Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

SALONUL DE CARTE RENNES

Elsa, nu uita de ziaristul din vestul Franţei.

Elsa?

Felicitări pentru cartea ta, mi-a plăcut foarte mult.

- E totul în regulă, iubire? - Pe curând.

Vino, te duc eu.

Mi-a plăcut enorm cartea ta.

Pentru mine, e un amestec de Lacan şi Coluche.

Mi-ar plăcea să te cred.

Sper c-ai să publici chestia asta.

- E o figură. - Poftim?

E acolo. Pierre?

- Felicitări, Elsa. - Mulţumesc.

Ţi-l prezint pe bunul meu prieten, Pierre.

Bună seara, încântată de cunoştinţă. Elsa.

Ştiu. Şi eu sunt încântat.

Ca între fumători de joint, sunt sigur că o să vă înţelegeţi.

Sper că am şi alte calităţi.

Pentru mine e suficient şi atât.

- Serios? - Da.

Bun, atunci...

Poate ai hârtie de rulat?

Serios? Chiar am.

Ce mişto,

dacă îţi place să fumezi.

Nu mai am.

În cazul ăsta, hai să fumăm o ţigară

ca doi adolescenţi întârziaţi sau... s-o lăsăm pe altădată.

Nu. E prea târziu s-o lăsăm pe altădată.

De acord.

Mă duc să fac rost.

Printre intelectuali e mai greu, dar...

- Cine nu încearcă... - Nu câştigă.

- Pe curând. - Pe curând.

O ÎNTÂLNIRE Traducere: Margot

Deci?

Suntem singurii fumători de joint de aici?

Tinerii îi zic "biftă".

- Ai copii, nu? - Da.

- Pun pariu că am mai mulţi ca tine. - Nu fi aşa sigură.

- La trei? - La trei.

Pregătită? Unu, doi...

Trei.

La naiba, amestecul.

- Aşteaptă. - Unde e peleta?

Ăsta e tabac.

Aici e puţin. O fărâmă.

Ce căutaţi?

Nimic, şefu'.

Am zis ceva nostim sau aţi fumat prea mult?

Nu! Niciun pic.

N-am găsit hârtie.

Şi totuşi, aveţi nişte feţe...

Ce?

Ştiu că mă minţiţi amândoi.

E complet paranoic.

Ai tabac în păr. Uite.

E înduioşător, ai o tristeţe în ochi,

când râzi. E frumos.

Ai foc?

Ce cauţi aici?

Abia ne-am văzut în seara asta, Elsa.

Ce-am vorbit noi, Hugo?

Te rog, un minut. Sunt drăgălaş.

Îţi jur, nu reuşesc să găsesc altă fată.

Ba nu...

Vrei să pari mai inteligent ieşind cu o femeie mai în vârstă.

Şi care-i problema? Ne e bine în pat, ne distrăm.

Amândoi suntem scriitori. Suntem cuplul perfect.

Frumos oximoron.

Eşti plictisitoare când eşti deprimată.

Nu, sunt lucidă.

Vremea e frumoasă.

Super.

Nu, a fost bine.

Am fost mulţumit. Pledoaria mea a ieşit bine,

iar apoi, am fost la petrecerea...

lui Julien. Da, el m-a invitat.

A fost cu ocazia publicării cărţii Elsei Santorini.

Nu, n-a fost plictisitor. M-am distrat bine.

Ea e extraordinară, gagica. Super.

E amuzantă, sigură pe ea, relaxată...

Îţi jur, ţi-ar plăcea de ea.

Ţi-ar putea fi cea mai bună prietenă.

Cum?

Da, ţi-o dau la telefon.

Zice că sunt o partidă foarte bună.

E adevărat că şi tu ai puţin merit aici.

Hai, gata. Glumim.

Nu mi se pare amuzant. Sincer, nu e.

Eşti singura persoană cu care

pot vorbi la telefon, în timp ce mă uşurez.

Da, e flatant.

Sigur că e.

Prietenul meu Pierre te-a plăcut foarte mult.

Serios?

Este foarte...

simpatic.

- Nu degeaba mi-e prieten. - Ce făcea la Rennes?

E avocatul apărării pentru un tip într-un caz oribil.

O triplă crimă: nevasta lui,

- cei doi copii... - E avocat?

Specialist în drept penal.

E însurat?

De 15 ani.

Ce păcat.

- Şi e foarte fericit. - Cu atât mai bine.

Soţia lui mi-e prietenă.

N-o lua razna. Gata. Mă cunoşti, nu?

Tocmai.

Ce zic eu întotdeauna despre bărbaţii însuraţi?

Bărbaţii însuraţi n-au mădular.

Nu mă interesează bărbaţii căsătoriţi.

- Cu atât mai bine. - Şi am prea mult respect pentru

femeile care se culcă cu soţii lor.

ELSA SANTORINI IUBIRE CUANTICĂ

Pentru mine te-ai făcut frumoasă?

- Termină cu asta. - Cum?

- Spui asta ca să scapi uşor. - Cu ce anume?

Cu asta: "Am cunoscut o scriitoare super,

Elsa Santorini, şi aşa mai departe"...

Pentru că îţi plac cărţile ei, zic aşa ca să-ţi facă plăcere.

Îmi face prea mare plăcere.

Chiar crezi că dacă s-ar fi întâmplat ceva între noi

ţi-aş fi vorbit astfel? Nu serios.

De ce toate celelalte femei au dreptul

să fie geloase, iar eu nu?

- Pentru că eşti măritată cu mine. - Te-ai scos.

Mergem la "L'italien"?

- Eşti bine, frumoaso? - Da, tu?

Sunt aici.

Scuze. Trenul a întârziat.

S-a aruncat o oaie pe şine.

- Sinucidere? - Animalele nu se sinucid.

Da, imaginează-ţi că eşti o oaie

şi ai un tip care ţipă la tine toată ziua?

- Te-ai sinucide. - Ca o mamă de familie.

La capătul puterilor.

"Nu se cunoaşte nicio specie care se sinucide

în afara oamenilor. Totuşi, s-a dovedit că unele animale

aleg să se înfometeze singure. E un semn de depresie."

O mamă de familie la cură de slăbire.

Nu mai vorbi ca o capră.

Divorţează, schimbă-ţi partenerul.

Dacă aş divorţa, n-aş face-o ca să-mi schimb partenerul.

Aş face-o ca să am parte de linişte.

- I-aş lăsa chiar şi fetele. - Dar n-ai face-o, nu?

Şi m-aş distra pe bune. La Easy Raiders...

Easy Raiders nu mai există. Acum sunt swingeri.

N-ar mai fi nimeni care să mă enerveze

şi aş fi liniştită.

N-ai putea să trăieşti fără bărbaţi.

Nici măcar o săptămână.

Sincer, nu mi-ar lipsi.

Vă jur. E adevărat.

Bărbaţii nu se gândesc decât la 3 lucruri: sexul, banii...

Decât la două lucruri, de fapt.

Câteodată am chef să mă arunc în braţele

unui bărbat care să miroasă a portocală acră.

Ia zi, ai cunoscut pe cineva.

Bineînţeles. Ai cunoscut un tip.

Portocală acră, e foarte precis.

"Iubirea mea ursuză de portocală acră

Cântecul meu de stăvilar şi de vânt..."

E scris de Aragon pentru soţia lui, Elisa.

Iartă-ne.

M-am zbătut să am o viaţă frumoasă

şi, sincer, am reuşit. Prietenii mei, copiii mei,

munca mea.

Dar uneori e trist să nu le pot împărţi

cu un bărbat pe care să-l iubesc şi care să mă iubească.

Se apropie pentru a fi îmbrăţişaţi de maica Amma.

O îmbrăţişare exprimă dragostea.

M-ai văzut să întârzii vreodată, Éric? Nu.

Dacă îţi zic că-n 10 minute voi fi acolo, o să fiu.

Hai...

Da, dragostea mea. Plec în 4 minute. Deci...

Sper că eşti în lift măcar.

- Eşti frumos, tati. - Adevărat?

Ştii de ce?

Pentru că sunt tatăl celui mai frumos băieţel din lume.

- Haide. Mănâncă. - Ieşi?

Da, sărbătorim câştigarea unui proces.

Am venit. Îmi pare rău.

În regulă.

Ştiai că există aplicaţii pentru a-ţi fi livrate cumpărăturile?

Mie îmi place să ating tot ce cumpăr.

Dar dacă vrei să te ocupi de cumpărături...

- Unde sunt butonii mei? - Habar n-am.

Trebuie să-mi schimb cămaşa.

Arăţi foarte bine aşa.

O să-l lăsăm pe tati să iasă aşa frumos?

- Bună, Miguel. Ce faci? - Foarte bine, dvs?

Mulţumesc. Merge bine spaniola?

Ai bani? N-am plătit ultima oară.

Cere-i mamei tale. N-am timp.

Tu nu ai timp niciodată.

Te rog, nu acum.

În regulă. Mă aşteptam la asta. Mănâncă.

Ţi-am zis 10 minute, au trecut 5. Încetează.

Ajung în 5 minute. Cinci minute, am zis.

Ieşi?

Da. E aniversarea lui Caroline.

Uscătorul s-a stricat. Poţi să scoţi rufele din maşină?

Dar ce sunt eu, iubitul tău?

Iubiţii fac asta?

Nu ştiu. Eşti misogină împotriva bărbaţilor?

Exact.

Învaţă să vorbeşti limba franceză înainte să dai lecţii.

Cum se spune?

Se spune "misandră". Dar cuvântul ăsta nu e folosit niciodată.

Ce vrei?

Să nu-ţi mai verşi năduful pe mine.

Nu sunt căţelul tău.

Nu eşti, dar eşti un copil minor

care locuieşte cu mine şi depinde de mine.

Aşadar, sunt sclava ta.

Ai putea din când în când să-i mulţumeşti mamei tale

care face totul ca să nu duci lipsă de nimic.

De ce, pentru tine, totul se reduce la bani?

- Iar tu de ce nu eşti "mişto"? - Eşti naşpa.

La mulţi ani!

- Mă bucur să te văd. - Şi eu.

- Ce faci aici? - E aniversarea unei prietene.

Dar tu?

Eu şi asociatul meu am câştigat un proces.

- Ce super să ne întâlnim aşa. - Ce vrei?

Poftim?

De băut.

Apă.

Nu... Nu.

E mai bine pentru amândoi să beau apă.

Mă simt nasol fiindcă sunt îmbrăcat întocmai

ca ultima oară când ne-am întâlnit.

Şi asta, din cauza acestor butoni.

Bun. Ne spunem tot, cui îi pasă?

Ţi-ai zis în sinea ta: "Bietul de el, n-are decât un costum în şifonier"?

- Nu. - Nu?

Ba da, m-am gândit,

dar apoi mi-am zis: "Are stil."

Serios?

Dacă tot ne spunem tot...

Nu ascund nimic de tine.

Nici eu.

Singurul meu tabu sunt bărbaţii căsătoriţi, deci...

Bun, atunci povesteşte-mi, ai pe cineva?

Ştiu, ai copii. Dar vreau să ştiu tot.

Nu mai am niciun bărbat. Am terminat-o de curând, la Rennes...

Cu un bărbat... Mai tânăr.

Câţi ani avea?

25 de ani.

- Serios? Madame... - Doar la tineri am succes.

Pentru că celorlalţi le provoci teamă.

E incredibil că îmi placi.

- E o nebunie. - Slavă Domnului că tu nu mă atragi.

Nu vreau să se întâmple ceva între noi.

Îmi iubesc soţia, îi sunt fidel. Dar tu...

Tu...

Soţia ta e norocoasă. Sper c-o ştie.

Nu ştiu.

Ia te uită, aici eşti?

Am primit un sărut cu limba de la un prieten al fiului meu.

Oribil! Sunt precoci la vârsta asta.

Ţi-l prezint pe Pierre.

Tipul din Rennes.

Exact, tipul din Rennes.

Vino, o să suflăm în lumânări.

Le-am zis c-am cunoscut un tip extraordinar, dar...

Dar? Dar?

Am împlinit 40 de ani!

Mulţumesc.

Totul e-n regulă? Cine era?

O cunoştinţă.

Foarte, foarte frumoasă.

Chiar e.

Asta... E complicat.

Am putea să mergem amândoi cu acelaşi taxi.

Crede-mă, e mai bine să nu luăm acelaşi taxi.

Ştii ce e mai rău?

Nu.

Faptul că miroşi a portocală acră.

Poţi să-ţi dai seama?

Nu ştiu de ce mă tem mai tare.

De faptul de a te revedea

sau a nu te mai vedea deloc.

Eu mă tem de ambele.

Nu ne dăm numărul?

- Ce? - Numărul de telefon.

N-ar folosi la nimic, nu?

"Nu ne dăm numărul de telefon"

TRIBUNAL DE FAMILIE DIVORŢURI

Solal contra Solal.

Nu ne dăm numărul de telefon?

E mai simplu.

Nu?

E mai nasol, dar e mai simplu.

Te plac.

Haide, vino, puiule. Vino.

Nu te nelinişti.

E-n regulă, tati?

Da, totul e-n regulă.

Eşti acolo?

- Da, tu? - Da. Ce faci?

Nimic special.

De ce mi-ai zis că e ceva serios între noi şi apoi te-ai dat la fund?

Voiam să-mi fac o prietenă şi ai fost prima care mi-a ieşit în cale.

Cu alte cuvinte, eram la îndemână.

- Nu te ambala. - Idiotule.

Îţi miroase gura urât.

- Scumpo! - Mami!

Te culci târziu. Ce oră e la tine?

Nu ştiu... Ora 3.

Mă uitam pe pagina de facebook a surorii tale.

Nu ţi-e jenă?

Atunci să nu-mi mai folosească computerul.

- Totul e-n regulă? - Da.

- Ai băut? - Nu.

- De ce, arăt ca şi cum aş fi băut? - Nu ştiu, pari ca...

- Cum, ca ce? - Ca şi cum te-ai distra.

Ai putea să nu mai fumezi când vorbim?

- Te deranjează fumul? - Nu-mi place să te văd fumând.

Nu fumez decât pe Skype.

Totul e-n regulă la Boston? Ai nevoie de ceva?

Nu. Totul e-n regulă. Ar trebui să te culci, nu?

Da.

Dar îţi jur că totul e-n regulă, iubirea mea.

Te pup, mamă. Mi-e dor de tine.

- Ceau, iubire. - Te pup, pa.

Totul o să fie bine...

Fă ca Hector.

Azi nu, scumpule.

Dacă nu faci, nu mănânc.

Iar la şcoală o să-ţi fie foame.

Hector! Hector!

Da?

Ce faci, micuţul meu Benounet?

Totul merge bine?

- Da. Dar tu, Hector? - Hector a băut puţin cam mult ieri.

Hector a băut puţin suc de struguri.

Puţin cam mult suc de struguri.

- Vrei asta? - Da.

Dar mai întâi, Hector vrea un pupic

şi o îmbrăţişare.

Mai mult de atât.

Te-ai întors târziu. Cine a venit?

Ca de obicei.

Au fost Éric, Fred. Nimic nou.

Nu. Nimic special, madame.

E mama mea.

E soţia mea.

- E mama mea. - Toată lumea se bate pentru mine.

- Tartina e pentru mine? - E pentru sora ta. Tata o să-ţi facă una.

- Îmi place mai mult când o faci tu. - Mulţumesc.

Mama pune mai multă Nutella ca tine.

Mama e perfectă. Asta-i tot.

Mama e perfectă.

Jade, hai să mergem.

Gata, vin.

Jură-mi că n-o să mai fumezi niciodată.

O să vorbim despre asta în fiecare dimineaţă?

În fiecare dimineaţă. Care e Quentin?

- De ce? - Nu, nimic.

Cel în kaki, de acolo.

A, da? Dar e ridicol. Parc-ar fi un pitic.

- Nu pare a fi prea matur. - Păi are 13 ani.

Da, însă...

Voi, fetele, la vârsta asta

păreţi mai mature. De două ori mai mari.

El e minuscul. Zici că e un nimic.

L-ai văzut tot anul, şi azi te şochează?

Voiam să-ţi spun mai demult...

Bine.

Ieşi undeva diseară?

Nu, tu?

Glumesc.

Nu e nostim.

- Hai, iubire. - Bine, pa.

Idiotul.

Da.

Salut!

ELSA SANTORINI, PORTRETUL UNEI FEMEI ACTUALE

Am găsit o jurisprudenţă.

Scrie: "Infracţiunea poate fi constatată

chiar şi când are loc într-un spaţiu privat." Am putea s-o folosim.

Da. Verifică paragraful.

N-o să ne asumăm niciun risc.

"Niciun risc"?

Un mod de a spune, nu?

- Deci? - Deci, ce?

V-aţi tras-o?

Evident că nu.

Cu faţa pe care o ai, nu e evident.

Eram convinsă că ai nevoie de asta.

E însurat.

- Ei, şi? - Hai, Val...

m-ai văzut vreodată cu un bărbat căsătorit?!

Mie mi se pare un tip extraordinar.

Ce e mai rău e că atunci când m-a luat în braţe, m-am simţit ca o fantomă.

- Invizibilă? - Nu, descoperită.

Ca şi cum hainele de pe mine ar fi căzut jos.

- Ca o fantomă. - Foarte bine!

Ce nasol.

Ei da, e nasol, dar asta e.

Dacă ţi se-ntâmplă acum toată povestea asta,

- nu e întâmplător. - Ba da, ba da. E întâmplător.

- Sunt foarte fericit. - Da...

Da.

De asta voiai să pleci în Brazilia?

Ca să-ţi schimbi... cum ziceai... traiul de burghez nefericit?

Eu am zis chestia asta?

Am avut o viaţă înainte de a mă căsători.

Am avut multe aventuri

şi am obosit, pur şi simplu.

Spui asta ca să te simţi împăcat cu tine însuţi.

Dacă ai cunoscut-o acum pe...

- Elsa. - Elsa,

n-a fost din întâmplare.

Fata asta te-a bulversat.

Nu te-am văzut niciodată aşa. Eşti atât de... viu.

Ei şi?

"Ei şi?" Pe dracu'!

Ce-ar trebui să fac?

Să trăiesc pe ascuns cu ea?

Şi apoi, îmi anunţ familia că-i părăsesc.

"Tata e îndrăgostit...

Se simte întinerit când face dragoste..."

Nu, dar...

Chiar crezi că sunt atât de ticălos încât să fac asta?

- Ai grijă, totuşi. - De ce?

Pentru că cel care vrea să plece în Brazilia

şi care a reapărut acum,

n-o să te mai lase.

Şi nimic nu dovedeşte că e ceva greşit.

Ştii, eroul din ziua de azi, contrar a ceea ce se crede,

nu e cel care-şi părăseşte soţia,

ci cel care rămâne cu ea.

Şi ce-ţi pasă ţie, să fii erou?

- Apropo, cafea. Cafea? - Cafea.

De ce nu-i trimiţi un mesaj...

De genul... Aşteaptă două secunde.

Să-i găsesc o frază care nu face publicitate falsă.

De genul: "Îţi jur, viaţa ta va fi mai bună cu mine."

- De ce eşti atât de negativistă? - Nu sunt negativistă.

- Asta e publicitate falsă? - Nu, dar...

Explică-mi.

N-am chef să fiu amanta cuiva,

mi se pare degradant.

Şi-apoi, n-am numărul lui de telefon.

Ce idioţenie.

Asta e.

Dar... N-ai numărul ei de telefon?

Nu.

Nu e enervant?

Ba da, e enervant.

Cum eşti?

Cu scuterul.

Nu. Cum te simţi? Te simţi bine?

Bine. Ce ai? Acum eşti maică-mea?

Nu te-am văzut niciodată aşa.

- Cu cine ai audienţa? - Richet.

- Vii cu mine sau mergi pe jos? - Ai două căşti?

Tu ce crezi? Cu toate problemele mele extraconjugale...

Drăguţ.

Judecătorul o să-ţi acorde sfârşitul custodiei alternative.

În orice caz, custodia alternativă e o porcărie.

- Dar? - Dar, nimic.

Din tonul tău simţeam că va urma un "dar".

Pentru plata internatului, nu-ţi promit nimic...

Nu-mi pasă, nu vreau decât să-şi asume minim de responsabilitate.

Trebuie să-ţi refaci viaţa amoroasă.

Eşti mulţumită?

Numai banii te interesează.

Dacă aşa ar fi stat lucrurile, nu te-aş fi luat de bărbat.

Nu eşti o curvă, nu?

Încă o insultă la adresa clientei mele şi o să te lăsăm în fundul gol.

Oamenii ar trebui să facă un stagiu aici înainte să se căsătorească.

Uite, o să-ţi facă bine.

Relaxează-te.

Te încălzisei acolo, ieşi dintr-o chestie...

Dar îţi jur că sunt şi căsnicii fericite.

Cunoşti vreuna?

Oameni care se iubesc după 15 ani, care fac dragoste,

râd împreună, conversează, cunoşti pe cineva?

- Desigur, sunt destule. - Cine? Spune-mi.

- Trebuie să mă gândesc... - Hai, termină.

Cunoşti un avocat pe nume Pierre Solal?

Da. Desigur. E...

Îl ştiu după nume. E avocat penal. De ce?

Întrebam şi eu. Îmi aminteşte de tine.

Nu te enerva. Totul va fi în regulă.

Elsa?

- Ce faci aici? - Pierre!

Tu? Ce faci...

- Mă gândesc toată ziua la tine. - Şi eu mă gândesc la tine.

Eşti un miraj?

Apari în momentul în care mă gândesc mai mult la tine.

Pierre...

Pierre...

Pierre?

- Pierre? - Da?

- E-n regulă? - Da, da.

Eşti sigur?

Da.

Poate ai nevoie de o cură de magneziu.

Da, da. Poate.

Ai dreptate.

Loulou! Puiule!

- Mamă... - Ce, mamă?

Sunt mama ta, am dreptul să te pup.

- Eşti naşpa, mamă. - Ştiu.

Ai cearcăne, dragul meu.

Ştiu. Un prieten are un nou internat FIFA.

Aveţi dreptul să jucaţi?

Până şi la pârnaie au drepul.

Dar cum vorbeşti?

La masă.

Te fentez cum vreau. Sunt prea bun.

Ce face arbitrul ăla? Să-i dea cartonaş.

- La masă! - Niciun cartonaş.

Da, vin.

Of, of, of...

Faci mişto de mine?

Îţi reamintesc că e important

să te joci cu copiii, conform lui Marcel Rufo.

Marcel Rufo e în sufrageria mea.

Nu contează.

Putem juca 5 minute, înainte să ne punem mănuşile?

În mod sigur ţi le-ai pus deja.

Jade!

Jade!

Şi dacă se poate să nu mai strigăm în casa asta când chemăm pe cineva!

Dacă n-ar merge televizorul în fundal, ne-am putea auzi.

Haide. Am jucat 10 minute.

10 minute amărâte de relaxare după o zi de coşmar.

Am aşteptat 20 de minute la restaurant

pentru că doamna n-a avut chef să gătească în seara asta.

Doamna lucrează la fel de mult ca tine,

- şi-n plus, e la ciclu. - Foarte elegant. Poftă bună.

Eşti foarte stilată, mamă.

Ştiţi ce?

O să vă las să cinaţi cu Marcel Rufo.

Poftă bună.

Bun, eu mănânc. Mi-e foame.

- Eu o aştept pe mama. - Nu, mănâncă. Ben, la masă.

Acum! La masă.

Haide. Vino.

Ce-i?

Îmi pare rău. Haide, o să vorbim despre altceva.

Cu mine nu merge aşa.

Nu putem s-o lăsăm puţin mai moale, în seara asta?

Nu divorţăm. Ce-i cu faţa asta?

Faci o dramă din asta. E aiurea.

De unde ştii că n-o să divorţăm?

Ştiu, şi gata. Eu te iubesc, tu mă iubeşti. Haide.

Simplificăm lucrurile.

Nu. E prea uşor.

Ba nu, nu e uşor.

Aşa, bagă în tine!

Hai, gata, nu mai vorbi aşa.

De ce comanzi tu întotdeauna aici?

Dacă ai venit de la internat, crezi că poţi face ce vrei aici?

- Tu eşti şefa mea acum? - Ai 3, de ce-l mai vrei şi pe-al meu?

Chiar dacă nu mai suntem împreună îi luăm cadou lui Julien? Am o idee!

Taci din gură, micuţo. Ai 13 ani, du-te la culcare.

Nu-mi pasă. Am 13 ani, fac ce vreau.

Aminteşte-mi, de ce stai la internat?

De ce? Ca să nu-ţi mai văd faţa de şobolan în putrefacţie.

Mamă, de ce nu spui nimic?

Uite, m-a insultat, şi tu nu spui nimic.

Ai văzut cum îi vorbeşti şi tu, Lily?

Dar mi-a smuls biscuitele din mână!

HUGO: O SĂ-ŢI SPUN MÂINE. CINA?

Dă-mi-o!

Terminaţi!

E aiurea...

Hai să nu ne culcăm supăraţi, da?

Sunt obosită. Ce doreşti?

Să te uiţi la mine, cel puţin.

La ce te gândeşti?

Poftim?

Te uiţi la mine, dar te gândeşti la altceva.

Nu. Mă uit la tine.

Ba da...

Vino.

Fir-ar. Buffering...

Ce enervant.

Copii, v-am zis să nu descărcaţi nimic ilegal.

E un buffering, mamă. Nu descărcăm nimic.

Şi care-i diferenţa?

Las-o baltă. Ţi-am explicat deja de o mie de ori.

Bine.

- Ce e? - Îl vezi pe brunetul de acolo?

E îndrăgostit de fata blondă.

Dar e un om normal.

Iar el e un vampir.

Şi se întâlnesc doar noaptea.

Şi ce e un om normal?

Nu ştiu. Ca tine.

Eu sunt normală?

Da, când nu-ţi pierzi capul.

Da. Nu e prea sexy.

În orice caz, nu există fete normale.

- O, masculul! - Ce mascul.

- Ei bine? - Ce?

- Ai cunoscut pe cineva? - Nu, de ce?

- Nu mă mai suni. - Ne-am despărţit, Hugo.

În mod normal, mă suni o dată la 5 zile. Cel mult.

- Cinci zile? Ţii socoteala? - Cel mult.

- Şi cadoul pentru Julien? - O ediţie din "Roşu şi Negru",

- cu autograful lui Stendhal. - Nu-i rău!

Nu merit un pupic?

Ba da.

Eşti enervant.

Haide.

Încetează.

Iubire, unde e cămaşa mea albă cu butoni la manşetă?

Nu ştiu.

- De ce n-o iei pe cea albastră? - Nu, am purtat-o ultima oară.

Care ultima oară?

Am zis şi eu aşa. N-am chef s-o port pe asta,

- a fost un pretext. - Pretext?

Lasă-mă, nu suntem în război.

Pur şi simplu am chef să port altă cămaşă decât cea albastră.

Nu e o tragedie.

Nu, dar mergem la aniversarea lui Julien.

Da. Ai dreptate.

Păi am.

Uite-ţi cămaşa ta.

Nu. Uite. Ţi-am zis: cea cu butoni.

Atunci e aici.

Nu ştii să cauţi?

Unde e cadoul lui Julien? Fetelor, gata. Am terminat cu gluma.

- Unde e? - Nu glumesc. Nu ştiu.

- Era aici. - Care era cadoul?

O ediţie cu autograf din "Roşu şi Negru".

De aceea se numeşte Julien.

Care-i legătura?

Dacă ai fi citit cartea, ai înţelege.

De ce eşti atât de "venerată"?

Julie, tu aşa vorbeşti cu mama ta?

Depinde.

Ce mod de a vorbi e ăsta? Venera vine de la "a venera",

care înseamnă "a admira". Cum ar fi: mamă, te venerez.

Da, da.

Alo? Da, Hugo.

Am făcut comandă la un taxi. Ne întâlnim acolo.

N-am chef să-mi pun o cască pe cap.

- Fir-ar, mă oboseşte. - Nu găsesc cadoul.

Gata, l-am găsit.

Da. Foarte bine.

Hugo, nu te porţi ca şi cum ai fi iubitul meu, da?

Nu mai suntem împreună, de acord?

Bine. Vorbim?

În 5 secunde o să întrebe de chei. Pui pariu?

- Bine. Hai. - Bine.

Zece, nouă,

opt, şapte, şase,

cinci...

- Au dispărut cheile! - Ce ţi-am zis eu?

M-am săturat să-mi ascunzi cheile.

Nu ţi le-am ascuns.

Lily şi Julie, în 10 minute stingeţi calculatorul.

Dacă întârziaţi mâine la şcoală,

nu te mai invit aici, Julie.

- Vă promit, doamnă. - Mda...

Prea politicoasă ca să fii sinceră.

Ceau. Pupici.

Să fiţi cuminţi.

Gata, termină.

Pe bune, haide, pleacă.

Sunt sigură că are un iubit nou.

- O ţii tu? - Nu, urăsc chestia asta.

- Părul meu nu e prea Louis XIV? - Sigur că nu. Nu.

Nu, dar serios. E bine?

Eşti frumoasă.

Eşti frumoasă, iubirea mea.

Dintr-odată,

- bărbatul perfect. - Dintr-odată, ţi-ai dat seama.

Nu.

Înăuntru, nu mă săruţi pe gură.

Înăuntru mai vedem.

Încetează să mai planifici totul.

- Mă simt mai sigură astfel. - De ce te temi?

Au venit.

- Cel mai bun. - Nu exagera.

- Cei mai buni. - La mulţi ani.

Mulţumesc. Mă bucur să-i am pe toţi aici.

Elsa!

Draga mea.

La mulţi ani.

- Pentru tine. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

- Îţi aminteşti de Pierre? - Da.

- Bună seara. - Anne, soţia mea.

Ce mai faci?

Bună seara. Încântată.

Nu! Nu eşti zdravănă!

Nebuna asta mi-a oferit o operă originală,

- semnată de autor. - Semnată de Stendhal?

Jean-Claude, vărul lui.

E mai ieftin.

Amuzant.

Numai tu puteai să-mi oferi aşa ceva.

Bun. Cine vrea să bea cine? Ce... de băut... Ce vreţi să beţi?

Trebuie să mă duc la muncă mâine, deci...

- Sâmbăta? - Da. Lucrez la anticariat.

Ce faci, dragă?

Bravo, dragul meu, cadoul tău a fost super.

Ţi-a plăcut?

Îl ador. Totuşi trebuie să mă puneţi la curent.

Sunteţi împreună, nu sunteţi împreună?

Fireşte că suntem împreună, de ce?

Vreau să-ţi prezint un miliardar care îşi renovează apartamentul.

Vrea să te cunoască.

Un miliardar... nu poţi să refuzi.

Hugo, te răpesc două minute, trebuie să vorbim despre scenariul tău.

Ne-au părăsit toţi, nu-şi dau seama.

- El e, cel de 25 de ani? - Da.

Bun...

- N-am dreptul să fiu gelos. - Ba da.

Îmi face plăcere.

Am numai Louis XIII.

Mi-aş dori ceva nou.

Ai reuşit.

- Ce? - Să-ţi schimbi cămaşa.

Sunt încântat că ai observat.

Sunt foarte încântată...

E totul în regulă?

Scuzaţi-mă. Da.

- Păreţi un pic nervoasă. - Nu, totul e-n regulă.

Totul e-n regulă.

"Puţin câte puţin, viaţa şi-a reluat cursul, unul fără celălalt."

APĂ DE PORTOCALE VERZI

Aveţi nevoie de ajutor?

FĂRĂ GLUMĂ. CREDEAM CĂ AI UITAT CĂ JADE ARE TEATRU?

FĂRĂ GLUMĂ CREDEAM CĂ EŞTI LA SALĂ.

TE IUBESC

- O să fii bine, mamă? - Şi de ce n-aş fi?

Nu ştiu. Pari tristă.

Sunt tristă în fiecare duminică, când pleci.

Astăzi eşti mai tristă ca de obicei.

- Nu, totul e-n regulă. - Sunt aici, mamă.

- Te iubesc. - Şi eu.

Te iubesc.

- Tată! - Foarte bine.

- Celălalt. - Bună!

Vrei?

- Celălalt! - Dragă!

Bravo!

Foarte bine, puiule.

Mă duc să caut apă. Mi-e sete.

- Vrei un ceai? Apă? - Nu, mulţumesc. Nu vreau nimic.

Bun. Cartea ta va fi publicată luna viitoare în Anglia.

Ar fi foarte bine să te duci acolo.

Cu adevărat.

Trebuie să mă organizez. Cu copiii, nu e uşor.

Două zile, o noapte.

O să treacă extrem de repede.

Nu prea am chef.

Da. Mă întorc.

O secundă. Gândeşte-te.

Pierre Solal.

0653144930.

0653...

0653144930.

0653144930. 065314...

- Ce? - Te-ai gândit la plecarea în Anglia?

- Da, bine. - Bine?

065314...

- Super, 22 şi 23. Reţii? - 0653...

- În zilele de 22 şi 23. - Îmi trimiţi prin e-mail?

144930...

- 22 şi 23, e uşor. - Bine.

- 065314... - Pe 25 şi 26.

Nu, e foarte bine.

- 065340... - Atunci pe 30.

Nu. 0653144930.

... exerciţiu în condiţiile exercitării următoarelor drepturi de preempţiune:

donaţia, aportul la capital, schimbul...

"Dacă ne-am vedea la lumina zilei, ca doi oameni normali?

Cu puţin noroc, ne-am putea deprima împreună.

Elsa."

"Cine e inconştientul care ţi-a dat numărul meu de telefon?"

"L-am furat din mobilul lui Julien. Ştiu, n-am procedat bine."

"N-am chef să ne deprimăm împreună,

şi cu atât mai puţin să ne vedem.

Nu pot să mă hazardez cu tine."

"Hazard e atunci când Dumnezeu vrea să rămână anonim."

"Îţi şterg numărul.

De fapt, e imposibil. E întipărit în memoria mea."

- "La mujer vamos a la..." - Nu.

- Ce? - Nu.

"La mujer", ea. Nu poate fi "vamos".

"Vamos" e la plural, dragă.

În Brazilia se vorbeşte portugheza. Acolo vrei să mergi?

EŞTI UN BĂRBAT CUANTIC. EXIŞTI ŞI NU EXIŞTI TOTODATĂ.

Nu vreau să vorbim acum despre asta.

Unde ai ajuns, cu "Romeo şi Julieta"?

Shakespeare scrie puţin cam ciudat pentru mine.

Pot să-l cumpăr de pe iTunes, te rog?

DiCaprio e atât de frumos în film.

Deci, tată?

Pari mai atent la mesaje decât la mine.

- Sunt aici. - Nu prea.

Să ne întoarcem la lecţia ta.

La mujer va...

Lily, e pentru ultima oară.

Nu pot să-ţi fac tot timpul lecţiile.

Ai văzut mormanul de teme pe care mi le dau de făcut?

Ia să văd.

- Ai depăşit. - E drăguţ.

Ba nu.

Aici e China. Rusia e aici. Nu poţi să amesteci culorile.

Oricum...

"EL" VA FI ACOLO... VREI SĂ MĂ ÎNSOŢEŞTI?

CONFRERIA AVOCAŢILOR BAL DE CARITATE

Cine e?

De la bancă, dacă vrei să ştii tot.

Ce zic?

Că sunt mai bogată decât credeam.

Mergem la cumpărături sâmbătă?

Da, mergem.

Şi dacă el nu e acolo?

Atunci o să petrecem seara împreună.

- Îl hărţuiesc, nu? - Grav.

- Termină. - Glumeam, dragă.

- Dacă soţia lui e acolo? - Nu, la astfel de serate nu vii cu soţia.

Atunci n-ar trebui să fiu acolo.

- Dacă vrei, nu mergem. - Nu, nu.

- Calmează-te. - Geanta mea.

- Poftim. - Mulţumesc.

- Parc-ai fi nebună. - Îngrozitor.

Nu e îngrozitor. Eşti sublimă.

În seara asta, o să-l dai gata.

O s-o iau razna.

Poftim, strânge-mi braţul. Simte muşchii.

- Mulţumesc pentru adineauri, Marc. - N-ai pentru ce.

E-n regulă? Ce e?

- Ce faci aici? - Bună.

Am venit cu prietenul meu, Marc. Şi el e tot avocat.

Eu sunt cel care o însoţeşte la seratele plictistoare.

Dă bine la imagine să apari la braţul unei vedete.

Bună idee. Interesant.

Mă duc la garderobă,

să stau la rând. Pe curând.

Mă aşteptam la orice, dar nu la asta.

Ştiu. E un pic...

Periculos.

Aici e şi un hotel.

- Privat. - Şi-n plus,

cum nu eşti deloc, dar absolut deloc superbă în rochia ta mulată...

Pierre? Ce mai faci?

- De cât timp nu ne-am văzut. - Da.

- Totul e-n regulă? - Da, totul e bine.

Sunteţi soţia lui? Încântat.

Sunt un prieten din facultate, mi-a vorbit despre dvs.

Nu sunt soţia lui.

Ai divorţat? Nu mi-ai zis nimic.

Nu, deloc.

În orice caz, dacă ai nevoie de un avocat...

Îţi mulţumesc, nu am nevoie.

Totul îmi merge foarte bine.

Am venit să-l las pe soţul meu. O să plec.

Marc, dragă, plec.

- Bine? Bună seara. - Bună seara.

- Bună seara. - Bună seara.

Îmi face o deosebită plăcere să te văd.

Jade?

Jade? Nu dormi?

Ce oribil. Se iubesc, dar nu rămân împreună.

Cine?

Romeo şi Julieta.

- L-ai cumpărat, până la urmă? - Mi-ai zis că pot să-l cumpăr.

A fost bine la serată?

Nu-ţi face griji. Se vor iubi pentru eternitate.

Eternitatea e pentru urâţi.

Sper că nu.

Pentru că, în principiu, într-acolo ne îndreptăm.

Acum dormi, scumpo.

Dormi, minunea mea mică.

UNIVERSUL CUANTIC

Într-un univers cuantic,

lucrurile nu au nevoie să rămână în acelaşi loc

sau să urmeze o singură direcţie.

Puteţi fi în mai multe locuri, în acelaşi timp.

Ceea ce faceţi aici

are consecinţe în altă parte, ca bătaia de aripi a unui fluture.

Nu mergem să locuim în Brazilia, nu?

- Care-i legătura? - Vorbeam cu Jade,

de asta întrebam.

Pot să termin cu asta?

Şi vorbim după aceea?

Nu e oribil ca fiecare să aibă propriul lui program?

Nu. De ce?

- Mi se pare aiurea. - Asta înseamnă libertate.

Libertatea celor care se iubesc.

- Scuzaţi-mă, domnule. - Da?

Puteţi să-mi supravegheaţi computerul, cât timp mă duc la toaletă?

Desigur, nicio problemă.

- Domnul Solal? - Da, eu sunt.

O iau eu, dacă vreţi să mă urmaţi.

Maşina este în faţă.

ASHER PARK SANTORINI

Scuzaţi-mă, o aşteptaţi pe d-ra Santorini?

- Da, domnule. - Elsa Santorini?

Da, domnule.

Rimează cu "sacră".

- Ce? - Portocală acră.

- Pot să vă ajut cu asta? Domnule? - O iau eu, mulţumesc.

Mulţumesc.

Bună dimineaţa!

- Bună dimineaţa! - Bună.

- Vă cazaţi? - Da.

- Paşapoartele, vă rog. - Da.

- Poftim. - Perfect.

În regulă. Puteţi să completaţi asta?

Mulţumesc.

Puteţi să-mi daţi şi mie una, vă rog?

Pentru mine.

- Două camere separate? - Absolut.

Desigur. Mă scuzaţi.

- Mulţumesc. - Poftim.

Nu ştiam...

Termină!

Doriţi să vă cazez la acelaşi etaj?

Da. Ar fi extraordinar.

Bine. Atunci, domnule...

Solal...

Şi în propria dvs cameră...

D-ra Santorini.

- Mulţumesc foarte mult. - Mulţumesc.

După tine...

Şedere plăcută.

La ce oră termini?

Presupun că şi tu eşti aici tot pentru a lucra.

Da, nu... Doar pentru asta am venit.

Dar acum nu. Înţelegi? Acum nu.

Termin la 6 şi vin să te iau.

- Şi... - Şi?

Vin să te iau pe calul meu alb.

Un afurisit de Făt-Frumos, nu?

Da.

- Da? - Da.

Prin urmare, ne vedem mai târziu, Fat-Frumos.

Această înţelegere, care include datele,

se constituie într-un acord total între părţi

pe acest subiect, pe baza tuturor acordurilor anterioare

negociate de părţile în discuţie,

fie oral sau în scris...

Ele nu sunt, şi nu vor fi...

În regulă, ajunge.

Sunt clauzele obişnuite.

Dar aşa cum vă spuneam, vreau

un contract de sechestru...

- Pentru Margot. - Îţi mulţumesc c-ai venit.

- Ce faci, Margot? - Foarte bine.

- Te admir foarte mult. - Mulţumesc mult.

Plăcerea mea. Mulţumesc, la revedere.

- Bună ziua! - Bună ziua.

- Sunteţi francezi... - Da.

Alo.

Da, Lily. Totul e-n regulă?

Da, o să-ţi iau rochia. Acum lasă-mă să lucrez.

Ascultă, n-am venit aici pentru cumpărături.

Ţi-am zis c-am s-o fac, am s-o fac. Mai am treabă până la...

- Bună! - Mă numesc Anna.

- Victoria. - Ce faci?

Bun, perfect!

Henry. Henry Krinkle.

AM 15 ANI ŞI JUMĂTATE.

MOR DE RÂS:))

Foarte frumoasă!

Foarte frumos!

Foarte frumoasă!

Foarte frumos!

Intră.

Alertă! Către toate unităţile!

Pierre Solal a intrat în camera mea.

Repet, Pierre Solal a intrat în camera mea.

Pierre Solal intră în camera Elsei Santorini...

O ia în braţele lui...

Pentru că moare de dorinţă.

Am senzaţia că sunt în braţele Ammei.

Cine e Amma?

Amma e...

Indianca aceea care face fapte bune.

Oamenii vin din toată lumea

doar pentru a sta câteva clipe în braţele ei.

- Aşa. - Ai comandat şampanie?

Din partea hotelului.

O deschidem? Prea clişeic?

Ador clişeele.

Mi-e frică.

Să ciocnim?

Da.

Foarte frică.

- Bună seara! - Bună seara.

Pot să vă iau haina?

- Poftim? - Aţi venit pentru nuntă,

nu-i aşa?

Da... Da.

Poftim. Iau eu astea.

- Distracţie plăcută. - Jille şi Jeremy...

Eşti nebun.

Jille & Jeremy SALA DE BAL - RESTAURANT

E foarte intim să mergi în picioarele goale

alături de un bărbat pe care nu-l cunoşti foarte bine.

Am petrecut noaptea ca un cuplu căsătorit de 18 ani.

"Păreţi atât de îndrăgostiţi chiar şi după 18 ani."

"Care e secretul vostru?"

"Nu ne-am căsătorit niciodată."

- Nicio ezitare. - Niciuna.

Cred că e fiica mea, trebuie să răspund. Scuză-mă.

Alo? Da.

Sigur, mulţumesc.

Alo?

Lily?

Ce se-ntâmplă?

Nu, dar...

Ai văzut ce oră e?

Pierre?

PREFER O ETERNITATE PENTRU NOI.

Pentru ca o poveste să nu ia sfârşit,

ea nu trebuie să înceapă.

SALONUL DE CARTE RENNES

Elsa, nu uita de ziaristul din vestul Franţei.

Elsa?

Felicitări pentru cartea ta, mi-a plăcut foarte mult.

- E totul în regulă, iubire? - Pe curând.

Mi-a plăcut enorm cartea ta.

Pentru mine, e un amestec de Lacan şi Coluche.

Mi-ar plăcea să te cred.

Sper c-ai să publici chestia asta.

- E o figură. - Poftim?

E acolo. Pierre?

- Felicitări, Elsa. - Mulţumesc.

Ţi-l prezint pe bunul meu prieten, Pierre.

Încântată de cunoştinţă. Elsa.

Ştiu. Şi eu sunt încântat.

Ca între fumători de joint, sunt sigur că o să vă înţelegeţi.

Sper că am şi alte calităţi.

Pentru mine e suficient şi atât.

- Ziaristul din vestul Franţei... - Da.

Vino, îţi fac cunoştinţă.

Într-un univers cuantic,

lucrurile nu au nevoie să rămână într-un singur loc.

Pot exista în diferite locuri,

în acelaşi timp.

LUI VALERIE, PENTRU ETERNITATE...

Sincronizarea: DISTEL Subs.ro Team @ www.subs.ro