Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
DIN EPISOADELE ANTERIOARE
Sper că înțelegi că se maturizează.
Sigur că da, doar că... nu mi-a spus nimeni.
Că toți copiii cresc?
Trebuie să pleci acum.
Nu mă pot întoarce.
- Am o soție. - Și o fiică!
Toți facem ce trebuie să supraviețuim noi și cei dragi nouă.
Cândva, credeai că toți ar trebui să aibă șansa
și libertatea să devină ce-și doresc în viață.
Toți au visuri, Mishka.
Doar copiii cred în ele după ce se trezesc.
Să tăcem cu toții! Pâinea rusească!
N-o să-ți mai vezi prietenul.
Hotelul ăsta e un loc periculos. Va fi din ce în ce mai rău.
Nici urmă de el.
Atunci, așteptăm.
✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!
Anunț pentru Moscova!
Dragi tovarăși și prieteni,
a stat inima marelui camarad de arme și succesor al lui Lenin,
Iosif Visarionovici Stalin.
Opriți-vă!
Am spus să vă opriți!
Pentru gloriosul nostru conducător, Stalin!
Stalin!
UN GENTLEMAN LA MOSCOVA
Când trebuia să termine Sofia?
La 10.00. Trebuiau să se întoarcă de o jumătate de oră.
Audrius, nu vrei să ne faci un cocteil fabulos să treacă timpul?
Tija Aurie pare o alegere potrivită ocaziei.
Mulțumesc, Richard, dar nu cred c-ar fi înțelept.
Da. Mai ales, că la telefon era soția dvs.
Întreba când reveniți la ambasadă.
Nu vreau să te rețin, Richard. Salutările mele Yvettei!
Alexander!
Ei bine, cum a fost?
A fost Mozart, nu?
Mai bine-ți ascultai intuiția și alegeai Rachmaninoff.
- Am câștigat. - Ai câștigat?
- Da. - Ai câștigat!
Știam eu. Nu m-am îndoit nicio secundă.
Dac-ai fi auzit-o, Sasha... Și ce aplauze!
A căzut praful de pe candelabre.
Minunata și superba mea Sofia! Aș fi vrut să fiu acolo să văd.
Și eu aș fi vrut.
Notre champion! Emile ți-a pregătit ce-ți place.
Tort Doboș cu cremă de ciocolată.
Noi voiam să așteptăm să vedem dacă ai câștigat, dar Emile era sigur
și s-a pus pe treabă.
Mă copleșiți. Vă mulțumesc!
Și încă n-ați aflat tot...
Ce anume?
După concurs, au anunțat
că cel care câștigă va merge în turneu în Europa!
Merge la Paris, Praga și, în final, în Minsk.
- Poftim! - Mulțumesc.
Mulțumesc.
Sofia!
Ce este? E doar Beethoven.
Stalin a interzis bluesul, dar el e mort, din câte știu.
Da!
Bravo!
Sfecla merge cu carnea de porc la fel de bine ca merele.
Și costă pe jumătate.
Așa credeți...
Schimbați meniul!
Va fi o cină privată de 20 de persoane în apartamentul 417
peste două sâmbete. O petrecere de afaceri.
Familia Novikov va veni la restaurant săptămâna asta.
Dați-le o sticlă de Domaine de la „Roman-Cont” din partea casei!
Vreți să spuneți Domaine de la Romanée-Conti?
Să știe că din partea managerului!
Mergeți, acum!
Tu rămâi! Închide ușa!
Am aflat că s-a cântat muzică de tip cosmopolit
în barul Shalyapin acum trei seri, de către fiica ta, Sofia Rostova.
N-am știut că opera lui Beethoven e interzisă.
Beethoven?
Da, „Für Elise”, mai exact.
Deci, cel care mi-a spus minte.
Nu, presupun că nu are ureche muzicală.
Nu vreau să se cânte muzică depravată în hotelul meu.
O s-o anunț pe Sofia.
Te rog s-o faci.
Doamne, Richard, par cam spirtoase!
L-am convins pe Audrius să pună toate tăriile de la bar
și i-am provocat pe ei să-mi spună câte pot da pe gât.
Crezi că e bine? Abia îmi aud gândurile.
La fel și ceilalți.
Așa și trebuie.
O să-ți spun niște lucruri.
Ascultă-mă și continuă să zâmbești...
De la război,
relațiile dintre țările noastre nu au fost prea amicale,
dar măcar erau previzibile.
Acum, Stalin e mort
și nu ne este clar cine e la putere.
- Cui nu îi este clar? - Statelor Unite ale Americii.
Doamne Dumnezeule, Richard! De câți ani suntem prieteni...
Și nu știai că sunt american?
Nu știam că erai... spion.
Nu fi așa dramatic! Sunt... un om comunicativ care observă.
Nimic mai mult.
Acum, s-ar putea ca Rusia să-și deschidă porțile spre lume
sau să le închidă și să le bată în cuie pe dinăuntru.
- Să sperăm la prima variantă. - Sigur.
Dar ne pregătim pentru a doua.
Ce vrei de fapt de la mine?
O întâlnire cu cei mai importanți lideri sovietici
va avea loc în hotelul ăsta săptămâna viitoare. Știm
că se va face un anunț important.
Richard, te rog!
Am vrea să fii acolo să ne spui despre ce e vorba.
Nu-mi voi spiona țara.
Sofia nu va avea viața pe care o merită în țara asta.
Tocmai vorbeam că Rusia își va deschide porțile.
Dacă se întâmplă, schimbarea e lentă.
Pentru ea.
Ajută-mă și voi avea grijă ca excursia Sofiei la Paris să fie
doar o escală către America și o viață cu totul nouă.
Ne vedem!
„E toată albă.
Livada mea!
După toamnele întunecate și iernile reci, ești iar tânăr,
plin de fericire.
Îngerii Raiului nu te-au părăsit.
Dac-aș putea să-mi iau povara grea de pe piept și umeri,
să-mi uit trecutul...
Da, și vor vinde livada asta să plătească datorii.
Oricât de bizar ar părea.
Uite...
e mama mea moartă în livadă...
îmbrăcată în alb. Ea este. ”
Unde?
Învață-le singură!
Îmi pare rău. E imposibil să te iau în serios.
E vreo problemă?
Presupun că Richard Vanderwhile ți-a dat asta?
Fiica ta, de fapt.
Ce naiba e o „conveniență”?
Mașini de spălat vase, prăjitoare de pâine, televizoare.
Mașini de spălat haine, aspiratoare...
Mi-e greu să mi te imaginez cu un aspirator.
Și ce mama naibii este o „ușă automată de garaj”?
E o ușă de garaj care se deschide și se închide singură pentru tine.
Ce părere ai de asta?
Cred că, dacă eram ușă de garaj, aș fi vrut să fie ca pe vremuri.
Ai vrea să trăiești în America?
Toți ar vrea să trăiască în America.
Nu și eu, totuși.
Pentru că ești un rus înrăit, nu vezi dincolo de iubirea de țară.
Mi-ar plăcea să merg acolo.
Poate că nu au teatru sau cultură,
dar sunt liberi
să cânte orice muzică aleg, să spună ce cred, să meargă unde vor.
Și mai sunt și conveniențele...
Îți spun eu ce este convenient:
să dormi până la prânz
și să-ți aducă micul-dejun pe tavă.
Să anulezi o ședință când vrei. Să nu te căsătorești de tânăr
și să renunți definitiv la a avea copii.
Astea sunt cele mai mari conveniențe.
Era o vreme când le aveam pe toate.
Dar în cele din urmă,
inconvenientele au fost cele care au contat cel mai mult.
Doar pentru că ești încuiat în cel mai convenient loc.
N-a trebuit să înduri ce a îndurat restul Rusiei.
Da.
E aici cu mine acum.
Bine.
Mishka!
Sunt Alexander.
Uită-te la mine, Mishka! Uită-te!
Mishka! Eu sunt.
Ajută-l să intre! Să-l încălzim.
Haide! Ia-l din frigul ăsta! Hai!
Încă doarme.
Tălpile ghetelor s-au subțiat.
Cred c-a mers sute de kilometri.
De unde? În ce închisoare a fost?
N-a spus. Abia vorbește.
Te gândești la părinții tăi?
Încerc să n-o fac. Trebuie să merg la repetiții.
Nu vrei să stai acasă azi?
Prefer să fiu ocupată.
Sofia...
managerul m-a abordat ieri
- legat de piesa pe care... - Era Beethoven.
Dragul meu prieten...
Cât timp am dormit?
Azi-noapte și toată ziua de azi.
Am încercat să te pun pe scaun, dar ai vrut pe podea.
M-am obișnuit cu ea.
Am niște fructe și...
Mi-am pierdut manierele. Alea puține...
Unde ai fost?
Am ajuns cu trenul din Yavas aseară.
Am mers împreună.
Ne-am rătăcit.
Cu cine? Cu tovarășii tăi?
Tovarăși?
Nu sunt tovarăși.
Cu alți deținuți.
Îmi pare rău.
Nu am unde merge altundeva.
Sigur.
Îți aduc niște apă.
Poftim!
E în regulă.
Ești bine.
Da.
Familia Novikov nici nu se uită la noi.
Vrea postul meu.
Și eu aș face la fel.
Să părem puternici.
Și vom fi puternici.
Dl și dna Glebnikov. A trecut ceva timp.
Urmați-mă, v-am păstrat cea mai bună masă.
Doriți ceva de băut?
Ai ceva din estul Georgiei? O sticlă de Rkatsiteli, poate.
- Verific în pivniță. - Te rog.
Revin.
Să nu vadă că te temi.
Am exersat destul atâția ani.
Oaspeții nu au voie să coboare aici.
Dar pentru dvs. fac o excepție cu drag.
Conducerea țării se va întâlni aici la hotel săptămâna viitoare.
Aș vrea să știu cine vine și ce se discută.
Nu știu cum pot ajuta.
Am făcut ceva pentru tine în trecut, pentru Sofia.
- Și vreau să-mi arăt recunoștința. - Arat-o, atunci!
Dar încuiat aici, văd prea puține.
Citesc ziarele, sigur, dar...
e imposibil să-mi fac o idee
despre ce se întâmplă în țară.
Și ce va deveni ea fără Stalin.
Superiorii mei au fost... excluși.
Dacă Hrușciov ajunge la putere,
toți cei asociați cu vechea ordine vor avea aceeași soartă.
Cu Malenkov, în schimb, lucrurile ar putea rămâne cum sunt,
iar eu și Maria avem o șansă.
Voi face ce pot.
M-ar ajuta.
Cum a fost?
Cât ai stat acolo?
Părinții mei au fost trimiși în Siberia.
Când s-au deschis gulagurile, am sperat că vor reveni.
Nimeni nu se întoarce.
Rămășițele, da.
Îmi pare rău.
Sofia, ar trebui să te culci,
să fii odihnită mâine.
- E târziu. - Noapte bună, tată!
Noapte bună, Sofia!
Noapte bună, unchiule Mishka!
Ți-am adus ceva de la bucătărie, Mishka.
Am dat foc țării.
- La ce ai dat foc? - La Moscova, Rusia...
Napoleon a ocupat orașul, iar ai noștri i-au dat foc.
Vorbești despre 1812?
Chiar în fața ochilor lui. Poți să crezi?
Ești în siguranță aici cu mine, să știi.
Putem îmbătrâni împreună amândoi.
Vorbim până seara târziu și mințim despre anii tinereții.
Pare un vis frumos.
Voiam să-ți spun că eu...
Ce voiai să-mi spui?
Că...
s-a dus.
O să am grijă de tine, Mishka. O să te faci bine.
O să-ți aduc niște haine. O iei de la capăt mâine...
Nu mai există mâine pentru mine.
Ți-l prezint pe Mikhail Fyodorovich Mindich.
Un om nemaipomenit și vechi prieten.
Am auzit lucruri minunate despre tine.
Mă bucur, Mikhail.
Nikolai Petrov, în carne și oase!
Sunt prințul Nikolai Petrov.
Nina!
Am nevoie de cineva să aibă grijă de Sofia până mă așez.
Am găsit o cale de scăpare.
N-o va aduce înapoi, Sasha.
Sofia!
Ningea în salon,
doar că... nu era zăpadă,
ci cenușă și tăciuni de la orașul care ardea din temelii.
Mishka mi-a vorbit despre arderea Moscovei.
A fost trup și suflet pentru țara asta,
iar ea l-a distrus.
Pe Nina la fel,
acea superbă fetiță,
inteligentă și isteață, a fost eliminată cu indiferență.
Nu voi accepta să pățească și Sofia la fel.
Nu voi permite asta.
Oricât de mult ne-ar frânge inima,
- trebuie s-o... - Lăsăm să plece.
Richard a venit în cabina mea după piesă.
Atunci înțelegi de ce nu mai putem să ne asociem.
„Să ne asociem”? Asta am făcut noi tot timpul ăsta?
Anna, nu face să fie și mai greu. Dacă sunt prins...
Și vei fi.
Nu prea ai încredere în mine.
N-are legătură cu tine.
Când Sofia nu se va întoarce, vor ști ce ai făcut.
Te vor găsi.
Ar trebui să stai cât mai departe de mine.
Te vor ucide.
După ce te vor tortura.
Chiar nu vreau să fii implicată...
Nătărăule!
Sunt implicată.
Sunt implicată de 30 de ani. Te iubesc.
Mă... Poftim?
Nu o să repet.
Orice s-ar întâmpla...
îți voi fi alături.
Doar nu vrei să poarte aia?
Te înțeleg, dar superiorii au insistat. Sau totul pică.
E în regulă, Anna.
Cum îți dau casetele?
Sofia le va lua cu ea la Paris
și mi le va aduce mie la ambasadă.
- Când pleci? - Diseară.
Ca țara ta să nu fie nevoită
să riște să fii închis, dacă merge prost.
Dragul meu Alexander, nu e ceva simplu de făcut.
Stalin o fi mort, dar nu te amăgi.
- Dacă ești prins... - Știm bine
care vor fi consecințele.
Arată-mi cum funcționează!
E cel mai vândut ceas din URSS
și e aprobat de însuși Stalin.
Microfonul e activat imediat cum bagi cablul.
Apoi, începe să înregistreze.
O să vezi cum se mișcă al doilea ac.
Dacă-l scoți, se oprește.
O să mă descurc.
Sofia!
Vino să vorbim în biroul meu!
Cred c-ai observat paza crescută în hotel.
Avem oaspeți importanți
și vreau să recapitulăm piesele
pe care le vei cânta în salon în seara asta.
Închizi ușa?
„Concertul nr. 2 pentru pian” al lui Prokofiev.
E scris după ce a întors spatele revoluției.
Muzica lui va rămâne în istorie.
A mai stat o fată în hotelul ăsta.
Nina Kulikova. Îți spune ceva numele ăsta?
- E mama mea. - Ce păcat!
Vreau să știi c-am făcut tot ce-am putut pentru ea.
Ce vrei să spui?
L-am avertizat pe tatăl ei că e în pericol de a o lua pe arătură.
A făcut bine și a trimis-o la o școală să fie educată, dar...
din păcate, firea ei problematică și lipsa moralității...
- Taci! - ...au făcut inevitabilă
răzvrătirea ei.
Nu știi nimic despre ea.
Cred că știu mai mult decât tine.
Știu că au fost găsiți amândoi vinovați de complot antisovietic
și trimiși într-un lagăr din care nu s-au mai întors.
De ce-mi spui asta mie?
Scuze.
N-am vrut să te supăr.
Ce vei face?
Sofia cântă în salon diseară.
N-am vrut să trezesc suspiciuni schimbându-ne planurile.
Voi termina abia după miezul nopții.
- Dacă... - Nu va fi niciun „dacă”.
Nu lăsa să fie vreun „dacă”!
Te vor interoga.
Zi-le că te-a îngrijorat mereu prietenia mea cu Richard.
Să nu te opui!
Să nu te lași prins!
Bună seara, Andrey!
Bună seara și dvs., dle! Voi fi chelnerul dvs. în seara asta.
Ridică brațele!
Mulțumesc.
Sofia?
- Sunt bine. - Nu ești.
Zi-mi ce este!
Ce crezi? Locul ăsta, totul. Nu pot respira.
Mi-au ucis părinții.
- Nu mai cânt. - Nu în seara asta, Sofia.
Ai încredere în mine și tatăl tău! Orice crezi că faci...
Mă scuzați.
Trebuia să înceapă muzica deja.
Sofia? Scuze că te întrerup,
dar având în vedere ce public avem în această seară,
poate că e potrivit ceva mai patriotic.
Imnul de Stat, poate?
Tovarăși, cine dorește să audă imnul nostru?
Da!
Sau ai obiecții de factură politică?
Inimă, fii calmă!
E Hrușciov.
Înțeleg acum cum te-ai simțit după revoluție.
Veți fugi?
Unul ca mine n-are unde merge.
„Cine trăiește din ascuțișul sabiei, va muri de ea. ”
Cine a spus, Shakespeare?
Evanghelia lui Matei.
Crezi că merit tot ce mi se va întâmpla.
Sper că vei avea parte de justiția pe care le-ai refuzat-o multora.
Tuturor acelor oameni.
Erau copii unor părinți și părinții unor copii.
Prietenii unora.
La ce bun?
E o întrebare ușoară acum.
Atunci, era grea.
Nu contează. S-a terminat.
- Când a plecat? - Acum o oră.
A... lăsat asta.
E din 1913, anul în care am absolvit.
„Care e rostul nostru acum? ”
Mishka a scris acest poem în salonul de sud de la Idlehour.
Pe vremea când încă era periculos
să scrii poezii de opoziție politică.
Dată fiind condiția lui, am decis s-o public pe numele meu.
Ironia face că, peste ani, când trebuia să fiu executat,
m-au cruțat fiindcă au crezut că am scris-o.
Mishka...
Dragul meu prieten.
Când a plecat, l-am întrebat unde merge.
Dar mi-a răspuns: „Contează? ”
E timpul să plecăm din casa asta de nebuni.
✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!
Traducerea şi adaptarea: Caterin Dobre
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.