Original subtitles

SPRE ANGLIA, CU DRAGOSTE

Antrenament

- Iar pe scări ? - E eficient.

Cea mai durabilă formă de mişcare...

- E cea integrată în rutina zilnică. - Ştiu.

Mă bucur că am dat peste tine. Am nişte noutăți.

Ai reuşit, Ali.

- Consiliul vrea să fii parteneră. - Serios ?

Dar îți trebuie aprobarea unanimă.

- E din cauza lui Brian Gerrard ? - Nu, e din cauza mea.

Ştii cât de bună te consider. Eu te-am propus.

- Atunci, de ce... - S-a întâmplat ceva.

În ultimele trei săptămâni, ratezi deschideri, eşti distrasă...

Ştiu. Am primit un e-mail de la mătuşa Eugenie,

e ultima mea rudă.

- L-am primit acum o lună, după... - Ți-a lăsat tot.

O casă la țară, toată averea ei. În Anglia ?

Dar chiar mi-a lăsat-o ? Citeşte mai departe.

"Poate avea moştenirea"

"doar dacă găseşte comoara ascunsă a Emiliei Wood"

"înainte să fie pus ultimul ghiveci."

- Ce înseamnă asta ? - Mi-a trimis şi ăsta.

Se pare că i-a aparținut Emiliei Wood.

Ultimul ghiveci ?

- E o glumă, nu ? - E un joc, o poveste.

Ceva ce ține copiii ocupați într-o după-amiază ploioasă.

Nu e adevărat.

- Nu prea înțeleg - E o poveste lungă.

Du-te şi schimbă-te şi îmi poți povesti totul.

Bine, comoara ascunsă. O poveste lungă.

- Spune. - Bine.

Acum 300 de ani, a fost un mare jaf în Exeter.

Au furat multe lingouri de aur şi le-au dus cu trenul

într-un mic sat englezesc de pescari.

Dar, când au ajuns autoritățile acolo, dispăruse.

- Emilia Wood din testament. - Da.

Ea a devenit subit foarte bogată şi şi-a renovat conacul.

- Se pare că a găsit aurul. - Aşa s-ar zice.

Dar, deşi autoritățile i-au percheziționat casa

de mai multe ori, n-au găsit nimic.

Mătuşa mea îmi spunea mereu să caut aurul.

- Acum, moştenirea depinde de asta... - Îți sugerez să iei avionul.

- Dar... - Trăieşti cu un picior în trecut.

Te vreau fără griji, nu cu bagaj emoțional din copilărie.

- Dar nu... - Rezolvă.

Găseşte aurul.

Sau măcar măcar convinge-te că nu poate fi găsit...

Ca să ai mintea limpede.

- Nu pot să uit de toate astea ? - Nu poți.

Vorbesc serios, Ali. Vrei să fii parteneră ?

Urcă-te în avion şi rezolvă.

- Unde mergem ? - La Potton Hall, Potton-on-Sea.

- Potton unde ? - Potton-on-Sea, Devon.

Devon ? Nu se poate.

Ăsta e taxi londonez, nu e tren expres.

- E vreo problemă ? - Ştii unde e ? La vreo 300 km.

- Şi nu faci călătorii lungi ? - N-am zis asta.

- N-am sugerat că nu se poate. - Atunci, să mergem.

Am ajuns, dragă.

Aici e Potton Hall ?

Pare mai pustiu decât îmi amintesc.

E la vreo 400 m pe acolo.

Şi...

Dacă tu crezi că risc să-mi distrug vopseaua,

te înşeli profund.

- 685 de lire, te rog. - Nu-ți dau bacşiş de data asta.

Poftim, ai grijă, dulceață !

Deschide-te...

"Dulceață"...

Haide...

Da.

Încă pot.

Haide, haină idioată !

- Să chem poliția sau... - De ce să chemi poliția ?

Înțeleg. Nu, e casa mea.

- Ba nu e. - Nu e...

- Dar ar trebui să fie. - Ar trebui să fie ?

Va fi, sau ar putea fi,

dacă nu m-ar fi trimis mătuşa după cai verzi pe pereți...

- Deci intri ilegal, prin spargere. - Nu fi dramatic. N-am spart nimic.

- Cine eşti ? - Îngrijitorul.

Da, sigur...

Să-ți amintesc că tu eşti cea prinsă escaladând o fereastră ?

- Eu sunt îngrijitorul. - De unde, de la Downton Abbey ?

- Ai vorbit ca o americancă. - Adică ?

Voi credeți că toată lumea din Anglia e din Downtown Abbey.

Bine, m-ai prins, sunt londonez. M-am mutat aici acum câțiva ani.

- De ce ? - Pentru aerul curat.

Nu vreau să te toc la cap, dar fie chem poliția, fie pleci.

Nu vezi ? Aproape că am reuşit.

Nu pare că ai reuşit nimic.

Vezi ?

- Vrei să te duc cu maşina ? - Îmi place să merg pe jos.

- Şi să târăşti valizele ? - Da, mulțumesc !

Alyssa ! Tu eşti, nu ? Vino aici !

După toți anii ăştia...

Hannah va fi încântată.

- Hannah ? - Fiica mea.

Nu se poate s-o fi uitat.

Îi ziceam "lipitoarea", că mergea mereu după tine.

Sigur. Unde e restaurantul ?

Restaurantul ? Asta e o pensiune, dragă.

Oferim doar mic-dejun. La cerere, prânzul.

Sală de gimnastică aveți, sper.

Nu se prea caută pe aici.

Bine, du-mă în camera mea, te rog ! Am cerut vedere la mare.

- La mare ? - E vreo problemă ?

Are vedere, dar la coline, nu spre apă. Îmi pare rău.

În cazul ăsta, mă duc la un hotel mai mare.

Îți dai seama că e singura pensiune din sat ?

Şi nu sunt alte hoteluri decât la Exeter.

Cred că e un camping la fermă.

Colinele sunt frumoase. Te conduc ?

Intră.

Alyssa, chiar eşti tu !

Mi-a zis mama, dar n-am crezut-o. Scuze.

- Eu sunt... - Hannah.

Mă ții minte !

Nu eram sigură,

aveam vreo nouă ani când ai fost ultima oară aici.

Nu mănânci ?

Îmi place să fac mişcare înainte de micul-dejun.

E mai eficient.

O să se răcească până atunci.

- De ce ai stat atâta timp departe ? - Unde se duc oamenii la sală aici ?

- Ăia sunt pantofi pentru HIIT ? - Sigur.

Super ! Îți trebuie sprijin lateral pentru glezne.

Ne vedem afară peste o jumătate de oră ?

Mă bucur că te-ai întors.

Vacanțele de vară erau plicticoase fără ştrengăriile tale.

Gata ? Bine.

Nu mă satur niciodată.

A fost la fel de bine ca un antrenament HIIT.

Dacă-mi pierd concentrarea, îmi scrântesc glezna.

- Alyssa... - Acum mi se spune Ali.

Nu Alyssa ? Dar e un nume foarte frumos.

- E ca un nume de zână. - Exact. Nu e pentru lumea reală.

- Ce cauți aici, de fapt ? - O mai ştii pe mătuşa Eugenie ?

- Mi-a lăsat un soi de misiune. - Misiune ?

Pauza s-a terminat. Mergem.

Stai, ce misiune ? Aşteaptă !

- Şi tu ? - Şi căutarea ?

- Ai 26 de ani. N-ai plecat ? - Am fost la universitate.

Am făcut şi un masterat. Apoi m-am întors acasă.

Îmi place aici şi-mi place să lucrez la Laurel's.

Ai două diplome şi vrei

să împătureşti cearşafuri şi să faci micul-dejun ?

Parcă ai fi mama.

Dacă ştiu să traduc din sumeriana veche

nu înseamnă că nu prefer să fac prăjituri.

Şi mama ta ce zice ?

Abia mă pot mişca de mormanul de anunțuri de slujbe

şi de cursuri pe care mi le pune la uşă.

- Dar am un plan. - Da ?

Voi fi atât de indispensabilă pentru ea, că mă va lăsa aici.

Am vorbit destul despre mine.

- Cum e cu căutarea ? - Bine.

Deci m-am gândit

şi cel mai bun lucru pentru noi e să discutăm cu Matthew.

- Pentru noi ? - Sigur.

E o misiune adevărată, îți trebuie un ajutor.

Iar Matthew e foarte drăguț şi face şi un doctorat

despre zânele de ghiveci.

- Zâne ? - Da, haide !

Un doctorat în zâne ? Glumeşti, nu ? Nu există aşa ceva.

Să mergem la coliba de pe plajă. Haide !

Să marchez grătarul ?

Mai rezistă la câteva runde de burgeri. Da, marchează-l.

Bine. Şi suntem gata pentru căutările pe plajă.

Deci am terminat totul pentru festival.

Ce mai facem vara asta ?

Eu aş vrea să merg la Paris, la Muzeul Modei.

Sophie...

Ştiu că e scump, dar îmi doresc mult.

Vreau să văd cum e moda de vârf.

- Foloseşte foarfeca. - Tată...

Nu ne putem permite, Sophie. Poate, când o să mai creşti.

- Dar bunica ar putea ? - Şi ar vrea să vină cu noi.

Crezi că vrea ? Ar fi perfect.

Ar putea veni cu mine, în timp ce tu

ai putea să te uiți la morminte.

- Morminte ? - Da.

Sau la manuscrise medievale.

Nu e că nu vreau să te duc, dar nu-mi pot permite.

- Bună, Matt ! - Hannah...

Verificam dacă totul e în regulă pentru curățarea plajei.

Grozav ! Ea e Ali.

Prietena mea care a plecat la L.A. să devină mare avocat.

Ne-am cunoscut.

Am prins-o încercând să intre prin efracție la conac.

Nu trebuie neapărat să ştie asta.

Hannah spune că eşti expert în istorie.

Deci acum vrei să te ajut.

Caută o comoară. Ştii tu, comoara Emiliei Wood.

Presupun că e ea, e strămoaşa mea.

- Te crezi descendenta Emiliei Wood. - Da.

- A domnişoarei Emilia Wood ? - Da...

Femeile nemăritate din 1700 nu au descendenți.

Şi asta nu e ea. Dar poți s-o păstrezi gratis.

- Atunci, cine e ? - Scuze, nu te pot ajuta.

Ba poți. Exact asta studiezi. Şi-ți plac picturile de la conac.

- Sophie... - Sigur poți s-o găseşti.

- Ei bine... - De ce spui că nu poți ?

Sunt prea ocupat ca să umblu după...

Eşti ocupat cu ordinea ? Eu şi Sophie putem face asta.

Da, sigur.

Bine...

Pe aici.

- Deci faci un doctorat în zâne ? - Ai vorbit cu Hannah.

O comunitate mică inventează un mit.

Ei spun că, dacă ai probleme, poți să laşi un ghiveci în prag

şi, a doua zi, ai, ca prin magie, tot ce-ți trebuie.

Fiindcă zânele din ghivece ți le oferă.

Există multe dovezi istorice că s-a întâmplat în repetate rânduri.

Crezi că zânele sunt reale ?

Teza mea e despre interacțiunea dintre mitologia regională

şi istoria locală.

Nu eşti cam bătrân să studiezi ?

Eşti mereu aşa de fermecătoare ?

- Scuze, nu mă pricep la... - La oameni ?

Acum, tu eşti fermecător. Voiam să zic "flecăreală".

E o a doua meserie. La origine, sunt avocat.

Adică ți-ai abandonat slujba de avocat, ți-ai luat lucrurile

şi te-ai mutat în pustiu, ca să cauți zâne ?

Au fost nişte circumstanțe atenuante, dar, în esență, da.

Ar fi putut fi dezastruos.

Nu prea gândeam clar atunci.

Dar, din fericire pentru noi, am cunoscut-o pe mătuşa ta Eugenie.

Mătuşa mea ?

Sophie s-a împrietenit cu ea pe plajă şi i s-a făcut milă de noi.

Aşa era ea.

Ne-a mutat pe mine şi pe Sophie în casa secundară

şi mi-a dat un salariu ca paznic, îngrijitor, cel care-i aduce ziarul...

Sunt convinsă că i-a făcut plăcere să aibă companie.

Da, mai ales când a ajuns să nu se mai poată deplasa singură.

Mă bucur că ai fost alături de ea.

Şi eu. Eugenie era deosebită.

Sunt recunoscător că am cunoscut-o.

- Familia ta nu te putea ajuta ? - Sunt avocați cu toții.

Când i-am spus mamei,

a zis că îmi abandonez rațiunea şi siguranța,

ca să mă arunc într-o viață fantezistă.

Ne e mai bine fără ei.

- Uşa din față sau fereastra ? - Nu ştiu. Chemi poliția ?

Şi, pe urmă, urcarea pe fereastră e un rit de trecere.

- E aceeaşi femeie. - Mulțumesc !

Ai recunoscut-o din copia asta minusculă ?

Da.

"Jennifer Hargreaves, soția lui John Hargreaves, 1764".

- Cine e ? - Habar n-am.

Dar se pare că mătuşa ta s-a gândit că vei afla

de ce e importantă.

Da, poate.

Poate că e prima piesă din puzzle.

Ştim că era importantă pentru Emilia Wood,

altfel, nu era în medalionul ei.

Da, dar care e pasul al doilea ?

Dacă există o Jennifer Hargreaves, există şi...

John !

Aici, John Hargreaves, 1764. El trebuie să fie.

Şi Jennifer era din 1764.

Uită-te la pictură.

Nu cred că a fost pictată acum 300 de ani.

- Atunci, de ce scrie 1764 ? - Un descendent ?

Poate a înlocuit cineva pictura originală.

- Cunoşti vreun Hargreaves ? - În sat ?

Vreo şase, cred.

- Speri să găseşti informații ? - Merită văzut.

O să poți vorbi cu Vic Hargreaves. E mecanicul trenului mâine.

Tren ?

Practic, eşti cea mai nouă locuitoare din sat, îți dai seama ?

Şi ?

Mergi cu trenul şi deschizi festivalul.

N-ai fost atentă când erai mică la astea ?

N-am memorat toate tradițiile locale ciudate,

dacă la asta te referi.

Vei fi inundată de ele.

Hai să facem o pauză... Trebuie să te informez.

- Nu e ceai ? - Nu.

E o substanță modernă misterioasă.

Am uitat cum se cheamă. Caf...

Foarte amuzant ! Deci, tradițiile.

Mai întâi, cel mai nou locuitor din sat

vine cu trenul cu aburi.

- Cu aburi ? - Da.

- Probabil nu-l mai ştii, mare... - Şi verde. Mai ştiu ce e important.

Bănuiesc că simbolizează sosirea hoților cu aurul ?

Ai înțeles.

Apoi, perierea plajei. Vin toți şi curățăm plaja.

Cine găseşte cel mai interesant obiect câştigă un premiu.

Poate exagerez, dar simbolizează sătenii care caută aurul ?

- Bravo ! - Mulțumesc !

Apoi fabricăm ghivece.

- Apar şi zânele din ghiveci ? - Sigur.

- Şi oamenii chiar cred în ele ? - Da şi nu.

- Nu aşa merge credința. - Ba da.

Uite, Moş Crăciun... Ai cunoscut-o pe fiica mea.

E inteligentă, observă tot, dar...

- Nu i-ai spus. - Nu.

Am trecut de la "sigur există Moş Crăciun"

la "există Moş Crăciun ?" fără etape intermediare.

- De ce să-i strici distracția ? - Exact.

Şi toată lumea face câte un ghiveci.

Evident, zânele trebuie să-şi îmbunătățească anual casele.

Iar sâmbătă, olarul satului pune ghiveciul lui

în răzorul cel mare din piața satului.

Şi urmează o mare petrecere.

Ce simbolizează asta ?

Toate festivalurile se termină cu o petrecere.

Deci sâmbătă. E şi termenul meu limită.

- "Când va fi pus ultimul ghiveci". - Sau ce ?

Dacă n-am rezolvat misterul, îmi pierd moştenirea.

Ce ai face cu ea ? Conacul, terenul, tot,

dacă le obții.

Sincer, habar n-am.

Fiindcă e important pentru comunitatea noastră.

Aici ținem petrecerea după festival.

Şi dacă se transformă în hotel de vacanță

sau în birouri sau altceva...

Comunitatea noastră e mică.

Aşa ceva ar distruge-o.

Promit că nu voi pune niciodată în pericol comunitatea.

Deşi ai încredere într-un hoț de bănci ?

- Putem întreba despre pictură. - Nu prea e o pistă.

Nu se ştie. Vic ne-ar putea rezolva problema.

- E mecanicul trenului, nu ? - Deci ai fost atentă.

- Remarc detaliile. - Am observat.

Nu se ştie niciodată,

un cuvânt prost plasat poate fi diferența dintre a câştiga un caz

şi a-l pierde.

- Şi ție îți place să câştigi. - Cui nu-i place ?

- O să vii la gară ? - Sigur.

Nu ştiam că-ți place atât de mult compania mea.

- Suntem nişte idioți. - Ce ?

Victimele patriarhatului, am eşuat la bazele genealogiei.

- Ce tot spui acolo ? - Jennifer Hargreaves.

Care era numele ei de fată ? Dacă familia ei e importantă...

Trebuie să ştim numele de fată.

Şi dacă avea surori şi dacă erau măritate.

- La ce ne aşteptam ? - N-am terminat încă. Biblioteca.

- Biblioteca ? - Da. N-aveți în State ?

Depozitare a poveştilor şi a informațiilor, cu acces gratuit.

O să țin minte asta când o să mai împrumut o carte.

Inclusiv registrele de naştere, de decese şi căsătorii.

Rose ! Rose e bibliotecara noastră.

Salut !

Rose, ea e Ali. A venit să rezolve misterul Emiliei Wood.

O să ai nevoie de ajutor. Ce-ți trebuie ?

Toate naşterile, decesele şi căsătoriile din secolul al XVIII-lea.

- Oricine numit Hargreaves. - Stai puțin.

Nu totul a fost digitalizat.

Biblioteca asta e blocată în trecut, ca şi Emilia Wood.

Are nevoie de un nou acoperiş, de cărți noi, de rafturi noi,

de un nou computer.

Încearcă Jennifer Hargreaves,

căsătorită pe la mijlocul anilor 1700.

Cu câți "n" ?

În "Jennifer", unu sau doi ?

Doi, mulțumesc !

Ai noroc !

E ortografia modernă. Jennifer a dat tonul.

Uite-o, Jennifer Hargreaves ! Numele de fată, Wood.

Trebuie să fie sora Emiliei.

Poți să te uiți şi la celelalte surori Wood ?

Bine.

Avem Elizabeth Sumner, născută Wood,

Mary Abbott, născută Wood, Katherine Dempster, născută Wood,

Jennifer Hargreaves născută Wood şi Jennifer Hargreaves născută Wood.

Am o senzație de déjà-vu ?

Nu, se obişnuia să fie numită fata cea mare după mamă.

Tânăra Jennifer era probabil fiica celei mai vârstnice.

- Avem multe tablouri de căutat. - Şi tu eşti gata să renunți.

Eu ? Cine a zis că nu avem piste ?

Eşti istoric profesionist şi a durat mult

să te gândeşti să mergem la bibliotecă.

Mulțumesc ! Dacă avem registrele...

Sau să le trimită asistentei mele, ca să se uite.

- În stilul avocaților. - Dacă vrei să dai în brânci, fă-o.

- Aşa numeşti tu munca ? - Plus clasarea şi analiza ?

Cred că nu ai nevoie de mine pentru asta.

Îți dau o cheie de la conac ca să continui.

Sigur, ca tu să ai mai mult timp să te ocupi de coliba de pe plajă.

- O să-ți fac o cheie. - Bine.

Bine.

La revedere !

Eu o iau pe acolo.

Intră !

- Sophie... - Bună, Ali !

- Ai ceva de muncă ? - Ce să am ?

Tata a zis că nu eşti obişnuită să faci nimic singură.

Aşa a zis ?

Da, şi m-am gândit că poate mă plăteşti să fac ceva.

Să te plătesc ? Ce-i cu ideea asta ?

Vreau să merg la Paris să văd Muzeul Modei.

E un muzeu bun.

Da, dar tata zice că nu ne putem permite.

M-am uitat şi dacă lucrez ceva, am putea...

Am nevoie de o slujbă.

Bine, ai mai clasat dosare ?

Da, pentru Rose, la bibliotecă.

- Şi eşti instruită în computere ? - Ce să fiu ?

- Ştii să foloseşti un computer ? - Da, sigur.

Bine, verifici naşterile, decesele şi căsătoriile la bibliotecă...

Stai puțin.

Gata, spune.

Şi faci o listă cu cei care se numesc Hargreaves, Sumner,

Abbott şi Dempster, născuți între 1700 şi 1750.

1700 şi 1750.

Am înțeles.

- Salut, trântorule ! - Salut !

- Mi-ai lipsit dimineață. - Şi tu, mie.

Dar mama era ocupată cu micul-dejun,

aşa că m-am gândit că, dacă spăl înainte...

- O să vadă că eşti indispensabilă ? - Exact.

Succes la gară mai târziu !

Ali !

Ali !

- Bună dimineața ! - Nu mă lua cu bună dimineața !

Ce-am mai făcut ?

Spune-mi că n-ai angajat-o pe fiică-mea de 11 ani

să-ți facă munca administrativă.

Nu pot spune asta.

Ai găsit o opțiune mai ieftină

decât să trimiți dosarele asistentei tale ?

Ce ?

Evident, să angajezi un copil localnic e mai ieftin.

- Ce crezi tu că e asta ? - Ai recunoscut că...

Sunt avocat profesionist,

pot face ce i-am dat lui Sophie să facă în 15 minute.

Dar uimitoarea ta fată întreprinzătoare are un vis,

să meargă la Paris şi vrea să şi-l împlinească.

Nu ştiai.

Mi-a zis că era ceva, dar...

Nu mi-a zis ce, fiindcă credea că nu sunt de acord.

- De ce ? - Familia mea e...

Să zicem că sunt bogați.

Dar sunt şi foarte ambițioşi şi nemiloşi

şi nu pun familia sau comunitatea înaintea carierei lor.

- O filozofie de viață urâtă. - Da.

Exact asta e.

Dar e un mod grozav de a ajunge la Paris.

Bună dimineața, micul meu om de afaceri !

Eşti supărat ?

Nu, draga mea.

Aşa de demodat mă crezi ?

Acum să trecem la adevărata treabă de dimineață.

- Gata ? - Da.

Unu...

Doi, trei, start !

M-ai păcălit !

- Vino în apă ! - E bună şi rece ?

Haide !

Eşti incredibilă !

Tu trebuie să joci rolul jefuitorului de bancă, anul ăsta.

- 'Neața, Vic ! - Bună, Matthew !

Ai venit să vezi ultimul...

Stai aşa !

Alyssa ? Tu eşti ? Micuța Alyssa !

Ai memorie bună, Vic.

N-o pot uita.

Ea şi prietena ei Hannah veneau zilnic aici vara,

implorându-mă să le iau cu trenul.

- Serios ? - Da.

Îşi aduceau sendvişuri şi stăteau pe bancă.

Asta, când era un tren funcțional, fără pasageri.

Deci n-a mers niciodată cu trenul ăsta ?

Asta înseamnă că e un vis împlinit pentru tine.

- Îți trebuie astea, dragă. - Ce e ?

Nu poți fi un hoț din sec. al XVIII-lea îmbrăcată aşa.

- Ai ceva de zis ? - Nu, absolut nimic.

Mulțumesc că ai venit ! Nu eram sigură.

Am zis că vin.

Matthew, mă întrebam...

- De ce n-ai întrebat ? - Nu puteam să risc un refuz.

E un vis din copilărie. Nu puteam să-l împlinesc singură.

Aşteptați. O să fluierăm într-o clipă.

- Îți plac trenurile cu aburi ? - Trenul ăsta.

Când eu şi Hannah eram mici, trenul ăsta era maximum de...

De ce oprim ?

Fiindcă e un drum scurt.

Trebuie să aibă toată lumea timp să se pregătească.

Nevastă-mea n-ar mai termina,

dacă nu-i las timpul necesar ca să adune oamenii.

Şi nu te pui cu Jessica.

Apropo, am nevoie de ajutorul tău, Matthew.

E a noua aniversare a căsniciei luna viitoare

şi vreau să-i iau ceva, dar ştii ce se sărbătoreşte la nouă ani.

- Ce ? - Nunta de ceramică.

Nu înțeleg.

Cred că toată lumea din sat are foarte multe ghivece.

- Şi nu poți întrerupe tradiția ? - Fără ghivece ? Nu se poate.

Vic, ai putea s-o ajuți pe Ali cu un mister.

Da, o recunoşti pe femeia asta ?

Sigur, am tabloul soțului ei acasă, deasupra şemineului.

E Jenny Hargreaves. Era soră cu Emilia Wood.

- Acea Emilia Wood. - Da, ştim.

- Ai zis că ai originalul... - Da. I-am schimbat rama, desigur.

Cea veche a rămas la conac,

şi unchiul meu a pus propriul lui tablou acolo, arogantul.

- Ştii ceva despre celelalte surori ? - Sumner, Abbott, Dempster.

Nu ştiu, scuze.

Stai puțin, Laurie, olarul. E un Dempster, poate ştie ceva.

- O pistă ? - Merită să încerci.

Auziți ?

Gata, pornim din nou.

Mulțumesc !

Mulțumesc, Vic ! A fost minunat.

Dacă te-ar vedea acum Alyssa de la 11 ani...

- Ali ! - Bună, Sophie !

- A durat o oră şi jumătate. - Nu e rău.

- Mai vrei o muncă ? - Da, te rog.

Ia lista şi vezi dacă are vreunul tablou la conac

şi, dacă da, fă poze.

Bine, dar pot împrumuta telefonul tău ?

- Al meu nu mai face poze. - Sigur.

Stai să mă deloghez,

altfel, te inundă e-mailurile mele de la muncă.

- Bine. - Parola e "Westwood".

Westwood ? Creatoarea de modă ?

- Exact. - Bine, la revedere !

Îți datorez scuze.

Îmi pare rău că te-am târât cu trenul

şi că am insinuat că eşti un trântor de plajă.

Mulțumesc ! Scuze acceptate.

- Mă ajuți să rezolv un mister ? - De mult aştept invitația !

E principala mea preocupare profesională. Sigur că vreau.

E bine, fiindcă o să am nevoie de tot ajutorul şi...

Şi plata mea va fi...

- Sigur, cât vrei să... - Peşte şi cartofi prăjiți.

- Ce ? - E un bufet acolo.

- Peşte cu cartofi prăjiți, serios ? - Foarte serios.

Cartofi prăjiți şi peşte prăjit în aluat ?

S-a gândit cineva să pună şi ceva legume acolo ?

- Piure de mazăre ? - Prăjit ?

Dacă îi rogi frumos.

Soph, vrei peşte cu cartofi prăjiți ?

Nu, tată, mănânc la Beth.

Ne vedem la coliba de pe plajă.

- N-am cafea, scuze. - Îmi place ceaiul.

Obişnuiam să beau cu mătuşa.

Cu mult lapte şi două bucăți de zahăr.

Aşa...

Carbohidrați şi grăsime cu carbohidrați,

şi, apoi, şi mai multă grăsime.

Şi proteine, nu uita.

Doamne...

Uitasem gustul. E incredibil.

- Mă aşteptam la... - Cartofi prăjiți ?

Da, dar ăştia sunt...

Atât de buni !

Ali ! Scuze, încercam să termin înainte să vină mama acasă.

Iar mă amenință cu anunțuri pentru joburi.

Eşti o Cenuşăreasă de bunăvoie.

Îți trebuie un prinț care să-ți ia mințile...

Să mă ducă acasă la mama şi să-mi dea o mătură, ştiu.

Nu se poate, eram aproape gata...

Cartofi.

Ali.

De ce ai parola "Westwood" ?

Îmi plac modelele lui Vivienne Westwood.

Când eram tânără, voiam să fiu designer de modă.

Dar, când ai venit, hainele tale erau plictisitoare.

Plicticoase sau practice ?

Pot fi practice şi cu pliuri sau crețuri sau culori.

Când eram mică,

nu aveam pe cineva ca tatăl tău la care să mă duc

când mergea ceva prost.

Şi ?

Şi nu puteam risca o carieră artistică.

Ai renunțat la modă ?

M-am gândit că, dacă nu-mi pot urma visurile, să renunț la tot.

Nu ştiam că şi adulții pot fi îmbufnați.

- Ce ?! Nu sunt îmbufnată. - Nu ? Scuze.

Cred că am văzut ceva...

- O plac mult. - Da ?

Da. Îmi vorbeşte ca tine.

Cum adică ?

Ca şi cum aş fi inteligentă. De parcă te interesează ce spun !

Tot avocată e.

Şi ăştia aleg...

Cariera, înaintea familiei sau a comunității...

- N-ai de unde să ştii. - Nu ?

Nu. S-ar putea să-i placă. Mie mi-ar plăcea.

Obiectez, domnule judecător !

În seara în cauză, recunoşti că ți-ai făcut părul permanent ?

Cred că-mi place şi bunica.

Sophie, dacă e vorba de Paris...

Să mergem la atelierul de ceramică.

Căutați o roată. De olar, nu de maşină, evident.

Cam doi la o roată, vă rog.

- Cine are curaj ? - Tata, primul.

- Eşti bun ? - Nu, e îngrozitor.

Are dreptate, mă străduiesc, dar, inevitabil, sfârşesc cu...

- Ce ? - Cârnați.

Trei ani de făcut tuburi.

Poate-l înveți tu ceva, Ali.

- Eu ? - Ca în filmul "Fantoma mea iubită".

E preferatul nevesti-mii.

Ea făcea o oală, el vine din spate,

îşi unesc degetele, iar lutul se scurge...

- Da, am înțeles. - Ce e cu fantoma ?

Tată, de ce pari jenat ?

Fireşte, Hannah a terminat deja.

- Ce capodoperă a făcut anul ăsta ? - Ceva pentru Rose.

Hannah se pricepe.

Să încercăm să facem ceva mai bun decât cârnații.

Începe tu.

- Repede ? - Lasă-mă pe mine.

E îngrozitor.

E un terci.

Mulțumesc.

Ce e asta ?

- Eu am alte capacități. - Bine, după ce-ți termini...

- Şarpele. - Perna contra curentului.

... oala, vii cu mine ?

Vreau să discut cu Laurie

şi am nevoie de capacitatea ta de a discuta cu oamenii.

Vezi ? Am alte calități.

- Salut ! Cum e țeava de anul ăsta ? - Îmi depăşeşte aşteptările.

Al tău arată grozav.

Dacă-i ceri unui olar profesionist, obții un ghiveci bun.

Ăsta e nou.

- Îți place ? - E minunat.

Mulțumesc ! L-am făcut între ghivece.

- Nu te-ai săturat de ghivece ? - Mai încet !

Olarii nu fac doar ghivece, nu ?

Ba da, dacă eşti olar în satul ghivecelor

şi continui o tradiție veche de 300 de ani.

- Cuvântul "ghiveci" e acum amuzant. - Mi se pare o trădare.

Să am o a doua slujbă ca sculptor.

E o insultă la adresa strămoşilor olari.

Apropo de strămoşi, vrem să te întrebăm ceva.

Da, numele tău e Dempster, nu ? Ştii ceva despre istoria familiei ?

Doar că veneau din Scoția.

- Nu erau localnici ? - Nu, am venit acum zece ani.

- Familia lui nu e locală. - Numele e doar o coincidență.

E o fundătură.

Mai avem şi alte piste. Alte două surori.

Ştiu, dar, momentan, nu facem decât o listă de nume.

Dacă nu descoperim ceva curând,

şansele să rezolvăm misterul până sâmbătă sunt...

Zero.

Măcar am încercat...

Ce vine uşor dispare uşor. Acum o săptămână, nu voiam să vin.

- Nu ? Dar... - Dar e o vacanță uluitoare.

Nu-i aşa ?

- Când ai venit, păreai... - Ai grijă ce spui.

... controlată, matură.

Dacă vrei să-i aminteşti cuiva de copilărie,

du-l în locurile vacanțelor lui de vară.

Hannah zicea că, pe atunci, îți spuneai Alyssa.

E un nume minunat,

perfect pentru vremurile magice petrecute aici.

- Au fost magice ? - Da.

Am avut copilăria pe care tu încerci să i-o dăruieşti lui Sophie.

Cu multă independență, cu părinți indulgenți,

care se implicau în tot ce făceam.

- Dar ceva a mers prost ? - Da.

Da. Au murit.

La un an unul după altul, când aveam 12 ani.

- Îmi pare foarte rău... - Da.

Şi nu mă putea lua nimeni.

- Nici măcar Eugenie ? - O încurcătură legală.

Din cauza cetățeniei.

Aşa că am fost într-un cămin adoptiv şi de asta am făcut Dreptul,

ca să-i ajut pe cei care nu se pot ajuta singuri.

M-am luat cu altele...

Te gândeşti la asta de parcă ar fi vorba de Sophie.

E în regulă.

Am fost bine. Am muncit mult.

Am obținut o bursă la o universitate cu renume

şi m-am întreținut muncind ca ospătăriță.

Ai reuşit să obții o diplomă şi aveai şi slujbă ?

Corecție, am excelat la şcoală ca şi la slujbă.

Normal.

Dar a trebuit să mă transform într-o persoană capabilă să facă asta.

Ali.

Uneori, aş vrea să nu fi fost nevoie s-o sacrific pe Alyssa.

Surpriza e că tot am eşuat.

- Ai eşuat ? - Nu pot ajunge parteneră.

Şefa mea mi-a zis că nu mă recomandă

până când nu-mi rezolv problemele din copilărie.

- Găsind comoara ascunsă ? - Da. Sau dovedind că nu se poate.

Tot ce dovedesc e că nu sunt bună pentru asta,

dar asta nu înseamnă că alții nu o pot face.

Alții... Prietenii.

Desigur ! Am procedat greşit până acum. Vino !

Atenție, vă rog !

Anul acesta, vom mai adăuga o etapă la festivități.

Vom face echipă şi vom găsi comoara Emiliei Wood.

Vic, poți veni o clipă ?

Laurie, îl cunoşti pe Vic.

Vrea un cadou pentru soția lui, care nu e un ghiveci.

Vic, îl ştii pe Laurie,

e un olar care vrea să facă sculpturi.

Ar trebui să stați de vorbă.

Vă las.

- De ce nu m-am gândit eu la asta ? - Tu îi aliniezi, eu îi dobor.

Suntem o echipă.

Tu obține informații de la oameni, iar eu pun totul cap la cap.

Ar trebui să...

Când ai învățat să faci prăjituri ?

Cel mai bun lucru la universitate

erau fursecurile lui Hannah.

Cred că mi-a plăcut mai mult să fac prăjituri decât să studiez.

Mulțumim că ați venit ! Azi vom rezolva misterul.

Iată ce ştim momentan...

Eugenie i-a lăsat lui Ali un medalion de aur,

care conține o miniatură cu sora Emiliei Wood,

Jennifer Hargreaves.

Asta ne-a condus la celelalte surori ale Emiliei,

dar sunt multe.

Le-am găsit pe toate, cu poze, soți, copii.

Elizabeth Sumner,

Mary Abbott şi Katherine Dempster.

Nu suntem înrudiți.

Se pare că avem două Jennifer Hargreaves.

Presupunem că una e fiica celeilalte.

Unele picturi sau, poate, toate sunt nerelevante pentru cercetare,

dar nu ştim de ce.

Pot să-ți spun eu cine e acest om. A fost primarul satului, pe la 1900.

Mama are o copie a pozei ei în baie, acasă.

- De ce ? - Mai bine nu întrebi.

1900 ? E posibil ca rama să fie mai veche ?

Este. Ramele erau scumpe.

Când era ales un nou primar, folosea rama celui vechi.

Ăsta a fost pictat în piața satului.

Nu e datat, dar, după cum arată ghivecele,

aş zice că e din 1850. Priviți !

- Ce vrei să spui ? - Îți spun...

Dacă vă uitați cu atenție...

- Asta nu poate fi... - Dacă aş avea ochelarii...

- Ali, e Jennifer Hargreaves, nu ? - Da.

Şi e sora Emiliei ? Datele se potrivesc.

Dar pictura din medalion e asta ? A lui Jennifer cea tânără ?

Deci femeia din medalion nu e sora Emiliei.

O fi nepoata ei, fiica surorii ei.

Bine, dar a fost căsătorită, nu-i aşa ?

- Şi ? - Deci s-a măritat Hargreaves.

Nu e numele de fată.

- Rose, ai putea... - Mă ocup.

Să bată tobele, vă rog.

Numele de fată al tinerei Jennifer Hargreaves era...

... Wood.

Ai amestecat dosarul ei cu al lui Jennifer celei bătrâne ?

Nu, Emilia Wood a avut o soră numită Jennifer Wood.

S-a căsătorit şi a devenit Jennifer Hargreaves.

Dar mai e o Jennifer Wood care a devenit Hargreaves,

după 20 de ani.

Şi ciudat e că ambele s-au căsătorit cu câte un John.

Norocul nostru !

Dacă Emilia n-a avut frați,

nu mai e nimeni numit Wood în generația următoare, nu ?

Exact, deci cine e tânăra Jennifer Wood ?

- Doar dacă... - ... n-a fost adoptată.

De aceea purta Emilia poza cu ea, era fiica ei.

- Ne apropiem. - Ştiu.

Aproape că simt conexiunea aşteptând să fie descoperită.

Să ne întoarcem la conac, să vedem tablourile în realitate.

O putem face mâine. Acum te duc la cină.

- Vrei s-o chemi pe Sophie ? - Nu, doarme la o prietenă.

Atunci, mergem fără însoțitoare.

- Îți datorez scuze. - Mie ?

N-am fost sincer cu tine.

Felul în care te-ai descurcat fără ajutorul familiei a fost uluitor.

- Şi tu ai făcut la fel. - Nu.

Familia mea... De fapt, mi-au dat undă verde.

Mama s-a oferit să discute cu decanul din Oxford.

- Şi ai refuzat-o. - Mi-a râs în față.

A zis că e ridicol să caut zâne.

Dar că, dacă sunt hotărât să fiu cercetător,

măcar să fiu unul de succes...

- Dur. - Aşa sunt ei.

Cred că pot înlocui iubirea şi încurajarea

cu... lucruri practice, nu ştiu...

Şi mama lui Sophie ce zicea ?

Diana era de partea familiei mele.

Ne-am cunoscut la Facultatea de Drept.

Când a aflat că nu mai vreau să fiu avocat,

cred că s-a gândit că am luat-o de soție

cu promisiuni false.

- O vede pe Sophie ? - Nu prea. S-a mutat în New York.

Plăteşte pensia cu meticulozitate, dar cam uită de zilele de naştere.

Biata Sophie...

Dar nu trebuie să fie o situație de totul sau nimic.

- Nu ? - Părinții tăi sunt aici.

Sunt sigură că-şi iubesc nepoata.

Pot să-ți spun ceva ce n-o să-ți placă ?

Evident, acum vreau să ştiu.

Sophie crede probabil că e vina ei că mama nu e aici.

De ce ar crede asta ?

Copiii raportează totul la ei şi probabil de-asta e aşa de ambițioasă,

vrea să se simtă suficient de bună.

- Dar e perfectă. - Ştiu.

- Ce trebuie să fac ? - Să-i oferi siguranță acasă.

Multă iubire şi accesul la o familie care o vrea.

O iubeşte pe bunica ei.

- Ştim cine e. - Ea e cheia, cu siguranță.

Cheia pentru ce ?

Avem o listă de 22 de picturi care sunt relevante,

dar unele nu mai sunt în conac.

Iar unele care ocupă vechile rame

au fost pictate după moartea Emiliei.

Ca unchiul lui Vic.

Nu trebuia să mergem la masă ? Avem pozele făcute de Sophie.

Ne putem uita la ele şi în timp ce mâncăm peşte cu cartofi prăjiți.

- Iar peşte şi cartofi prăjiți ? - Da, sunt în vacanță.

Regimul corect pentru o persoană în vacanță pe malul mării

e cu peşte, cartofi prăjiți, înghețată şi plăcintă cu carne.

Ai devenit localnică.

Haide, atunci, Alyssa !

Mama e de neoprit.

Nu poți s-o opreşti să mai ia broşuri ?

'Neața, Rose ! Ne trebuie imprimanta.

Da, vă rog.

- Le-ai luat ? - Da.

Mergem să facem studii pe plajă.

- Studii ? - Pe plajă...

Da, ce e ?

Haide !

- Scuze, ce face ăsta ? - E un paravânt.

Nu aveți din astea în L.A. ?

- Mulțumesc mult ! - Cu plăcere, dar ce am făcut ?

L-ai convins pe tata s-o invite pe bunica în vizită.

Există mereu o soluție de mijloc.

Şi e amuzant să vorbeşti cu mama, dacă n-o dai pe politică.

- O să-ți placă. - Mie ?

Dacă nu vine în următoarele două zile...

... n-o voi cunoaşte.

Da...

Ciudat, eu am impresia că locuieşti aici, dar o să pleci.

Ştiu.

Ce-i cu tine ?

Haide, ridică-l...

Hai, efort de echipă !

Scuze !

- Sophie, poți să-l ții ? - Îi dai copilului tău un ciocan ?

- Cum merge ? - Aproape am reuşit.

Modă la Paris, vin !

Nici n-o să ştie ce i-a lovit. Apropo de asta, ți-am adus asta.

Am luat-o de la conac, dimineață. E trusa mea de cusut.

E un amestec.

- Ce-i asta ? - Nu se poate...

E al meu, voiam să fac o rochie în ultima mea vară aici,

şi materialul e încă în cutie.

Păcat că nu mai am maşina de cusut !

N-o să am ce purta la petrecere.

- O fac eu. - Ce ? Nu voiam să...

Nu, mi-ar face plăcere.

O să fie o rochie de zână pentru adulți.

O să lucrezi la ea zile întregi.

Şi tu, la fel, dacă vrei să găseşti comoara repede.

- Cât vrei să-ți dau pe ea ? - Nimic, e un cadou.

Mulțumesc !

Eu te număr, tu intri până îți ajunge apa la talie

şi apoi plonjezi.

- Bine. - Sophie...

Se pare că nu pot fi o săteancă adevărată

dacă nu înot în mare.

- Da. Eşti gata ? - Sigur.

Unu...

Doi, trei, du-te !

- Nu credeam că o să facă asta. - Nici eu.

Bravo, foarte impresionant !

- Ce zici ? - Despre mare ? Mi-a plăcut.

- Serios ? - Sigur.

Acum sunt o săteancă adevărată. Primesc o insignă ?

Pot să-ți fac o...

Trebuie să răspund.

- Salut, Elizabeth ! - Ali...

- Unde ai fost ? - În vacanță.

Tu m-ai trimis.

Trebuia să afli ce îți distrage atenția,

nu să fii şi mai distrată şi să dispari de pe fața pământului.

- Am ratat vreo două apeluri... - Era să trimit poliția după tine.

Am noutăți.

M-a contactat avocatul mătuşii tale.

Ți-a trimis e-mail, dar n-ai răspuns.

Am uitat de notificări.

Versiunea ta e depăşită.

Versiunea finală a testamentului stipulează ce se întâmplă

în caz că nu rezolvi misterul.

Adică ?

Averea ajunge la Matthew Wilson.

- Matthew ? - Rezolvă, Ali !

Bine, voi rezolva. Mulțumesc, Elizabeth !

- Ali, ce e ? - E în regulă.

Sincer, nu e o veste proastă, e doar o veste importantă.

Trebuie să mă gândesc.

Nu uita că ai promis.

Ai promis că, dacă te ajut să obții moştenirea,

n-o să ne distrugi comunitatea.

Sigur.

Dacă rezolvi, şefa ta o să te vrea în L.A. rapid.

Ca să devin parteneră...

A fost visul meu dintotdeauna.

Mi-ar oferi o siguranță care m-ar face de neatins.

Mă schimb şi mergem la conac, ca să discutăm, bine ?

Să încercăm altă abordare.

Poate că secretul e în pictura însăşi.

- Descrie-mi ce vezi. - Bine.

O femeie de vreo 40 de ani.

Poartă o rochie elegantă.

- Are o cheie atârnată de talie. - Mai departe.

E...

Cred că stă undeva la conac.

În fundal e pictura unei bătrâne în ramă de aur.

Doamne...

Desigur !

Noi ne străduiam să vedem ce e în tablouri,

dar nu picturile contează.

Dacă nu contează picturile...

De-asta n-a contat

când unchiul lui Vic a schimbat tabloul sau când primarul

era schimbat în fiecare an.

- Ce vrei să spui, Ali ? - Ramele.

- Ce-i cu ramele ? - Sunt de aur.

- Văd. - Nu e foiță de aur.

E aur solid.

Aşa a avut Emilia acces la comoară atât de repede,

asigurându-se că n-o va mai găsi nimeni.

- Le-a ascuns la vedere. - Exact.

Ea trebuie să fie pe fundal. E ea, Emilia.

- Poartă medalionul. - Da.

Mai e ceva ce nu ți-am spus despre zânele din ghivece.

- De asta mă interesează. - Spune.

Nu e un mit vechi. E unul care continuă.

- Adică... - Ghivecele.

Oamenii descoperă exact ce le trebuie.

Se întâmplă mereu, de-a lungul secolelor.

Ultima oară s-a întâmplat acum şase luni.

- Asta înseamnă că... - Adevărul a fost lăsat moştenire.

Au păstrat secretul. Poate afla o singură persoană dintr-o generație.

Transmiteau medalionul şi, odată cu el, cheia comorii.

Deci Emilia e, până la urmă, strămoaşa mea.

Am reuşit !

Eu am reuşit. Iar ea voia ca eu să rezolv misterul.

Trebuie s-o sun pe Elizabeth.

- Da, mă gândeam eu... - Ce ?

Capacitatea omului de a se înşela pe sine e fantastică.

- Ce vrei să... - De o săptămână mă amăgesc.

Eşti avocată, trebuia să-mi fi dat seama ce priorități ai.

Felicitări, parteneră la 30 de ani, e impresionant.

E timpul să te duci înapoi în cuibul şerpilor.

Nu contează ce laşi în urmă.

Nu contează golul pe care-l laşi în comunitate.

Cum îndrăzneşti să presupui că mă cunoşti ?

- După meseria mea ? - Ştiu cât trebuie despre tine.

Zău ?

Ai fi mai deştept dacă ți-ai depăşi resentimentele.

Ți-ai abandonat mătuşa, lăsând-o să spere

că va veni un străin să se ocupe de ea.

De ce ai fi procedat altfel acum ?

Cum poți să spui asta ? Ştii de ce...

La revedere, Ali ! Bucură-te de avansarea ta !

- Bună ! - Bună !

S-a spart acoperişul bibliotecii. Rose crede că e o țeavă spartă.

Mă întorc imediat, am venit să iau o prelată.

- Şi să mă ascund de mama. - De Gill ? De ce ?

A...

Mi-a spus să mă mut.

Mama ta ți-a spus să pleci ? Dar îi place să fii aici.

- Nu cred. - Hannah...

Vrea să mă trimită să-mi găsesc norocul.

Dar nu vreau o slujbă de fițe. Mie îmi place aici.

Nu vreau să plec.

- Cum a crescut mama ta ? - Mama ?

Normal, a abandonat şcoala la 16 ani, a lucrat într-o cafenea,

ceea ce a fost nedrept, fiindcă e inteligentă.

Bun, e la mintea cocoşului. Mă întorc imediat.

Gill ?

Bună, dragă !

Nu am prea mult tact, aşa că ți-o zic pe şleau.

Despre ce e vorba ?

Hannah nu vrea alte studii.

Nu vrea aventuri şi nici călătorii în jurul lumii.

Tu vrei astea.

Ea vrea să stea lângă mama, să facă torturi

şi să aibă o pensiune.

Mi-am promis că o să-i asigur

toate oportunitățile pe care eu nu le-am avut.

Le-a avut, tu ai ajutat-o.

Acum însă, obstacolul din calea ei e faptul că nu-ți place calea ei.

Da, dar...

Să aibă o pensiune în satul în care a crescut...

Ştii care e cea mai mare ambiție a lui Hannah ?

Să găsească rețeta perfectă de fursec.

Nu te gândi că o să sufere ca tine. Ea şi-a ales calea asta.

Poți măcar să-i spui că nu o dai afară,

ca să am din nou camera mea ?

Hannah ?

Vino-ncoace, prostuță melodramatică !

Elizabeth ?

Te-am sunat să-ți spun că am luat o decizie.

- Când pleci ? - În legătură cu asta.

Ştii cine are căsuța aia drăguță de vacanță din colț ?

- Căsuța Margareta ? E a bunicii mele. - Nu se poate...

S-a mutat într-un cămin de bătrâni anul trecut.

Crezi că mi-o închiriază pe termen lung ?

- Vrei să spui... - Că rămâi aici ?

Da, poate, un timp...

Perfect ! Şi bunica va fi încântată s-o închirieze cuiva din sat.

Deci n-ai rezolvat încă misterul ?

Nu, pentru că e imposibil.

Dar m-am distrat mai mult în ultima săptămână

decât în toți anii când am fost plecată.

- Suntem foarte amuzanți. - Da, şi merită să rămân.

- Ce vei face aici ? - Nu ştiu.

- Mă odihnesc şi citesc un timp. - Ăsta e un vis.

Pe viitor, o să deschid un cabinet de avocatură,

ca să-i ajut pe oamenii la care țin cu adevărat.

Atitudinea față de intimitate aici e cam...

- Cum ? - Nimic.

- Bună, Sophie ! - Bună !

Tata zice că vinzi conacul şi te întorci în America,

ca să devii o avocată bogată, ca mama.

Să mă întorc în L.A. ? Glumeşti ?

Acolo nu au cartofi prăjiți cum trebuie.

Ce-i asta ?

Rochia ta.

- Ai terminat-o ? - Dacă rămâi, mă gândeam...

Eşti cea mai bună, auzi ? Chiar cea mai bună !

Mă bucur că rămâi. Merge mai bine cu tine aici.

Cum puteam rezista ?

Şi noua mea căsuță are vedere la mare.

Îmi iau valiza după ultimul ghiveci.

"Eu sunt olarul satului."

"Fac ghivece şi le dăruiesc."

"Pe acesta îl dăruiesc zânelor, ca să le aducă noroc."

Acum 300 de ani, se spune că Emilia Wood a ascuns aurul.

Uite ! Am luat-o azi-dimineață.

E... O să-i placă.

O să se bucure că măcar nu e un ghiveci.

S-a zis cu moştenirea ta, nu ?

Aşa se pare.

- N-are rost să-ți faci sânge rău. - Şansele erau foarte mici.

Mi se pare că, oricum, te-ai ales cu ceva mai important.

- O călătorie cu trenul ? - Da...

Domnul Franklin a cerut două trompete şi un fagot,

în marş după el.

Aplaudați zânele şi pe Emilia Wood !

Ali !

- Ali, te caută tata. - Sunt supărată pe el.

Ştiu, a zis că a fost un...

Nu ştiu dacă am voie să spun cuvântul.

Dar ar trebui să-l laşi să se scuze.

Nu vreau să vorbesc cu el.

- Eşti bosumflată ? - Sigur că nu.

Atunci, e bine.

Îi spun că vă vedeți la coliba de pe plajă.

- N-am spus că... - Bine, la revedere !

Ali...

Sophie zice că vrei să-mi spui ceva.

Îmi pare rău, Ali. Ai zis că voiai să-ți suni şefa.

Da, am spus.

Nu aveam dreptul să fac aprecieri răutăcioase

despre caracterul tău.

Se pare că port în spinare un bagaj emoțional mai mare

decât văd eu.

- Am fost un... - Cuvântul interzis lui Sophie ?

Meriți mai mult decât pe cineva

care trage concluzii greşite despre tine.

- Îmi pare foarte rău. - M-a rănit ce ai spus.

Dar cred că trebuie să te iert, altfel, se supără fata ta pe mine.

M-a sunat un avocat din Exeter azi.

A zis că am moştenit conacul şi toată averea mătuşii tale.

Da.

Fiindcă primul beneficiar n-a reuşit să împlinească

condițiile din testament.

Ştiai...

Dar visul tău, anii de muncă grea...

Visurile se pot schimba.

Şi asta schimbă lucrurile pentru tine, nu ?

Dacă angajezi pe cineva să organizeze evenimente la conac,

poți să-ți finanțezi doctoratul, poți s-o duci pe Sophie la Paris.

Ali...

Cum e să primeşti ceva fără efort ?

E plăcut.

Am moştenit de la o persoană pe care am iubit-o amândoi.

Aşa e corect, să ajungă la tine.

Şi, dacă-mi urmezi sfatul, o angajezi pe Gill la conac.

Se plictiseşte acolo unde e acum

şi cred că vrea o provocare.

Şi Hannah poate conduce pensiunea, grozav...

- Eu... - Pui ceva în cănile astea ?

Da, scuze, ceaiul...

Uită-te la tine... Arăți ca un tablou.

Mulțumesc pentru slujbă, dragă !

Cu plăcere. Te vei descurca bine.

În ghiveci !

O să pot repara acoperişul şi cumpăra rafturi noi.

Şi să comand cărți noi !

Mă bucur că rămâi.

Nu ştiu cum ne descurcam fără tine.

Înaintea mea a fost mătuşa mea.

Aşa e.

Apropo de Eugenie, am mai înțeles ceva.

Eu rezolv probleme, nu ?

Dă-mi toate detaliile şi văd cum le asamblez.

- Aşa e. - Şi tu eşti sociabil.

Ştii să faci oamenii să vorbească. Se deschid în fața ta.

Cred că da.

Aşa că mătuşa era curioasa binefăcătoare ideală.

Nu voi putea să mă ridic la înălțimea ei, şi nici tu, dar...

... împreună...

Împreună, poate umplem golul.

După trei luni

Sfârşitul unei veri uluitoare.

- Nu faci bagajele pentru Paris ? - Sunt făcute.

De patru zile le-a făcut.

Ai putea aspira în camera de oaspeți.

- Bunica va observa că nu e aspirat. - Am aspirat deja.

Am pus şi flori în vază, prosoape curate pe pat

şi cărți care cred că-i plac ei, pe noptieră.

Dacă mai vrei să faci ceva, caută şi comoara Emiliei Wood.

Dar e imposibil. Nici măcar tu şi tata n-ați găsit-o.

Asta nu înseamnă că tu nu vei avea mai mult noroc.

Şi ce facem dacă o găseşte ?

O felicităm.

Dar mai are vreo 30 de ani de aşteptat.

Cred că poate păstra un secret.

Redactor AURELIAN RADU

Ați urmărit filmul artistic SPRE ANGLIA, CU DRAGOSTE

SFÂRŞIT