Original subtitles

KOJAK

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea Virgil G.N.

Sezonul 5, Episodul 2 O DRAGOSTE CIUDATĂ

Sunt Rita, prezentatoarea emisiunii, iar săptămâna aceasta

transmitem din vitrina magazinului Racer,

aşa că voi mă puteţi vedea pe mine, iar eu pe voi.

Am fi şi mai aproape, vă jur, însă şeful meu spune:

"Rita, nu fi prea intimă.

Rita, nu face din asta o aventură de dragoste"

şi ştiţi cum sunt şefii.

Aşa că dacă nu vom părea atât de apropiaţi de acum încolo, daţi vina pe el.

Vă rog, ţineţi minte asta.

Eu şi voi suntem păsări de noapte.

Vreau să fie semnificativ. Vreau să fie senzual.

Lawson, ascultă ce-ţi spun.

Ai probleme, iar tu eşti cu gândul numai la femeia asta.

Fie o asculţi în direct pe cea de la radio, fie o înregistrezi.

Acum, uite-ţi foaia de parcurs şi dispari!

Pleci, sau mă lipsesc de tine, şi nu-mi vorbi mie de sora ta.

Nu pot să ţi-o trec pe foaie. Am pe cineva deasupra mine.

Vino mâine, se vând bine şi se vând ieftin.

Eşti în direct.

- Rita, azi am fost concediată. - Biată copilă, ce s-a întâmplat?

Şeful meu s-a dat la mine, Rita, iar eu l-am oprit.

- Nu ştiu de ce, nu ar fi fost atât de rău. - Atunci, sună-l.

Şi şeful meu se dă la mine, asta face parte din joc.

Ei bine aţi auzit-o pe fată, vorbeşte-mi despre şeful tău.

Liniile sunt deschise şi cât ne gândim, puţină muzică de noapte.

Bună, iubito!

M-am gândit doar să intru să văd cum te descurci.

Păi, mulţumesc!

Pentru o vreme, mi-a fost teamă că nu voi găsi o problemă.

Tu întotdeauna găseşti.

În regulă, domnule manager al postului, ce spui de mai mulţi bani?

Ce?

- Întotdeauna am fost bun cu tine. - Fii mai bun.

Mi-ar plăcea.

Sunt Rita, iar tu eşti în direct.

Am vrut doar să spun că ai dreptate.

Şefii... ştiu cum sunt.

Al meu e rău. Eliberează-mă!

Al meu, stă pe capul meu chiar acum, în persoană,

însă trebuie pur şi simplu să trăieşti cu el şi să încerci să-l înţelegi.

O vom face împreună.

Da, o spui mereu, doar oamenilor neînsemnaţi le pasă.

Ar trebui să rămânem împreună

şi el nu are dreptul să te ţină departe de noi.

Cum spui tu.

Ai dreptate prietene, ai dreptate.

Sun-o în continuare pe Rita, pa!

L-aţi auzit pe om, are dreptate.

Asta e.

Eu, cu voi oamenii nopţii, vom rămâne împreună.

Hai să facem ceva. Ascultaţi-mă acolo afară.

Ne-am săturat.

Ar trebui să ne ridicăm, acum.

Să trecem la acţiune.

Demascaţi-vă şefii jalnici, faceţi-o.

Cineva acolo afară, ajută-ne, te rog.

Oricum, unde sunteţi? Eroii mei, voi toţi oamenii nopţii.

V-am spus că cealaltă problemă a mea e, că el mă sapă.

Bradford e şeful meu, redaţi-mi viaţa!

Face economie pe seama mea.

Voi cei de acolo de afară, oamenii neînsemnaţi, oameni ai nopţii.

E timpul să vă ridicaţi şi să acţionaţi.

Faceţi-o! Acum!

Dl. Bradford?

Da?

Stuart Bradford, bărbat, caucazian, 42 de ani, managerul postului de radio, WWRK,

fac o transmisie de la Race toată săptămâna.

Vreun martor?

Nu, dle, nimeni care de fapt să fi văzut ceva.

Dar doamna cu microfonul?

Dră McCall, mă întrebam dacă aş putea să vă pun câteva...

Dacă există un lucru la care poliţia e bună, e că ajunge după ce răul a fost făcut.

Dl. Bradford, ştii să aibă ceva probleme de afaceri, personale?

Nu suntem atât de apropiaţi.

- Ai idee de ce a fost împuşcat? - De ce?

Pentru că nu mai eşti în siguranţă pe străzile New York-ului.

Pentru că sunteţi aici să mă ardeţi pe mine,

în loc să-i prindeţi pe nebunii ăia de acolo de afară.

- Acum, mai e ceva, locotenente? - Nu pentru moment.

Nu există nicio slujbă decentă în asta.

Sunt Rita, iar voi sunteţi în direct.

Nu te-ai săturat de ea? Oră după oră!

Sunt sora ta, un nimeni pentru tine.

Crezi că este, dar ea nu e nimic pentru tine.

O asculţi de parcă ar fi Dumnezeul tău.

Trebuie să-i înregistrezi vocea?

Bradford e şeful meu, redaţi-mi viaţa!

Îmi spune pe cine pot să critic şi cu cine trebuie să fiu atentă.

Voi cei de acolo de afară, oamenii neînsemnaţi, oamenii nopţii.

E timpul să vă ridicaţi şi să acţionaţi.

Acum!

Rogers, Rizzo, toată lumea veniţi aici.

- Bine, ce avem? - Am vorbit cu soţia lui Bradford.

Nu are decât un singur viciu, jocurile de noroc.

Aşa că am verificat cu casa lui de pariuri, nimic greu.

- Ai făcut verificarea balistică? - Da, locotenente.

Arma a fost una automată cal. 25.

Ce avem până acum?

Avem o victimă, care nu datora bani, care nu era un afemeiat

şi care nu a fost jefuită.

Poate Bradford ne poate da o idee.

De la spital au sunat şi ne-au spus că ne vor anunţa dacă e capabil să vorbească.

Da, bine.

Kojak.

Da.

Când?

Bine, mulţumesc!

Bradford tocmai a intrat în comă.

Îmi pare rău pentru managerul postului tău,

dar poliţiştii ar trebui să petreacă ceva timp să ia şi prostituatele de pe stradă.

Nu aş putea fi mai de acord în nicio altă privinţă.

Sper doar să pot face ceva pentru a pune capăt prostituţiei în oraşul nostru.

Voi, cei de acolo de afară, aşa cum a spus omul,

oamenii neînsemnaţi, care îşi fac treaba.

Ce ziceţi?

Trimiteţi-i o scrisoare comisarului.

Cereţi-i ca poliţia să devină dură.

Uneori nu poţi merge pe străzi, fără să fii confundată cu o prostituată.

Cred că sexul e minunat, iar dragostea e minunată,

însă nu există nicio implicare emoţională dacă plăteşti.

Hei, eşti vreun ciudat? Eşti vreun băiat deştept?

Astea nu sunt lucruri grele pentru un newyorkez.

Îţi sparg nasul, ciudatule!

Fetelor de acolo de afară, luptaţi!

Drepturi egale pentru toţi.

Acum e timpul.

Voi, de acolo de afară, mă auziţi?

Ascultaţi?

Ăsta e un oraş grozav.

Ăsta e cel mai grozav oraş,

dar proxeneţii şi prostituatele ne transformă străzile într-un şanţ.

Oameni neînsemnaţi, oameni ai nopţii,

acum e timpul să vă ridicaţi şi să luaţi măsuri.

Faceţi-o!

Bună seara.

Tocmai ieşeam.

Bine.

Oricum... nu vreau să crezi că am obiceiul

să-i las pe tipi să mă agaţe pe stradă.

Voi face această excepţie în cazul tău.

Mama a făcut-o.

Tipii veneau, tipii plecau.

Eşti un vorbăreţ, nu, iubitule?

Aş fi putut încerca să o opresc.

Ar fi trebuit.

Aş fi putut ţipa.

Asta i-ar fi şocat puţin.

Un copil ţipând.

Continuă să vorbeşti, drăguţule.

Ea nu a vrut să o opresc.

Ar fi trebuit să încerc...

dar nu am făcut-o.

La fel cum nimeni nu încearcă să mă oprească.

Aşa cum ar trebui.

Îţi spun ceva, dacă nu ar fi soţii, nu ai avea prostituate.

A înţeles.

Ai încercat vreodată să vorbeşti cu vaca?

Spune vreodată...

E bine doar dacă lucraţi la asta, amândoi.

Bine, deci mi-ai închis...

dar nu te închide în tine.

Poate că este o doamnă rea, poate că nu.

Nu vei şti niciodată până nu o vei lua de mână şi nu-i vei spune:

Am probleme.

Hai, încearcă.

Uneori funcţionează.

Cine a raportat-o?

Păi, unul dintre clienţi, Murray Talbot.

- Saperstein? Vino aici. - Da.

Ai verificat asta? Obţine aprobarea.

- Ai datele preliminare? - Da, a fost împuşcată.

O singură dată, probabil cu o armă de calibru mic.

- Acum cât timp în urmă? - Probabil că în ultima oră.

Talbot, sunt lt. Kojak.

Lt. Kojak, voi avea probleme?

Păi, sper că nu.

- Doar spune-mi ce ai făcut. - Poftim?

Când ai intrat, era în viaţă?

- Nu. - De unde ştii?

Am atins-o.

Zăcea acolo... iar femeia aia continua să bâiguie.

Ce femeie?

Femeia de la radio.

Time Square, prostituate peste tot.

Poliţiei îi pasă de parcarea dublă.

Vorbea şi despre prostituate.

Tocmai l-am oprit.

Mulţumesc, dle Talbot, mi-ai fost de mare ajutor.

Buzele îmi sunt pecetluite.

Doar mergi la secţie şi dai o declaraţie.

Crocker, du-te şi vezi ce vorbesc oamenii pe stradă.

Chiar şi prostituatele mor dintr-un motiv.

Saperstein, trebui să o facem.

Ai grijă de tine.

Aici Rita şi tu eşti în direct.

Ce spuneai e adevărat.

Mi-aş dori doar ca poliţiştii să deschidă ochii şi să ne audă strigătele.

Şi să ştii că ne pasă.

Vezi tu, majoritatea, majoritatea femeilor sunt...

ei bine...

Nu aud, ce sunt majoritatea femeilor?

Sunt atât de... rele.

Dar...

eu...

Vreau să ştii despre o relaţie care există,

care este specială...

între noi doi...

care îmi permite să rezolv toate problemele reciproce.

Doar pentru un weekend.

Dacă mergi cu mine, nici măcar nu mă voi întoarce.

Bobby, te iubesc, dar ţi-am spus o dată, ţi-am spus de o sută de ori,

nu atinge marfa.

Stella, te iubesc!

Ah, acum e drăguţ!

Sunt Marie când comanzi bere, însă sunt dna Stella când faci ochi dulci fiicei mele.

Bobby, mama mea crede că fiecare tânăr care mă priveşte vrea să devină iubitul meu.

Ah, nu spune!

Of, mamă, te rog!

Eşti o doamnă drăguţă, dar greşeşti în atât de multe privinţe.

- Sigur că sunt, corect? - Desigur, mama!

Acum, ţine minte dragă, meniul Owenstein, ăsta e şi va face minuni pentru tenul tău.

Poate să-şi ia un weekend liber?

Theo, vezi la ce mă refer?

El este din nou acolo sus...

- Marie, comandă mâncare. - Bine, comandă, dar nu mâncare.

Ei bine, un poliţist e poliţist şi de altfel şi soţul tău a fost poliţist.

Sigur că a fost poliţist şi l-am iubit şi m-a rănit prea tare.

Deci, te rog, Theo, ţine-ţi băieţii departe de fetele mele, bine?

Of, haide, mamă, vrei să te calmezi?

Vezi asta, îi trimiţi la facultate şi vin cu cuvinte complexe precum "calmează-te".

În regulă, o să simplific asta cu cuvinte precum "mişcă-te".

Acum du-te dragă, e o comandă mare în bucătărie, bine?

Viteza nu-i punctul ei forte.

Spune-i să nu te bată prea tare la cap, bine?

Nu a fost atât de greu, nu-i aşa?

Îi spuneam doar că e prea tânără pentru a se implica cu vreun bărbat.

Mai ales cu un poliţist.

Mă bucur să văd că ai ajuns la mâncare.

Îmi faci o favoare când intri aici, da? Ţine-ţi ochii jos.

Vreau să mă bucur de bere în linişte.

Am crezut că numai Time Square e plină la această oră.

Aici vin poliţiştii din Manhattan să se relaxeze între schimburi.

- Ai vrut să mă vezi? - Da, ai venit puţin cam devreme.

- Ai fi putut aştepta în biroul meu. - Prea zgârcit să-mi iei o bere?

Ştii, ai o gură mare chiar şi când nu mai eşti în direct.

Meriţi asta.

Marie, adu-mi o bere. Te rog, ia loc.

Prietenul tău tocmai mi-a dat la gioale, de ce?

Pentru că vă lucrez când cred că meritaţi?

Nu, poate pentru că eşti psihiatru fără canapea,

ştii, insişti pe bolnavi, ca să-ţi creşti ratingurile.

Eu pentru rating, iar tu pentru avansare.

Nu, eu doar îmi fac treaba.

Ei bine, eu ce naiba crezi că fac?

Cei mai mulţi dintre acei apelanţii care nu-şi permit o vizită

la prietenul psihiatru din cartier care te jupoaie, apelează la mine.

Îi las să se elibereze de stres cu mine.

Ce e în neregulă cu asta şi de ce naiba ai vrut să mă vezi?

Îi asculţi vreodată? Adică chiar îi asculţi cu adevărat?

Cine sunt cei ce vorbesc şi cei ce fac, chiar îţi pasă?

- Vorbeşti de psihiatrie fără licenţă. - Stai jos!

Vreau să laşi ciocu' mic, până aflăm ce se întâmplă.

- Ciocu' mic? - Da.

O prostituată a fost împuşcată mortal în seara asta.

Ce legătură are asta cu mine?

Nimic, dar radioul ei era reglat pe programul tău,

iar tu vorbeai despre relele prostituţiei.

Începând de mâine seară, în vitrina ta va fi un bărbat,

unul de-al meu şi poţi pleca acum.

Crocker.

- Pune un om în vitrina ei diseară. - Bine.

Ce lovitură, propriul meu paznic.

Hei oameni buni, nu-l băgaţi în seamă pe ofiţerul Fusari,

trebuia să ai un nume precum Fusari, nu-i aşa?

Ofiţer Fusari, stând acolo şi protejându-mă de viaţa reală.

Hei, Fusari, eşti căsătorit?

- Logodit. - O, eşti atât de drăguţ!

Liniile telefonice sunt deschise.

Hei, a cui e maşina asta nenorocită?

Hei, taxi!

O să-l aranjez eu pe tipul ăsta!

Lawson, da?

Bine. Bine, Lawson, iubitule!

Sunt Rita şi tu eşti în direct.

Înţeleg cum te simţi să ai acel ofiţer acolo tot timpul.

Ca un prizonier.

Oameni buni, o premieră. Un apel de la un întemniţat.

Hei, tu cel de acolo!

Ştii că sunt tot felul de temniţe, dar cu ajutorul tău voi fi bine acum.

- Ce fel de temniţă e a ta? - Goală.

- Şi gardianul tău? - E sora mea.

O soră? O soră drept gardian?

Tu eşti tot ce mă face să merg înainte.

Nimeni nu va sta între noi.

Pot să dau lovitura cu un scop acum.

Totul e atât de clar în capul meu.

- Cum îţi sună asta? - Bolnav.

Se pare că unul dintre noi şi-a găsit chemarea.

Sunt lt. Kojak, de la secţia Manhattan Sud.

Vreau o identificare de urgenţă a unui apel

care intră chiar acum la staţia de radio WWRK.

Un bărbat care vrea să mă protejeze.

Sunt a ta.

Vreau să ştii, că înţeleg cu adevărat ce se întâmplă între noi.

Pentru că e pur.

Iubitule, oricine ai fi, asta e o minciună.

Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu!

Adică, vreau să spun...

Haide, haide!

Nu te-aş tachina. Nu, nu, este adevărat.

Crede-mă, este adevărat.

Cabina telefonică.

L-am prins!

Bine, anunţă în zonă.

Hei, lasă tonul jos.

Mi se învârte capul.

Pa!

Hei! Hei! Hei, prostule!

Hei, asta e maşina ta? Vreau să merg acasă.

Îi vreau pe toţi oamenii în albastru acum în stradă,

pe locotenent şi toţi ceilalţi în stradă, chiar în acest moment!

Ah, acest apel, vrem să vă mulţumim foarte mult că aţi venit,

ne scuteşte de necazul de a merge la FCC.

Nu înghit asta.

Tocmai am aflat că îmi interceptezi liniile, nu poţi face asta.

Dacă se zvoneşte că dacă mă sună, te poate identifica poliţia,

intimidezi întreaga audienţă.

Îi privezi de libertatea de exprimare.

Dră McCall, ai o gură!

- Ce? - Închide-o!

Încercăm să prindem un ucigaş.

Credem că ar putea fi unul dintre apelanţii tăi.

Aoleu, scuze!

Nu suntem siguri, dar nu ştim de unde altundeva să începem.

Acum, dacă vrei să cooperezi, bine, dacă nu, ieşi de aici.

Nu vreau să trebuiască să-l sun pe comisar, căpitane.

Dră McCall, l-ai sunat deja pe comisar.

Noi ştim, tu ştii şi cu toţi ştim ce ţi-a spus comisarul,

iar căpitanul ţi-a spus acelaşi lucru, citez: "La revedere".

Oameni ai nopţii, vreţi să auziţi ceva?

Vreţi să încetaţi să credeţi?

Poliţia încearcă de fapt să asocieze această emisiune, cu împuşcarea şefului meu.

Puteţi să credeţi asta?

Las asta în seama voastră.

Care e problema în acest oraş? Eu?

Liniile telefonice sunt deschise.

Aici, Rita.

Ceva ar trebui făcut.

Asta e vocea. Ăsta e ăla bolnav.

Eşti invitatul meu.

Corect.

Începeţi o campanie să scoateţi poliţia din viaţa mea.

Sună din nou, prietene.

Sunt 7-3-2, avem nevoie de echipajele auto în zona dintre Str. a 23-a şi Eight Avenue.

Cabină telefonică.

Liniile sunt încă deschise.

Mai avem cam o oră înainte să încheiem seara.

Puţină muzică de la Rita.

Liniile sunt deschise.

O, se schimbă paza!

Îi pare rău că trebuie să plece.

O, noapte bună Fusari, eşti chiar drăguţ!

Pa!

Vrei puţină muzică de rămas bun?

Ofiţer Fusari?

Theo.

Avea 24 de ani, Frank.

S-a găsit acest tub.

- Pare unul de calibru 25. - Calibru 25!

Puteţi crede asta?

Ei chiar sunt după mine.

Mă urmăresc, mă interoghează.

Oriunde întorc capul, ei sunt acolo. Puteţi accepta asta?

Dacă poliţiştii nu sunt acolo afară în goană după criminali,

ei sunt în spatele meu încercând să mă facă să mă simt responsabilă

şi să-şi construiască un caz beton.

De ce se întâmplă asta?

Haideţi, oameni ai nopţii, cineva să mă ajute

să-i fac să-şi înfigă săbiile în criminali, violatori, hoţi,

în loc să le înfigă într-o fată care încearcă doar să-şi facă treaba.

Lawson, de ce te-ai întors aici acum?

Ascultă, nu ştiu ce faci aici, dar mă aştept ca tu să ştii şi să-mi explici şi mie.

Asta e ultima ta săptămână, te concediază. Dacă ai ocazia, uită-te prin jur, bine?

Îmi pare rău!

Locotenente!

Da, vreau să asculţi vocea tipilor ăstora care sună.

Şi l-am eliminat pe tip, m-a făcut să mă simt bine...

Acum, ăsta e apelul de acum câteva nopţi.

Şi ăsta e apelul din noaptea în care a fost împuşcat Bradford.

Îi ştiu cum sunt.

Nu seamănă?

Şi dacă-ţi bagi cartofi fierbinţi în gură, şi tot nu poţi înşela o amprentă vocală.

Înţeleg ce simţi să ai acolo acel ofiţer tot timpul.

Cum e să fii prizonier.

Opreşte-l.

- Mulţumesc! - Bine, locotenente.

Nu e nimic.

Nu avea niciun motiv să trăiască, nu avea niciun motiv să moară,

iar acum are unul şi i l-ai dat de fiecare dată când ai deschis gura.

Recunoşti că nu eşti sigur că există vreo legătură.

Kojak.

Da.

Bine, îi spun.

Ce este?

Bradford tocmai a murit.

- Locotenente, putem discuta câteva minute? - Da.

L-am găsit pe tatăl ofiţerului Fusari,

ai spus că vrei să vorbeşti cu el, e la telefon.

Locotenent Kojak. Da, domnule.

Da, dle, ştiu.

Ce pot să spun, l-am cunoscut pe băiatul dvs,

da, dar nu prea bine...

dar cred că îi ştiu pe toţi.

Da, domnule.

Da, eu...

Chiar mi-ar plăcea să ies, să ies acolo şi să vorbim, bine?

Bine, dle Fusari.

Vă mulţumesc!

Locotenente, dacă nu te superi, aş prefera să fiu în altă parte.

Păi, locotenente, trebuie să mă întâlnesc cu procurorul în centru.

De cât timp te-am rugat să verifici amprentele din cabina telefonică din Queens?

Sunt pe biroul tău, locotenente.

Ce se întâmplă, nu mai vorbim? Nu ai auzit niciodată să-i raportezi şefului?

Era o identificare, amprentele se potrivesc.

Stavros.

Trebuie să-l prind pe tipul ăsta, înainte să-şi părăsească maşina.

Vrei să taci?

Îmi cer scuze că am strigat la tine.

Stavros, vrei să te împaci cu el înainte să te omoare?

Locotenente, l-am cunoscut pe Fusari,

dar chiar dacă nu l-aş fi cunoscut, nici eu nu aş şti de ce a murit.

Bine.

Îţi aminteşti de mine?

Soarele e sus, dar e ora mea de culcare.

Să vorbim!

Nu ştiu tu, dar eu o să beau ceva.

O, mulţumesc, cred că o voi face şi eu!

Mulţumesc!

Doamnă drăguţă...

doarme toată ziua, lucrează noaptea.

Şi eu credeam că doar gorilele ca mine stau treze toată noaptea.

Unii oameni lucrează noaptea... pentru a evita relaţiile.

Bine, au fost câteva poveşti de dragoste, da.

Toate rele, da, în cea mai mare parte din vina mea, da.

Au vrut o relaţie.

Ei bine, tu ce vrei?

Ceea ce vreau, e să prind o emisiune naţională de ştiri în prime time,

cu politicieni şi celebrităţi de renume mondial,

luptând doar să ajung să fiu expusă milioanelor de oameni care mă ascultă.

Şi când preşedintele vorbeşte cu oamenii, vreau să fiu acolo cu el lângă şemineu

şi când prima navă spaţială îşi duce pasagerii la marginea galaxiei noastre,

vreau să fiu aleasă prin apreciere unanimă, primul şi singurul corespondent

alături de toţi acei oameni de ştiinţă cu înaltă calificare.

Asta vreau.

Şi nu voi face nimic din toate astea.

Şi eu nu voi ajunge niciodată comisar, şeful poliţiei.

Mulţumesc!

Rita, fă-mi un serviciu.

Renunţă la aceste probleme fierbinţi, bine?

Crezi că tânărul ofiţer a fost ucis din cauza emisiunii mele.

Şi orice altceva se mai întâmplă pe străzile alea uitate de Dumnezeu,

crezi că le poţi arunca în cârca mea.

Orice altceva?

Îţi spun eu ce altceva.

Au fost acea fată "muncitoare", propriul tău şef de staţie şi Fusari,

toţi ucişi cu un pistol automat de calibrul 25.

Acum vrei să plângi, plângi!

Ai fost închisă în coconul ăla cald al tău un pic prea mult timp.

Protejată în spatele acelui microfon, spunând tot felul de lucruri obraznice

şi nici măcar nu trebuie să te speli pe gură cu săpun.

Şi rămâi în continuare neimplicată.

Ascultă, s-ar putea să nu fii responsabilă pentru acei oameni ucişi, dar poate că eşti,

aşa că gândeşte-te la asta pentru o vreme, doamnă şi lasă să doară.

Of, am crezut că ai venit aici să-ţi ceri scuze!

Mâine trebuie să merg să-l văd pe tatăl lui Fusari şi să-i spun exact cum s-a întâmplat.

Ăsta pe care-l faci, e un truc prost.

Dar, în seara asta, ne vei ajuta să găsim criminalul.

Nu voi fi momeala ta.

Bine, îi voi spune asta tatălui ofiţerului Fusari.

Oameni ai nopţii, sunt Rita şi sunt încă cu voi.

Sunaţi-mă şi spuneţi-mi ce nu funcţionează.

Ce este descentrat?

Crezi că el va veni la petrecere?

Liniile sunt deschise şi am din nou companie.

Doar că de data asta am fost promovată.

L-au trimis pe şeful poliţiei locale să o facă pe doica.

Dar el nu bea cafea, nici nu trage un pui de somn.

Se gândeşte să facă pasul.

Nu glumesc, ochii aceia, îmi dau seama.

Deci, unde este vocea mea blândă, ei?

Eroul meu răzbunător.

Hei, ai spus că înţelegi.

Ce tocmai spuneai?

Strig în noapte.

Ah, sunt peste mine, aceşti poliţişti mă scot din afacere.

Aici Rita, eşti în direct.

Sunt un om de afaceri şi sunt singur.

Ştii ce fac când sunt singură?

Caut singurătatea, nu glumesc.

În locurile aglomerate, stadioanele cu toate aceste mii de oameni

şi nimeni nu-mi spune un cuvânt.

Ah, uită de asta!

Se furişează.

Uşa din faţă.

Singură dintr-un singur motiv.

Intră.

Pentru că alţi oameni singuri se tem să vorbească cu tine.

Verificaţi uşa din faţă.

Cred că e omul nostru.

Nu, vreau doar să o găsesc pe Rita.

Rita McCall, să-i fac cinste cu o băutură. Pot să-i fac cinste cu o băutură?

Barurile sunt închise.

Haide, haide!

Nu încerc să fac nimănui probleme.

Nu!

Bine, scoate-l de aici.

Oameni buni, poliţiştii tocmai m-au apărat de un beţiv.

Uite, hai să mergem la culcare!

Ei bine, l-am văzut, l-am umflat.

Noapte bună, doică!

Vezi să ajungă acasă.

De fapt, e cineva la care te-ai putea gândi...

Bună, cred că a trebuit să renunţi din nou devreme, nu te-ai simţit bine.

Ce e, ai din nou probleme?

Nu mă părăsi, Terry.

Nu aşa şi am avut grijă de tine,

am vrut să merg la coafor şi n-am făcut-o, mi-am luat o slujbă.

Ea nu e bună, Terry.

Niciuna dintre ele nu e bună.

Scoate nenorocirea asta de aici!

Există tot felul de temniţe, cu ajutorul tău voi fi în regulă.

Scoate nenorocirea asta de aici!

Există tot felul de temniţe, cu ajutorul tău voi fi în regulă.

- Nu pot să-mi dau seama. - Voi încerca să mai reduc claxonul ăla.

Scoate mârţoaga asta nenorocită de aici!

Există tot felul de temniţe...

Mârţoagă. A spus "mârţoagă".

Ăsta e un taxi.

Nu e de mirare că apelurile au fost răspândite în tot oraşul.

Bine, ce vrei?

Hot dog? Hamburger? Pizza?

Doi tipi s-au certat azi-noapte la cabina telefonică de aici.

Doi tipi s-au certat azi-noapte la cabina telefonică de aici,

şi ce-i cu asta?

O să te întreb ceva serios şi tu îmi dai un răspuns corect, bine?

- Pe la trei dimineaţa. - Bine, despre ce-i vorba?

A fost o ceartă.

Era un tip în cabina telefonică şi un alt tip care încerca să scoată maşina.

Nu sunt probleme, vreau doar să vorbesc cu tipul din cabina telefonică.

Rectangle Cat, numele lui era Lawson,

ei fac asta cu cabina telefonică în fiecare seară.

E locul meu de parcare, m-am săturat.

Locuieşti aici cu cineva?

Da, cu fratele meu.

El unde e?

A ieşit.

Unde?

- Să vadă o fată. - Ce fată?

Cea de la radio.

Stavros, dă-l în urmărire pe Terry Lawson.

Rectangle Cat îţi va completa informaţiile.

Mă duc să-l verific la McCall, pentru hărţuire.

Spune-i să stea pe loc.

Alo?

Ce vrei?

M-ai chemat aseară, aşa cum te-am chemat eu de atâtea ori.

Cunoşti regulile, fără contact personal, regulile FCC.

Poliţia...

întotdeauna te-am iubit.

Nu te-am cunoscut niciodată, dar te-am iubit la fel.

Am crezut că mă vrei.

Bine, vrei să vorbeşti? Deci, hai să încălcăm regulile, ce naiba!

De ce nu iei loc?

Noaptea trecută...

a stat mult?

Poliţistul ăla, nu-i aşa?

Ieşi de aici!

Am avut dreptate, am avut dreptate, nu mă vrei.

Nu mă vrei!

Nu mă vrei!

Nu... mă vrei!

Tu, tu...

mi-ai dat un motiv să trăiesc...

şi apoi mi l-ai luat.

Am vrut să fac ceva bun.

Am vrut doar să fac ceva... bun,

am vrut doar să fac ceva bun...

Am vrut doar să fac ceva bun!

Unde ai fost?

Mă duc să renegociez, asta e, doar în timpul zilei,

vor fi norocoşi că nu-mi iau altă slujbă.

Vom face o înţelegere...

tu rămâi la slujba ta şi eu la a mea şi ne întâlnim la Stella la trei dimineaţa.

Acei bieţi oameni! I-am indus în eroare.

Ştii că unii oameni învaţă greu, Rita.

Tu, ei bine, mergi uneori un pic prea departe.

Ţine minte asta şi vei fi bine.

Bună, aici doamna nopţii, Rita, din nou aproape de voi.

Hei, eu sunt aici şi voi acolo,

dar suntem foarte mult împreună şi mult mai aproape de acum înainte,

pentru că mi s-a întâmplat ceva.

Vreau să vă spun că eu am aflat în seara asta

ce înseamnă să fiu singură şi să-mi fie frică, dar voi?

Vă simţiţi singuri?

Liniile telefonice sunt deschise.

Rita vrea să audă de la cei mai singuri din seara asta,

poveştile triste care să te înduioşeze până la lacrimi,

cântecele triste.

Precum un poliţist pe care l-am cunoscut, unul cu suflet.

Credeţi asta şi, hei, am o idee grozavă pentru un concurs.

Începând de săptămâna viitoare şi pentru restul lunii,

numele concursului este "Poliţişti pe care i-am cunoscut".

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea Virgil G.N