Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

TVQS (Tv Quality Subtitle) www.titrari.com

D-le colonel ?

Am prins o pistă.

Ai grijă, Rodriguez.

Nu vreau să-mi pierd unul din cei mai buni agenţi.

N-aveţi nici o grijă.

Nu cred că m-au zărit.

Am un al şaselea simţ infailibil, care mă fereşte de pericole.

Urc, d-le colonel !

Bine, urcă, te aştept.

M-au reperat !

Am încurcat-o, d-le colonel.

Adio, d-le colonel !

Alo !

Alo, Rodriguez ?

M A G N I F I C U L

Traducere din limba franceză de Cosimo martie 2004

emailcosimo@yahoo.com

Colonelul Collins. Pontaubert.

Vin din Mexic, d-le general.

Rodriguez e mort.

Serios ?

Cum s-a întâmplat ?

A fost devorat de un rechin într-o cabină de telefon.

Vă rog... ?

D-le general, în numele guvernului meu,

vă rog să-i încredinţaţi acest caz lui Bob St. Clare.

Bob St. Clare ?

E chiar aşa de grav ?

E în joc viitorul lumii libere.

Bob St. Clare e singurul agent secret

care poate rezolva o situaţie atât de complexă.

Bob St. Clare e în Bagdad.

Îl voi chema imediat.

Alo, dragul meu Jerome ?

Fă-mi legătura cu Bagdadul.

Bob St. Clare la telefon.

A, bună ziua, d-le general !

Rutina, d-le general, rutina.

Aţi spus

devorat de un rechin ?

Într-o cabină telefonică ?

Da, termin cazul acesta şi vin.

Am informaţii interesante în legătură cu Mexicul.

Nu vă pot spune acum.

Te aştept la bagaje.

Respectele mele, d-le general !

Aşteptaţi pe cineva ?

Un informator.

Dar mă mir că n-a ajuns până acum.

El e ?

Afirmativ.

Nu atingeţi răniţii, mă ocup eu de ei.

Are paşaport albanez.

Ştii albaneză, St. Clare ?

Ar fi mai bine să găsim un interpret.

Am găsit un interpret albanez, dar nu mai ştie decât română.

Aşa că a trebuit să găsim un român, dar nu mai ştie decât sârbeşte.

Sârbul nu ştie decât rusă şi rusul doar cehă.

Din fericire eu vorbesc cehă.

O să ne ia o grămadă de timp !

Să ne grăbim.

Ce spune ?

Vrea să ştie dacă e rănit grav.

Spune-i că o schijă i-a trecut

prin sternul cleidomastoid

şi s-a oprit în sfenoid, dincolo de tubul falopian.

Pentru cine lucrează ?

Nu şi-a terminat vorba.

A spus "Lucrez pentru ahem, ahem, ahem."

A mai spus "Mor ! Trăiască Albania !"

S-a sfârşit.

Avem de-a face cu un adversar redutabil, St. Clare.

Aşa s-ar părea, d-le general.

Mi-e teamă că nu vei lua vacanţă prea curând, dragul meu Bob.

De unde-a răsărit ăsta ?

N-am idee.

Sunt peste tot.

Bine.

Iei avionul peste o oră.

Avem o legătură în Mexic.

Vă aşteaptă la aeroportul din Acapulco.

Cum îl voi recunoaşte ?

E o femeie.

O cheamă Tatiana.

Va ţine o baghetă sub braţ, ca să o recunoşti.

Bună ziua.

Mi-era teamă că nu ne vom recunoaşte.

N-am găsit nici o baghetă.

Nu se putea să nu ne recunoaştem, Tatiana.

Să mergem.

Au găsit rechinul care l-a mâncat pe Rodriguez ?

Da, într-o fabrică de conserve.

Şi Rodriguez ?

Bietul moş Joe.

Mda.

Ce privelişte minunată.

Ia-o în sus.

Mireasa aia a tras asupra mea aseară în Orly.

Sunt atât de sensibil, că nu mă pot stăpâni.

Da, da, da, poate că-ţi vine să râzi,

dar de fiecare dată când văd o albină...

Scuză-mă.

- Ce spuneam ? - Vorbeai de albine.

A, da ! Când văd o albină

ducând polenul din floare în floare,

perpetuând astfel viaţa,

aproape că-mi vine să plâng.

Altă ambuscadă ?

Nu, dar mi s-a părut ciudat

că un camion trage o linie albă în faţa noastră.

Asta e, toţi greşim !

Te cam plac femeile !

Nu ştiu.

Mincinosule.

Ce-a fost asta ? Dintele meu găurit !

Mi-am pierdut capsula cu cianură !

E prima dată când sărut o femeie şi mi se întâmplă aşa ceva !

E de mirare. Unde e ?

Nu ştiu, am scuipat-o.

Trebuie s-o găsim imediat !

Stai, cred că a căzut în piscină.

O să-i spun conducerii să schimbe apa în piscină.

Bob, să mergem la mine.

Mi-e teamă, Bob.

Nu-ţi fie teamă de nimic, iubito, sunt cu tine.

Nu, de tine mi-e teamă.

Ce găseşti aşa înfricoşător la mine, hmm ?

Păpuşica mea ?

Cu cine vorbea la telefon Rodriguez

când a fost atacat de rechin în cabina telefonică ?

Cu colonelul Collins, ataşatul militar al ambasadei.

Aranjează-mi o întâlnire cu el.

Tatiana, vom face o treabă minunată împreună.

"Te iubesc, ocean nesfârşit ca sufletul meu,

Jalea ta nuanţată cu spumă muge un amestec amar."

E foarte frumos, cine a scris-o ?

Eu.

Hai să fugim împreună pe plajă, complet goi,

să-ţi ling pielea sărată.

Oh, Bob !

Pot să fac curat în camera dv., d-le Merlin ?

Huh ?

Pot să fac curat ?

Cinci minute, d-şoara Berger, vreau să termin capitolul ăsta.

Ah, aţi făcut treabă bună în dimineaţa asta.

Nu, n-am scris decât zece pagini. Am rămas în urmă.

- Electricité Mozart. - Şşt !

A venit electricianul, d-le Merlin.

Oh, în sfârşit.

Mă bucur să vă văd, d-le Boudart !

Bună ziua.

Pe aici, în baie.

Ştiţi, vă aştept de două săptămâni.

Dar instalatorul n-a venit ?

Nu, nu şi pe el îl aştept.

Nu pot să fac nimic dacă n-a venit instalatorul.

Dar nu vine.

Trebuie să-i spuneţi să se grăbească un pic.

Nu mă pot ocupa de partea electrică dacă nu e gata partea sanitară,

pricepeţi ?

Ascultă, nu poate să vină decât peste două săptămâni.

Înseamnă că e gata prin iunie.

Iunie ?

Trebuia să fie gata în decembrie !

N-am ce să vă fac. Vorbiţi cu instalatorul.

Dar... Auziţi...

Mă sunaţi după ce şi-a terminat treaba instalatorul, ne-am înţeles ?

La revedere, timpul costă bani.

Exact ca la nepoată-mea !

Când a chemat muncitorii i-au spus să aştepte trei luni.

Stai că ţi-arăt eu ţie !

Ah ! Trădare !

Oh, drace !

Da ?

Nu, nimic... maşina asta de rahat.

Nu mai merge "p"- ul !

Cum ?

Nu mai merge litera "p" !

Ah !

- Unde ne duc ? - În elico_ter.

În elico_ter ?

Da !

Dar nu te s_eria scum_o, o scot eu la ca_ăt !

Tot nu merge ?

Am încurcat-o !

Dacă nu scriu cel puţin 15 pagini azi, am încurcat-o.

Cât e ceasul ?

E trecut de nouă.

La dracu !

Ştii ce ? O să-mi cumpăr o altă maşină de scris.

"Numărul pe care l-aţi apelat..."

"Alo, tu eşti, Germaine ?"

Mai bine mă duc eu acolo.

Scuzaţi-mă.

Cobor şi eu.

Vreţi s-o încercaţi ?

Da, dacă nu vă supăraţi.

- Vă rog. - Mulţumesc, domnule.

Tatiana.

Foarte bine. Foarte bine !

Bine, v-o trimitem în cursul dimineţii şi o vom lua pe a dv.

Da, dar vă rog să nu greşiţi nimic, trebuie să termin o carte până luni.

Păi, cât vă datorez ?

N-aveţi voie pe după ghişeu, dragă domnule !

Iertaţi-mă...

... aţi putea să încasaţi cecul peste două-trei zile... ?

... Aştept nişte bani.

Noi nu procedăm aşa.

Vă rog... doar o săptămână.

Vă rog ? Mulţumesc.

Lucraţi în cinema, cumva ?

Ştii bine că dl. Charron nu suportă întârzierile

coletelor trimise în provincie.

Avem o comandă serioasă pentru "Panaris aux Canaries"

şi nu mai avem suficient Vesoul...

Aici editura Charron. Vă fac legătura, aşteptaţi.

- Dl. Merlin ? - Huh ?

Dl. Charron vă aşteaptă.

Ah, spuneţi-i contabilei că voi trece pe acolo după aceea.

- Pentru un avans ? - Da.

Şi-ar face bine să nu-l refuze, moş Charron.

Nu.

Da, da.

Oh nu... hmmm, sigur.

- Vă ascult ? - Uitaţi: am...

Ce mai face Bob St. Clare ?

E în Acapulco.

Oh, îmi place Acapulco, s-ar putea să-mi petrec iarna acolo.

Aţi fost acolo ?

Nu. Folosesc documente...

o hartă bună şi nişte broşuri.

Mda. Înţeleg. Vă ascult.

- Uitaţi: am... - Da ?

Am o datorie.

Da ?

Şi am promis la bancă să depun banii imediat...

Da.

Aşa că mă gândeam dacă n-aţi putea să-mi daţi un mic avans...

Mmm.

Pardon ?

Nu.

Ah.

Când trebuie să depui manuscrisul ?

Luni.

Atunci vei primi luni avansul.

O arahidă ?

Nu.

Crede-mă, tu eşti cel mai fericit dintre noi, dragă Merlin.

Dar eu, eu ce fac ?

Primesc astea.

Manuscrise.

Douăzeci pe zi; o sută şi patruzeci pe săptămână.

Ce să fac cu toate porcăriile astea ?

Crede-mă, tu ai mai multă satisfacţie decât mine

până la urmă.

Ajuţi mii de oameni să viseze.

Iar acest vis, dragă Merlin, a fost creat de tine.

Pentru că tu...

Pentru că tu eşti un magician, iar eu doar un negustor.

Pe luni, dragă prieten.

Dar...

Drace ! Cheia mea.

Bine, treacă de data asta, circulaţi.

Repede !

Perfect.

Bine, la treabă.

Bănuiam eu că eşti amestecat în toată povestea asta, Karpof.

Ai o companie foarte plăcută, dragă St. Clare.

Nu vrei să mă prezinţi ?

Tatiana, ai nefericirea să-l cunoşti

pe cel mai mare gunoi pe care l-am întâlnit vreodată:

Colonelul Karpof, capul serviciilor secrete

din Republica Populară Albania.

Oh, mă flatezi, St. Clare.

Sunt încântat să te revăd.

Îmi place să întâlnesc un adversar adevărat.

O arahidă ?

Poţi să-ţi bagi undeva arahidele tale scârboase.

Hai, St. Clare, suntem gentlemeni, ce naiba !

Şi nu depinde decât de tine ca să fim prieteni, fără glumă.

Treci de partea mea

şi voi face din tine omul cel mai bogat din lume.

Ce zici de un mic avans de 5 miloane de dolari ?

N-am nevoie de banii tăi, Karpof !

Bine, atunci. Pe el !

Dragă St. Clare, vezi această maşinărie ?

Acest recipient conţine acid sulfuric concentrat.

Cablul de pe acest scripete e cufundat în acid.

În 52 de secunde va arde complet

ceea ce va provoca deschiderea acestei cuşti,

permiţându-i acestui şobolan să intre în cealaltă cuşcă

şi să-ţi devoreze fundul.

Şi are dinţii impregnaţi cu cianură.

Are dinţii impregnaţi cu cianură ?

"Are dinţii impregnaţi cu cianură ?" ?

Nu, ar însemna că moare şi şobolanul.

Oh, al dracu şobolan !

Ce să scriu ?

Hmm ah asta e ! Şobolanul e turbat !

Bine, e turbat.

Îţi pierzi vremea, Karpof.

Sunt vaccinat împotriva turbării.

Briciul.

Poate că nu vei rămâne indiferent şi la suferinţa prietenei tale.

Pentru început îi voi tăia sânul stâng.

Bob !

Karpof !

Bună, tată.

Sunt întrerupt tot timpul.

Ce cauţi aici ?

E miercuri, am venit să mâncăm împreună.

Ce ?

E miercuri, am venit să mâncăm împreună.

Aşa e. Cât e ceasul ? Unu şi jumătate ? Dumnezeule !

- Ai mâncat ? - Păi, nu, pentru că...

Iartă-mă, m-am trezit de la 5:00 dimineaţă.

Nu vii ?

Ce face maică-ta ?

Bine, bine.

Dar Andre ?

La fel, ştii cum e el.

Mda !

Dar tu ? Merge ?

Da.

Apropo, mi-a dat telefon maică-ta.

Mi-a spus să-ţi spun...

... ce zicea să-ţi spun ?

Cu bac-ul meu ?

Trebuie să-l iei neapărat anul ăsta. Altfel...

Altfel, ce ?

De ce râzi ?

De nimic.

Haide, spune-mi ce e de râs ?

Mă gândeam la prietena ta

care trebuie să-şi piardă sânul stâng

ca să salveze lumea liberă.

Bine, ai terminat ?

Când trebuie să-l predai ?

Luni.

Când ai de gând să scrii romanul tău cel mai faimos ?

Mereu ne povesteai de o carte grozavă

pe care o vei scrie.

Păi... n-aş putea plăti cu ea nici lumina,

nici pensia pentru maică-ta.

- O cunoşti ? - Nu.

- Cine e ? - Habar n-am, o englezoaică.

Ştii, am scris 42 de cărticele de-astea

şi în fiecare din ele sunt vreo... patru-cinci pagini reuşite.

42 înmulţit cu 5 fac aproape o carte, nu-i aşa ?

Bine, am zburat.

Ai grijă de tine, băiatule, pe miercuri.

Oh, sunt lefter.

Poţi să-mi dai o sută ?

Uite, mai mult n-am.

Bine, e destul.

- Mulţam, pa. - Pa.

Zi bună.

Hei, îmi place chestia cu sânul stâng.

Nu e rău deloc.

Crezi ?

Da, ţine-o tot aşa.

Sânge, furie, violenţă !

Ai grijă, Bob !

Karpof !

O arahidă, Karpof ?

Bob !

Bob !

Vin imediat.

Nu e rău, nu ?

- Noi doi, să mergem. - Da !

Aveţi milă, domnule. Ve rog !

Bine, treacă de data asta.

Circulă !

Instalaţii Michelangelo.

Oh, mă bucur că aţi venit !

Intraţi, domnilor.

Dacă aţi şti de când vă aştept...

- Electricianul a trecut pe aici ? - Da, azi-dimineaţă, dar mi-a spus că...

Văd că n-a făcut nimic, electricianul !

Oh, dar nu pot face nimic până nu sunt trase firele, mai ales trifazicul.

Ce ne facem dacă avem o inspecţie.

Nu, staţi puţin...

Asta e.

Dacă vor face o inspecţie...

nu dv. veţi suporta consecinţele.

Nu, nu.

Eu înţeleg, exact aşa i-am spus şi lui.

Regret, nu pot să vă ajut.

- Hai, Marcel. - La revedere, domnule.

Uitaţi ce...

Liniştiţi-vă.

Nu, nu se poate.

Nu puteţi să faceţi asta în altă parte ?

Fascişti !

Oh, dumnezeule !

Iertaţi-mă că vă deranjez, domnule.

Instalatorii mai sunt aici ?

Am auzit că sunt la dv. Am un robinet stricat.

Îi aştept de trei săptămâni.

Ăă.. ? Oh, instalatorii.

Staţi puţin.

Hei, domnilor, aşteptaţi ! Vă rog !

Nu plecaţi. Îi aduc înapoi imediat.

Hei, hei, domnilor !

"Şi Bob St. Clare, sărind ca o fiară,

scăpă din ghearele lui Karpof."

- Vă simţiţi bine, d-le ? - Domnişoară...

Insta... alat... torii...

în stradă... ... scuzaţi-mă...

e de la... ţigările... instalatorii... au... s-au...

Întindeţi-vă aici.

Staţi întins, lăsaţi capul jos.

Fumaţi prea mult.

Oh, nu, vreo două, trei, cel mult.

Staţi întins cinci minute, o să vă treacă.

Oh, e o nimica toată.

- Sunteţi scriitor, nu-i aşa ? - Da, da.

Câte cărţi aţi scris ?

42.

Pot să împrumut una ?

Da, vă rog, luaţi-le pe toate.

"Panică roşie în Alaska"

Mulţumesc pentru carte, o să v-o aduc înapoi.

Ciao !

Vreau să vă spun ceva.

Da, draga mea ?

Vă plac.

V-am plăcut din prima clipă.

Dar, ştiţi, nu Bob St. Clare m-a sedus.

Desigur, îmi plac muşchii dv. superbi şi surâsul strălucitor,

dar ştiu că sub această mască se ascunde un om,

timid şi ruşinos, cu un suflet mare.

Şi acest bărbat vă place ?

Desigur !

Hmm, nu mă surprinde, draga mea.

"Nu mă surprinde, draga mea."

"Iar Bob St. Clare, puternic ca o fiară,

scăpă din mâinile lui Karpof."

Fantastic ! Oh, v-am trezit ?

Îmi pare rău, dar e fantastică.

- Ăă.. ? - Cartea dv. !

Aţi citit-o deja ?

Am devorat-o. Pot să mai iau una ?

O iau pe ăsta

şi pe asta, dacă nu vă supăraţi !

Iau mai multe, ca să nu vă mai deranjez.

Doar n-o să le citiţi pe toate !

Ba da ! E foarte important !

- Trebuie să stăm de vorbă ! - Când ?

Mai încolo !

Să vă aştept ?

Da, da, cobor imediat !

La treabă !

Unde aţi fost îmbrăcat aşa ?

Arătaţi bine !

Aha, vă ţineţi de prostii !

Cât e ceasul ?

Nouă şi ceva, d-le. Merlin.

Nouă !

N-am făcut nimic toată noaptea !

Ce viaţă.

D-şoară Berger, vreţi să luaţi toate astea ?

Şi Bob St. Clare ?

A scăpat din piramidă ?

Evident !

Ar trebui să vă odihniţi. Nu faceţi bine.

Ţine, bagă-l în priză.

Din păcate nu pot, d-na. Berger,

trebuie să scriu 82 pagini în două zile.

Oh, sărăcuţul !

O să vă fac nişte cafea.

Bun, ce scriu ?

Alo, da ?

Da, d-le colonel, vi-l dau.

Bob, e pentru tine !

Alo ?

Respectele mele, d-le colonel.

Trebuie să ne întâlnim imediat, St. Clare.

Nu, prefer în Mexic.

Nu la ambasadă.

La 3:00, ora locală, în spatele parcării.

Asta e maşina colonelului !

D-le colonel, mă auziţi ?

- Crezi că... ? - Nu se ştie niciodată.

D-le colonel ?

Vă aud foarte clar.

- Cum vă simţiţi ? - Cam înghesuit.

Nu vă alarmaţi, vă scoatem noi de acolo.

Nu, St. Clare, sunt terminat.

Sunt prea rănit, deşi sunt un tip destul de tare.

Sunt convins, d-le colonel.

Rămas bun, St. Clare, continuă-ţi misiunea !

Adio, d-le. Colonel !

A fost un erou.

A murit. Era prea bătrân ca să suporte şocul.

Am căzut în burlesc.

Pardon ?

Scriu la întâmplare !

De ce ?

Pentru că m-am săturat d-na. Berger !

Da, microfilm, gaze lacrimogene, agenţi dubli,

M-am săturat !

KGB, război rece, soldaţii din umbră,

gata, destul !

Dv. ce mai faceţi ?

Oh, doar n-o să vi-l refuze, nu-i aşa ?

Asta ar mai lipsi !

Are sex, violenţă, tot ce trebuie !

Şi pe urmă ?

Îngrozitorul Karpof va instala

rachete în Mexic, doamnă Berger !

Chestii nucleare ?

Dar vă asigur

că Bob St. Clare va salva încă o dată lumea civilizată.

Dl. Merlin e acasă ?

Al dracu boiler !

Ups, scuze !

Mi-aţi citit capodoperele ?

Pe toate ! N-am dormit toată noaptea.

Sunt extraordinare !

- Chiar credeţi că sunt bune ? - Oh, n-am spus asta.

M-am liniştit !

Bun, rău, nu asta mă interesează.

Ştiţi, ca să-şi atingă scopul, acest gen de literatură

nu trebuie meditat, ci trebuie citit repede.

Dar tocmai asta este valoarea lui.

Nu e vorba de literatură.

Este exprimarea dorinţei

de a da frâu liber puterii pe care o avem fiecare în noi.

Vă întreb: Cine sunt cititorii dv. ?

Marinarul care urmează să se îmbarce, soldatul din cazarmă,

omul de afaceri aflat în călătorie, tânăra provincială.

Vreau să înţeleg motivaţia fundamentală a acestei audienţe formidabile.

Cum ?

Vreau să înţeleg motivaţia fundamentală a audienţei dv. formidabile,

alcătuită din 12 milioane de cititori !

Staţi puţin !

Cu ce vă ocupaţi, mai exact ?

- Socio. - Pardon ?

Sociologie. Lucrez la C.I.S.

Oh, înţeleg.

Înţelegeţi, aventurile eroilor dv. sunt tipuri narative universale, elementare.

Reţeaua articulaţiei lor interne

Spuneţi-mi, vreţi ceva de băut ?

Relaţiile mutuale dintre ele

definesc limitele tuturor experienţelor posibile.

Scotch, Martini, Porto ?

Puţin Porto.

Plecând de la naraţiunea dv. am putea trasa bazele

unei clasificări a acestui gen de literatură,

care ar fi arhetipul unui...

Sunteţi sigură că nu doriţi puţin scotch ?

Nu, puţin Martini

Stereotipul complexului individual care se extinde în inconştientul colectiv

Trebuie să mai cumpăr nişte Martini, s-a terminat. Sigur nu vreţi un scotch ?

Nu, mulţumesc. Înţelegeţi ?

Analiza literară îşi trage seva din rădăcinile înfipte

într-o antropologie care se...

Desigur. Spuneţi-mi...

Sunt convinsă că studiile fundamentale ale emoţiilor

şi ale impulsurilor etnice... - Tăceţi.

- Cum ? - Tăceţi !

Acum că aţi tăcut, vreau să vă spun ceva.

V-am pus în romanul meu.

Da, în romanul pe care îl scriu acum.

Eroină se numeşte Tatiana.

E foarte frumoasă

şi seamănă cu dv.

Chiar acum, spre exemplu,

vă aflaţi în Oceanul Pacific, într-un bungalow,

iar Bob St. Clare încearcă să vă cucerească.

Dar dv. îi cunoaşteţi reputaţia şi sunteţi neliniştită.

Sunt neliniştită ?

Păi, Tatiana e neliniştită.

Mă numesc Christine.

Dar tu ce preferi, scumpa mea ?

Kummel ? Sake ? Tokay ?

Lichior de Guava ? Papaya fermentată ?

O picătură de sake.

Nu !

Vom face dragoste, fătuca mea.

Bob !

Trebuie să plec !

Nu, staţi puţin !

- Vă rog să mă scuzaţi. - Pot să iau cărţile ?

Le aduc înapoi.

Oh, sunt un idiot !

Pentru o clipă am crezut că sunt în Mexic.

Păi... nu suntem în Mexic.

Şi apoi... nu sunteţi Bob St. Clare.

Ce-are a face Bob St. Clare aici ?

Ce e ?

Mi-am fript degetul !

Sunt 220 V, nu glumă !

N-ar fi mai bine să nu te mai joci tot timpul cu chestia aia ?

Iartă-mă, mi s-a părut că e prea multă lumină, voiam să creez puţină ambianţă.

N-ai de gând s-o închizi ? Repede !

La dracu !

Ce pămpălău !

Centrul Internaţional de Sociologie

Boom ! Bang ! Chock ! Buh boom !

Sau şi mai sofisticat: Plâng ! Pow ! Bam bam !

Este interpretarea

pe care o putem da din punct de vedere psihologic şi psihanalitic

a atitudinii lui Bob St. Clare faţă de Karpof.

Mă faci să râd, sărmană Christine !

Iar eu m-am săturat de atitudinea ta.

Şi eu sunt în stare să fac descoperiri, să ştii !

Bob St. Clare, o descoperire ?

Bine, îmi voi scrie singură teza !

Bine, dă-i bătaie ! O s-o şi citim.

Nu strică niciodată un moment de destindere !

Te dispreţuiesc, Pilu.

Ai auzit de Merlin ăsta ?

Ce i-a făcut individul ăsta ?

- Am nevoie de cifre ! - Cifre ?

Da, la cine trebuie să merg ?

Nu ştiu.

Bună ziua, dragii mei. Ce se petrece aici ?

Domnişoara face un studiu.

Un studiu ?

Bine. Poftiţi, domnişoară.

Nu vreau să fim deranjaţi.

Acum ştiţi totul.

E pasionant, domnişoară !

Ideea dv. e pasionantă.

Aşa e, de ce să dispreţuim romanele populare ?

Când mă gândesc la milioanele de cititori care aşteaptă săptămânal cărţile mele,

când mă gândesc la responsabilitatea mea,

Vă mărturisesc, domnişoară, că mi-e frică.

Da, sunt de acord, dar cum l-aţi descoperit pe François Merlin ?

Merlin e doar unul dintre autorii mei.

Teza mea este chiar despre el.

Acum nu vă mai înţeleg.

Nu vreau să ies eu în faţă,

dar sunt sigur că teza dv. ar avea mai multă adâncime

dacă ar fi despre cineva aflat în miezul problemei.

Adică ?

Eu, editorul.

Dar François Merlin ?

Uitaţi, domnişoară,

vă voi spune ce cred eu despre acest Merlin.

Sigur, e un tip simpatic,

dar nu munceşte destul !

Bună seara !

Cum merge ?

Bine, am scris 28 pagini.

Unde aţi ajuns ?

O clipă, nu mai ţin minte.

Aici !

"Se lasă peste Tatiana,

"a cărei inimă-i bătea nebuneşte în pieptul dezvelit.

"Degetele de oţel ale lui Bob St. Claire ating pielea ei luminoasă.

"Ea scose un geamăt care părea a fi un strigăt de durere

şi o dorinţă de plăcere în acelaşi timp."

Scuzaţi-mă, sună telefonul !

Alo ?

Sper că nu v-am trezit.

Ştiţi, mă tot gândesc la discuţia noastră.

- Sunt entuziasmat ! - Sunteţi drăguţ.

Trebuie să vorbim mai pe îndelete.

Luăm masa împreună mâine ?

Oh, nu pot, am ore până la 1:00.

1:00 ? Perfect ! Vin să vă iau !

Dar, nu ştiu dacă...

Bine ! Atunci pe mâine !

Georges ! Georges !

Cum merge cu socioloaga ?

Dă-mi 24 de ore şi...

Ce îmbinare perfectă între pielea ta şi Bach !

Handel.

E cam pe şleau, nu ?

Aşa trebuie, aşa vrea lumea !

E foarte bine.

"Muşchii săi supli săltau sub mătasea kimonoului."

Mergi mai departe...

"Se apropie de ea, privind-o sălbatic"

Treci, treci...

"Kimonoul îi alunecă,

descoperind o virilitate falnică."

Aşa e, e o frază un pic prea îndrăzneaţă.

Aş vrea să refac scena de dragoste.

De fapt, aş vrea să o fac mai sinceră şi mai emoţionantă.

De ce să nu-i dăm un pic de tandreţe,

de căldură, acestui imbecil !

Care imbecil ?

Bob St. Clare !

Se preface tot timpul, aiuritul ăsta,

jucând mereu acelaşi număr !

"Bach merge perfect cu pielea ta."

O tâmpenie, nu-i aşa ?

De pildă. Ar putea spune "Sunt singur."

Asta e !

"Tatiana, sunt singur,

am 40 de ani şi am fost mereu singur."

Hei, nu e nimic de râs !

"şi... din clipa când te-am zărit, mi-am spus:

"pe ea o aşteptam."

"Tatiana...

te iubesc."

Nu, nu se poate !

Sunteţi complet pe lângă !

Bob St. Clare este exact opusul unui sentimental !

'Neaţa, d-le. Merlin !

Oh, iertaţi-mă, domnişoară, n-aţi plecat încă...

vă las.

Nu, doamnă, plec.

Înţelegeţi ?

Aşa e Bob St. Clare şi nimic altceva !

Ah, Bob St. Clare ! Ce bărbat !

Vedeţi ?

Vocea publicului dv. !

Bob St. Clare e o fiară ! Un bărbat adevărat !

Aşa ne plac bărbaţii, nu-i aşa, doamnă ?

Exact !

La revedere, spor la treabă !

Ştiţi, domnişoara vorbeşte exact ca nepoată-mea.

Bine ! Ştiţi ce, d-na. Berger, duceţi-vă să curăţaţi baia,

Lună să fie, lună !

M-au scos din minţi cu Bob St. Clare ăsta !

O fiară sălbatică ! O fiară sălbatică în kimono !

Las că-l aranjez eu pe atletul ăsta !

Ei... eşti fericită ?

Mda.

Mă provoci ?

Stai puţin.

Întoarce-te.

Alo, da ?

Bob, e pentru tine.

Alo ?

Alo, dragul St. Clare !

Scuzaţi-mă, n-aud prea bine.

Mai tăceţi o dată, pentru Dumnezeu !

Alo, vă ascult.

Aş vrea să-ţi fac o propunere, dragă St. Clare.

Vrei să ne întâlnim peste o jumătate de oră sus, în curbă ?

Perfect, pe curând !

Mănâncă.

Nu-ţi petreci noaptea cu mine ?

Iartă-mă, iubito, am lucruri mai importante de făcut.

Acolo jos, în dreapta, nu acceleraţi !

Aşa, ia piciorul de pe frână !

Christine !

Bună ziua, domnule.

"Georges" ! Luăm masa împreună.

Unde ?

N-are importanţă. Lasserre, Le Tour d'Argent...

N-am timp !

Dar nişte frigărui la prăvălia lui Cintra ?

Nu, n-am decât o jumătate de oră.

Trebuie să merg la ora de medico-sociologie, alături.

Bună idee ! Vă conduc !

Mulţumesc.

Vreau să vă spun că de ieri îmi tot storc creierii.

Am luat legătura cu relaţiile mele, abia aşteaptă...

Îi veţi întâlni pe toţi.

Vă voi face cunoştinţă cu oamenii cei mai sus-puşi.

Aşadar, pentru început,

astă-seară vom lua cina la mine acasă, în Saint Cloud.

Mulţumesc.

Creveţi, barbecue, sangria, nimic special.

Repede, domnişoară, veniţi repede !

Dar ce se întâmplă ?

O nenorocire ! E îngrozitor ! Veniţi să vedeţi !

Unde e ?

A căzut ! E groaznic !

A căzut 30 de metri !

Nu acolo, în mare !

Bob St. Clare ! A căzut în mare !

Uitaţi, citiţi aici !

Săracul de tine ! Toţi cred c-ai murit !

Cei de la Pentagon sunt şocaţi !

Parisul e în doliu !

La Beijing e panică !

Ai febră ?

38 cu 2 şi asta nu e tot.

Ce e ?

Malaria !

Ce e de făcut ?

Trebuie să aştept până coace.

- Cât e ceasul ? - 9:00.

Trebuie să mă duc !

Unde ?

Să-l înmoi în apă caldă.

O dată la jumătate de oră, mi-a zis doctorul.

Dar cum rămâne cu Karpof ?

Albania ? Bombele ? Chinezii ?

Dacă nu te superi, aş vrea să mă fac bine mai întâi !

Mă doare degetul, înţelegi ?

Ouch !

N-ai de gând să încetezi să mai faci pe prostul ?

A înnebunit !

Şi încă nu e tot. Să vedeţi mai departe !

Nu, mi-a ajuns !

Uitaţi, uitaţi, la spital Bob St. Clare face cangrenă,

îi taie piciorul, dar e prea târziu.

Îi cedează inima şi a doua zi

e aruncat în groapă comună !

Acum unde e ?

La groapă comună !

Nu, Merlin unde e ?

Straşnic !

Am câştigat !

Nu, nu se poate ! Obiectez ! Veniţi să vedeţi !

Nu e cinstit ! Noi am câştigat, e limpede !

N-ai dreptul să scrii aşa ! E ridicol !

Cum adică n-am dreptul ?

Eu sunt autorul, la urma urmei, nu ? Scriu ce-mi place !

Oh, Bob St. Clare !

De zece ani mă sufocă şi mă irită bruta asta !

În sfârşit, a sosit ziua răzbunării !

E mort ! Iar eu trăiesc !

Ah, dragi prieteni ! Aer ! Soare ! Sport !

Era mingea mea !

Mă faci hoţ ? Retrage-ţi imediat cuvintele !

- Dar n-am zis nimic ! - E mai bine aşa.

Ai ceva de comentat ?

N-am de gând să fiu călcat pe coadă toată viaţa !

Gata cu munca de sclav !

Nu mai scriu un cuvânt !

Maşina de scris... la gunoi !

În sfârşit, sunt un om liber ! Nu-i aşa, scumpo ?

Christine ?

Christine !

- Daţi-mi drumul ! - Niciodată.

- Mă doare. - Cu atât mai bine !

Brută mizerabilă.

Credeam că-ţi plac fiarele.

Eşti dezgustător !

Când mă gândesc că voiam să scriu o teză despre dv.

Nu mai interesează pe nimeni. Nu-i pasă nimănui de teza ta.

Cum ?

Ce-aveţi de gând să faceţi acum ?

Voi pleca din Paris.

Mă voi duce în Auvergne, poate în est.

Nu veţi mai scrie niciodată ?

Niciodată !

Păcat.

Îmi plăcea Tatiana.

Şi mie.

Era destul să cobor un etaj şi mă pomeneam în Mexic.

Nu e decât vina dv.

Vina mea ?

Da, cu teoria dv. despre Bob Saint Clare, bărbatul dv. ideal !

Idealul meu ? Nu, dimpotrivă.

Mie îmi plac sensibilitatea şi delicateţea la un bărbat !

Cam ca mine.

Exact ca dv. !

- Să mergem ! - Unde ?

La treabă !

Şterg tot şi o iau de la capăt.

Dă-mi un titlu la întâmplare

şi îţi scriu o carte în două zile !

Oh, Christine, în loc de o carte pe lună vor fi trei pe săptămână !

Termin-o mai întâi pe asta !

Da, ai dreptate. Unde rămăsesem ?

Bob St. Clare avea o întâlnire cu Karpof.

Exact.

O părăseşte pe Tatiana.

François.

Nu mai e cafea. Mă duc să aduc.

- Nu, te rog... - Revin imediat !

Christine, nu eşti gata ?

Oh, domnule, e vorba de cină, nu ?

Păi, în seara asta nu se poate.

Doar n-o să ne strici seara !

Suntem deja în întârziere !

E drum lung până în St. Cloud.

Bine, vin imediat !

Ţi-am adus nişte mere.

Nu mai erau prăjituri, am luat nişte miere.

Ah, sunt aşa de neîndemânatică.

Îmi pare rău, am spart un pahar.

Plecaţi ?

Da.

Nu rămâneţi la cină ?

Nu, v-am pregătit totul.

Cafeaua e gata.

Dar unde vă duceţi ?

- Să iau masa. - Cu cine ?

La editorul dv.

Charron ? Îl cunoaşteţi ?

Da... adică nu.

- De când ? - De ieri.

În legătură cu teza mea, vă voi explica mai târziu.

A fost foarte amabil, de altminteri.

Bine, în regulă, am înţeles, noapte bună !

- V-aţi supărat ? - Nu.

Daţi-mi puţin timp să mă obişnuiesc.

Ştiţi, eu sunt un pic de modă veche.

Alo ?

Ce se petrece ?

Vă aşteptam.

Păi... nu vin.

Nu se poate ! Nu-mi faceţi una ca asta !

Ştiţi pe cine am invitat ?

Samuel Witowski, autorul cărţii "Cultură şi revoluţie".

Un geniu ! Un pionier !

Abia aşteaptă să vă cunoască.

Sunt dezolată, nu pot, mâine mă scol devreme.

Bine. Cum doriţi.

Dar sunt foarte dezamăgit. Noapte bună !

Şttt !

Şttt !

D-le. Charron.

E o surpriză, nu ?

Poftiţi !

Nu dormeaţi, nu-i aşa ?

Ce se petrece ?

Sam !

Stă în Paris vreo două zile.

E un tip ca lumea !

Apropo, Christine,

aş vrea să te întreb ceva, dar să-mi spui cinstit.

Uite răspunsul meu !

Mai degrabă aş muri !

"... îi sfâşie rochia cu un gest violent..."

Aşa !

Ce faci acolo, amice ?

Oh, François !

Răspunde, ce cauţi pe acoperiş ?

- De ce m-ai lăsat să plec ? - Uite ce !

Eşti somnambul ? Unde te duci ?

- Afară, domnule ! - Pe acolo.

Ştii, aştept să-mi aduci romanul mâine dimineaţă.

Cauţi inspiraţie prin jgeabul de la streaşină ? Treci la treabă, dragă Merlin !

Papucii dv. !

Şi-a uitat papucii ! Nu poate lucra fără papuci.

Lasă-mă !

Au, ochiul !

Ajutaţi-mă !

Târfa !

Peruca !

Dă-o-ncolo de perucă ?

François, deschide ! Ţi-ai uitat papucii !

Lasă-mă în pace !

Deschide, vreau să-ţi explic !

Muncesc !

François !

Iar ?

Domnilor, tocmai am fost violată

de şeful Serviciilor Secrete Albaneze !

D-le comandant, protestez !

Oamenii dv. s-au comportat într-un mod inadmisibil,

chiar în faţa casei mele !

Foc !

Ah, Bob, în sfârşit !

Nu-l mai duc. E contagios.

- Dar acum ce mai are ? - Oreion.

Hai, înainte !

Am spus "înainte" !

N-aţi putea fi mai atenţi ?

E ceva grav, oreionul ?

Păi, pentru un adult e destul de neplăcut.

Da, sunt impotent ! Şi ce dacă ?

Opriţi focul !

Karpov !

Iată-mă.

Faţă în faţă, Karpov !

Ştii că ţin la tine, nu-i aşa ?

E adevărat ?

Aşa !

Bravo, Merlin !

Îţi laşi admiratoarele să doarmă la uşă !

Tacă-ţi fleanca !

Oh, între gentlemeni !

Stai puţin.

Hei, Charron !

Aşteaptă !

Ai uitat ceva !

Traducere de Cosimo, martie 2004

emailcosimo@yahoo.com

TVQS (Tv Quality Subtitle) www.titrari.com