Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

www.subtitrari-noi.ro

Traducerea şi adaptarea: Kprice/Avocatul31 Subtitrări-Noi Team

Lindsay...

A fost cel mai delicios meniu pe care l-am comandat vreodată.

Ştii că suntem potriviţi unul pentru celălalt.

Mai comanzi şi desert? Nu cred că mai pot mânca.

Încă mai avem multe de aflat, unul despre celălalt,

dar în asta constă o relaţie.

Steven! Vrei să mă scuzi?

Revin imediat.

Respiră.

Pot face asta.

Mă iubeşte.

E un om incredibil şi va fi un tată grozav,

un soţ devotat...

Va fi potrivit pentru mine.

E perfect.

Sunt o mulţime de "el"...

De ce nu te întrebi ce îţi doreşti şi tu?

Asigură-te că eşti sigură.

Uite ce se întâmplă când nu eşti.

Doar nu vrei să-ţi petreci ziua nunţii în toaleta bărbaţilor.

Bineînţeles că eşti sigură.

Deci...

În orice caz...

Aşa cum spuneam...

Încă mai avem mult de lucru.

Dar partea interesantă este să aflăm cât mai multe unul despre altul

şi să ne iubim zilnic.

Asta îmi doresc.

Şi vreau să fiu cu tine.

Steven, ştii că te iubesc.

Şi eu ştiu... că te iubesc. Am toate motivele.

Numai că nu pot şi... nu cred c-ar trebui să ne mai întâlnim.

Alo.

Credeam că o să-ţi las un mesaj.

- Nu azi era marea ta întâlnire cu Steven? - Ba da.

- Da? Şi cum a fost? - M-a cerut de soţie.

Bineînţeles că te-a cerut de soţie.

I-am spus că n-ar trebui să ne mai întâlnim.

Poftim?

Lindsay, acum două zile mi-ai spus că Steven este alesul.

Ai spus că eşti pregătită să te implici.

- Nu crezi că trimiţi mesaje amestecate? - Oricum n-ar fi mers.

Nu ar fi mers? Bine.

Înainte de a-l părăsi şi pe acesta, hai să-ţi adresez câteva întrebări.

- De exemplu? - De exemplu...

Steven te făcea fericită?

- Îţi plăcea compania lui? - Da.

Bine.

Şi ştii că e singurul bărbat care te-a provocat vreodată.

Adică...

E o conversaţie personală! Mulţumesc.

- Sexul cum era? - Incredibil.

Gata, caz închis.

Mă mir că nu l-ai părăsit mai devreme.

Serios, Linds... Nu poţi continua să tot faci asta.

Iar bărbaţii ca Steven nu apar în fiecare zi.

Crede-mă că ştiu ce spun.

- Alo. - Sunt aici.

Uite, te ador, eşti cea mai bună prietenă a mea,

dar trebuie să realizezi că nu va fi niciodată diferit cu nimeni.

- Ştii asta, nu-i aşa? - Te sun mai târziu, da?

Stai. Bine.

A fost ciudat. Nu-mi păsa decât de felul în care arătam.

De ce îmi păsa cum arăt dacă urma să-l părăsesc?

Au trecut luni de zile şi încă nu ştiu de ce mi se părea important

Ai dreptate.

Nu pare comportamentul cuiva care vrea să încheie o relaţie.

Ce crezi că s-a întâmplat?

El era grozav, deci sigur a fost vina mea.

Am mers într-o vacanţă perfectă.

Într-un loc drăguţ din Woodstock.

Eram atât de sigură de el, încât i-am spus prietenei mele Monica

faptul că eram gata să mă implic.

Înţeleg ce spui.

Ce fel de emoţii a generat gândul de a te logodi cu Steven?

Panică. Prizonierat.

I-am privit chipul şi am ştiut că trebuie să plec de acolo.

Bun. Am descoperit ceva.

Va trebui să explorăm asta în şedinţa următoare.

- Plec în vacanţă în august. - În care săptămână din august?

- Toată luna. - Toată luna august?

Da, în fiecare an. E aproape obligatoriu în meseria asta.

Probabil nu va rămâne niciun psiholog în Manhattan.

- Şi eu ce-o să fac? - Vei fi bine, ca toţi ceilalţi.

- Deci, în concediu, gândeşte-te la... - Concediu?

Nu e niciun concediu, e un abandon nenorocit!

31 de zile? Cine pleacă în vacanţă o lună întreagă?

Sunt cu patru sesiuni mai aproape de nebunie.

Acesta este abandon.

Trec prin ceva major, iar tu îmi spui că...

- Ne revedem în septembrie, da? - Poftim?

Pe data de 4, după Ziua Muncii.

Ai nevoie de o maşină?

De când vin la dv, am ratat vreo programare?

Deci nu vrei maşină.

La revedere!

Da, da... Ne revedem în septembrie.

A plecat în vacanţă. Mare scofală, toţi plecăm în vacanţă.

Scuză-mă, dar eram în mijlocul progresului.

Poate a unei crize.

Când vei învăţa că nu poţi plăti pe cineva să-ţi rezolve problemele?

Mi se pare mie sau întreaga comunitate a psihoterapeuţilor

au o glumă bolnavă pe care o fac la fiecare 11 luni?

Vorbeşte mai încet, sperii lumea.

Suntem în sectorul de auto-ajutorare.

Ştii vreun loc mai potrivit pentru a face o criză?

Eşti obsedată.

Cu siguranţă nu ai dispoziţia necesară pentru a merge la film diseară.

Du-te acasă. Poftim.

Citeşte o carte, fă-ţi o baie, uită-te la televizor, fă orice,

numai linişteşte-te.

Mergem la concertul lui Don săptămâna viitoare?

Sunt sigură că o să-ţi treacă criza până atunci.

N-o să mai fiu crizată?

Nu merg acolo decât pentru a vedea

spaţii de închiriat pe care nu mi le permit.

Asta să faci în seara asta.

Bine... Am nevoie de un răspuns.

Nu se poate să fiu singura ratată părăsită o lună întreagă.

Ce? Mi-am pierdut ultimele două ore degeaba.

Încerc să găsesc un alt terapeut.

De ce?

Fiecare terapeut, inclusiv al meu, se află în vacanţă.

Nu pentru 5 zile, pentru o lună întreagă!

Zboară împreună spre insula psihologilor?

De ce toţi terapeuţii îşi iau toată luna august...

August...

Concediu!

Ce se aşteaptă să facem cât timp sunt plecaţi?

Ce?

Nu pot să cred că fiecare terapeut din New Your e plecat toată luna.

Nu te mai plânge.

Nu pot să cred că eşti singura din New York care nu ştia asta.

Tu nici măcar nu crezi în terapie. De unde ştii?

Scria în cartea mea de buzunar despre cum se trăieşte la New York.

Vrei să laşi naibii... Scuză-mă, puiule.

Nu mânca aia.

Ai aracet în castronul cu cereale.

O să scot poza înainte să scuipe.

Pregătiţi-vă, vă rog.

Vrei să-mi dai...

105 e-mail-uri.

Am mai primit 17.

Probabil este epidemie de rataţi.

Se înverzeşte. Mai bine îl pozezi înainte să...

Hei, unde eşti?

Vreau să citeşti ceva.

Mi-a venit ideea după primele e-mail-uri.

Sper ca ideea de şcoală să nu vi se pară ciudată sau nepotrivită.

Credeţi-mă, nu am mai făcut niciodată aşa ceva, dar am o idee.

Este evident că toţi suntem stresaţi şi ne aflăm pe marginea prăpastiei

de la aflarea veştii recente a migrării în masă a terapeuţilor noştri.

- Are şi un sâmbure de adevăr. - Continuă.

De ce să nu facem nimic şi să acceptăm acest abandon?

De ce nu ne-am uni pentru a ne sprijini şi încuraja reciproc?

Cum? În genul: "Ciudaţi din Manhattan, uniţi-vă"!

- Citeşte. - Bine.

E ciudat? Da, dar gândiţi-vă că sunt 31 de zile.

Nu putem sta să aşteptăm să se întoarcă.

De ce să nu ne unim? Cine este de acord?

- Voi organiza un grup. - De 300 de persoane?

Bineînţeles că nu, voi face o triere,

dar, Monica... îmi trebuie mansarda ta.

Poftim?

Apartamentul meu e mic, iar al tău e mare şi potrivit.

- Şi gratuit. - Şi încăpător.

- Şi gratuit. - Şi încăpător.

Şi gratuit şi... nu. Nu vreau ca o mulţime de ciudaţi...

Bună! Dle, vreţi să vă trageţi un scaun mai aproape,

ca să nu vă mai suciţi gâtul pentru a auzi tot ce spunem?

- Vreau să vin. - Vrei?

Ne mai gândim. Aveţi o carte de vizită?

Mulţumesc.

Pa.

Max Berrer, arhitect.

Frumoasă adresă! Poate nu iese cu nimeni.

Pare drăguţ.

N-o să citesc 300 de e-mail-uri!

Va trebui să le reduci la un număr rezonabil.

- Câte? - Nu ştiu.

- Ce spui de 10 şi câteva alternative? - Da.

Pare taxă de călătorie.

- Pe cine vei desemna ca terapeut? - Tu eşti cea mai potrivită.

Nu, nu, nu.

Eu doar asist.

Te rog, Monica, am nevoie de cineva normal pentru a echilibra lucrurile.

Normal?

- Crezi că sunt normală? - Bineînţeles.

Nu mă păcăleşti. Ştii ceva?

Poţi folosi casa mea, dar nu conta pe mine.

Bun venit! Eu sunt Lindsay.

- Tu trebuie să fii Roger. - Eram când am verificat ultima oară.

Poftim ecusonul cu numele tău, Roger.

În spate sunt cafea şi covrigei.

- E doar pentru prima întâlnire. - Bine.

- Blugi noi şi strâmţi. - Tricou de un alb impecabil.

- Mi s-a părut că avea manichiura făcută. - E homosexual.

- Care-i povestea lui? - Roger Christian Blumfield.

29 de ani, îi plac benzile desenate. Probleme de familie.

Îi este teamă de intimitate, de eşec şi de succes.

Bun, cred că ai epuizat departamentul temerilor.

Cred că am greşit adresa. Reducerile sunt pe strada 16.

Fii cuminte!

Bună, eu sunt Lindsay. Voi trebuie să fiţi...

- Tu m-ai târât în asta? - Lewis Silverstone.

Uite ce-mi dă...

Haide, iubitule, va fi minunat!

Doctorul tău nu ne-a făcut nicio favoare.

Tu poţi să intri, dar ea va trebui să...

Va trebui să aştepte în limuzină. Dacă ai o limuzină.

- Ce mai faci? - Te rog...

Tu ce faci?

Avem cafea în camera alăturată.

Lasă-mă să ghicesc. Ticălosul are probleme de substanţă.

Bingo!

Eve More.

Regizor.

Da, mulţumesc.

Suna foarte intrigant. Cum aş fi putut ignora asta?

Mă aflu în aceeaşi barcă cu voi.

Terapeutul meu e plecat o lună, iar agentului meu i s-a părut o idee bună.

Cafeaua-i în spate, nu?

Oraşul şi străzile.

E un documentar pe care îl regizează.

Eu sunt Lindsay. Tu trebuie să fii Terrence.

- Da. - Iar tu Dagney.

Avem cafea în spate. Veniţi cu mine.

Sigur.

Unde mi-a fost mintea?

De câte ori te văd, vorbeşti singură.

- Ba nu vorbeşti, te cerţi. - Ce faci aici?

- Te persecut. - Poftim?

Voiam să aflu cum se sfârşeşte povestea ta.

Sunt impresionat! Chiar ai reuşit să faci asta!

Ea e prietena mea agent, despre care ţi-am spus.

Ea e Lindsay. A strâns grupul la un loc.

- Bun venit. - Bine, nu te mai persecut.

Bună! Eu sunt Monica, prietena lui Lindsay.

Pari cunoscut. Avem cafea în spate.

Ce grozav este!

Nu trebuie să-l porţi. E cam prostesc.

- Credeam că doar asişti. - Sigur că doar asist.

Tu trebuie să fii Charlotte. Eu sunt Lindsay.

Dar pe voi doi nu vă văd pe listă.

Da, poate pentru că nu am fost invitaţi.

La naiba!

- M-au obligat. - Are dreptate.

Nu faceţi nicio prostie şi nu păţeşte nimeni nimic.

Supraveghem clădirea de o oră. Câte persoane mai vin?

- Suntem toţi. - Nu prea seamănă a petrecere.

- Nu-i o petrecere. - Este terapie de grup.

De grup... Grozav!

Exact de asta aveam nevoie, de nişte smiorcăiţi nevrotici.

Poate ar trebui să plecăm înainte să facă vreunul pe isteţul.

- Unde sunt ceilalţi? - Îşi beau cafeaua în cealaltă cameră.

Să mergem! Mişcaţi-vă!

Toată lumea să stea jos, cu mâinile la vedere,

şi n-o să păţească nimeni nimic.

Aşează-te pe canapea!

- Hai odată! - Hai, stai jos.

Vorbesc serios! Dacă nu vreţi să păţiţi ceva!

Nu acolo. Ridică-te.

Bine, în regulă. Bine.

- Ai ţâţe faine, cucoană. - Chiar este necesar?

- Poate n-ai observat, dar am pistol. - Bine.

- Sunt reali? - Tu ce crezi?

Ia-o şi strânge telefoanele şi portofelele tuturor.

Pot să vă fac o sugestie?

Hai să te lămuresc! E un jaf, n-am nevoie de sugestii!

- Stevie, calmează-te. - Ce naiba? Ţi-am spus, fără nume!

Am vrut să-ţi sugerez să iei banii. V-ar fi mai simplu.

Nu ştiu voi, dar eu o să anulez toate cărţile de credit pe care le am.

Dacă eram în locul vostru, luam banii şi plecam.

Tace vreodată?

Stevie... S-ar putea să aibă dreptate.

- Da. Tipul acela are un ceas Rolex de aur. - Taci naibii! E o imitaţie.

Scoateţi banii. Toţi. Şi ia ceasul tipului. Haide.

Ce mai faci, scumpo?

Ai avut vreo experienţă cu banda adezivă?

Nu? Bine, Ralph, adu-mi banda.

Iisuse! Nu-mi spune că ai uitat afurisita de bandă adezivă!

- N-ai zis nimic de nicio bandă adezivă. - Ţi-am spus să strângi lucrurile!

Trebuie să-ţi dau în scris? Iisuse!

Poate ar trebui să rămâneţi să faceţi terapie.

Care parte din "taci naibii din gură" n-ai înţeles-o?

Ai bandă adezivă?

Continuă tu. Mi-e foame.

Ai ceva de mâncare?

Am resturi de mâncare chinezească în frigider.

Bine.

Eşti fotograf?

Majoritatea oamenilor nu ştiu cât de dificil este să prinzi un cadru bun.

Ca cel care a fotografiat Marelui Canyon. Cum îl cheamă?

- Ansa Adams. - Da, îmi place de el.

- E cel mai bun. Ca şi cum... - Minunat.

Hoţul nostru are aspiraţii artistice.

Nu sunt hoţ.

Ne-ai legat de mobilă, ai pistol, şi ne-ai luat banii.

- Mie mi se pare că-i hoţ. - Fac asta ca să mă pun pe picioare.

- Am cam avut ghinion. - Felicitări! Ţi s-a schimbat norocul.

- O să faci bani de metrou cu ceasul acela. - Să ştii că nu prea ai procedat bine.

Jaful armat n-o să arate prea bine în CV-ul tău, Ralph.

Cretinilor, ce n-aţi înţeles când v-am spus să nu vorbiţi?

Ţi-e foame?

- Nu tre' să urli, am înţeles. - Nu-i nimic.

Numai că nu sunt obişnuită să fiu legată.

- Voiam să fiu doar eu selectat. - Devine din ce în ce bine.

Sunt victima unui jaf armat, legată, iar acum trebuie să asist

Nu crezi că eşti cam egocentristă?

Nu eşti singura care trebuie să-l asculte.

Nu pot să nu fac glume. Aşa fac eu faţă stresului.

Făceai faţă stresului şi când i-ai spus să-mi ia ceasul?

N-ai observat că toţi am fost jefuiţi?

- Cred că au plecat. - Ajutor!

Ţipă cât vrei, dar clădirea se goleşte la ora 19:00.

Ajutor! E cineva? Oricine!

Se poate dezlega cineva?

Bine. Alte sugestii?

Hai să vedem dacă pot ajunge în spatele tău.

Gata. Poţi să-ţi mişti degetele?

- Puţin. - Vezi dacă ajungi la încheieturile mele.

- Cred c-am găsit ceva. - Alea nu-s încheieturile mele.

- Vă simţiţi bine? - Până acum, da.

Nu-i nimic. Au plecat.

Mi-a fost teamă că-mi vor lua inelul de logodnă.

Adică mie mi-au furat Rolexul, iar tu încă mai ai inelul pe deget?

- Ţi l-a dat iubita ta? - Trebuie să vină să te ia?

I-am spus că vin eu mai târziu.

Dar când va vedea că nu apari, va veni aici, nu?

- Nu. Am bilet de voie. - Ai idee cât de scelerat pari?

- Acela e degetul tău? - Nu.

- Cât e ceasul? - Pleci undeva?

I-am spus lui Jake că poate să doarmă pe canapea în seara asta.

- Cine-i Jake? - Asistentul meu.

Am o şedinţă foto la ora 9:00, şi singurul mod prin care

poate să ajungă la timp, e să rămână peste noapte aici.

Slavă Domnului! Trebuie să fac pipi.

Nu-ţi face speranţe prea mari.

La cum îl cunosc, vom avea noroc dacă ajunge pe la 2:00.

Bine.

Se pare că va fi o noapte lungă.

Suntem aici pentru că suntem nefericiţi şi vrem să rezolvăm lucrurile, deci...

- Ce-ar fi să ţinem şedinţa totuşi? - Sunt de acord.

Bine. Înainte să începem, vreau să subliniez că eu doar asist.

Cine vrea să înceapă?

Bine. Încep eu.

Cine sunt? Lewis Silverstone. Lucrez pentru o corporaţie IT.

Până acum jumătate de oră aveam un Rolex al naibii de frumos.

Haide...

Bine. Lewis Silverstone.

Am început crezând că voi schimba tranzacţiile bancare internaţionale.

- Grozav. De ce te afli aici? - Prietena mea crede că am nişte probleme.

- Sunt destul de stresat. - Cine nu e?

- Deci care-i problema? - Uite ce e.

Nu sunt bolnav, numai că am o mică problemă cu excesele.

- Dezvoltă. - Îmi plac lucrurile frumoase.

- Casele frumoase, maşinile frumoase... - Cui nu-i plac? Aşa, şi?

Drogurile bune...

Avem o problemă.

O mică precizare.

Am început să fac terapie de dragul iubitei mele,

dar se pare că-mi plac prea mult medicamentele.

Sigur îi plac medicamentele!

Mergeam la şedinţe numai pentru a-mi fi prescrise reţete.

- Afurisitul de psiholog şi-a dat seama. - Şi ce s-a întâmplat?

Mi le-a tăiat.

A plecat în vacanţă şi m-a lăsat pe uscat.

Corecţie! Nedopat, nu pe uscat.

Iar acum trebuie să demonstrez că iau terapia în serios.

Să vă mai dau detalii? Restul îl ştiţi.

Suntem alături de tine, Lewis.

Super poveste.

Ce e?

- Nimic. - Te-ai uitat la mine toată seara.

- Ce e? - Semeni un pic cu fosta mea soţie.

- Ba nu seamănă. - Ba da, seamănă.

Toată lumea îi aminteşte de fosta lui soţie.

E timpul să încetezi!

- Femeia asta l-a distrus. - S-a întâmplat recent?

Acum trei ani, şi încă are numele ei pe cutia poştală.

Primeşte corespondenţă.

Bine...

Max se află în starea de negare.

Să trecem mai departe.

- Tu de ce eşti aici, Dagney? - Logodnicul meu...

Cineva are probleme în a se controla.

- N-am nimic. - În fine. Continuă.

Logodnicul meu, Hank, e cu 12 ani mai mare decât mine.

Diferenţa de vârstă nu contează deloc, el este minunat.

E cel mai drăguţ şi chipeş bărbat de pe Pământ,

dar cred că-i este teamă că acest mariaj va fi un eşec, la fel ca primul.

Tipic masculin. Te trimite pe tine să faci terapie.

Îmi aminteşte de Charles, cel de al treilea soţ al meu.

Era pilot comercial. Obişnuia să...

- Ce ţi se pare tipic? - Mereu există un risc.

- Ba nu, chiar deloc. E vina mea. - Ce trist. Deja ţi-a spălat creierul.

Dacă întârzie 5 minute, mă înfurii foarte tare.

Ştiu că nu sunt rezonabilă, dar nu mă pot stăpâni.

Sunt geloasă pe orice.

Chelneriţe, călătorii de afaceri, fosta lui soţie.

Încă are numele ei pe cutia poştală?

- Face ceva care să te facă să-l bănuieşti? - Nu cred c-a fost fidel în primul mariaj.

- De ce crezi asta? - Atunci am început să ne întâlnim.

Fugi cât poţi de repede!

Ţi-o spune deţinătoarea recordului mondial la alergări.

Sam Donald, cel de al doilea soţ. Dermatolog. S-a culcat cu...

Dacă a înşelat cu tine, cel mai probabil e să te înşele şi pe tine.

Lindsay, tu ai folosi orice scuză pentru a te sustrage unui angajament.

Eu n-am avut niciodată această problemă.

Nu-i adevărat. Există motive întemeiate care...

Steven? Ce motiv întemeiat? Era bărbatul perfect.

N-aş spune că...

Ţii minte petrecerea surpriză pe care ţi-a pregătit-o?

- A fost drăguţă. - Ce aşteptări ai?

Drăguţă? A fost incredibilă!

S-a purtat cu mănuşi cu tine, iar tu ce ai făcut?

L-ai părăsit pentru că te-a cerut de soţie.

- Da, dar... - Niciun dar.

Steven a fost singurul bărbat care te-a făcut fericită.

- Dar n-ar fi... - În pat şi în afara lui. Şi o ştii.

Poate ar trebui să ne povesteşti partidele de amor fierbinte.

- N-ar fi mers! - De ce?

Te cunosc de 7 ani şi te-am sprijinit în timpul a cinci, şase despărţiri.

Eu m-am săturat, Lindsay. Tu nu?

Max, e una dintre acelea.

Îmi cer scuze pentru deranj. Ce vrei să spui prin "una dintre acelea"?

Stai puţin. Nu schimba subiectul.

Tu ne-ai adus aici. Ce-ţi doreşti?

Vreau să aflu de ce mi-e atât de teamă de angajamente.

Mi-ar plăcea să am o relaţie adevărată.

Ceva care să dureze şi după un weekend romantic.

Dacă n-am reuşit cu cineva ca Steven...

Dacă Steven era aşa perfect, de ce l-ai părăsit?

Ce rost avea? N-ar fi durat. Nimic nu durează.

Pentru că nu permiţi tu.

Pot să spun ceva? Fac terapie din 19 noiembrie 2003.

Acum este prima dată când chiar ştiu ce-mi doresc.

- Ce anume? - Vreau să merg mai departe.

Vreau să-mi exorcizez şovăiala din suflet.

Eu vreau să nu mai alerg după bărbaţi pentru a-mi justifica existenţa.

În regulă.

Eu aş vrea să-mi rezolv problemele cu târfa nenorocită de mama.

E mai bine decât pe HBO!

Cu o săptămână înainte de ultima mea şedinţă,

am primit un document de la agenţia de adopţii.

Am aşteptat doi ani numai ca să obţin acest ziar afurisit

iar jumătate din el este plin de documente CIA despre Iran.

Crede-mă, familiile biologice sunt supraestimate.

Asta mi-a distrus fiecare relaţie avută cu fiecare femeie întâlnită.

Ce prostie! E cel mai puternic pretext din manual.

- Nu pot fi amabil cu o femeie, mama e... - O târfă nenorocită!

- Prostii! - Asta-i teoria terapeutului meu.

Oricum, nu mai ştiu pe cine sunt furios.

Pe mama sau pe târfa nenorocită de terapeut.

Ai avea mai multe şanse de-a avea relaţii cu femeile

dacă nu le-ai mai numi târfe nenorocite.

Are dreptate.

Aş fi vrut să fi fost adoptat.

Moştenirea mea genetică e atât de poluată

încât IPA vor s-o cerceteze.

Ce ne vom face cu alt mort?

Am fost în zeci de grupuri diferite şi trebuie să spun că acesta... e diferit.

Nu e niciun profesionist care să interfereze.

- Aspectul relaţional este neobişnuit. - Neobişnuit de plăcut.

Deviant.

Aş vrea să aflu dacă a meritat să cheltui atâţia bani pe terapii.

Voi dedica această lună recuperării vieţii lui Max.

- Da, acelaşi lucru mi-l doresc şi eu. - Aproape am murit în seara asta.

- Nu vreau să mai aştept. - Hai să ne întâlnim mâine, Max.

Vom avea o ceremonie a ştergerii numelui lui Inga de pe cutia poştală.

Vom deschide o sticlă de şampanie să sărbătorim că n-am murit.

Ar putea fi un subiect grozav pentru un documentar.

"Dr. Phill" se întâlneşte cu "Survivors".

Se întâlneşte cu "Cops".

- Categoric nu. - Nu vreau să fac aşa ceva.

- Şi pe mine mă cam stânjeneşte. - Deci mergem toţi la Max mâine, da?

Ce-i asta?

Jake! Jake, tu eşti?

- Toată lumea e teafără? - Da. De unde aţi ştiut unde suntem?

Un tip pe nume Ralph a anunţat că are loc un jaf la această adresă.

Gata. Eşti pregătit?

Haide, Max, fă-o! Hai, Max!

Max! Max! Max! Max! Max! Max! Max!

WWW.SUBTITRARI-NOI.RO

Am comandat ceva special doar pentru tine.

- Cum te simţi? - Bine. Ba nu.

Grozav!

Dar soneria? Numele ei e şi pe sonerie.

Dacă e s-o facă, s-o facă odată.

Alfel ne-a făcut să ne irosim timpul.

Vino, Max! Să scăpăm de lucruri!

- Inga nu mai locuieşte aici. - Frumoasă locuinţă!

O să scap de canapeaua aleasă de ea.

Veniţi, ajutaţi-mă s-o mut într-un colţ.

Nu poţi arunca acea canapea. Uite ce piele are, e ca mătasea.

- O vrei? Ţi-o dau. - Nu-ţi pot lua canapeaua.

Cum să nu poţi? Te rog, insist!

- Nu. - O iau eu.

Bun! În regulă!

Cine vrea vesela? Mereu am urât vesela asta nenorocită.

Ia-o mai uşor.

Tu ai cumpăra cu 700$ obiecte chinezeşti

şi apoi să păţeşti asta?

Bine. Trebuie să te linişteşti. Hai să ne aşezăm aici.

Respiră adânc.

Te simţi bine? Nu arăţi prea bine.

- Pari un pic cam... - Puternic din nou!

E prima dată în trei ani când simt că deţin controlul.

Bea asta.

Am bănuit că ceva nu merge? Nu!

Plutesc pe râul vieţii în timp ce bărcuţă mea se izbeşte

de o stâncă şi se sparge-n bucăţi.

Ba nu, soţia mea mă loveşte în cap cu o vâslă,

mă aruncă peste bord, iar barca pluteşte spre Suedia

la nunta fratelui ei, unde hotărăşte

că nu mai vrea să locuiască aici.

Şi nu mai vrea să fie măritată!

Cine ar fi crezut?

Eu nu!

Fără ceartă, fără nicio avertizare, fără nimic.

M-a pocnit direct cu vâsla!

Îmi pare rău, Max.

Îmi pare foarte rău, Max.

Dar n-o să meargă, Max.

Ascultă.

Linişteşte-te. Bine?

Poftim, mai ia puţin.

- Până la fund, bine? - Bine.

Pe mine nu m-a întrebat nimeni ce simt.

Era şi căsnicia mea.

Max n-are niciun drept, Max o încasează doar.

Mai bine îmi crăpa capul naibii!

Am spus ceva greşit?

Mă duc să văd ce face. Distracţie plăcută... cu spartul.

Sau orice.

N-am vorbit serios în privinţa canapelei.

Hei!

Hei, Lindsay!

- Ce se întâmplă? - Asta sunt eu.

- Cea care frânge inima şi pleacă... - Nu spune asta.

- Iar el rămâne să se uite la poze. - Scumpo, eşti prea dură cu tine.

Aşa sunt. Acum văd pentru prima dată.

Ce anume?

- Furtuna tropicală Lindsay... - Ba nu. Aia era soţia lui.

- Unde te duci? - Plec acasă.

- Să-ţi ţin companie? - Nu, du-te la Max.

Eşti sigură?

Îmi pare rău. Scuză-mă, numai că...

Te sun mâine, bine?

Bine. Aşa să faci.

Alo?

Dagney?

Mai rar. Nu te înţeleg.

Poftim?

Unde eşti?

Scumpo, sigur există o explicaţie.

Nu, ajung acolo în 20 de minute.

- Ce se întâmplă? - Are o aventură, ştiu eu.

- De ce crezi asta? - Îl sună piţipoancele.

- Ai vorbit cu el? - Nu.

A dispărut brusc şi era atât de... de... de...

Am sunat pe numărul lui care nu era niciodată închis.

- I-am trimis 14 mesaje. - 14?

- Poate trebuia să aştepţi un... - Îmi aduceţi ceva de băut, vă rog?

Şi cartofi prăjiţi.

- Sunt tristă... - Dar nu să bei.

Merg la toaletă. Revin imediat.

- Bună! Sunt Monica. - La naiba.

Lasă un mesaj.

Monica, sună-mă imediat după ce primeşti acest mesaj.

Sunt la Cavin Fever, strada 76.

Sunt cu Dagney. Categoric are nevoie de ajutorul tău.

Dumnezeule! Slavă Domnului că eşti aici!

- Am primit mesajul tău. - Cred că grupul a fost o idee proastă.

A primit un apel de la o femeie prietenoasă,

el are mobilul închis, i-a trimis 14 mesaje.

15. L-am mai sunat o dată.

- Bine. Dă-mi telefonul. - Nu.

Ce faci? Eşti psihopată? Nu-l învinovăţesc pe tip.

Eu mi-aş fi aruncat telefonul pe geam.

Ce bine sună. Poate ar fi mai bine să pleci.

- Mă ocup eu. - Bine. Dă-i sfaturi femeieşti.

- Las-o să bea în prostie. - I-am comandat mâncare.

Cum adică sfaturi femeieşti?

Sunt conectat la latura mea feminină.

Hai să-ţi dau câteva indicii despre bărbaţi.

Trebuie să fie bune, dat fiind că provin din partea unui bărbat

care crede că toate femeile sunt...

- Care era expresia? - Târfe nenorocite.

Da, este termenul corect, dar nu cred că vei întâlni vreun bărbat

care să iubească femeile mai mult decât mine.

- Serios? - E purul adevăr.

Îmi place părul lor, îmi place pielea lor,

băuturile sofisticate pe care le beau,

mersul lor senzual atunci când se plimbă,

îmi place sclipirea lor când merg pe stradă, în soare,

- şi ochesc o rochiţă care abia se zăreşte. - Am înţeles ideea.

Le iubesc atât de mult încât mă tot bag în foc,

deşi ştiu c-o să mă ard,

pentru că încă nu am cunoscut una care să nu se priceapă la asta.

- Eşti amărât. - Nu amărât, realist.

Indiferent pentru ce motiv, bietul Hank pe care îl torturezi,

- te iubeşte. - Da?

Ţi-a pus pe deget acel inel masiv, nu?

Bărbaţii nu fac asta fără niciun motiv.

Mai ales când le faci viaţa un Iad.

Şi ce ar trebui să fac? Să-l sun?

- Categoric nu. - Dar ce?

Du-te acasă, iar când ajunge şi el, fără întâlniri de gradul III.

Sărută-l! Dar sărută-l cum n-a mai fost sărutat niciodată.

Apoi îţi ceri scuze şi promiţi că n-o să-ţi mai pierzi controlul,

şi să vorbeşti serios.

Bine! Bine, aşa voi face!

Exact asta o să fac.

Aţi fost minunaţi!

Serios, nu ştiu ce aş fi făcut fără voi doi.

Îmi cer scuze că v-am stricat seara.

Eastern Park, numărul 20.

Ce figură!

Ai fost drăguţ. Cum poţi fi într-o clipă minunat...

Ce-ai păţit acasă la Max?

Stai puţin. Nu vorbeam despre mine.

Ai plecat fugind de parcă...

Starea în care se afla Max m-a făcut să mă gândesc la cineva.

La cineva pe care l-ai părăsit?

- Ţie nu ţi-a dat nimeni papucii? - Niciodată n-au avut ocazia.

- De ce nu? - A.J., dacă ştiam asta,

nu-i mai plăteam chiria psihologului pentru perioada de vară.

Ce e?

Unei părţi din mine i-ar plăcea să te scoată în oraş.

Îmi plac provocările tale.

Ştii? Gen... un august nebun.

- Sugerezi c-o să-mi faci reproşuri? - Nu, nu, nu, nu, nu.

Am făcut terapie şi ştiu cât de insuportabil poate fi.

- Cum reuşeşti? - Ce anume?

Să fii drăguţ şi înţelegător o clipă şi să devii un nesimţit în următoarea.

Încerc să-ţi înţeleg partenerii. Se îndrăgostesc de tine,

apoi te îndrăgosteşti tu de ei... şi apoi?

- Şi apoi... nimic. - Cum adică nimic?

Adică nu am întâlnit persoana

pentru care să fiu dispusă să-mi asum toate riscurile.

Viaţa e plină de riscuri, păpuşico. N-ai trecut niciodată pragul?

A existat cineva cu care am crezut că-mi voi petrece tot restul vieţii.

- Steven. - De unde ştii?

Ştiu să ascult. Şi?

Şi... m-a cerut de soţie.

Cină la lumina lumânărilor, inel..

- Era un inel superb. - Sunt sigur. Şi?

Şi i-am spus că nu ne mai putem întâlni.

N-am mai vorbit cu el de atunci.

Dragostea doare. Îmi pare rău.

Sper să-ţi povestească mai multe inelul.

Nu.

Femeile chiar sunt nişte târfe nenorocite.

Mulţumesc pentru pont. Plec.

Stai! Nu mai ai simţul umorului?

- E dificil. - Încă nu e, dar va fi.

- Iar faci asta. - Scuză-mă. O să mă revanşez.

Scuză-mă! Încă două.

Mulţumesc, omule.

Serios.

Dacă regreţi felul în care au decurs lucrurile,

ai putea să-l suni.

Nu ştiu dacă vrea să mai vorbească vreodată cu mine.

O să fii surprinsă. De ce nu-l suni?

Merită asta, nu?

Ar fi un fel de încheiere dacă ai discuta cu el.

Cine te-a făcut pe tine expert în relaţii?

Cred că din cauză că sunt incapabil de-a avea una.

Da.

Sunt genul care distruge o relaţie începând una nouă.

- Înşeli. - Ba nu.

- Sabotez. - Dacă ştii asta, de ce o faci?

Dacă aş şti asta, n-aş mai plăti un psiholog să-mi spună.

Touche!

Crezi că toate astea sunt din cauză c-ai fost adoptat?

N-ai cum să înţelegi.

Pune-mă la încercare.

Tu ştii cu cine semeni, nu? Ai unchi, mătuşi şi verişori.

Într-o zi conduceam un BQE şi a trecut o maşină pe lângă mine.

Tipul care o conducea arăta exact ca mine.

Adică... perfect, şi am început să mă uit fix.

Ce s-a întâmplat?

Am urmărit maşina până în Bay Rouge, înainte să-l pierd.

Aia a fost prima zi în care am făcut terapie.

Tot nu înţeleg de ce asta înseamnă că toate femeile sunt...

Ai fi înţeles dacă te-ai fi născut şi ai fi fost părăsită în aceeaşi zi.

Credeam că respingerea supremă e să-ţi moară mama,

iar tatăl tău să se recăsătorească în acelaşi an.

- Mama ta a murit? - Eu aveam 4 ani, iar sora mea 6.

- Dificil. - Da.

Vrei o mamă?

Poţi să iei una de-a mea.

Sunt la mama vitregă numărul trei.

Este uimitor cum părinţii...

Te înnebunesc complet...

Ei bine... să ciocnim pentru a fi complet nebuni.

Bine aţi revenit cu toţii.

Ce mai faci, Max?

Bine. Poştaşul a pus o ţigară în cutia mea poştală.

Vreau să-mi cer iertare pentru toate mesajele SOS pe care le-am dat tuturor.

Mulţumesc.

Aţi fost grozavi.

Ce aţi făcut?

I-am dat un sfat bazat pe experienţa masculină.

Aproape deloc. Am sprijinit-o doar emoţional.

Dumnezeule. Am făcut tot ce mi-ai spus...

Şi ai avut cel mai bun sex de împăcare din viaţa ta.

Da. De unde ai ştiut?

Sper că v-aţi distrat după ce am plecat.

Eu da.

- Dar tu? - Distracţie? V-aţi distrat?

Hei, vreau să fac un anunţ. Cred că este timpul să încep să mă întâlnesc cu fete.

Amice, era timpul acum jumătate de an.

Ai pe cineva în vedere?

De fapt, da. Am cunoscut o decoratoare de interioare.

- Acum câteva săptămâni. - Da, îmi pare rău.

Mi-ai spus despre ea, cea cu... - Da.

Dar oricum... cred că ea...

- Desigur că va vrea. - Ai încredere, omule.

Am avut telefonul în mână...

de vreo şase ori astăzi...

Şi nu ai putut s-o suni?

Ce pămpălău...

Sun-o acum.

Spune-i că o inviţi în oraş vineri.

- Vinerea asta? Unde? - Hei!

Am o slujbă în oraş vineri.

O poţi aduce acolo.

La un club de comedie?

Nu, la un restaurant.

Mâncare bună, romantism...

Am zece minute de la 9.30, în restul timpului servesc la mese.

Nu ştiu...

Ei bine, dacă altcineva este liber, mi-ar prinde bine puţin sprijin pozitiv.

Vrei să fim cobaii tăi?

- Ce? - Cobai.

Anturajul fan-club-urilor.

Da, puteţi aplauda sau râde...

O să fim legaţi de scaune...

Spectacolul de data trecută e o indicaţie a ceea ce ne putem aştepta de la tine?

Eram emoţionat şi nu am avut un material bun.

Nu de asta suntem aici?

Să ne sprijinim unii pe alţii?

Dar Edward s-ar simţi ciudat să apară cu prietena lui.

De fapt m-aş simţi mai bine dacă aş vedea nişte feţe prietenoase.

Prietena ta este singura faţă prietenoasă la care ar trebui să te gândeşti.

Da, dar...

nu aş vrea să pierd asta pentru nimic în lume.

Se spune că mâncarea aici este grozavă.

Nu mi-l imaginam cu cineva atât de conservator.

Mulţumesc.

Nu-i pot auzi.

Ce crezi că se petrece?

Să mergem la masa aia.

Par a avea un prânz de afaceri.

Ce este în neregulă cu barul?

Ce crezi?

Câteodată ar trebui să luăm friptură.

Eşti în regulă?

Le cunoşti?

Îmi pare rău, câteodată trag concluzii pripite.

Acum două luni am fost la o întâlnire,

şi ne-am întâlnit cu fosta prietenă a tipului.

Ce mai scenă...

Nu există nicio şansă să se întâmple asta aici.

Asta am auzit.

Am vorbit cu câţiva dintre clienţii tăi.

Ceva pentru început?

Sigur.

Or să vorbească aşa toată seara?

Este fără speranţă.

Nici măcar nu o atinge.

Ştii, odată m-am întins sub masă,

i-am scos pantoful femeii şi i-am făcut un masaj la picior.

Glumeşti? A funcţionat?

Mă târa afară din restaurant înainte de desert.

Haide...

Nu sugerezi că Max să-i facă acelei femei un masaj la picior la masă.

Absolut.

- Îl sprijini? - Dă-i asta lui Max.

Înainte să strice totul.

Da, stăpână.

Este ceva la ea căruia nu-i pot rezista.

Bărbaţii se gândesc şi la altceva în afară de sex?

Lasă-mă să mă gândesc puţin... nu!

Asta nu este tot.

Sexul nu este singurul lucru la care ne gândim,

este doar primul lucru la care ne gândim.

Treci de detalii, şi aflii dacă merită să continui cu tortura restului relaţiei.

"Detalii"? Nu am mai auzit să i se spună aşa.

Nu crezi că este o evaluare corectă a situaţiei?

Pare corect.

Aşadar inviţi o fată la cină sau la un film

şi dacă nu trece testul...

Pe care nici măcar nu ştie că îl dă...

- Apoi... - O ştergi de pe listă?

Nu merită nici măcar un telefon.

Aş vrea să vă mulţumesc, dlor,

şi folosesc termenul sincer,

pentru că tocmai mi s-a explicat cea mai ciudată întâlnire din istorie.

Serios, este grozav.

Acum ştiu că n-a fost din vina mea, ci ca toţi bărbaţii sunt...

Ar trebui să plecăm acum. Nu o să se întâmple nimic cu fata aia.

Aşadar, lasă-mă să văd dacă am înţeles.

Spui că nu o să ieşi la o a doua întâlnire dacă nu se lasă de la prima întâlnire?

Nu, mi-a scăpat asta.

Da, şi mie.

Dar întotdeauna este o greşeală.

Pierdeţi din vedere întregul scop al unei întâlniri.

Nu, cred că tocmai la scop ne gândim.

Nu sunteţi capabili...

Eu sunt capabil, doar că nu-mi place să îmi irosesc timpul.

Să-ţi iroseşti timpul?!

Lasă-mă să...

Poftim, iar asta este pentru tine.

Ce fac?

Trebuia să îi dea un simplu mesaj.

Te provoc să te întâlneşti cu fete, de acum şi până în septembrie,

fără sex.

- Cu tine? - Nu.

Cu ea.

Cu mine?

J Malonius are plăcerea de a vă prezenta

pe chelnerul nostru preferat,

Roger Crishna Bloomfeld!

Bună.

Numele meu este Roger Crishna Bloomfeld şi nu sunt doar chelnerul vostru în seara asta.

Sunt şi cel care vă va amuza.

Da, aici la J Malonius aveţi parte de ce e mai bun din ambele lumi.

Ei aduc chifteluţele, iar eu aduc sfârşitul.

Adorabila mea asistentă, Simone.

Da, Simone!

Da, ştiu.

În regulă, sunteţi un public greu de mulţumit.

"Familie". Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva

este familia.

Am aflat tot comportamentul ăsta disfuncţional trăindu-l când eram copil.

Mi-a nenorocit relaţiile.

Crezi că ai trecut peste asta, crezi că ai "evoluat"...

că poţi avea o relaţie...

Sunt multe cupluri în seara asta.

Pentru că este vineri seara.

Seara cea mare...

Dumnezeule, nu urâţi să fiţi singur vinerea?

Nu aş invita niciodată o fată în oraş la prima întâlnire într-o vineri seara.

Mult prea multe aşteptări.

Ea se aşteaptă să meargă la dans,

eu mă aştept să fac sex tot weekendul!

Să ne-o tragem pena nu mai putem.

Aşadar, este cineva aici la prima întâlnire în seara asta?

Voi doi, sunteţi la prima întâlnire, nu-i aşa?

Da...

Am observat că aveţi o politeţe...

I-ai tras scaunul să se aşeze... o mişcare foarte bună.

Totul este să faci sex de la prima întâlnire.

Am dreptate, băieţi?

Ai dreptate, omule!

Este doar o asemenea persoană aici în seara asta?

Haideţi, băieţi. Câţi dintre voi se aşteaptă să facă sex în seara asta?

- Da! - Da...

În regulă...

Fetele? Dar voi?

Bărbatul are un plan să facă o femeie să creadă că el este un bun candidat pentru sex

Aduce acasă plante şi animale de companie.

Abia aştept să aud asta...

Oricine are o plantă şi, să spunem, un peşte tropical,

trebuie să aibă o anumită responsabilitate

şi ca urmare merită să facă sex.

După ce m-a părăsit soţia mea,

toate plantele au murit într-o lună.

Plantele şi animalele de companie?

Mă îndoiesc serios că ai ştii cum să faci să aduci o femeie în pat.

Haide, iubito, lasă-mă să-ţi arăt ce pot.

Nu pot urmări asta.

Avem un subiect interesant aici.

Prima regulă a unei întâlniri:

nu începi să plângi după fostă.

Îi cunoşti pe oamenii ăştia?

Da, cam aşa ceva.

Cum adică "cam aşa ceva"?

Sunt din grupul meu de terapie.

Ţi-ai adus grupul de terapie la întâlnirea noastră?

Nu. Nu chiar. Au venit singuri.

Ce, sunt un magnet pentru nebuni?

Dacă este un nebun pe o rază de 20 de străzi,

este garantat că eu sunt la o întâlnire cu el.

Hei, ne-am simţit foarte bine. Pot să te sun?

Pierde numărul meu de telefon!

Ce este cu numărul tău?

Adică, ştiam că ai probleme cu femeile,

dar nu am crezut că eşti complet idiot.

Iisuse... femeile iau totul foarte în serios.

De ce, pentru că nu ne plac pârţurile?

Am avut o amintire...

Ei bine, m-am ridicat şi am ieşit,

iar jumătate din cei din încăpere aproape că au venit cu mine.

- Deci toate credeţi că... - Da!

Ei bine, avem o provocare între sexe, chiar aici.

Nu, asta a fost doar o glumă.

Nu, nu a fost.

A.J. şi Lindsay au fost de acord să iasă în oraş până la 1 septembrie,

fără sex.

Haide, Monica...

Staţi... cred că asta va fi cea mai mare provocare.

- Sigur că da. - Mulţumesc foarte mult.

Cel cu problemele cu atitudinea rea

se va întâlni cu cea care are probleme cu relaţiile lungi.

Nu este o idee rea.

Să ieşiţi împreună, să vă cunoaşteţi şi să faceţi lucruri care îi plac celuilalt.

Iar tu nu va mai trebui să te îndepărtezi de relaţia asta.

Crezi că o poţi face?

Credeam că nu te implici.

Fără vină.

Da, o pot face. Ea nu cred că o poate face.

Ce vrei să spui cu asta?

Femeile folosesc sexul chiar mai mult ca bărbaţii.

- Ce? - Ce?

O să vedem asta.

Unde mergem la prima noastră întâlnire?

- Eşti sigur în legătură cu asta? - Foarte serios.

Ce faci mâine?

Ce, nu crezi că îmi poţi rezista?

- Te rog... - Da.

În afară de asta, iau cursuri de yoga peste două zile.

Asta este grozav. Este bine. Vom merge să mâncăm ceva imediat după.

- Practici yoga? - Da, sigur. Yoga?

Haide, yoga? Glumeşti?

Absolut...

- Ce a fost asta? - Un mic preview.

- Nu ştiam că ştii să dansezi. - Da, nu ştii multe lucruri despre mine.

- Asta a fost tot? - Da, deocamdată.

În regulă, Buster. Ne vedem la ora 6.

Scuze, scuze, mi-a ţinut ocupat locul ăla.

- Ai venit. - Da.

Astăzi am nevoie de linişte sufletească...

Bun venit tuturor.

Vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi venit.

Un cursant nou? Numele tău?

A.J.

A.J., bine ai venit.

Grozav. Acum să stăm în faţa saltelei,

ridicaţi degetele de la picioare, depărtaţi-le în faţa voastră...

chiar dacă nu sunt pe saltea...

şi vom face primul nostru salut al soarelui.

şi vă aplecaţi în faţă...

şi privind în faţă aruncaţi picioarele în spate

şi vă ridicaţi încet privind în sus.

Grozav...

Staţi jos,

şi vom sta în kurmasana, poziţia ţestoasei.

Pentru aceia dintre voi care nu ştiu care este poziţia ţestoasei,

vă voi îndruma eu.

Depărtaţi picioarele cu genunchii îndoiţi...

Mâna dreaptă sub genunchiul drept...

Mâna stângă sub genunchiul stâng...

Întindeţi picioarele...

şi aplecaţi-vă încet spre podea.

Aceia dintre voi care sunt în poziţia ţestoasei,

încercaţi să vă relaxaţi şi să simţiţi cum reţineţi tensiunea.

Bine, să încercăm...

îndreptarea spatelui, bine? O să ţinem aşa o respiraţie lungă...

Nu-i aşa? Bine.

Expiră...

şi să ieşim din poziţia kurmasana.

A.J. A.J., ne-am blocat în poziţia ţestoasei?

A.J., avem nevoie de ajutor să ieşim din kurmasana?

Da... bine, deci...

Eşti în regulă? Vrei să ne oprim să luăm nişte gheaţă?

Sunt bine.

Cum rămâne cu Aspen? Nu o să poţi merge mâine.

Este bine că nu trebuie să-mi mai fac griji despre sex o perioadă, nu?

Ce te-a făcut să strici fiecare relaţie în care ai fost?

Ce?! De unde ai scos asta?

Ai spus că îţi place să fii direct.

Da, cu sexul.

Bine...

Dacă dau vina pe...

Târfă nenorocită...

Dacă îmi învinuiesc mama, pentru toate tâmpeniile pe care le-am făcut,

are logică.

Te aştepţi să-mi asum responsabilităţi?

Da. Am făcut terapie suficient de mult,

să ştiu că nu este sănătos şi nici logic să învinuiesc pe cineva pe care n-am cunoscut

pentru acţiunile mele,

dar instinctul îmi spune altceva.

Dar tatăl tău?

Îl urăşti şi pe el?

Sunt indecis în privinţa lui.

Nu are logică.

A existat un bilet de la lucrătorul social însărcinat cu adopţia mea

în care scria că tatăl meu a vrut să se căsătorească cu mama.

Mama nu a luat asta în considerare.

A preferat să mă dea spre adopţie

decât să se mărite cu el.

Aşa că, ea a ales.

Cred că este diferit.

Este important să o găseşti. Trebuie să existe o modalitate.

Este mai uşor de spus decât de făcut.

Spune-le că ai nevoie de istoricul tău medical.

Că ai o boală rară a sângelui, ceva de genul ăsta.

A fost amuzant. Ce să facem la a doua întâlnire?

Îmi pare ru...

O să tac.

Am auzit că aţi fost la o întâlnire.

Deci...?

Să le spunem despre ea?

Ne-am simţit bine.

- Spune-ne mai mult. - Ne-am simţit foarte, foarte bine.

- Următorul. - Am eu un subiect.

Seara trecută, Hank mi-a spus că trebuie să predea un contract unui client,

şi că apoi se întoarce acasă.

- Trecuse puţin de ora nouă. - Şi pariez că că ai fost înţelegătoare...

Nu chiar...

Mi-a închis telefonul, aşa că...

am încercat să-l sun înapoi să-i cer scuze.

Avea telefonul închis.

Exact ca Harry. Numărul cinci.

Era un striper.

De câte ori ai fost măritată?

Sunt în divorţul cu numărul şase.

Unde ai găsit şase bărbaţi normali cu care să te măriţi?

În grupurile de terapie.

Când a ajuns acasă la 01:15,

a spus că a lucrat întregul timp.

- E cam aiurea. - De ce?

Ce ar fi trebuit să creadă?

Opţiunile tale erau: este mort în şanţ...

Face sex cu o altă femeie...

Sau este idiot complet.

Niciuna dintre astea nu este o alegere bună.

Dacă ar fi fost o urgenţă şi aş fi avut nevoie să îl găsesc?

De ce întotdeauna femeile cred că va fi o urgenţă?

Eu i-am spus soţiei unde eram şi uite unde am ajuns.

Fraiere.

Vezi, asta a fost greşeala ta.

Ceea ce fac eu, este treaba mea.

Nu întreba, nu răspunde.

Nici măcar nu am ajuns acasă noaptea trecută.

Pun pariu că lui Trish i-a plăcut asta.

- Cine? - Târfă.

Uitaţi, Trish nu este târfă, aşa că puteţi înceta cu...

O înşeli, îi faci viaţa mizerabilă.

De ce îi iei apărarea?

Credeam că este rândul meu.

Vedeţi, are tot ce vrea.

Da, haine, bani, bijuterii...

- Mie îmi pare a fi o târfă. - Măcar o placi pe femeia asta?

Este o pacoste.

Care este fundamentul unei relaţii solide? Respectul.

Da, asta vine de la un tip care crede că toate femeile sunt...

Ajunge, bine?

De ce nu te desparţi de ea? Este evident că ai prefera să fii singur.

Nu pot. Este însărcinată.

Când am ajuns acasă în dimineaţa asta,

plânsese toată noaptea.

Trebuie să te aduni, omule.

Haideţi, ce fel de tată aş fi?

Nu crezi că asta depinde de tine?

Chiar o să le întorci spatele, lui Trish şi copilului?

Lewis, ai ceva ce am vrea să avem toţi.

Nu e vorba de carduri bancare şi stripteuze.

Asta este aiurea.

Dar tu chiar ai pe cineva care te iubeşte.

Da, adică femeia aia chiar te iubeşte.

Îi pasă suficient încât să te facă să primeşti ajutor.

Indiferent ce fel de tată vei fi,

o să fii mai bun decât nemernicul de molestator de copii care mi-a fost tată.

Vorbind despre concentrare...

Ce? Este adevărat.

Copilăria mea a fost un Iad şi eu am ajuns un adult normal.

Aşa că nu te mai îngrijora de abilităţile tale de a fi părinte.

Nu o să las vreo istorie veche să-mi strice viaţa.

Poate... îmi poate aduce cineva bagheta?

Alo?

Nu, este în regulă, tocmai începem şedinţa foto.

O surpriză?

Da, vin.

Când?

Ne vedem atunci.

Despre ce a fost vorba?

Ieşim la un picnic.

- Cred că este grozav. - Serios?

Max şi cu mine am vorbit de astă seară trecută când am ieşit în oraş.

- Ai ieşit cu Max. - Doar la o cafea, nimic mai mult.

Fetiţo... Cum se numeşte?

Gaby?

Iubito, ar fi mai bine să te opreşti din învârtit.

Rahat!

w w w. s u b t r a r i- n o i. r o

Aici.

Cred că clădirea aia...

Să mergem acolo.

Nu ştiu...

Mă simt groaznic.

Am stricat totul.

Sunset River? Bărci?

Ce ai stricat?

Picnicul tău minunat.

Te rog... Linişteşte-te. Am făcut sandvişuri.

Sandvişuri? Bine.

Să ies la o întâlnire cu tine este cu siguranţă o aventură.

Nu vreau să fiu ca ceilalţi tipi, să fac ceva precum...

să te duc la balet sau ceva de genul ăsta.

A.J., cu siguranţă nu eşti ca ceilalţi tipi.

Ai dreptate.

Să vedem... te-ai gândit la ce s-ar întâmpla

dacă am trece la etapa următoare?

Mi-a trecut prin gând.

Nu avem cum să trecem de la apă la sex.

Nu ştiu despre apă, dar... nu eşti puţin curioasă?

Sunt îngrozită.

Devin iraţională când vine vorba de...

- Relaţii. - Da.

Da. Cum e cu tipul ăla... Steven?

Nu ştiu de ce i-am făcut asta lui Steven.

Totul era...

- Perfect. - Şi?

Şi asta însemna că era timpul fie să mă mărit, fie să plec din relaţie.

Şi ai plecat din relaţie.

Da. Mai uşor decât să aflu că nu sunt perfectă.

Da? Ştiu ce vrei să spui.

Ţi-am urmat sfatul.

Am cerut istoricul medical.

Glumeşti. Şi?

A apărut ceva.

În dosar apare numele fratele mamei mele.

Ca persoană de contact, pentru orice eventualitate.

Asta este grozav.

- De ce nu ţi-au spus înainte? - Se pare că trebuia să spui ce trebuie.

Persoanei potrivite.

Nu ştiu.

- Lindsay, am un unchi. - Desigur că ai.

Şi probabil multe alte rude.

Am urmărit asta întreaga viaţă.

Sunt sigură că ai un milion de întrebări.

Precum: "Cum poţi duce un copil în pântec ca apoi să-l dai străinilor?"

Este în regulă.

O să îţi obţii răspunsurile.

Cu ce te pot ajuta?

O faci deja.

Aş vrea să fac un anunţ.

M-am înregistrat pe siteurile de întâlniri.

Am câteva răspunsuri până acum.

Asta este grozav, Max.

Când ai prima întâlnire?

Săptămâna următoare.

Sunt deschis la sugestii.

Am noutăţi.

Trish s-a mutat, va naşte copilul,

şi nu mai vrea să mă vadă vreodată.

Ştia că "dansezi" pe străzi?

Uite, este copilul meu. Nu are niciun drept să facă asta.

O tratai îngrozitor.

Da, aşa am făcut.

Mai bine ai îngenunchea şi ai implora, omule.

Asta înseamnă fără alte femei, fără droguri...

Pe cine păcăleşti? Bărbaţii ca el nu se schimbă.

Imediat cum ea se va întoarce, va reveni la vechile obiceiuri.

De fapt, nu am cunoscut un bărbat care să fie capabil să...

Ascultă, nenorocito, dacă nu îl poţi sprijini,

de ce nu îţi mişti fundul ăla cinic să pleci de aici?

Bine, calmaţi-vă.

La naiba cu asta, Lindsay. Este rea.

Nu vezi cum în mod constant încearcă să strice lucrurile?

Ştii ceva?

Mă mărginesc la fapte.

Poate nu îţi place că este prea aproape de adevăr.

Poate amesteci adevărul cu opiniile tale cretine.

Ce este în neregulă, Terrence?

- Eşti pe cale să-ţi pierzi calmul cu mine? - Dumnezeule. Dumnezeule.

Ştii ceva? Am jurat să nu ridic un deget asupra unei alte fiinţe umane,

dar pentru tine aş face o excepţie.

Vezi? Ce ţi-am spus eu?

Bărbaţii nu se schimbă.

De fapt, oamenii nu se schimbă.

Vă păcăliţi singuri.

Asta nu este adevărat.

Cu toţii suntem aici pentru că vrem să ne schimbăm.

Tu eşti aici pentru că vrei cu disperare să te agăţi de o relaţie patetică

în timp ce el este pe acolo regulând tot ce prinde.

Mă întreb cui i-o trage chiar acum.

Târfă nenorocită.

- Sunt în regulă. - Fetelor...

Opriţi-vă!

Vrei să explici asta?

Ne înregistrai?

Nu eşti atât de proastă pe cât credeam.

Nu pot să cred că te-ai înscris în grup doar ca să te foloseşti de noi.

Este în regulă.

Eşti patetică.

Nu sunt patetică. Ingenioasă.

"Dr. Phill" se întâlneşte cu "Survivor".

Se întâlneşte cu "Cops"?

Cred că ar trebui să pleci.

Ai fost votată să pleci de pe insulă!

"City Under The Streets" e naşpa.

Nu îmi vine să cred că Eve ne-a folosit în felul ăsta.

Este iresponsabil.

Nu fă asta. Nu este vina ta.

Ce o să facem în legătură cu Max şi Monica?

Ce?

A.J., nu ai observat?

Monica este înnebunită după Max. Cred că sentimentul este reciproc.

Nu, nu pot spune că am observat.

Lui Monica îi place Max din clipa în care l-a văzut.

Serios? Am auzit că se lua mereu de el.

Cu toate că Max a spus că crede că ea e sexi.

- Ştiam eu. - Da.

Ştiam eu. Ce o să facem?

Nimic.

Nu îl putem lăsa pe Max să continue cu întâlnirile alea.

Nu ne amestecăm.

M-ai auzit?

Este devreme. Facem ceva?

Este vineri. Seara de friptură.

Putem face multe lucruri.

La ce te gândeşti?

Ei bine, ceea ce vreau să fac...

este ce am fost de acord să nu facem.

Este 24 august.

- Aproape septembrie. - Da.

Ştii ce se întâmplă în septembrie?

Este sezonul uraganelor.

Am auzit că apa devine murdară în timpul uraganelor.

- Sună periculos. - Da.

Nu te îngrijora, o să fac ceva...

O să te protejez.

Suntem aproape de casa mea.

- Nu până în septembrie. - Cine o să ştie?

Noi o să ştim.

Ei bine... ştii ce înseamnă asta.

Ce?

Crezi că le dezinfectează?

Cel puţin o dată pe lună.

Bine, asta este scârbos.

Nu ai trăit întreaga experienţă a bowling-ului

până nu ai gustat din bucătăria de bowling.

- Bucătăria bowling-ului? - Da.

2 comenzi de cartofi prăjiţi. Dă-ne şi din brânza aia.

Ce vrei să bei?

Ei bine... să mă gândesc...

- Ce zici de 2 beri? - Da.

- Mulţumesc, dle. - Bine.

Serveşte.

Haide, nu poate fi atât de rău.

- Lindsay? - Da...

- Tu... joci bowling? - Da. Da. Nu.

- Ceva de genul ăsta. - Salut, sunt A.J.

- Ce ai mai făcut? - Bine.

- Şi Spencer? - Este bine.

Ei bine, ar trebui să mă întorc la maşină, mi-am uitat telefonul Blackberry.

- Mă bucur că te-am văzut. - Da.

Arăţi grozav.

Vrei să vorbim despre asta?

Lindsay, întreagă luna asta mi-ai pus o grămadă de întrebări,

iar eu ţi-am răspuns la toate întrebările.

Ştii ceva?

M-am simţit bine să vorbesc. Ar trebui să încerci şi tu.

Poate putem rezolva ceva.

Încă îl mai iubeşti.

Nu. Nu ştiu...

De ce sunt aşa?

Pot să răspund eu?

El este, nu-i aşa?

Da.

Bine, bine.

Trebuie să plec.

Cum rămâne cu noi?

A fost doar un pariu prostesc.

Nu, nu a fost doar un pariu. Un pariu implică un anumit deznodământ.

Nu ştiu cum...

Am ştiut de prima dată când te-am văzut în toaleta bărbaţilor

că o să-mi complici viaţa.

Eşti o fiinţă uimitoare, pasională şi frumoasă.

Şi am realizat că tu nu şti asta.

Nu ştii cât de specială eşti. Am ştiut că este treaba mea să-ţi arăt.

Vreau să-ţi arăt femeia de care m-am îndrăgostit.

Şi... te iubesc, Lindsay.

Nu a fost un pariu prostesc.

Pentru că nu sunt de nimic mai sigur în lumea asta decât de noi doi.

- Nu am mai făcut asta din... - Ştiu.

- Nu pot să cred că noi... - Nu pot să cred că noi...

- Spune. - Nu, spune tu.

Urma să spun cât de grozav este să te văd.

Da, parcă nu a trecut timpul.

M-am gândit mult la tine. Mă întrebam ce mai faci.

Am fost bine.

Ştii că spuneai întotdeauna că aveam nevoie de terapie?

Ei bine, în cele din urmă am făcut terapie.

Şi... îmi foloseşte.

La ceva bun, sper.

Da. Simt că mi-am irosit foarte mulţi ani

lăsând temerile să îmi alunge toate lucrurile pe care voiam să le fac în viaţă.

Ei bine, poate te pot ajuta cu aceste temeri.

Pornim...

Este distractiv.

Lasă-mă să văd dacă am înţeles.

Sunt aici pentru că ai vrut să te ajut să găseşti pantofi

pentru atunci când te duci la Provence cu Steven în seara asta.

Da. Trebuie să fie eleganţi, dar nu vulgari. Ce crezi?

Nu crezi că o cină la Provence cu Steven poate fi puţin, nu ştiu...

ciudat?

Deloc.

M-am simţit foarte bine să-l văd, ştiu exact la ce să mă aştept.

Nu vor fi surprize.

Cum rămâne cu A.J.?

Tu eşti cea care a spus că sunt nebună că îl las pe Steven să plece.

Nu, nu l-ai lăsat să plece, l-ai părăsit.

Este acelaşi lucru.

Nu chiar.

Ştii, credeam că o să mă sprijini mai mult.

Mi-a luat mult să ajung aici.

Te sprijin. Doar că...

cred că tu şi cu A.J. aveţi ceva frumos.

Ştii, a fost un pariu prostesc.

Nimeni nu se aştepta să ajungă undeva.

Bine. Doar nu te grăbi, în regulă?

Ăştia sunt perfecţi.

Ţi-ar fi plăcut. Apa era ca în cada de baie.

Aş vrea să mă întorc acolo cu tine cândva.

Sună minunat.

Lindsay, ştiu că am avut ceva probleme, dar probabil a fost un lucru bun.

- M-a făcut să realizez ce este important. - Steven, sărută-mă.

- Chiar acum? - Chiar aici.

Cel mai bun sărut al tău.

A fost drăguţ.

Să stăm aici, e ca şi când n-am fi fost niciodată despărţiţi.

Ai dreptate.

Lindsay, ştii că ne este bine împreună.

- Steven... - Ce?

Ascultă-mă...

Am venit aici în seara asta crezând că ştiu exact ce fac,

dar m-am înşelat.

Pentru prima dată în viaţă, totul îmi este limpede.

O faci din nou, nu-i aşa?

Am toate motivele să vreau să fiu cu tine,

am fi avut vacanţe perfecte,

copii perfecţi, un câine perfect.

Pentru prima dată în viaţă,

sunt pregătită să risc.

Şi ştii ceva?

Asta nu mi se pare a fi un risc.

Îmi pare foarte rău, dar îţi sunt recunoscătoare

că mi-ai arătat asta.

Ce cauţi aici?

Mi-a spus Max unde eşti.

Am vrut să fiu aici pentru tine.

Cum a fost?

Semăn cu ea.

Încă mai am multe întrebări.

Sunt sigură că ai.

Lindsay, nu poţi să apari aşa pur şi simplu

şi să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic.

Te-ai împăcat cu Steven.

Nu.

Aveam o idee despre cum ar fi trebuit să arate viaţa mea,

dar apoi ai apărut tu şi ai "făcut mizerie".

L-ai ales pe Steven.

Nu, nu am făcut asta.

Am decis că îmi place mai mult mizeria.

Te plac pe tine mai mult.

Te iubesc mai mult.

Mă iubeşti?

Da.

Ştii că îmi tai respiraţia...

A.J., sărută-mă.

- Nu îl vrei pe el? - Tu eşti ceea ce vreau.

Ştii ce zi este astăzi?

1 septembrie.

2 luni mai târziu

Asta este cea care îi place clientului.

Vrei să încetezi să mă mai orbeşti cu chestia aia? Şi de când eşti stângace?

Nu mă pot abţine.

Este foarte frumos.

Vorbind de compromisuri...

spune-mi despre întâlnirea asta. Nu are puteri paranormale, nu?

O să-l îndrăgeşti.

- De unde îl cunoşti? - Nu mai pune atât de multe întrebări.

Bine. Dar să nu-mi foloseşti numele real.

Nu, desigur că nu.

Numele tău de cod este Jessica.

Îmi place. Cum o să-l recunosc?

Va purta o cămaşă albastră.

Jumătate dintre bărbaţii din New York poartă cămăşi albastre.

Şi i-am spus că vei fi într-o rochie roşie.

Dacă nu vreau să port rochia roşie?

Modifică-ţi atitudinea, te rog.

Întotdeauna te păcăleşte asta.

Arăţi minunat.

- Mulţumesc. - Ce cauţi aici?

Mă întâlnesc cu un necunoscut.

Şi eu cu o necunoscută.

- Da. - Tocmai voiam să-l sun pe A.J.

să-i spun că...

Cea cu care trebuia să mă întâlnesc ar fi trebuit...

să poarte o rochie roşie.

Da, uită-te la asta...

eu sunt îmbrăcată în roşu...

Jessica...

Eu sunt aici şi nu am nicio vină, nu ştiu...

Te cred că eşti aici, dar cu siguranţă nu eşti nevinovată.

Îmi poţi da un pahar de vin roşu pentru prietena mea?

Mulţumesc.

Incredibil.

Subtitrarea: Kprice/Avocatul31 Subtitrari-noi Team/www.subtitrari-noi.ro

Chiar vrei să vezi asta?

Incredibil, s-au vândut toate biletele.

Uită-te la rândul ăsta!

Uită-te la asta!

- Bună. - Bună.

Sunt înspăimântată.

Sunt înspăimântată. Îmi este frică.

Dumnezeule, întotdeauna am ştiut că mă urăşte,

dar tipa asta cu sâni falşi ar trebui să fiu eu?

Nu, nu... tu ai scăpat uşor. Uită-te la asta.

Uitaţi-vă la sânii mei...

- Bună. - Bună...

Cum o mai duci? Unde este Hank?

Ne-am despărţit. Probabil îşi regulează secretara chiar acum.

Eşti în regulă?

Slavă Domnului că nu m-am măritat cu nenorocitul ăla care înşeală.

- Vrei să vezi asta? - Nu în mod special.

Bine, pentru că o să mergem alături,

o să bem ceva şi o să-mi povesteşti totul.

- Slavă Domnului. - Haideţi.

- Bună. - Bună.

Dumnezeule, uită-te la tine.

- Arăţi minunat. - Bună, dragă.

Dumnezeule... Bună.

Dumnezeule...

Doarme acum, dar dacă îi este foame sau este udă,

eliberează o încăpere...

- Este foarte frumoasă. - Ai suzeta?

Ţi-am dat-o în taxi.

O fi căzut. Ai o rezervă?

Nu este aici.

Scuze, oameni buni. Nu putem intra acolo fără suzetă.

Taxi!

Ştii ceva? Sunt de părerea lui. Am supravieţuit în închisoare,

dar nu cred că pot supravieţui acestui lucru.

- Bine? - Bine.

O să mă duc alături să stau cu doamnele, bine?

Ne vedem mai târziu.

Roger, ce parte din ora 8:00 p.m. nu ai înţeles?

Îmi pare rău că am întârziat, am...

- Ea este Simone. - Bună.

Stai puţin... credeam că eşti gay.

- Nu este gay. - El este gay.

Nu îmi place asta...

Serios?

Îmi pare rău, trebuie să facem sex acum. Aţi fost cu toţii grozavi,

vă iubesc, încercaţi să...

Ce spuneţi să ne alăturăm celorlalţi să bem ceva?

Nu trebuie să văd asta. Am alături de mine originalul.

Haideţi, nu sunteţi nici măcar puţin curioşi? Nu vreţi să vedeţi cum...

se sfârşeşte filmul?

Max, aşa se sfârşeşte. Haide.