Original subtitles

Amanții noștri

Salutare !

Ceva de băut?

Da.

Vă mai gândiți?

Da, lasă-mă puțin.

Coniac aveți?

Bineînțeles. De care doriți?

Nu știu. Nu am mai băut.

O clipă.

Ăsta este cel mai bun pe care îl am.

Beți, dacă vă place, vă mai dau.

Bun, nu?

Are gust de coniac.

Vă țineți de glume?!

Părea una bună, în mintea mea.

- Un pahar? - Mi-ar place încă unul la fel.

Nu vă place să vă asumați riscuri.

Sub nici o formă.

- Îmi mai puneți unul? - Sigur nu vreți un pahar?

Nu.

Nici nu știu ce mi se întâmplă. E un impuls.

E un act de pasiune?

Cred că da.

Bine.

Ce mai faci?

Ne cunoaștem de undeva?

Nu.

Dar mi-ar fi plăcut.

Poanta cu coniacul mi s-a părut... promițătoare.

Bine.

- Eu... - Nu, nu!

Nu-mi spune cum te cheamă. Nu vreau să știu.

De ce?

Pentru că nu vreau să-ți spun așa cum îți spune toată lumea.

De ce?

Pentru că vreau ca numele să însemne ceva pentru mine,

ceva pe care doar eu să-l cunosc și să-l folosesc.

Și tu vei face la fel cu mine.

- Să caut un nume doar pentru tine? - Da.

Dar nu acum. Când ne vom cunoaște mai bine.

Crezi că sunt dusă cu capu'?

- Ești? - Probabil.

Ce mai contează?

Încântat de cunoșțință, indiferent cine ai fi.

Nu, nu.

- Fără săruturi. - Bineînțeles că nu. Ce idee proastă!

Nu-mi place lucrul ăsta.

- Vreo întrebare? - Da.

Dar te voi dezamăgi. Va fi ceva clișeu.

Asta e chiar flatant.

- Să pui întrebări clișeu? - Nu.

Abia ne-am cunoscut și-ți faci probleme să nu mă dezamăgești.

Prima întrebare este atât de evidentă încât mai bine te-ai întreba singură.

Și dacă nu e aceiași întrebare, cea pe care m-aș întreba eu?

Sunt sigur că e la fel.

Bine,

- dar răspunzi tu. - De acord.

Putem să dăm mâna?

Da, pentru că înseamnă ceva.

Faci asta des?

- Ce anume? - Să intri în vorbă cu oamenii astfel.

Uneori, când văd pe cineva interesant.

- De ce tu? - De ce eu?

De ce te-am ales pe tine?

Pentru că ți se pare că sunt interesant, dintr-un motiv oarecare.

Ce motiv?

La asta răspunde tu.

Îți plac parcurile?

Nu în mod special, dar da.

Îmi place la nebunie să merg în parc și să văd copii jucându-se.

Odată, un copil s-a dus la un altul pe care nu-l cunoștea...

și i-a spus : vrei să ne jucăm ?

Și au început să se joace.

Când te-am văzut, m-am gândit că te-ai putea juca cu mine.

Ne jucăm?

Bine.

Super!

Cum ne jucăm?

Asta e ceea ce ne diferențiază de copii.

Ei știu ce joc să joace.

Dar tu și cu mine, vom inventa un joc.

Cât timp va dura jocul?

Până ne vom plictisi.

Sunt reguli?

Bineînțeles.

Nu vreau ca tu să afli ceva despre mine.

Nu vreau să știi cine sunt, deci fără internet și fără telefon.

Dar bănuiesc că ne vom revedea.

Asta e ideea.

Și cum ne vom întâlni?

Vom vorbi.

Stabilim o zi, o oră, un loc.

Așa a funcționat de secole. Nu cred că nu va merge acum.

Bineînțeles.

Mai e ceva de adăugat?

Da.

Ție îți place să o iei încet. Mie nu.

Nu vreau să pierd timpul. Și nici să ne simțim aiurea.

Dacă te întreb ceva, răspunde imediat.

Și dacă nu vreau?

Spune o minciună.

Minciuna este mai creativă și mai distractivă decât adevărul.

Am încredere în minciuni.

Cum zicea cineva odată: "Întotdeauna o minciună spune adevărul".

Cine a spus asta?

Eu, acum două secunde.

Foarte bine.

Te voi minți.

Alte reguli?

Da, cea mai importantă.

Indiferent ce se întâmplă, nu te îndrăgosti de mine.

E periculos?

Da, foarte.

Pentru mine sau pentru tine?

Trebuie să plec.

Deci, azi e luni.

Peste o săptămână ne întâlnim aici. În jurul aceleiași ore.

Perfect.

Ne vom distra de minune.

Un pahar?

Cristóbal, ce faci?

Dragul meu partener,

avem nevoie de Cehov.

Uite, cum se prezintă situația.

În primul act, Mema și Lerda sunt urmărite de niște asasini ruși.

Cehov în stare pură.

Ei cred că fetele sunt polițiste sub acoperire.

Fetele fug deoarece cred că...

asasinii sunt îndrăgostiți de ele, iar ei sunt... nu, nu urâți.

Următorul nivel.

Voi trece cu vederea provocarea.

Unde este conflictul dramatic aici?

Să scape de asasini și să a) Mema vomite peste ei

sau b) Lerda ar trage o bășină și îi lasă inconștienți.

Nu este o decizie ușoară.

Dacă ar fi fost, orice dobitoc ar putea-o face.

- O vomitătură sau o bășină. - Asta e întrebarea.

Mema și Lerda.

Astăzi am vorbit cu o tipă.

- Serios? - Da.

- Ești sigur? - Cred că da.

- Urâtă? - Nu.

Următorul nivel?

Nu mă mai provoca.

Scuză-mă, dar foarte urâtă, monstruoasă, cu părul vâlvoi?

Nu, chiar dimpotrivă. E chiar drăguță.

Îți aduci aminte că ți-am spus ce vreau să fac...

- Și mi-ai spus să nu ? - Ai făcut-o?

Nu.

Ai făcut-o.

Știi,

faptul că ești capabil să îmbini capacitatea intelectuală strălucită cu o așa imbecilitate...

Chiar mă fascinează lucrul ăsta.

Chestia este că dacă nu aș fi făcut-o,

Nu aș fi ajuns acolo unde m-am întâlnit cu fata aceia...

chiar acolo.

Cum o cheamă?

- Nu mi-a spus. - Bineînțeles.

O poți numi "fata cu care flirtez".

- Nici eu nu i-am spus. - Excelent.

Și ea o să te cheme "tipul cu care flirtez".

Ea vrea alte nume pentru noi

atunci când ne vom cunoaște mai bine.

Îți dai seama că ea poate fi o nebună de legat?

Da, sau poate fi un ayatollah dintr-un film...

- O Pixie Dream Girl maniacă. - ...o maniacă Pixie Dream Girl.

Deci, viața ta este un haos, și te decizi să te arunci...

într-o nebunie maximă, corect?

Nu este chiar nebună.

Ce tare sunt, da?!

Ei bine, nu cred că va primi premiul Nobel pentru sănătate mintală.

Dar poți să te culci cu ea.

O mică tăvăleală poate face bine...

la toată nebunia asta...

- Un lucru nu ți-am spus. - Oh, doamne, ce mai este?

Despre maniaca Pixie Dream Girl.

Are vreo legătură cu Maria?

Nu.

Ba da, sigur că are.

Ce ar fi dacă...

atunci când încearcă să scape de asasinii ruși...

Mema și Lerda se lovesc cap în cap și-și schimbă personalitățile?

Mema devine Lerda și Lerda, Mema?

E doar o idee.

Îmi place ideea.

Îmi place pentru dacă Mema vomita și Lerda se bășea

acum e invers !

Comedie de calitate superioară!

Atenție însă, nu vrem să fie prea sofisticat.

- Mai degrabă aș muri. - Da.

- Mă duc să fac un duș. - Da, meriți asta.

Eu am să dezvolt ideea asta.

La naiba, îmi place să scriu!

O săptămână mai târziu...

Bună.

Bună.

Ești demult aici?

De jumătate de oră.

Dar nu-ți face griji. Îmi place să aștept.

- Pot reveni. - Serios vorbesc.

Mă gândesc la toate prostiile la care nu am timp să mă gândesc de altfel.

Când spui prostii, spui de fapt lucrurile care contează?!

Probabil.

Uite, asta este prima noastră întâlnire oficială.

Ai de gând să faci pe Paulo Coelho cu mine?

Te joci cu focul!

Ce vă aduc?

De ce atâta exces?

Să fim îndrăzneți. Să bem din pahar!

Aduceți-mi și mie la fel, și la naiba cu consecințele!

Chiar dacă m-ai comparat cu Coelho, mă bucur că ai venit.

Credeai că nu o să vin?

Era o posibilitate, nu?!

Nu. De fapt de-abia așteptam ziua de azi.

De ce? Îți place de mine?

- Asta e o întrebare încuietoare? - Aproape, ca de altfel toate.

Atunci îți voi da un răspuns capcană.

Cum să nu-mi placă de tine? Ești fantezia tipică pentru un bărbat.

Ești o femeie atractivă, drăguță, inteligentă, nebunatică...

care știe să stârnească un bărbat plictisit, cu viața ei amoroasă.

Ești un bărbat plictisit?

Nu. Am spus așa pentru că se mai întâmplă.

Femeilor le plac bărbații cu probleme.

- Nu mai spune! - În special bărbații duri,

criminali, cretini...

Asta e mai promițătoare decât cea cu coniacul. Continuă.

Cineva trebuie să le spună bărbaților duri și criminalilor

de ce au succes la femei.

Nu te opri acum.

Ei cred că vă înmuiați când îi vedeți așa duri

dar de fapt instictul vostru matern se trezește.

- Și vedem copilul din ei? - Exact.

Copilul timid și nesigur pe el care vrea să-și înfrângă temerile

Pretinzând că este vreun erou dintr-un film nașpa.

Voi simțiți milă pentru ei și vă culcați cu ei.

Le dați ceea ei vor să obțină.

Și ăsta ar fi motivul pentru care ne plac bărbații duri?

Copilul din interior trezește instinctul matern.

Înțeleg.

Ar fi cam un fel de incest.

I.I.I. Impulsuri incestuoase inconștiente.

Asta e prima dată când spun asta.

Da, ei bine, nu trebuie să mai spui asta,

în special femeilor.

Și care este metoda ta de a seduce o femeie?

Devin un dur.

- Și funcționează? - Da.

Uneori. Nu întotdeauna. Aproape niciodată...

Dar, conform teoriei tale,

când ai succes la femei, este atunci le provoci milă.

Și în adâncul lor, fiecare bărbat știe asta.

Dar niciodată nu vorbim despre asta. Niciodată.

Este secretul nostru.

Cumva copilul din tine, nu vrea să meargă la baie?

Nu, deloc.

Prima noastră întâlnire oficială pare a fi cea de-a patra.

Nu ar trebui să fim mai banali, mai superficiali?

Am avansat repede. Am sărit peste trei săptămâni.

Am priceput.

Întoarce-te astăzi pentru un minut,

și povestește-mi despre tine,

ca și cum abia ne-am cunoaște.

Sunt un agent secret extraterestru, trimis de șefii mei

să-i asasinez pe cei mai importanți lideri politici de pe Pământ.

Ne-ai face o favoare.

Nu chiar.

Planul este să creez haos pentru a vă invada mai ușor.

Și știi cum să-i omori?

Trebuie să mă gândesc bine la asta. E o chestie serioasă.

Pentru că dacă nu pot să o fac bine, mă așteaptă Curtea Marțială Intergalactică.

- De pe ce planetă ești? - Una aflată la mama dracului.

A, da, o știu!

Și ai acolo o prietenă, o soție... ?

Nu este necesar, suntem hermafrodiți.

Auzi, m-am plictisit să vorbim despre mine. Pot să încep să te mint?

Apropo de minciună,

ți-ai creat o identitate pământeană falsă

pentru a nu fi depistat?

Bineînțeles.

Nu țip în gura mare că sunt un asasin intergalatic.

Și care este acoperirea ta?

Care crezi tu că este?

Cred că ești un tip obișnuit din Zaragoza

care la prima vedere nu este deloc remarcabil...

Normal.

...cu un loc de muncă care nu-i place...

Chiar frustrant.

... și cu o viață socială care nu este chiar satisfăcătoare.

Plictisitoare.

De ce ai intrat în acel local?

Nu te-am mai văzut pe acolo.

Îmi plac astfel de localuri. Sunt magice.

Da, bineînețeles.

Unde găsești femei ca mine,

care să revoluționeze pasiunea pentru viață a unor asasini intergalatici.

Și asta este acoperirea ta.

- Crezi ? - Da.

Poate chiar așa sunt.

- Nu. - De ce nu?

Dacă ar fi fost, nu ai fi fost reală.

Ai fi fost un personaj.

Ai fi existat doar ca să mă ajuți pe mine să găsesc sens vieții

fără să-ți pese de fericirea ta.

Ceea ce un prieten de-al meu scriitor denumește o Pixie Dream Girl maniacă.

Și ce este asta?

O zână fantastică maniacă.

- Sunt o Pixie Dream Girl maniacă? - Nu.

Asta e acoperirea ta.

La fel ca mine. Numai că eu sunt un asasin intergalatic.

Și care e treaba mea?

Vino.

Cred că ai fost dezamăgită recent.

De foarte puțin timp.

Ai fost părăsită,

ceea ce se poate întâmpla oricui.

Dar tu chiar ai suferit.

Cum de ți-ai dat seama?

Poți citi în mintea oamenilor de pe această planetă?

Bineînțeles.

Dar te-am și observat.

Cum așa?

Cu câteva zile înainte de a ne cunoaște,

Am fost acolo

și te-am văzut stând acolo și plângând.

Și ai plâns mult și după ce el a plecat.

Ca un adevărat asasin intergalactic, ai trișat.

Ai avut un avantaj.

Vei putea să mă ierți?

Ai schimbat regulile jocului.

Și nu știu dacă îmi place asta.

Până te decizi,

putem juca în continuare?

Trebuie să plec.

Mă însoțești?

Îl mai iubești?

Nu-l pot uita.

Nu arată cine știe ce.

Nici nu trebuie să fie.

Știi, este poet.

- Blestemat? - Într-adevăr blestemat.

Se pricepe?

Da, asta e problema.

Cât de tare ești îndrăgostită de el? De la 0 la 10.

Nouă?

După calculele mele, șapte.

Pentru că și-a dat interesul.

Este de genul care nu se oprește până nu-l iubești.

Și când îi reușește asta, se sperie și fuge.

Să caute altă victimă.

Este posibil să fi fost altcineva înaintea mea.

- Îl cunoști bine. - Da.

Este a doua oară când l-am lăsat să mă dezamăgească.

Sper să nu existe și a treia oară.

Și eu sper. Doar că se poate întâmpla.

Te-ai întoarce la el?

Da, dacă s-ar schimba. Mult, poate.

Asta e chiar posibil?

Problema mea este că nu cred în Dumnezeu ci în miracole.

Cât de proastă sunt, de la 0 la 10?

Patru.

Speram un opt.

Nu, sunt sigur că chiar dacă este un nenorocit,

ați petrecut momente deosebite, despre care nu vom vorbi niciodată.

Ce vrei să spui?

Vreau să spun că noi ne plângem de partenerii noștri.

Nimeni nu te sună să-ți povestească despre o plimbare romantică cu prietena,

ținându-se de mână, culegând flori, mergând prin parc...

Da, dar ele spun : "Uite, ce mi-a făcut nenorocitul".

Sau: "Fii atent că mi-a spus vaca aia".

Ăștia suntem noi.

Ne plângem de ce este nasol și nu spunem nimic de momentele frumoase

care ne leagă de acești nenorociți și de aceste femei nebune.

Știi care a fost ultima chestie frumoasă petrecută cu el?

Sigur nu s-a petrecut în ziua când te-a părăsit.

- Cu o zi înainte. - Ce tip inteligent.

Foarte inteligent.

Am avut o cină romantică,

mi-a spus că mă iubește mai mult ca orice,

și ziua următoare, la revedere.

Se poate spune în două feluri:

ori este bolnav, ori este un nenorocit. Alegerea ta.

Nu, se potrivesc amândouă.

Și chiar și așa, îmi este dor de el.

Serios!?!

Asta este diferența dintre filme și viața reală.

În filme, un nenorocit este un nenorocit.

În viața reală, un nenorocit poate fi încântător.

Mulțumesc.

De când erați împreună?

De destul timp încât să cred că eram femeia visurilor lui.

Și atunci de ce te-a părăsit?

A început să vorbească despre karma, destin...

L-am întrebat dacă mă va iubi veșnic și el mi-a spus că mă iubește așa de mult

încât cuplul pe care îl formăm nu este de ajuns să demonstreze asta.

De ce m-a părăsit ? Nu știu.

Te-a părăsit pentru același motiv pentru care bărbații părăsesc femeile și invers.

Care ar fi acela...?

Crede că merită ceva mai bun decât tine.

Nenorocitul naibii.

Așa, fă-l în toate felurile!

Nu, tu ești un nenorocit.

- Realizezi ce tocmai ai spus? - Asta este!

Adevărul este, că dacă cineva te părăsește, o face deoarece crede

că există cineva mai potrivit cu care să fie.

Nu am spus că cel care te-a părăsit va găsi pe altcineva.

Te-am dezamăgit?

De ce ai face-o?

Pentru că nu sunt fantezia tipică pentru un bărbat.

Pentru că sunt dată peste cap ca oricare altă femeie de pe lumea asta.

Și îndrăgosită de un bolnav și/sau de un nenorocit.

Mda.

Cât de puțină fantezie.

Nu-ți face griji. Știi ce-mi place cel mai mult la o femeie?

- Surprinde-mă. - Defectele ei.

Atunci ești îndrăgostit până peste urechi de mine.

Nu.

Scuză-mă. Este un lucru periculos, îți amintești?

Tu chiar ai ascultat ce am spus eu?

Chiar aș putea fi fantezia bărbaților.

Există și bărbați maniaci de tipul Pixie Dream?

De unde să știu eu?

De ce nu încerci să afli singură?

Ți-am spus o groază de lucruri.

Săptămâna care vine tu vei răspunde la întrebări mai puțin confortabile.

Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Poimâine?

Desigur.

Poți ajunge aici?

- Da. - Perfect, pentru eu nu știu cum.

Partenerul meu mi l-a recomandat. Ce zici de prânz?

E bine. La ora 3?

Da. Voi fi împreună cu Paulo Coelho, gândindu-mă la lucruri fără rost.

Pe curând, elfule maniac.

La revedere, zâna maniaca.

Îmi plac numele noastre!

Bună, dragă.

Am înțeles că te-ai apucat să lucrezi la ceva nou.

Da, mamă, am un nou loc de muncă.

Super. Deschidem o șampanie?

Nici chiar așa. Bem doar apă.

Nu este ceea ce vroiai?

Ei bine, nu este ceva complicat.

Schimbând subiectul, este frig în Teruel?

Unde lucrezi?

La ceva fantastic, de-mi vine să-mi tai venele.

Glumești, nu-i așa?

Bineînțeles, nici nu-mi permit să-mi cumpăr lame de ras.

Ai nevoie de bani?

Nu aș refuza o ofertă de 300 de euro.

- Mâine îți trimit 500 de euro. - Mulțumesc, mamă.

Și nu te deprima de una singură.

O să văd ce pot face în privința asta.

Te pup.

Și eu te iubesc.

Nu-ți face griji, nu am murit încă.

Bună.

Eu sunt acolo unde ne-am cunoscut.

Și noaptea îți simte lipsa.

Ce vrei?

Nu ar fi trebuit să scrii?

De ce să vreau ceva anume?

Pentru că, Jorge, tu întotdeauna vrei ceva.

Ce crezi că vreau?

Cred că vrei să știi ce mai fac după ce m-ai părăsit.

Vreau doar să știu dacă ești în regulă.

- Ce zici? - Mă tot gândesc la tine.

- Râzi de mine, nu? - Nu.

Ești sigur?

Ar fi mai simplu dacă m-aș putea uita pe mine, decât să te uit pe tine.

Eu îmi aduc aminte de tine. Ești un nenorocit.

Ascultă,

nu este nevoie să fii expert în Freud ca să-ți dai seama că suferi...

Nu, nu sunt deloc în regulă. Din cauza unui...

nenorocit de bolnav și/sau de idiot care

m-a părăsit pentru cineva mai grozav!

Nu există nimeni mai bun ca tine.

- Te vezi cu altcineva? - Bineînțeles că nu.

Atunci cu altele...

Probabil a fost o idee proastă să te sun.

Nu chiar așa, ca holocaustul nazist, dar nu, nu a fost o idee bună.

Eu am să închid pentru că mă văd cu altcineva.

- Cine este? - Știi ceva?

- Nu e treaba ta. - Cum îl cheamă?

Du-te dracului! Așa îl cheamă!

Încerci să mă faci gelos?

Nu încerca să flirtezi cu mine.

El este ce-mi trebuie mie acum. El nu este ca tine!

Nu te obosi să mă concediezi. Plec și singură.

Îmi pare rău, nu-mi place să mă vezi astfel.

Ești gata pentru întrebări incomode?

Bine.

Ești căsătorit?

Ea nu te-a întrebat dacă ești căsătorit?

Nu.

E de bine sau de rău?

Amândouă.

De bine, dacă te place așa de mult, încât nu-i pasă că ești căsătorit.

De rău, dacă nu vrea să se culce cu tine și nici nu-i pasă.

Nu am spus că vreau să mă culc cu ea.

- Ba da, ai spus. - Ba nu, nu am spus.

Ba da,

atunci când ai spus că este drăguță.

Ești bărbat.

Dacă îți place o femeie, sigur că ți-ar place să te culci cu ea.

Femeile, pe de altă parte, sunt diferite.

Te pot plăcea, dar nu din punct de vedere sexual.

E ceva foarte ciudat.

- Ele vor să ne devoreze sufletele? - Mai rău.

Vor să fie ascultate.

Să le ascultăm și...?

Și asta e tot!

Ele nu vor să le rezolvi problemele sau să le salvezi.

Doar să le asculți.

Pare simplu!

Dar nu este!

A asculta nu e același lucru cu a înțelege.

Înseamnă a înțelege și a-ți păsa. Trebuie să pari că ești interesat.

Dacă realizează că asculți și nu dai doi bani

își vor da seama și atunci ești pierdut.

Și atunci,

atunci îți vor devora sufletul.

- Ești înțelept, Cristóbal. - Știu.

Dar nu-mi dau seama care este tema scenei ăsteia.

- Tema? - Da, scenele ne spun ceva.

- Despre ce este vorba? - Tu despre ce crezi că este?

Nu știu, mă uit la tine și ești ca o femeie.

- Îți pasă de ce spun eu? - Crezi că-mi pasă?

Ar fi bine să-ți pese.

Îmi pasă.

Așa îți pasă și de ea?

Da.

Atunci nu-ți fă griji, nu-ți va devora sufletul.

Și poate vă veți îndrăgosti sau nu.

Asta e tema!

Poate fi sau nu poate fi?

Exact!

- Asta da, temă! - Asta a fost întotdeauna o temă.

Tema cea Mare.

La naiba cu pescuitul!

Scrie, dragă coleg!

Lasă-ți degetele să zburde pe tastatură.

Am găsit potirul sfântului Graal!

Doamne, îmi place să pescuiesc!

Ziua următoare...

Îți eram datoare.

Mă așteptam la o groază de întrebări incomode.

Mai târziu.

Ghici cine m-a sunat alaltăieri.

Voi spune ceva la întâmplare.

Fostul.

Îl cheamă Jorge.

Te-ai întors la el?

Nu!

Atunci pot să-i spun în continuare că este un nenorocit.

Un idiot și/sau nenorocit.

I-am spus în ambele feluri.

Și de ce atâta înverșunare?

Așa mi-a venit.

Și nu aș fi putut reuși fără tine.

Dacă nu mi-ai fi spus,

nu aș fi știut ce să-i spun, atunci când aș fi vorbit cu el.

Așa că, mulțumesc că tu ai fost un așa nenorocit.

De ce te-a sunat?

Pentru că se simțea vinovat și vroia să știe cum sunt eu, ca să se simtă el mai bine.

Cât de urât ai vorbit cu el, de la 0 la 10?

10 mii.

Înainte să închidă, i-am spus că sunt cu tine.

Am vrut să-l fac gelos.

- Și ai reușit? - Da.

După ce am închis, am plâns puțin, și apoi am vorbit.

- Tu și cu el? - Tu și eu.

M-am simțit așa de bine.

Vorbești deseori singură?

Zânele maniace fac și lucruri din astea.

Și despre ce am vorbit?

Te-am întrebat o mulțime de întrebări incomode.

- Cum ar fi? - Ești căsătorit?

Foarte?

Destul.

Cu o femeie?

Cred că da.

Este și ea, asasină intergalatică?

Aproape. Este directoarea unei bănci.

La naiba.

Și o iubești?

Mult?

Când m-ai întrebat astea, ți-am răspuns la fel?

Nu.

Ce am spus?

Că ești burlac.

O clipă.

Da, Cristóbal.

Spune.

Da, da, Cristóbal, bineînțeles.

Nu, nu, nu, Cristóbal, bineînțeles că nu.

Trag de timp.

Pentru ce? Bună întrebare.

Vorbești singur cu telefonul?

Ce? Nu.

Ba da.

Cum ți-ai dat seama?

1 . Telefonul nu a sunat. 2. Sunt deșteaptă.

De ce ai făcut-o?

Pentru că sunt obsedat de control.

Vroiam să mă gândesc înainte de a spune ceva.

Și te-ai gândit?

- Nu am avut timp. - Asta este. Nu contează, spune-mi.

Spune-mi.

Am fost căsătorit cinci ani.

Îmi iubesc soția? Da. Mult? da.

Ea mă iubește pe mine? Da. Mult? Nu știu.

Sau mai bine, ea nu știe. Și în timp ce ea se decide,

mi-a spus să mă mut în altă parte, așa încât stau cu un prieten,

în Voltania.

Și asta când s-a întâmplat?

Acum o lună.

- Și ce s-a întâmplat? - Asta am întrebat-o și eu.

Și răspunsul a fost nebunesc.

Nimic.

Chiar nu realizezi? În opt ani de zile nu s-a întâmplat nimic cu noi.

Acel "nimic" a fost modul ei de a contabiliza

5 ani de căsătorie și 3 de prietenie,

ceea ce a fost cam un șoc,

pentru că, pentru mine, au fost plini de momente frumoase,

unul din care este, Laura, fiica noastră dragă în vârstă de 4 ani,

care se pare că este un mare nimic!

Este destul, Carlos!

Iartă-mă, oamenii sunt fideli pasiunilor lor.

Care este mesajul? Nu mă mai interesezi. Valea!

- Este o nenorocită. - Cum o cheamă?

María.Doar Maria.

Dacă nu te deranjează, o voi numi "nenorocita".

Nu-i nici o problemă. Întotdeauna a vrut un al doilea nume.

Continui să mă întreb cu ce am greșit.

Și răspunsul este...?

Cu nimic.

Am urmat cât mai fidel instrucțiunile manualului pentru o viață perfectă:

educație, muncă,

căsătorie, copil...

Și cum se continuă manualul?

Cam aici se termină.

Se presupune că dacă faci toate astea, vei fi fericit.

Ei bine, Maria nu crede asta, din cauza mea.

Unde pot depune o plângere?

Oricum a trecut ceva timp.

Două luni.

Una a trecut. Așteaptă și vei vedea.

Chiar asta fac. Dar știu că în cel mai bun caz

peste o lună, îmi va spune să mă întorc acasă...

pentru că... nu știu.

Pentru că a descoperit că în ciuda a orice,

încă este îndrăgostită de tine.

De exemplu.

Când de fapt vrea să spună că...

Nu am găsit "pe nimeni mai bun ca tine" care să mă merite,

așa încât voi rămâne cu tine, dragul meu.

Am acasă un bici de pe vremea Inchiziției. Îl vrei?

Același bici îl folosești atunci când te gândești la nenorocit?

Nu de când l-am făcut în toate felurile.

Știi ce?

Ar trebui să ai o aventură,

cu o tipă care l-ar face și pe Papă să se îndrăgostească,

și să fii sigur că află și ea.

Ea va înnebuni de gelozie și se va întoarce la tine.

Chiar văd un sfârșit fericit,

amândoi, sărutându-vă, precum Romeo și Julieta.

Azi noapte te-am visat.

Cine ți-a permis?

Nimeni. Am scrântit-o?

Nu. Nu-mi place ca bărbații să ceară voie să viseze.

Eram într-un parc.

Ne jucam?

Nu prea.

Și deodată a apărut un băiat și o fată.

Bună.

Sunteți îndrăgostiți sau ce?

Nu.

Ea mi-a interzis.

Ce nasol.

Noi cântăm pentru îndrăgostiți.

Putem să cântăm ceva pentru voi, chiar dacă nu sunteți îndrăgostiți.

- Putem alege melodia? - Nu e nevoie.

Pentru că este un vis, putem cânta orice vreți.

Și așa au început să cânte.

Ce melodie?

Ceva de Aretha Franklin.

- Subconștientul tău are gusturi bune. - Mulțumesc, îi voi transmite.

Și noi ce făceam?

Ne uitam la ei cum cântau.

Doar atât?

Fata cânta foarte bine.

Și cum s-a terminat?

Nu s-a terminat.

M-am trezit brusc.

Frumos vis.

Mulțumesc.

Acel parc există?

Da.

Și cântăreții?

Dacă nu există, ar trebui să existe.

Ai vreo altă întrebare incomodă?

- Nu. - Chiar?

Ce părere îți dai, mai am o mulțime!

Dar nu te voi mai întreba aici.

Ești de pe aici?

Nu. Ți-am spus, vin dintr-o galaxie îndepărtată.

- Dar tu? - Și eu la fel.

Sunt din Teruel.

Ce vârstă ai?

Cât crezi?

Mai mult sau mai puțin... patruzeci?

Exact.

- Tu? - Cât crezi?

Mai mult sau mai puțin... treizeci.

Exact.

Ce bătrân sunt. Cu zece ani mai în vârstă.

Jorge este chiar mai în vârstă.

Atunci sunt prea tânăr pentru tine?

Încă nu știu.

Ce îți place să faci?

Să mă plimb cu fete, mai tinere cu 10 ani.

- Întotdeauna faci glume proaste? - Da. Și din astea.

Și profesional?

Asta e chiar o meserie.

Ești actor?

Aproape.

Scriitor?

Scriitoraș.

- Ai scris ceva ce pot citi și eu? - Nu.

Dar ai văzut un film pe nume "Mema și Lerda"?

Cel cu două fete duse cu capul de-a binelea?

- Bine descris. Acela. - Bineînțeles că l-am văzut!

Tu l-ai făcut?

Nu chiar, partenerul meu și cu mine l-am făcut împreună.

Nu prea pari entuziasmat de filmul tău.

Dacă aș fi avut un cancer pancreatic, care să fie doar al meu,

chiar nu mi-ar plăcea.

Hei, Jorge și cu mine am murit de râs.

E o porcărie.

O mulțime de lume a râs.

Chiar că este o porcărie.

A fost un film tare.

- Ca și Milli Vanilli. - Spune-mi,

- ai mai scris și altceva? - Bineînțeles.

Facem și partea a doua.

Dar vom face și a treia parte, care se va numi:

"MemaMemaMema LerdaLerdaLerda".

Original.

Și se poate trăi decent din asta?

Și se poate muri intelectualmente.

Bănuiesc

că vei vrea să fii amintit pentru ceva mai serios.

Pentru piesa pe care o scriu de trei ani.

Trei ani?

Și despre ce va fi? Filozofia nimicului?

Ai auzit de Truman Capote și Charles Bukowski?

Mulțumesc pentru subtila insultă,

dar pot aprecia și filmele tale nasoale

și pot citi și cărți.

Cartea preferată a lui Bukowski este "The Fuck Machine", iar de la Capote,

toate.

Ei sunt sursele mele de inspirație.

De fapt, cartea mea se va numi "Capote și Bukowski în Iad".

Și despre ce este vorba?

Capote și Bukowski mor și se întâlnesc în Iad.

Bănuiam eu asta.

Și de ce nu o termini?

Nu este ușor să scrii chiar despre sursele de inspirație.

Să scrii niște dialoguri pentru ei ar fi o blasfemie.

Și dacă îi schimbi între ei?

Ei sunt perfecți, și nu prea se știe ce părere avea unul despre celălalt.

Bukowski a scris un poem despre Capote, și și-a cam bătut joc.

Da, dar a făcut-o arătându-i respect.

- Și nici nu știu dacă s-au întâlnit vreodată. - Înțeleg.

Și tu vrei să descrii prima lor întâlnire, având loc în Iad.

Da, îmi vine greu să găsesc replici pentru fiecare.

Să vedem, ei sunt două genii, sunt sursele tale de inspirație,

și tu îi trimiți în Iad. Bineînțeles că nu știi cum să scrii asta.

Nici nu știu cum să încep.

Și ce au făcut ei, în toți acești trei ani?

Bukowski s-a uitat la Capote.

Capote s-a uitat la Bukowski.

Ei s-au uitat la mine.

Eu m-am uitat la ei.

Cred că toți trei suntem sictiriți.

Stai liniștit, vor vorbi.

Chiar crezi?

Ei sunt Charles Bukowski și Truman Capote.

Ai încredere în ei.

Știu că este împotriva regulilor

dar mi-ar plăcea să te cunosc mai bine.

Știi destule. De ce vrei mai mult?

Este important pentru mine.

Sunt doar o fată care a făcut din toate câte puțin.

Am studiat puțin,

Am călătorit puțin,

Am avut puține locuri de muncă, puțin interesante.

Acum nu lucrez

și mi se pare ciudat să vorbim despre ce am lucrat eu.

M-am îndrăgostit puțin.

Uneori, am fost chiar iubită.

În concluzie,

Mi-am trăit viața, puțin.

Și acum, marea întrebare.

Ce vrei să te faci când vei crește mare?

Vreau să pot visa în continuare.

Nu mă interesează dacă devin realitate, vreau doar să le pot avea.

Și la ce visezi acum?

Nu am nici un ban, sunt decepționată.

Visul meu nu este prea fericit. Dacă sunt ambițioasă?

Megalomană.

Ce poți să-mi spui despre relația cu Capote și Bukowski?

Nu mai spune la nimeni, dar clasa muncitoare are secretele ei.

De exemplu,

tatăl meu a fost un biet zidar, dar i-a plăcut să citească.

Mi-a dat cărțile potrivite la timpul potrivit.

Cel mai bun cadou pe care l-am avut.

Care este cartea ta preferată?

Doar una?

- Ești nebun? - Da.

Pot face o listă de 10 cărți.

- Mi-ar plăcea asta. - O voi face.

Și voi avea un atac de panică alegând doar zece.

Deci nu din întâmplare ne-am întâlnit într-o librărie?

Cu cât înaintez în vârstă,

cu atât sunt mai convinsă că nu există coincidențe.

Atunci când María mi-a spus

să întrerupem pentru două luni coabitarea,

Imediat m-am gândit că are pe altcineva.

Și eu m-am gândit la asta.

- Ea a spus că nu. - Pe bune! Și ai crezut-o?

Aș fi preferat asta.

Dar María nu aruncă iaurturile expirate

înainte să cumpere unele proaspete.

Și tu ești un iaurt expirat?

Și totuși, am făcut ce prietenul și partenerul meu mi-a spus să nu fac.

- Nu ai angajat un detectiv? - Nu.

Eu am fost detectivul.

- O, doamne! - Da, știu.

În orice caz, eu am urmărit-o.

Camera 237? Sunt pe drum.

Deci a existat un alt bărbat.

Există un alt bărbat.

Și se întâlneau în hoteluri,

acasă, în casa noastră,

fără să-și facă nici un fel de probleme.

Dacă aș fi fost bărbat, aș fi cerut divorț.

Și cum nu sunt, ce am făcut? Am urmărit-o.

Pentru a vedea cu ce am greșit, adică ce are el și eu nu.

În afară de soția ta.

Și urmărindu-l,

Am ajuns la o librărie și l-am văzut zdrobind inima

unei femei de aproximativ 30 de ani,

cititoare asiduă a lui Charles Bukowski și a lui Truman Capote.

Vrei să spui că

că nenorocitul i-o trage nenorocitei?

Ai dreptate. Coincidențele nu există.

M-a părăsit pentru soția ta?

Și soția mea m-a părăsit pentru el.

Femeia care crede că merită ceva mai bun decât tine

este împreună cu tipul care crede că merită ceva mai bun decât mine?

Cum vrei să-ți mai spun asta? Da, am fost trași pe sfoară!

De ce ți-a luat așa de mult să spui asta?

Pentru că mi-a plăcut cum a început povestea noastră,

dacă se poate numi astfel.

Uite, partenerii noștrii și-o trag,

astfel încât poți să-i spui cum vrei!

Ei bine, nu am vrut ca povestea lor să o strice pe a noastră!

Este prima dată când te înșală cineva?

E prima dată când aflu de asta.

Dar tu?

Acum un an, Jorge s-a îndrăgostit de altcineva și m-a părăsit.

Și cine era ea?

Un fel de poetă.

Și ce s-a întâmplat? Nu aveau aceiași "rimă"?

Nu, nu erau pe aceiași lungime de undă. El s-a întors la mine, plângând.

Și tu l-ai iertat.

Din toată inima. Chiar a încercat.

Să mă mintă, să se mintă...

Să nu-l iert, era de neiertat.

De ce te-ai încăpățânat așa, cu el?

Așa sunt eu. Să văd un tip ca Jorge că se comportă astfel

care lasă totul de-o parte și spune:

Tu te vei îndrăgosti de mine.

Este o chestie de femei.

María și cu mine aveam același grup de prieteni.

Niciodată nu m-aș fi gândit că mă va băga în seamă.

Dar într-o seară a venit și mi-a spus :

Dă-mi 24 de ore și o să-ți dovedesc că sunt femeia visurilor tale.

- Și nu a avut nevoie decât de una. - Nu.

Acea propoziție a fost de-ajuns.

Eu l-am cunoscut pe Jorge în Teruel, la un recital.

Era acolo, recita versuri, și se uita în ochii mei.

Când a terminat, a venit la mine

și știi ce mi-a spus?

Arăți super.

Nu.

Te iubesc. Te iubesc.

De două ori?

De două ori.

E o afirmație bună. Ar fi trebuit să o folosesc mai des.

El o folosea des și știa cum să o spună.

Care e cel mai bun lucru pe care îl poți spune despre el?

Este un bărbat care nu a uitat să fie copil.

Și cel mai rău?

Uneori copilul uita să fie bărbat.

Care este cel mai bun lucru pe care îl poți spune despre ea?

Doar uitându-se la mine, mă făcea să mă simt ca un zeu.

Cel mai rău este că ea nu se uită la mine acum.

Probabil a devenit agnostică.

De ce s-a îndrăgostit de tine?

Jorge spunea că se simte în siguranță cu mine.

Dar în același timp își asumă și riscuri.

Își trăiește viața ca pe o aventură și asta îmi place.

Dar urăsc egoismul lui și predicile lui

citându-l pe afurisitul de Sigmund Freud.

Ea de ce s-a îndrăgostit de tine?

Mi-ar fi plăcut să știu.

Ce a spus când te-a părăsit?

"Unica obligație a omului..."

"este pentru pasiunea lui". Leit Jorge. Cuvânt cu cuvânt.

- Nu! - Ba da.

M-a părăsit recitând o frază a nenorocitului?

Mă întreb pe cine a copiat el!

- Crezi că asta a folosit ca să o seducă? - Clar. Cu mine a funcționat.

Auzi,

Dacă vrei să-ți aduc biciul acela,

ca să te poți tortura singur cât vrei.

Soția mea m-a părăsit citându-l pe... pe cine?

- Oscar Wilde? - Părea a fi mai degrabă Paulo Coelho.

Dacă așa crezi că mă consolezi, prefer mai bine biciul.

Ai înfruntat-o?

Nu aș face lucrul ăsta, nici dacă aș avea o armată lângă mine.

Ție chiar așa frică de ea?

Nu, nu mi-e frică. Sunt îngrozit.

Fă-i cunoștiință cu Stephen King. Lui îi plac ideile noi.

Cred că i-ar plăcea de ea.

A fi cu ea

este ca și cum a-i fi în fața unei oglinzi în care vezi doar dezamăgire.

A ei sau a ta?

A ei, a mea, a fiicei mele, care încă nu știe ce înseamnă asta.

O variantă ar fi să-i spui: "Bună, dragă ce mai faci?

A, știu că ți-o tragi cu altul.

Și dacă ți-aș spune că am sunat-o acum două săptămâni?

Povestește-mi.

Am sunat-o acum două săptămâni.

I-am spus că am cunoscut pe altcineva.

Știi ce mi-a spus?

Ceea ce mă enervează nu este faptul că ești paranoic,

ci că ești un simplu paranoic.

Lasă-mă în pace și du-te cu Mema și Lerda!

Și după acea remarcă inteligentă,

a închis.

Doar că nu a închis de-a binelea.

Și nici tu nu ai închis.

Ce ai auzit?

Era cu Jorge?

Ei nu au început să... chiar atunci, nu?

Și nu ai închis?

Cum așa?

Am paralizat!

Dar cu poți fi așa masochist? Tu ești un Torquemada al fanteziilor erotice!

Cel puțin sunt a lu' cineva al fanteziilor erotice!

Sper că nu ai înregistrat convorbirea ca să suferi și mai mult.

Bineînțeles că nu. Nu sunt chiar așa dement.

Știi care este cel mai nebun lucru despre toate astea?

Nu, nu știu, pentru că fostul și-o trage cu alta.

Asta este chestia. Părea a fi altcineva.

I-am auzit în plina apocalipsă sexuală

iar María nu părea a fi femeia cu care m-am căsătorit,

care nu mă lăsa să experimentez în pat.

Am făcut-o la fel în toți cei opt ani.

Uită-te la filmele cu agentul 007.

Scenariul este același doar James Bond se schimbă.

Da, María l-a schimbat și pe James Bond și scenariul și asta mă enervează.

Ea nu m-a lăsat să rescriu scenariul, doar sunt scenarist, ce mama dracului!

Cel mai rău lucru...

Cel mai rău lucru

este că

în timp ce îi ascultam

Am început să...

Te exciți?

Nu i-am spus asta nimănui,

dar Maríei

îi plăcea să

mă lovească

atunci ajungea la...

Atunci când...

Am auzit-o făcând asta și nu m-am putut...

În timp ce ei...

În fine,

a fost prima dată când eu și María am avut orgasm împreună.

Poate fi ceva mai umilitor decât asta?

Uite,

Știu că cel mai tare vis al tău este să-ți petreci vacanța de vară la Guantanamo,

dar nu este vina ta deloc.

Jorge se pricepe

să te facă să renunți la inhibiții.

Este un pervers.

Nu este pervers, este la un nivel mai înalt.

Ce se întâmplă cu oamenii și cu cuvintele?

Cine a inventat prostia asta, "la un alt nivel"?

Un alt nivel al destrăbălării are un nume.

"Pervers", de exemplu.

Următorul nivel este "depravat".

Următorul este "maniac sexual".

Și următorul nivel este chiar nenorocitul, fostul...

trăgându-și-o cu nevastă-mea care este cea mai bună târfă

din cel mai prost bordel din New Orleans!

- De ce New Orleans? - Nu știu!

Suna mai bine decât Amsterdam.

Știi

de câte ori mi-a făcut María chestia aia foarte progresistă... adică sex oral?

De câteva ori?

Nu de câteva ori, doar la un alt nivel!

Și asta am auzit la telefon,

cum ea i-a făcut lui, ceea ce el numea

"cel mai bun blow job al vieții"!

Asta a fost un titlu. Nu chiar "Hamlet".

Și atunci María i-a spus toate cele 50 de lucruri pe care să i le facă.

Știi câte din ele i-am făcut eu Mariei?

- Toate? - Nici unul!

- Dar ai întrebat-o vreodată? - Nu!

- De ce nu? - Credeam că...

Nu te mai gândi atâta!

Mă gândeam că ea ar considera asta lipsă de respect...

Probabil, dar poate lipsa de respect

ar fi înnebunit-o de plăcere. Nu crezi?

Nu aș fi putut să o întreb.

Nu aș fi putut rosti cuvintele acelea,nici chiar

dacă Capote mi le-ar fi șoptit la ureche.

Nu.

Nu Capote.

Bukowski ar fi fost mai potrivit pentru asta.

Ia încearcă.

Imaginează-ți că sunt soția ta, iar tu ești Bukowski,

și vrei să faci dragoste cu mine.

Acțiune!

Nu, nu, nu.

Asta este o prostie.

Ei, na!

Joacă-te cu mine, elfule maniac.

María,

trebuie să vorbim.

Nu mă deranja, Charles. Acum citesc din Biblie.

Am câștigat la curse.

Am băut câțiva litri de vin

și numai ce am scris "The Fuck Machine."

Acum

vreau doar să...

Bukowski ar fi spus "o bucățică din fundul tău"...

O bucată bună din fundul tău mișto.

Vreau să-ți smulg hainele de pe tine, să-ți rup chiloții,

să vin peste tine...

Și să mă penetrezi?

Și să te penetrez lasciv,

euforic,

și într-un mod brutal.

Vreau să te fac una cu mine și să intru în tine

până când nenorocitul de Truman Capote fierbe la porțile Iaduluil!

Cum a fost?

Chiar mi-a plăcut ce ai făcut.

Stai să vezi următorul nivel!

Niciodată nu m-am culcat cu cineva fără să-i știu numele.

Nici eu cu cineva posedat de Bukowski.

Să-l înlocuiești pe Capote cu Bukowski a fost magnific.

O înlocuire demnă de Vicente del Bosque.

Ne trebuie cineva să țină scorul.

De ce am făcut-o?

Chesterton spune că o poveste misterioasă nu valorează nimic fără un cadavru.

Cred că la fel se întâmplă cu o poveste de dragoste fără o partidă de amor.

Asta este o poveste de dragoste?

Ei bine, nu este o poveste de groază.

Știi ceva?

Îmi lipsesc amantele.

Ai avut multe?

Nu.

Tehnic, doar pe tine.

M-am culcat doar cu prietene. De aia am spus ce am spus.

Îmi lipsesc amantele pe care nu le-am avut.

Iubiții mei nu au fost de neînlocuit.

Dar bem în cinstea tuturor.

Pentru amanții noștrii.

Carlos?

Bună, María.

Jorge!

Irene.

- Încântat de cunoștiință, Irene. - La fel, Carlos.

Ce naiba se întâmplă aici?

Irene este femeia care a fost părăsită de tipul pentru care m-ai părăsit tu.

Eu nu te-am părăsit pentru nimeni.

María,

ești cinică.

A dracului de cinică!

Ce găsești de râs?

Nimic, nimic. Îmi pare rău.

A trebuit să-l aduci în locul nostru favorit.

Tu l-ai adus aici când ai început să ți-o tragi cu nevastă-sa.

Este o proastă metaforă, mai ales pentru tine.

Dar nu este o metaforă.

El și-a urmărit soția și pe tine.

Și apoi pe tine în ziua când m-ai părăsit.

Acum înțelegi?

De când sunteți împreună?

De două ore.

De câte luni ești cu el?

Nu sunt cu el.

Este doar un prieten cu care m-am întâlnit.

Și ce ați făcut atunci când te-am sunat?

A, da! "Cel mai bun sex oral din viața mea".

A fost un gest prietenesc?

Se pare că în două ore ai învățat să spui de toate.

Deci nu i-ai făcut cel mai bun sex oral din viața lui?

Nu, Carlos, nu!

Nu i-am făcut cel mai bun sex oral al vieții lui.

Nasol.

Pentru că acum ceva timp în urmă ea mi-a făcut sex oral.

Nu din cauza mea s-au despărțit.

Atunci de ce ?

Din cauza lui Yoko Ono?

Irene, nu trebuie să consulți întreaga operă a lui Freud

ca să-ți dai seama că relația lor s-a terminat.

Jorge, ce-ți zic acum te poate decepționa, dar...

să citești o carte de psihologie nu te face să devii Freud,

ca și cum te-ai uita la fotbal, dar asta nu te face să fii ca Messi.

Așa că nu mai încerca să faci pe deșteptul.

Dacă nu ți-ai fi băgat coada în relația asta,

Cred că ei rămâneau împreună și poate erau fericiți.

Încetează-l să mai negi.

Este jalnic deja.

Când te-am sunat, și m-ai făcut paranoic,

nu ai închis telefonul și am auzit totul.

Nu.

Nu știu ce crezi că ai auzit,

- ce ți-ai imaginat, dar... - Asta.

Probabil a fost o greșeală.

Nu sunt eu.

Doar știi asta.

María... María...

María...

Ai dreptate, nu ești tu. Iartă-mă.

- Sunt doar un paranoic. - Oprește-l.

La naiba ! Oprește-l!

Este ceva între voi doi?

Eu mă simt bine.

Cum?

M-ai întrebat ieri, îți aduci aminte?

Nu-ți face griji. Sunt bine.

Mă urăști.

Nu pe tine.

Dar pe tipa care ai ascultat-o, da.

Într-o zi, m-am trezit,

M-am uitat în jur, și...

Am simțit că nu trăiesc.

În aceiași zi, a apărut el.

De ce tocmai el?

De ce nu?

Putea fi oricine altcineva.

Oricine altcineva care nu era tu.

Mulțumesc pentru lecția de morală. Mai întreabă o dată dacă te urăsc.

- Nu spun asta ca să te rănesc. - Chiar așa!

- Vrei să știi adevărul sau nu? - Nu.

Dar spune-mi-l.

Văzându-te cu ea, deodată, am simțit că trăiesc.

- Ce rost are asta? - Nici unul.

Nu încerc să fiu logică, dar este ca și cum...

ți-ai cumpăra o mașină mai puternică

dar în fond nu ai vrut lucrul ăsta.

"Dă-mi 24 de ore și am să-ți dovedesc că sunt femeia visurilor tale" a funcționat mai bine.

Mi le mai dai o dată?

Oare despre ce vorbesc?

Fără îndoială despre cât de fantastic ești.

Mulțumesc pentru ironie. Este exact ce aveam nevoie.

Fii atent aici,

sunt împreună de opt ani și au o fată.

Despre ce crezi că pot ei vorbi?

Ce face Laura?

Îi este dor de tine.

Ești un povestitor mai bun decât mine.

Crezi că se vor împăca?

Nu este ușor să pui capăt la opt ani.

Nici chiar pentru tine.

Este greu să cred că m-ai iubit vreodată,

având în vedere ceea ce ai spus.

Este imposibil că cred că tu m-ai iubit vreodată,

având în vedere ceea ce ai făcut.

Tu, băiete,

du-te și vorbește cu ea.

S-a terminat, nu?

Te-am iubit, Jorge.

Te-am iubit.

La momentul potrivit.

Mulțumesc.

Aia a fost un "la revedere"?

Da.

M-am gândit să mă întorc la el

dar mi-am adus aminte prea mult de Mema și Lerda.

Ce poate să-i spună soția ta?

Că m-a văzut sărutându-mă cu o tipă,

care l-ar înnebuni și pe Papă,

iar ea a luat-o razna de gelozie.

Ți-am spus eu.

Ea te vrea înapoi?

Da, a pus problema și așa.

Vezi?

Ăsta este motivul pentru care te-am iertat că te-ai îndrăgostit de mine.

Imaginează-ți în ce încurcătură am fi acum!

Chiar îmi închipui.

Întrebări?

Toate sunt clișee.

Eu întreb și tu răspunzi?

De acord.

Am să mă întorc la ea?

Mintea ta consideră

că fiica ta și mariajul tău au nevoie de o altă încercare.

Și inima mea ce spune?

Cred că ar trebui să-ți asculți mintea.

Ne va fi dor unul de altul?

De fiecare dată când o să bem pentru amanții noștri.

Pentru că nu te voi mai revedea, nu?

Ea nu ar înțelege.

Dar nu este neobișnuit ca Pixie și Elfii să se întâlnească în vis.

Nu-mi plac finalurile triste.

Dar să nu mă uiți, OK?

Nu uit niciodată o femeie care este imposibil de uitat.

Asta este o replică bună de final.

"Asta este o replică bună de final"? A spus ea asta?

Chiar asta a spus.

Am s-o notez, pentru că chiar este o replică bună de final.

Și-a făcut o ieșire elegantă,

cu clasă.

Chiar i-a spus la revedere Mariei.

Chiar e tare.

Și înainte de a pleca, mi-a dat lista ei cu cele 10 cărți favorite.

Cred că chiar am câteva, dar le-am cumpărat pe toate.

Regreți ceva?

Că am cumpărat cărțile?

Că ai lăsat-o să plece pe cea care ți le-a recomandat.

Dacă ți-aș spune adevărul,

te-aș minți.

Am s-o notez și pe asta.

La naiba! Acum știu că nu le poți avea pe toate.

Chiar știu. Și nu ar fi trebuit să se termine astfel.

Am avut totuși o lună!

Știi ce am fi putut face într-o lună?

Da, am fi făcut videoclipul.

Ce videoclip?

Cel cu muzică, de exemplu, cu Norah Jones, cu imagini frumoase.

Irene și cu mine, în parc,

râzând în ploaie, "îndrăgostindu-ne".

Prostii de genul ăsta.

Ne jucăm?

Nu este neobișnuit ca Pixie și Elfii să se întâlnească în vis.

Sunt eu o Pixie Dream Girl maniacă?

De aia te-am iertat că te-ai îndrăgostit de mine.

Ne va fi dor unul de celălalt?

De fiecare dată când vom bea în cinstea amanților noștri.

Nu voi uita niciodată o femeie care este imposibil de uitat.

Eu văd un final fericit.

Voi doi sărutându-vă precum Romeo și Julieta.

Mema și Lerda

Tăiați!

La dracu!

Eu vroiam videoclipul meu!

De ce nu pot avea videoclipul meu?

Pentru că asta se întâmplă doar în filme!

Viața reală nu are videoclipuri și Norah Jones nu cântă pentru tine!

În viața reală, tu ești fericit cu amanta ta, soția apare cu al ei,

și totul se duce dracului

Mda.

În viața reală, María este o viperă

iar ea este tot magnifică.

Ai băgat prea multe lucruri acolo.

De ce m-am întors la María?

Îți voi explica.

Tinerii se îndrăgostesc la prima vedere.

Romeo și Julieta se văd unul cu celălalt și bam, se îndrăgostesc.

Asta este tot ce au nevoie.

Când înaintezi în vârstă, te îndoiești de toate.

"Sunt îndrăgostit sau doar excitat?"

"Și dacă, după o lună, ea îmi spune să mă duc dracului?"

"Și dacă mă plictisesc după ce i-o trag de 100 de ori?"

Și, așa au vrut mușchii tăi, ai lăsat-o să plece.

Uite,

ai rămas cu María pentru că...

pentru că...

Pentru că nu cred că sunt îndrăgostit de Irene ?

Asta încerci să spui?

Dacă voi spune ceea ce mă gândesc să spun,

Voi regreta. Deja regret.

Ce prostie, pe asta nu o scriu.

Fii atent,

Sunt un tip practic. Nu sunt un romantic.

- Nu sunt! - Nici romantic?

Nu!

Tu ești un romantic incurabil.

Atât de romantic încât toată iubirea din lumea reală

nu se potrivește cu romantismul tău. Asta este tragedia pe care o trăiești.

printre altele.

- Printre multe altele? - Exact.

Cum ar fi?

María.

- Ea este soția mea... - I-am tras-o.

- Ce ai spus? - Am făcut sex cu ea.

Nu.

Îți aduci aminte când ai fost la Ibiza să discuți despre Mema și Lerda 2?

- Nu. - În seara aia María m-a invitat

la cină și apoi m-a sedus

în timp ce fiica ta dormea în camera alăturată.

Nu, nu, nu.

Ea a spus ceva care mi-a dat de înțeles.

Dă-mi două ore să-ți demonstrez că sunt cea mai bună amantă pe care ai avut-o vreodată.

Ți se pare familiar?

Nu, nu, nu, nu...

- De ce vrei să te mint? - Nu știu.

Nu te cred. Nu-mi pasă.

Putem să vorbim atunci despre cum m-a pleznit când a avut ...

Știi tu ce.

E adevărat!

Ai făcut-o!

Ca să știi acele lovituri nu au avut efectul scontat.

Nu!

Spune-mi că i te-ai împotrivit măcar. Spune-mi asta.

Da, atunci când era evident că María nu se va lăsa...

Am spus o frază subtilă care le face pe femei să dea înapoi.

Ce i-ai spus?

Mi se pare că cocoșelul meu s-a dus la culcare.

Asta merge direct în subconștient.

O spui și te lasă în pace.

Dar María nu s-a lăsat

și deși am încercat să păstrez distanța, i-am spus:

Sigur crezi că este o idee bună?

Și ce ți-ai spus ea?

Ești cel mai bun prieten al lui Carlos.

Cine poate să aibă mai bine grijă de mine decât tu?

Dacă te gândești bine, chiar are logică.

Știi ce,

Am un chef nebun să-ți trag una să nu te vezi!

Ce dracu vrei să spui?

A o refuza pe María ar fi fost ca și cum te-aș fi refuzat pe tine.

Pe mine? Ia explică-te!

E ca și cum: "Soția ta nu este destul de bună pentru mine ca să te înșel cu ea",

sau să spun că ea este o urâtă,

sau să insinuez că prietenia noastră nu este suficient de puternică

- pentru a trece peste asta. - Nu răstălmăci lucrurile!

Cel mai bun prieten al meu nu și-o trage cu nevastă-mea. Niciodată!

Doar cel mai bun prieten ți-ar spune cum a fost obligat să o facă.

De ce mi-ai spus ? Nu vroiam să știu. Nu trebuia să știu.

Nu! Nu vroiai să știi, dar trebuia să știi.

- Dă-i drumu. - Să ce ?

Lovește-mă. Nu vrei să mă lovești? Hai, dă-i drumu.

De ce?

Poate ai uitat, dar am făcut sex cu soția ta.

Și dacă te-aș lovi ce aș rezolva?

Nu știu! Dar are logică.

Lumea reală este de rahat și ar trebui să începem să trăim ca personajele noastre.

- Precum Mema și Lerda? - Nu, ca personajele pozitive,

pe care nu le-am inventat încă.

Un personaj bun m-ar lovi acum și am continua să discutăm,

iar eu aș sângera precum eroul negativ și...

Super!

Mulțumesc, prietene.

Te doare?

María m-a lovit mai tare. Mai dai o dată?

Nu vreau.

Ascultă,

soția ta nu este o persoană rea.

Îți poți petrece restul vieții cu ea, și ai să fi mai mult sau mai puțin fericit.

Trebuie doar să accepți ocazional ceea ce ea numește "momente de libertate".

Și tu să faci la fel.

Dacă poți trăi între aceste momente, poți supraviețui.

Prietenul tău,

Truman Capote, ar putea scrie o carte nemaipomenită despre voi doi.

Puțin cam tristă, dar cu siguranță, nemaipomenită.

Deci?

Ce vei face?

Prietene,

valiza ta tocmai ne-a dat cea mai bună replică de final a cărții.

E o pură întâmplare?

De unde ai știut că sunt aici? Nu am mai venit de-o săptămână.

Mda.

Am venit la o zi după ce ne-am despărțit.

Am așteptat câteva ore, apoi am plecat.

Ți-am spus că nu este o idee bună să facem schimb de telefoane.

De asta i-am chelnerului telefonul meu.

Ca să mă sune când vii pe aici.

Știi,

Bukowski și Capote

au început să-și vorbească.

Mă bucur.

Și amândoi sunt de acord că trebuie să-ți spun ceva.

Nu te voi duce cu zăhărelul.

Dacă vrei să spui ceva, nu te abține.

Dă-i drumu.

Te iubesc.

Ai copiat metoda lui Jorge.

Dacă el mi-a sedus soția copiindu-l pe Oscar Wilde,

Eu aș putea să-l copiez pe el.

De unde știi că nu mai sunt cu el?

- Te-ai întors la nenorocit? - Da.

De fapt, trebuie să apară. Îl vei putea saluta.

Serios?

La naiba!

De atunci nu l-am mai văzut.

Cum am mai fi putut sta împreună după tot ce i-am spus?

Nu ar fi fost pentru prima dată.

Prima și ultima dată când m-am întors,

a fost după trei zile de insistențe din partea lui.

María te-a avut după trei minute.

Nu chiar așa.

Dar câte au fost? Două?

Nu m-am mai întors la ea deloc.

Mă gândeam eu.

Adică, după ce mi-ai spus " te iubesc"...

Dubios, nu?

Puțin.

Ce s-a întâmplat?

Pot folosi o metaforă?

Niciodată nu ți-aș îngrădi creativitatea.

Uneori, când scrii un scenariu, este dificil să știi când să te oprești.

Ai ajuns la sfârșit dar nu realizezi lucrul ăsta,

și continui, continui, încercând să găsești finalul perfect.

Și nu reușești decât să strici totul.

Povestea mea cu María s-a terminat demult,

dar nu am fost capabil să văd sfârșitul.

Și ce se întâmplă cu povestea noastră?

Continuă să fie scrisă.

Și vom vedea unde ne conduce.

Pare a fi un plan bun.

Vor fi și reguli?

Nu.

Doar vom continua joaca,

Zâno zănatică !

Să ne jucăm,

Elfule maniac.

traducerea și adaptarea : verykaa

https://filmespaniolesubtitrate.wordpress.com/