mergem mai departe ! Înainte !

Nu vă opriți ! Să încercăm să trecem !

Mișcați-vă ! Să mergem !

Haideți ! Grăbiți-vă !

Sunt la fel de nerăbdător ca tine să văd că se termină totul.

Dar e o problemă de câteva zile.

- Ești sigur că nu o să dureze mai mult ? - Da.

Cu mercenarii aduși de Barton, o să-i anihilăm pe vikingi.

Gărzi ! Gărzi !

"James, Barton: rezolvați. Wilfred, ți-a sosit clipa."

Patricia !

James !

Cum e posibil așa ceva ?

Cum naiba au reușit să intre aici ?

Ce naiba stați așa acolo ? Duceți-l de aici !

Mișcați-vă ! Plecați !

Așteptați !

În calitate de căpitan al gărzii, dublează paza

și nu lăsa pe nimeni să intre fără ordin din partea mea.

Acum, plecați !

Asta înseamnă că Barton și James sigur au fost prinși într-o ambuscadă.

Mai rău.

Înseamnă că mercenarii scoțieni nu vor mai ajunge.

Trebuie să aflăm unde se ascund vikingii.

Trebuie ! Trebuie ! Trebuie !

Din păcate nu va fi ușor să facem asta.

Nu avem destui oameni, vikingii cunosc pădurea aia

- și le este foarte ușor să se miște. - Știu.

Regina o să trebuiască să se întoarcă la palat

- și să ne trimită mai mulți oameni. - Cât mai repede posibil.

Thomas, când ai timp,

îi duci de mâncare regelui ?

- Paine și apă ? - Nu cred că o să schimb puțin asta.

Apă și pâine !

Sunt Wilfred !

Asta-i o mare pierdere pentru noi. E o pierdere foarte mare.

Dar e mai mult de atât.

Nu mai putem conta pe sosirea mercenarilor.

După acest incident, simt că castelul nu mai e sigur.

Ce cumplit a fost ! Cum se holba !

Avem nevoie de mai mulți soldați, altfel suntem pierduți.

Așadar, o să trebuiască să pleci imediat.

Nu, Wilfred !

Am hotărât să rămân aici până aflu ce i s-a întâmplat regelui.

Nu, trebuie să te întorci la palat.

Doar tu le poți ordona pairilor să adune mai multe trupe.

Și pe deasupra simt că nu ești în siguranță aici.

E prea periculos.

Ești prea valoroasă pentru Anglia, pentru poporul tău și pentru mine.

Acum trebuie să pleci.

O să vin și eu.

Cât de repede posibil.

O să pregătesc escorta. O să pleci în zori.

Trebuie să acționăm rapid. Noapte bună !

Barton,

vrei să-mi spui, cum a reușit să ajungă aurul regelui în castelul meu ?

Sau vrei să le spun prietenilor mei să înceapă ?

Ești sigur că oamenii tăi nu o să rateze ținta ?

Barton știe multe.

E un martor important pentru mine și am nevoie de el în viață. Pot s-o facă ?

Stai liniștit, am ales cei mai buni oameni.

Ne va dezvălui planurile lor.

Dacă nu moare mai întâi de frică.

Barton ! Barton, timpul e limitat.

Nu știu nimic ! Nu știu nimic, m-ai auzit ?

Nu ! Nu ! Vă spun tot ce știu. Nu ! Nu !

De ce a făcut-o ?

Nu vreau să insinuez că știu mai multe decât dvs., Excelența voastră,

dar vă spun că nu o să-i prindeți pe vikingi atacându-i prin surprindere

pentru că nu puteți.

Oamenii mei cunosc mai bine pădurea decât oamenii dvs.

Dar te-am prins pe tine.

Pentru că am vrut să fiu prins.

Altfel nu ați fi reușit niciodată să mă prindeți.

- Serios ? - Da, pentru că am vrut eu.

Trebuia să vă spun ceva. Vești care vă interesează.

Cea mai simplă cale era să mă las prins și să-mi ofer serviciile.

Eu l-am ucis pe Barton, când era pe punctul de a vorbi.

Dar asta nu-i nimic în comparație cu informațiile pe care le am.

Ce informații atât de interesante ai ?

E o informație valoroasă care ar putea schimba multe lucruri.

Merită recunoștința dvs., în aur.

Uitați-vă la asta !

Ce-i cârpa aia ?

E o poveste lungă, dar nu o să vă plictisească.

Dați-mi voie să v-o spun.

Ascult !

Acum câteva zile voiam să-i spun ceva lui Olaf.

Eram pe cale să intru în cortul lui...

În pădure... dvs. erați !

Contele D'Anglon ! Trebuia să-mi dau seama.

Măria ta !

Pot doar să presupun că indiferența ta e doar o altă insultă la persoana mea.

Barbarii tăi ne-au atacat, m-au lăsat fără escortă și m-au adus aici.

Să mă consider prizoniera voastră sau să mă aștept la aceeași soartă ca a regelui.

Am încercat deja o dată

să-mi dovedesc nevinovăția și loialitatea față de coroană,

dar nu m-a crezut nimeni.

Regina mea, puteți să vă continuați călătoria.

O să vin la dvs. când o să descopăr cine e adevăratul vinovat.

- Deci, pot pleca ? - Sigur, Măria ta !

- Și escorta mea ? - Au fost eliberați.

Dar vă rog să nu-i învinuiți pe vikingi. Noi vrem doar să găsim trădătorii.

Vă jur că nu le-am făcut rău decât trădătorilor.

Acum schimbi stăpânii.

Dar o să vezi că o să fie un stăpân bun.

- E un cal bun. - Crezi că contele o să fie mulțumit de el ?

Da sunt sigur. Oricui i-ar plăcea un asemenea cal.

Contele D'Anglon, este obișnuit cu asemenea cai.

Trebuie să fi avut cai buni la castel.

Vin ! Știu ! Știu ! Ai puțină răbdare.

Știi, încă nu-mi vine să cred nici acum că o să fiu soția contelui D'Anglon.

Crezi că o să reușesc să fiu o gazdă bună ?

- Sigur. - Tu de unde știi ?

Pentru că e în sângele tău.

Olaf a spus că ești fiica unui aristocrat, nu-i așa ?

Thor !

- Taci din gură ! - Dă-mi drumul ! M-ai înțeles ?

- De data asta o să-i spun lui Olaf. - Taci din gură !

- O să te ucidă ! - Nu îi vei putea spune nimic,

pentru că nu o să-l mai vezi niciodată.

Ce dorești de la mine ? Ce vrei să spui cu asta ?

Nu-ți face griji, nu o să-ți fac niciun rău.

Mai bine iau aurul oferit de ducele de Saxonia,

decât pe tine.

Lașule ! Thor ! Thor !

Ajută-mă, Thor !

Mă duce la ducele de Saxonia. Ajută-mă, Thor ! Ajută-mă !

Svetania... ! Thor... !

- E imposibil să fi dispărut. - Uită-te în spatele țarcului.

Dar unde au mers ?

- Svetania... ! - Svetania... !

- Svetania... ! - Thor... !

- Thor... ! - Grăbiți-vă, trebuie să-i găsim !

Thor... !

- Thor... ! - Svetania... !

Veniți încoace ! L-am găsit pe Thor !

Grăbiți-vă, e rănit !

- Rănit ? - Sunt aici !

Thor ! Ce s-a întâmplat ?

- Unde e Svetania ? - Ce s-a întâmplat ?

Ce au făcut cu ea ?

Dag m-a luat prin surprindere și a dus-o ducelui de Saxonia.

Toți oamenii să se înarmeze imediat.

Trebuie să atacăm castelul cu orice preț.

Trebuie să depunem eforturi mari să salvăm fata.

E imposibil.

Dacă atacăm acum ducele o s-o ucidă fără ezitare.

Trebuie să putem face ceva. N-o putem abandona.

Cel mai bine ar fi să atacăm prin surprindere gărzile.

Doar eu cunosc pasajul secret.

Să mergem, Thor !

Uită-te ! Uită-te la asta !

E blazonul tău, duce de Essex !

Știi ce înseamă asta ? Că ea e fiica ta.

Fata mea a fost ucisă.

Cineva și-a bătut joc de tine.

Te sfătuiesc să pleci acum și să iei și fata cu tine.

- Nu încerca să dezgropi din nou morții. - Deci, fiica ta e moartă.

Bine. Bine.

Ei bine...

Dacă ea nu e fiica ta, atunci cred că nu te deranjează dacă o ucid.

E prizoniera ta. Ce pot spune eu.

O să ai doar încă o crimă pe conștiință.

Ce mai aștepți, ucide-o.

Pot face ceva mai bine de atât. Mult mai bine de atât.

Moartea trebuie administrată în doze mici, altfel e banală.

Mă interesează să te fac să vorbești.

Dar ești încăpățânat.

Îți mai dau o șansă s-o salvezi pe prințesă și pe tine.

Se spune că noaptea te ajută să te gândești bine.

Vreau să văd dacă e adevărat.

Ai timp de gândire până în zori.

Dar după ce răsare soarele, o să-mi spui unde e comoara...

Altfel o să muriți amândoi...

Tată și fiică.

O să fie o moarte lentă, puteți fi siguri de asta.

Ești fiica mea.

Ce faci aici ? Pleacă !

Și recompensa mea ? Ți-am adus-o pe fiica regelui.

- L-am ucis pe Barton să nu vorbească. - Ești în viață, nu-i așa ? Așadar ?

Dar, sire, nu merit o recompensă ?

Recompensa ta ?

Ce faceți ? V-am...

Îți ofer recompensa pe care o meriți.

- Nu am vorbit serios. - Ba da, o să fii plătit.

- Doar n-o să mă ucideți ? - E recompensa ta.

Uită-te în spatele tău ! Apără-te !

Am reușit să-mi ascund sentimentele

când mi-am dat seama că ești fiica mea.

Dar a fost foarte greu.

Wilfred, sigur, te-ar fi torturat, dacă i-aș fi arătat ce simt.

Nu am îndrăznit să-mi pierd controlul sau să-mi trădez sentimentele.

- Majestatea voastră, vă rog... - Aici în temniță nu mai sunt rege.

Singura mea treabă e să mă asigur că scapi de aici.

Tată, ascultă-mă !

Dă-i comoara ducelui de Saxonia.

Nu mi-e teamă pentru mine, ci pentru tine.

Crede-mă, secretul acela e singura speranță să rămânem în viață.

Tu trebuie să...

În clipa în care află unde e ascunsă comoara, o să ne ucidă.

Și așa am reușit să-l salvăm pe contele D'Anglon.

Și pentru că știe că suntem nevinovați, luptă de partea noastră.

De un lucru sunt sigur. Regina nu știe nimic despre asta.

Nu ar fi permis această trădare.

Ia ăsta.

Probabil nu o să scap cu viață din această temniță.

Dar dacă tu te poți salva, vreau să-l ai.

Cu acel inel, o să le poți spune celor de afară ce s-a întâmplat aici.

O să vină și după mine. Ajutorul poate sosi în orice clipă.

Svetania ! Unde ești ? Svetania !

Pleacă, Thor !

După ei !

Mergeți în partea aia.

Vikingii vor afla.

Nu a reușit să ajungă la ei, altfel ar fi ajuns deja aici.

De ce nu-i dai o șansă ?

Trebuie să se deschidă cumva.

Una din pietrele astea trebuie mișcată cu o pârghie.

Thomas, hai cu mine !

În sfârșit ! Ești în viață, fata mea !

Stai jos !

- Unde-i contele și Thor ? - Au luptat cu gărzile, cât eu am fugit.

Dar au avut timp să-l salveze și pe rege.

- Deci, regele e în viață ? - Nu mă întreba acum despre asta.

Trebuie să atacăm și să-i salvăm, înainte să fie prea târziu.

Tu de colo, adu-mi un cal ! Grăbește-te !

Pentru ce ?

Trebuie să ajung la regină să-i cer ajutorul.

Bine, adunați oamenii.

Frați și vikingi,

contele D'Anglon, Thor și regele sunt prizonierii ducelui.

Poate au fost deja torturați cu barbaritate și uciși.

A sosit momentul acțiunii.

Dacă reușim să cucerim castelul la timp,

poate reușim să împiedicăm moartea prietenilor noștri.

Iar dacă nu reușim, trebuie să-i răzbunăm.

Fortificațiile lor nu ne vor opri.

Ducele și oamenii lui nu ne pot opri. O să le distrugem apărarea.

O să-i obligăm să se despartă,

prin faptul că jumătate dintre oamenii noștri vor ataca dinspre mare,

în timp ce restul vor ataca frontal.

Putem să-i dovedim foarte ușor. Victoria va fi cu siguranță a noastră.

Acum e clar că adevăratul trădător și singurul nostru dușman,

e ducele de Saxonia.

Domnilor, trebuie să acționăm imediat.

Viața regelui e în pericol.

Puteți pleca !

- Să sperăm că vor ajunge la timp. - Vor ajunge, Majestatea voastră.

Să mergem !

Sire !

Vin vikingii !

Arcași, veniți încoace !

Pregătiți catapultele ! Mișcați-vă ! Mișcați-vă ! Mișcați-vă !

Mișcați-vă !

- Mutați femeile ! - Aduceți femeile !

Vikingi ! Atacați !

Opriți-vă puțin ! Thomas, rămâi aici !

- Voi veniți cu mine. - Bine, dați-i drumul.

Dați-i drumul !

Dați-i drumul !

Înaintați ! Să mergem !

Să mergem !

Wilfred !

- De data asta nu vei mai fugi. - Nici nu voiam, Olivier.

Olivier !

Să mergem !

Asta e amuleta lui Thor !

- Și-a dat viața pentru mine ! - Ar fi făcut-o !

Să-I mulțumim lui Dumnezeu

și să-I fim recunoscători că ne-a permis să rămânem în viață.

Ridică-te, conte D'Anglon !

- Trăiască regele... ! - Trăiască regele... !

Prieteni,

datorită vouă, tronul și englezii nu mai sunt amenințați.

Acum pericolul a trecut.

O să-l numim pe contele D'Anglon, duce de Chester,

și o să le oferim vikingilor care au luptat vitejește sub comanda lui Olaf

aceleași drepturi ca ale cetățenilor noștri.

E o zi plină de bucurie pentru toți, dar tu ești trist Olaf.

Regina are dreptate.

Începând de azi va fi loc pentru amândoi în inima fiicei noastre.

Sigur va fi un loc, sire, dar nu o să fie destul pentru noi.

Ați urmărit filmul artistic: ATACUL VIKINGILOR

Traducerea, adaptarea: Cristian82

Sincronizarea manuală: Cristian82, okid

S F Â R Ș I T