Original subtitles

Casă plină de O. Henry

Hei, Charlie. Avocatul tău e aici cu banii de cauţiune.

Spune-i că nu sunt aici.

Ce să spun?

M-ai auzit. Spune-i că nu sunt aici.

Omul cu pensula e adevărata vedetă a acestui tablou.

A fost un scriitor, de mai multe feluri:

Critic social, umorist si tehnician.

Numele lui era William Sidney Porter...

dar ni-l amintim după pseudonimul său.

Face parte din cultura noastră acum: O. Henry ...

si eu sunt un scriitor. Mă numesc John Steinbeck.

Întotdeauna am crezut că un scriitor trebuie să fie citit, nu văzut.

Dar O. Henry a murit. Nu mai poate vorbi în numele său.

Mă întreb dacă ar fi făcut-o dacă ar fi putut.

Vă amintiţi de spărgătorul de seifuri al lui O. Henry, Jimmy Valentine?

Băieţii încă vor să fie ca el când vor creste Cisco Kid, Robin Hood al Occidentului.

Folclorul nostru este plin de O. Henry. Curajul şi veselia sa şi oamenii lui.

El a scris multe povesti bune, e greu sa alegi.

Uite una de exemplu.

"Poliţistul şi imnul (bisericesc)." Vrei să auzi asta?

"Când gâste sălbatice măcăne nopţile zburând...

si femei fără haine de blană cresc copiii soţilor ...

atunci poate stiţi că iarna este aproape...

si că a venit timpul să intri într-un comitet de căi şi mijloace ...

pentru a fi asigurat împotriva vremurilor care vin.

În plus, pentru un cetăţean din parcurile orasului ...

ca bunul nostru prieten Soapy de aici, ...

necesitatea nu e doar mare, e un fapt al stării reale de urgenţă."

Da, d-le. ofiţer. Desigur.

Imediat.

Bună dimineaţa, d-le.Throckmortonl

Ah, bună dimineaţa, Truesdale.

- Cam rece, nu-i asa? - E tonic, băiatul meu. Tonic.

Aţi plănuit ceva pentru iarnă domnule Throckmorton?

- Îmi poţi spune Soapy, Horace. - Vă mulţumesc, domnule. Deci?

- Desigur. - Doar nu te-ai gândit să merge din nou închisoare?

- şi de ce nu? - Pentru că închisorile nu mai sunt ceea ce au fost.

Te lasă să cazi în ceva groaznic.

Se spune că aproape oricine poate ajunge in ele în zilele noastre.

Dragul meu, nu trebuie să te iei după fiecare zvon.

Din marea mea experienţă, te asigur că mândria orasului nostru

e sistemul său penal.

Sunt un om cu gusturi simple.

Trei luni de închisoare, fără vânt şi zăpadă ...

si cu bâtele slujitorilor legii cu mâneci albastre..

Bună dimineaţa, ofiţer. Trei luni, zic...

uh, pat asigurat, masă si companie simpatică ...

pe cheltuiala orasului: tot ce vreau de la viaţă.

Nu stiu, Soapy. Pentru mine, închisoarea e închisoare.

##[O formaţie mică, Oamenii cântând]

Eu prefer Florida.

Florida, acest loc grosolan şi de nedescris, Insula Coney a tropicelor?

Bun doar pentru milionari si martori reticenţi? Nu, prietene.

De 15 ani deja, o ospitalieră şi de lux ...

celulă bine încălzită a fost cabina mea de iarnă.

Nu as schimba o noapte în ea pentru un sezon complet la Palm Beach.

Un coleg mi-a spus că acesti oameni au ...

niste locuri frumoase în centrul orasului pentru ''întreţinuţi'' ca noi.

Caritate? Nu, mulţumesc. Prefer legea filantropiei oricând.

Trebuie plătit efectiv fiecare beneficiu al carităţii.

Dacă nu în monezi, cel puţin prin umilirea spiritului.

Pentru fiecare pat, este o taxa pe baie.

Legea, pot adăuga, nu te pune să faci o rugăciune ...

dimineaţa, la prânz şi seara.

Ai de gând să lucrezi în acest an, Soapy?

Oh, există modalităţi de a ocoli munca, prietene.

Asteaptă aici.

- Uită-te aici! Asta-i umbrela mea! - Oh, este, da?

- Da. - Să presupunem că vei chema un poliţist să-i spui asta.

Haide. Cheamă-l.

E unul la colţ.

De ce nu-l chemi să-i spui că am luat umbrela?

- Dacă nu vrei, o voi face eu. Ofiţer! - Îmi pare rău, dar stii ce se întâmplă în acest caz.

Am luat-o dintr-un restaurant de dimineaţă, din greseală, desigur.

Dacă îţi recunosti umbrela, Sper să mă scuzi.

Escroc murdar.

Există şi alte modalităţi, prietene, de exemplu să satisfaci omul dinăuntru.

Să mergem?

Nu, nu, nu. Ah.

Ce vei comanda, Soapy?

Ce zici de, uh, friptură de raţă sălbatică pentru început ...

însoţită de o sticlă de vin Chablis, cu condiţia ca anul şi recolta să fie bune.

- Raţă pentru micul dejun? - Mic dejun de toate felurile.

După care, poate, uh, un Camembert, o cafea si, fără îndoială, o ţigară.

În aceste condiţii, as crede că un dolar pentru o ţigară este convenabil.

Un dolar întreg pentru o ţigară ?

Dragul meu, în astfel de ocazii nu-ţi poţi permite să fii zgârcit.

Asteaptă-mă acolo pe marginea trotuarului.

- Da, d-le? - O ţigară, vă rog.

- Da, domnule. O marcă anume, d-le? - Cea mai bună pe care o ai.

Da, dle.

- Vă bucuraţi de micul dejun, domnule? - Raţa a fost usor ''exagerată''.

Vă sugerez să vorbiţi cu bucatarul despre acest lucru.

- Oh, da, domnule. Desigur, d-le.

- Inferioară. E marcă bună? - Da, domnule.

- Da? - Daţi-mi voie, domnule.

- Mai vreţi ceva, domnule?

- Doar nota de plată, te rog. - Da, domnule. Nota de plată!

Da, d-le. Nota de plată vine.

Poate că vă interesează dragul meu ...

că eu şi cea mai mică monedă a ţinutului nu ne cunoastem deloc.

- Uh, cum vine asta? - Spun că suntt falit.

Nu sta acolo cu polipii la vedere. Du-te şi cheamă un poliţist.

- Ce s-a întâmplat? - Spune ca nu are de gând să plătească consumaţia.

- Nu are niciun ban. - Nu ai bani?

Sunt lefter.

- Haide... - Haide, hoţule!

- Ce credeai, vino încoa...

Oh! Ce-i faceţi acelui om?

- El... El nu are niciun ban. - Dupa ce a mancat tot din meniu!

- Adevărat? - Au neglijat să adăuge că ...

mi-am comandat si o ţigară de un dolar.

Desi trebuie să spun că orice asemănare între el şi tutun este pur întâmplătoare.

- Un poliţist va sti ce să facă cu cei ca el! - Nu contează. Lasă-l să plece.

- Să-i dau drumul? - Ai auzit ce-am spus. E din partea casei.

- Nu te băga. Cine ţi- a cerut părerea... - Probabil îi era foame sărmanului derbedeu.

Dă-l afară cât mai discret posibil. Nu vreau alte probleme.

Probleme? Nu vrei probleme?

Ascultă, imbecilule. Nu am nevoie nici de mila ta.

Eu sunt un cetăţean. Am drepturile mele constituţionale!

Insist asupra arestării. Mă înţelegi? Arestare!

- Afară! - Nu! Nu-mi poţi face asta!

Arestaţi-mă, câinilor! Arestaţi-mă!

- Soapy!

- Ce sa întâmplat? - Am fost dublu-''traversat''.

- Te doare? - Fizic, nu.

- Nu merge, nu-i asa? - Din cauza unor circumstante dincolo de controlul meu...

Cu toate acestea, eu nu m-am descurajat.

Două bătălii pierdute nu înseamnă că războiul este pierdut.

Aceasta înseamnă că trebuie găsită o altă cale care să nu treacă prin stomac.

- Să părăsim acest cartier dezgustător? - Ia şi asta cu tine!

- Te-ai lovit? - Nu, mulţumesc.

Doamne. Umbrela ta. Esti în regulă?

Ar trebui să te raportez pentru acest banană.

Oh, îmi pare rău, domnule.

- Ce-a fost asta? - Cheamă poliţia!

- Poliţia!

- Cine a aruncat-o acolo? - Eu am făcut-o.

- Unde se duce? - Acolo!

- Opriţi acel om! - Hei, stai un minut.

Hei, vino înapoi Eu am făcut-o!

Eu am făcut-o!

S-Scuză-mă. Ai uitat asta.

Bună ziua, dragă.

nu esti cam singurică să te plimbi fără să cumperi?

Nu vrei să vii şi să te joci în curtea mea?

Sigur, nu mă deranjează, dacă-mi cumperi ceva de băut.

Ce mai face, dragă, vărul Fanny?

Mă tem, dragă că e o greseală.

Greseală? Ce fel de greseală?

- Îţi datorez scuze. - Scuze pentru ce?

Pentru că te-am lăsat să crezi că ţi-as putea cumpăra o băutură. Asta e imposibil.

Nu am niciun un ban pe numele meu.

- Hei, ce-i asta? Încerci să mă păcălesti? - Nu în ultimul rând, dragă.

Eu doar încerc să repar greselile pe care le-am făcut faţă de tine

Am gresit as putea adăuga, din motive pe care o tânără...

si neexperimentată minte nu le-ar înţelege.

Cum mijloacele mele sunt limitate, îmi pot cere doar scuze ...

ca să vă conving să le acceptaţi daţi-mi voie să vă las

ultimul, uh, obiect valoros din ceea ce a fost odată un conac formidabil.

Complimentele mele fermecătoare si încântătoare, doamnă.

Ce se întâmplă aici? Ce se întâmplă?

Mi-a zis că sunt o doamnă.

Gandeste-te. Sunt mii legânându-si bastoanele lor ...

dar nu fac nimic, doar mănâncă bani contribuabililor.

Toată ziua am încălcat legea în faţa lor ...

si nici unul dintre ei nici măcar unul

nu a ridicat un degetul mic pentru a mă împiedica.

Mă gândesc să-i scriu congress-man-ului meu.

Te duci iar în parc în seara asta, Soapy?

Unde altundeva să mă duc?

Nu este nicio grabă.

Auzi, muzică.

Îmi amintesc această melodie de undeva

Nu? Ei bine, ar putea fi dintr-un cimitir de la ţară ...

ca cele din tinereţea mea ...

pe când în viaţa mea erau mame şi trandafiri ...

ambiţie şi prieteni, gânduri imaculate...

si gulerele micului Lord Fauntleroy.

Să mergem un moment să ne bucurăm.

- Eu?

Usa de la intrare e deschisă Invitaţia este evidentă.

- Care-i problema, Soapy?

Nu te simti bine, Soapy?

Hei, poate că mâine va fi altfel.

Poate dacă ai încerca altundeva ...

în Central Park poate sau pe Wall Street.

Nu va fi niciun mâine.... cel puţin nu un ''mâine'' asa cum îţi imaginezi.

Această fază a vieţii mele s-a încheiat.

Sigur te simţi bine, Soapy?

Poate dacă stai jos din nou.

Nu trupul meu este bolnav. Ci sufletul meu.

Pentru prima dată în viaţa mea...

Am văzut oribila groapă în care m-am prabusit.

Zilele degradate, dorinţele nedemne ...

speranţe moarte...

care mi-au făcut existenţa inutilă!

Nu vroiam să-ţi spun, Soapy, dar am 30 de cenţi pe care mi i-a dat o doamnă.

- Îţi iau o bere. - Nu de bere am nevoie.

De speranţă, credinţă ...

să fiu sigur că nu e prea târziu să ies din noroi ...

pentru a deveni iar un om...

pentru a cuceri răul care a pus stăpânire pe mine!

Mai bine să plecăm de aici. Dcă cineva te aude vorbind asa ...

nu se stie ce ni se va întâmpla.

Oamenii se rugau pentru noi, ne predicau.

Dar e timp. Sunt încă relativ tânăr.

Să învii vechile şi dornicele mele ambiţiile...

si să le urmez fără sovăire.

Voi renunţa la această viaţă de disipare şi lene.

Maine voi merge în centrul zgomotos al orasului si voi găsi de lucru.

Îmi aduc aminte de un comerciant de blana ...

care mi-a oferit o dată o slujbă

Cred că încă mai am cartea sa de vizită pe undeva.

O să-l găsesc, o să-i cer ajutor.

Da, aici este cartea sa de vizită.

Îmi aduc aminte de faţa sa amabilă.

Un om nobil, dacă vreodată am întâlnit unul.

El o să-mi dea un loc de muncă. O să mă ajute să fac ceva cu mine.

- Voi fi cineva în lume! - Bine, vino încoa.

- Huh? Ofiţer, ce am făcut? - Nu contează. Vino încoa.

Nu te uita deloc spre mine, sau te voi lovi în acel craniu al tău.

Haide!

Vagabondaj, nu-i asa? Vinovat sau nevinovat?

Onorată instanţă, unul dintre aceste argumente...

mulţumeste curtea, nu-i asa?

- De unde l-ai săltat? - Iesea din biserică.

- Din biserică? - Onorată instanţă, eu doar mi-am reîmprospătat sufletul.

Am avut o experienţa spirituală.

Sunt un om renăscut şi eu... am plănuit ca azi să caut o slujbă!

- Ai găsit sfesnice dosite asupra lui? - Oh, nu, onorată instanţă. Te asigur.

- Poate a vrut să jefuiasă cutia săracilor. - Ah, nu, onorată instanţă.

Nu am găsit nimic asupra lui, nici măcar un ban.

- Nouăzeci de zile. - Pentru ce?

Vagabondaj - nici un mijloc vizibil de întreţinere.

- Următorul caz!

O. Henry. A aflat despre închisoare pe calea cea grea-

în închisoare!

si-a facut cercetarile pe un pat de fier, si-a ascultat colegii celulă.

Nu s-a simţit superior faţă de oamenii despre care a scris.

si poate aceea umilinţă ne atrage la povestile sale din nou şi din nou.

Aici este una dintre cele mai bune, "The Clarion Call."

"Jumătate din această poveste poate fi găsită în înregistrările departamentului de poliţie.

Nu există nicio înregistrare despre cealaltă jumătate ...

dar ea aparţine usilor închise ale unui birou editorial ...

de la un ziar din New York."

Ei bine, bine ai venit înapoi. Cum a mers?

- L-am prins acolo - Bine.

-.. . 9 - Uh, 18.

Bună, sefu.

Bună ziua,. Barney Traducere:Terraflorin

Un falsificator dus la închisoarea federală, Leavenworth, Kansas

-.. Iar acum sunt foarte obosit -.... Nu-i de mirare, drum lung, încătusat cinci zile

Uh-uh Nu asa de mult.

I-am scos cătusele în afara Newark-ului.

Era un om bătrân de 70 ani, s-e ducea pentru totdeauna.

Călătoria cu trenul a fost ultima lui sansă de a-si întinde picioarele.

Pari obosit. Ia o pauză. Până luni.

Multumesc. Au găsit ceva si mai falsificat în vechiul pantof al băiatului.

Directorul închisorii ne-a cerut să-l ducem în trezoreria orasului.

Facturi de o sută de dolari?

- Frumos loc de muncă. - Aproape perfect.

Le-am făcut o poză.

Cu bătrânul ţap chelios Franklin în stânga.

- A spus ca arată mai bine.

Ai semnat pentru el, păstrează-l. Îl vom trimite luni.

- Odihneste-te. - Mulţumesc.

E al tău?

Nu, e un indiciu în cazul crimei lui Norcross.

Un jaf care a mers prost s-a întâmplat când ai fost plecat.

Totul e fără sens. Fără amprente, nici nimic.

Trebuie să fie un criminal din afara orasului.

stiu că toată lumea are de lucru pe aici.

Pare scump. Unde l-ai găsit?

Pe covorul camerei lui Norcross.

Cine l-a ucis l-a lăsat acolo. E ceva pe el.

Da. "Camptown Races.

4 iulie 1901"

Nu înseamnă nimic.

Este o melodie frumoasă "Camptown Races."

Te superi dacă mă verific o dată?

Sigur, sigur.

Dacă crezi că te descurci mai bine. Este singura noastră pistă.

Asta cântam pe vremuri.

Un număr bun de cvartet.

- Îl stii pe Johnny Kernan?

- Cine? - Kernan. Johnny Kernan.

Nu, nu cred.

Multumesc.

- Pot face ceva pentru tine? - Nu, multumesc.

Aici. Este Johnny Kernan.

Dar e înregistrat doar pe o săptămână.

- Poate că e altcineva.

E el.

Uite, eu nu sunt proprietar pe deplin. Să nu faci probleme.

Este cel mai bun atlet pe l-am văzut vreodată.

Dacă arbitrul nu se uită, îl ''face''.

- Dă-mi o bere.

- Cum merge treaba - Bine, bine.

- Ghici cine! Haide. Ghici cine... - Nu trebuie să ghicesc.

- Salut, Johnny.

Marele om, Barney Woods.

Pun pariu că m-ai recunoscut după acest truc, nu-i asa?

Te-as fi recunoscut oricum.

Dă-i un pahar mare. Suntem prieteni vechi din Erie, P. A.

- Cu mult timp în urmă, nu-i asa, Barney? - Da.

A comandat o bere.

- Tocmai a terminat-o.

- Acum, dă-i o băutură adevărată. - Da, domnule.

Ar trebui să-i trag un pumn.

Ce se mai aude cu acea gască veche de la hotel? Îl stii pe Gimp Charlie bine?

Oh, i-am pierdut urma cu ani în urmă. Am trăit aici o lungă perioadă de timp.

Nu te mai prosti! Mi-as fi dorit şi eu asa ceva.

Sunt doar în trecere. Merg la Chicago în seara asta.

Hei, ce s-a întâmplat cu, uh, uh, Hazel... Hazel? Asta eranumele ei?

- Da. M-am căsătorit cu ea. - Nu te mai prosti!

Pun pariu că ai o grămadă de copii acum, nu-i asa?

Oh, avem amintiri bune legate de Hotelul Star-Union.

Îl mai stii pe SoreJaw Weber, nu-i asa?

si cântecele!! Trebuie să fi făcut o sută de cântece.

- Hei, tu. - Da?

- stii "Sweet Genevieve"? - Un pic.

Un pic! Idiotule! A fost una dintre cele mai bune melodii!

Nu uita de "Camptown Races."

Cea mai bună. Cea mai bună! Absolut cea mai bună!

- O stii pe asta? - Da.

Da. Noi doi am câstigat un premiu cu asta.

Haide. Începe.

Haide! Deschide gâtul! Începe. Cântă, vrei?

Haide! cântă!

Ah, asa e bine, da!? Mi-as dori ca Doc si Jonesy să fie aici să ne acompanieze.

Haide, maimuţo! Aplaudă. Asta a fost bine.

Aplaudă!

Bine.

Ce zici de "Heart of My Heart"?

Oh, nu stiu, Johnny. De ce nu mergem în altă parte să vorbim?

Sigur, sigur. Ca pe vremuri, nu-i asa?

Hai sus. Am ceva de băut.

Vom petrece ca pe vremuri, nu-i asa?

Mă îndoiesc. Mergem oricum.

Sigur. Traducere: Terraflorin

Uită-te la tine.

Ce faci aici?

Iesi afară! Iesi afară.

Du-te în camera ta! Vrem să vorbim!

Pot să stau să vorbesc si eu, Johnny?

Miscă sau te voi plesni!

Ce tupeu...

- Ce vrei? - Pisoiul. Trebuie să fac ceva.

Eeea, pisoiul!

Ia. Acum, iesi afară!

Acum, unde-i ''mâncarea''?

Ah, aici este.

Pentru un om care e doar în trecere, ai tot confortul de acasă.

Reusesc mereu să am un pahar la îndemână.

Voi lua acest pahar să-l curăţ un pic.

Ei bine, adu-mi-l.

Încă mai lucrezi în hoteluri?

Nu, Johnny. Muncă de poliţie.

Detectiv. Secţia 16.

Ia te uită!

Pe cinstea mea!

Ei bine, te-ai antrenat bine.

Îmi amintesc de Barney Woods ...

cel mai bun cititor în clasa a treia.

Dar tu, Johnny? Tot agitat ca de obicei?

Am reusit să trăiesc. Nu putem fi toţi foarte buni la scoală.

Ia.

O să-l schimb.

E al tău. Al meu e acasă.

A fost un cvartet bun, nu-i asa?

Primul pemiu pe care l-am luat... patru creioane de aur.

- Mă întreb ce s-a întâmplat cu Doc. - Nu stiu.

Dar creionul tău a fost pe podeaua casei Norcross.

- Strânge-ţi bagajele, Johnny.

Un minut, prietene.

- Încă te pot bate.

Acum, ridică-te.

Scoate haina.

Arunc-o aici.

Mereu am fost mai rapid ca tine, Barney.

De unde ai această ''jucărie''?

stiam că ai avut o mică problemă în nordul statului, cu o bancă...

- Dar crimă? - Termină! Termină!

Nu fi sentimental în privinţa unui bătrân pe care nu l-ai întâlnit niciodată.

Cu armă sau fără armă, Johnny, vei merge cu mine.

De ce? De ce, hm?

Tu esti singurul care mă poate lega de acel creion.

Corect.

Atunci hai să pretindem că nu stii nimic.

Îmi pare rău.

Nu o să mă iei cu tine.

- De ce? - Nu se poate, avem un trecut. Nu-mi poţi face rău.

Dar nu poţi. Esti un tip de onoare.

Esti prost Barney Woods.

Îmi esti dator.

Nu conta pe ceva ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă.

Nu va niciodată prea demult pentru tine, Barney. Nu mă păcăli.

Va fi întotdeauna ca acum.

Culisele hotelului Star-Union .

Ora şi noaptea

si găleata de bere care a cauzat-o.

E în ochii tăi chiar acum.

Problemele care le aveai

Nu-ţi permiţi să pierzi bani pe care nu-i ai.

Ai fost în perioada de probă.

Ai fost un băiat rău, dar oamenii au uitat asta.

La urma urmei, a fost doar o greseală.

Dar nu puteai suporta să mai faci încă una.

Acel creion de la Harrisburg l-aveai la îndemână.

Încă o greseală... vei lua un bilet de tren ...

si un frumos si nou costum de haine.

- Ei bine, l-ai făcut în acea noapte.

Ai scris un cec pentru o mie de dolari pe care nu-i aveai.

Toate necazurile care-ţi trebuiau.

Asa om esti, Barney.

Un ratat. si nu te prosti singur.

Ai fi rămas un ratat.

Pentru că odată ce te voi face să ''mergi'' pe o alee ...

nu vei mai folosi o usă niciodată.

Deci, te-am scos pe cauţiune.

Te-i bâlbâit şi ai spus că nu stii...

când ai să-mi dai banii înapoi.

Am spus: "Voi astepta."

Deci, eu astept.

si acum vreau mia mea.

Asta e ceea ce am spus, amice: "Va veni o zi"

si a venit.

Ce zici de acea băutură acum? Haide. Haide.

Îţi poţi permite. Fac eu cinste.

Oh, tu nu bei pe datorie, nu-i asa?

Copper.

Uită-te la tine.

Uită-te la acel costum, acei pantofi.

Nu ai putea da înapoi nici 10% din datorie.

- Cât faci, 40 pe lună? - Un pic mai mult decât atât.

Ai fost un poliţist de la început.

- Ai avut mereu pălăria în mână. - Asta-i tot?

Este, dacă nu îmi poţi da banii înapoi.

Poate altă dată.

Daca ai avea tupeu, m-ai aresta chiar acum

Dar aceea mică favoare din trecut îţi pune beţe în roată.

E acolo să-ţi aducă aminte ce băiat obraznic ai fost.

Dacă faci vreodată rost de niste bani, să mă cauţi?

Ia te uită cine e aici! Uite cine e aici.

Marele om.

Stai jos. Să-ţi iau ceva de băut.

Salut, Johnny.

N-am stiut că un hoţ bun s-ar atinge lichior.

- Te face gură zlobodă. - E o ocazie speciala. Foarte specială.

Am prins trenul de noapte pentru Chicago.

M-ai urmărit până aici?

Nu.

Am partea mea din bani, Johnny- aproape 300 dolari.

- Vreau să-i iei tu. - Nu glumi. Nu glumi.

O datorie este o datorie.

Daca îţi dă cineva o mână, nu îi dai înapoi degetul mic.

Îi dai tot o mână întreagă.

E o mie sau nimic.

Uite, cât timp crezi că poţi sta departe de acest gen de lucruri?

Un sfat de la mine. Dă-te la o parte.

Devino ''inocent''. Fii ''curat''.

Eu sunt ''curat'' acum. Sunt ''curat''. Nu vezi?

Tu esti singurul care ar putea pune mâna pe mine.

Nu, gresesti.

Dosarele poliţiei există, Johnny.

- Un poliţist de aiurea tot va ajunge la tine. - Nu!

Poate fi oricine oriunde. Ar putea fi cineva ca ăsta?

- Da, ar putea indica spre tine. - Cine-i ăsta?

E Dave Bascom.

E editorul de la The Clarion-Call.

Băieţii de la stiri! O adunatură de capete pătrate, cu toţii!

Nu au nimic despre mine.

Hei.

Esti editor?

Da, lucrez la un ziar.

Ai rezolvat o grămadă de crime, asa-i?

Ce-i cu crima Norcross? Ce-ai făcut?

- Avem un om care se ocupă de ea. - Sigur, sigur!

Mari detectivi! Ce a făcut până acum? Ce-a făcut?

A vorbit cu un taximetrist de la intesecţia dintre str. 34 şi a cincea? Nu!

A vorbit cu doamna de pe stradă care a văzut un om în casă? Nu!

N-a făcut nimic. Nimic!

Nimic.

- Asta-i tot? - Nu e de ajuns?

Mari reporteri de investigaţii!!

N-ar găsi o unghie chiar dacă le-ai arăta mâna.

Capete seci.

Asta e o greseală. E unul dintre cele mai bune capetele de pe Herald Square.

Oh, crezi că asta însemnă ceva?

Taximetristul şi doamna de peste drum?

M-am dus prin spate.

Am vrut doar să-i arăt că e un cap pătrat. Asta-i tot.

Mi-e teamă că esti prea inteligent pentru noi, Johnny.

M-am săturat să mă uit la tine, Barney.

Du-te în altă parte.

- Noroc, John. - Nu vrei să spui asta, amice.

Nu, te înseli.

Nu ţi-as dori ghinion. Ai şi asa destul.

Hmm!

Hmm...

- Care este numele tău? - Frank.

- Unde locuiesti? - 221 East Fifth Street.

- Am crezut că ţi-am spus să iei o pauză. - Aţi făcut-o, domnule.

Dar am fost în cartier. În plus, am ceva de vorbit cu tine.

- E personal. - Sigur. Într-un minut.

În ultimele două săptămâni, tu ai...

Bine, Barney. Ce pot face pentru tine?

Barney?

Îi e mai rău.

Ne-am lovit de...

huligani, vandali, criminali de toate felurile...

au transformat puterea poliţiei noastre într-o batjocură.

- A devenit o glumă publică foarte mare.

Domnul Bascom. E un om aici de la poliţie.

- Spune că vrea să te vadă. Urgent. - Trimite-l la mine.

Bună ziua, Barney.

Westbound Limited.

- Chicago, Omaha, Denver- - Poftim, ''găleata cu cărămizi''!

Los Angeles, San Francisco.

Am ceva pentru tine.

De unde îi ai?

De unde un poliţist ca tine a făcut rost de o mie de dolari în bancnote de o sută?

Nu contează de unde i-am luat. Doar numără-i.

Am încredere în tine, Barney. Am încredere în tine.

Cel mai important lucru este: unde duce acest lucru?

Suntem chit!

Destul de corect. Destul de corect.

Deci, începem de la zero.

- Dă-i drumul. Arestează-mă.

- Doar asa vom termina, cu bine, Barney.

Nu te forţa.

Percutorul armei e defect.

În acea cameră de hotel.

Crezi că ţi-as fi dat un pistol bun?

Dă-mi asta.

Vino aici.

Iesi afară.

Mergi mai departe, cap pătrat. ''1000 S pt. informaţii despre ucigasul lui Norcross''

O. Henry s-a născut în Carolina de Nord.

El s-a mutat în Texas când a împlinit 20 de ani.

El era supărat pe tot sud-vest-ul pe porturile din Golf ...

chiar şi pe republici bananiere din America Centrală.

Avea 40 de ani, când a ajuns la New York si s-a îndrăgostit de oras.

L-a numit "Bagdad cu metrou."

New York-ul i-a oferit alte ''O mie şi una de nopţi''.

Uită-te la asta a denumit-o"The Last Leaf." (''Ultima frunză'')

Locul? Greenwich Village, Manhattan.

Timpul? Iarna.

Vremea? Viscol.

Aceast era cartierul cu chirii scăzute şi artă dezvoltată ...

unde sărăcia şi ambiţia aveau mâini

Dar, de asemenea, viaţa a mers mai...

şi moartea a mers mai...

si dragostea a mers mai departe.

si, uneori, dragostea s-a oprit.

Hou! Hou!

Joanna. E timpul să te întorci.

Sora ta a înnebunit, era gata să sune la poliţie.

Susan! Susan!

Jo!

Cum se simte, doctore?

Pneumonie.

Ocupă-te de asta dis-de-dimineaţă.

Mulţumesc, doctore.

- Ea va fi bine? - Oh, e tânără.

Niciun motiv de îngrijorare.

O zi bună.

Pneumonie.

si toate din cauza acestui actor.

- Am avertizat-o în privinţa lui de sute de ori. - Taci.

- stiu oameni ca el cum stiu culorile. - Dl Behrman.

Ah! -Ar trebui să asculte pe mine, omul care stie totul ...

care a fost peste tot si a văzut tot?

- Domnule Behrman, vă rog. - stiu ce credeţi despre mine, tu şi sora ta.

Doar un ţap bătrân ce locuieste la etaj si face o mulţime de zgomot.

- Domnul Behrman, vrei să taci? - Ce e cu tine?

De ce esti atât de entuziasmată? Ai auzit ce a spus doctorul.

E tânără. Se va face bine. O să fie bine.

Va fi o lecţie bună pentru ea.

Acum, tu stai aici, si să ai grijă de asta.

- Am fost la dealerul de artă oricum. - Mulţumesc.

Dl Behrman... Spune-i farmacistului să-l umple.

Da. Actorii! Urăsc actorii mai mult decât urăsc otrava!

Doctorul spune că nu are nimic.

Doar câteva zile de odihnă.

Desigur, crede că ar trebui să fii bătută la fund pentru că ai iesit pe o asa vreme.

Sue. Mi-e atât de rusine.

De ce ţi-ar fi?

Oh, sigur, mândria ta e rănită acum.

Peste 6 luni vom râde de ceea ce s-a întâmplat.

Acum, închide ochii si culcă-te.

Nu pot.

Prostii. Desigur că poti.

Tu nu înţelegi.

Eu...

Nu ţi-am spus tot ...

despre eu şi Sheldon.

Nu trebuie sa spui nimic.

Credeam că-l cunosc de mult timp.

Ce-oi crede tu despre mine.

Am simt că...

Uite, dragă nu e sfârsitul lumii ...

pentru că ai făcut o greseală.

Ceea ce ne trebuie este o schimbare a decorului.

Ah.

O voi ridica în cinci minute.

- Behrman, nu din nou. - Acum, uite aici, Boris.

Ai cuvântul meu ...

al unui om care este sărac.

Am facut exact tot ce mi-ai spus.

Am cumpărat un măr, o pară si o banană.

Am pus totul într-un castron si am început să pictez.

Exact cum ai spus. Uită-te.

Un alt Behrman.

Ai, yi, yi, yi, yi, yil

Behrman. Poate că esti înainte timpului.

Poate că în 1950 te vor recunoaste pentru ceea ce esti...

Orice ai fi...

Dar clienţilor mei le plac doar picturile pe care le pot recunoaste.

Toate artele trebuie să comunice.

Si a ta nu spune nimic oricărui ar veni aici.

Uită-te aici, Boris. Ce ai pe pereti, un aparat de fotografiat poate face mult mai bine.

- Stiu, stiu. - Fără comparaţie!

De ce nu pictezi ceva căutat de oameni?

- Poţi să-mi faci o favoare? Nu-mi spune ce să pictez. - Behrman, te rog.

Noi suntem prieteni vechi, nu-i asa? Încearcă din nou.

Du-te înapoi şi pictează un măr ...

o banană si o pară.

- Nu pot! - De ce nu?

Le-am mâncat.

Uite aici. Vei cumpăra acest Behrman ...

dacă îţi dau cuvântul meu de onoare că voi încerca din nou?

Bine. Trei dolari.

Trei dolari pentru un Behrman? Întotdeauna îmi dai cinci.

Afacerile merg rău.

Ei bine, atunci nu-ţi-l poţi permite nici la trei dolari.

As muri de foame mai degrabă până în 1950, dacă este necesar.

Trei dolari pentru un Behrman! Cine crede că sunt eu?

Ei bine, totul e gata. Asta va fi de doi dolari.

- În regulă. Puneţi-l pe numele d-rei Goodwin. - Domnisoara Goodwin.

Îmi pare rău, domnule. Nu mai dau pe credit.

Ce vrei să spui? Fata este bolnavă, si tu vorbesti de credit?

Eu doar lucrez aici. Am ordinele mele.

Bine. Ascunde-o. Mă întorc într-un minut.

Mă-ntorc cu o mică mostenire.

Am tratat foarte mulţi pacienti, d-ră Goodwin.

Uneori apar minuni ...

pentru că voinţa de a trăi este cel mai bun medicament.

Există, de asemenea, o dorinţă de a muri.

As putea salva-o pe sora dacă ar vrea,

dar nu vrea ...

Indiferent de motiv, nu mă ajută.

Te înseli, doctore. Are multe motive de a trăi.

Mmm. Dacă o vei convinge de acest lucru, i-ar trece criza.

Eu nu pot face mai mult de atât.

Ei bine!

-Supa va fi caldă intr-un minut. - Nu mi-e foame.

Alta...

Ce?

- stii, e amuzant. - Ce e amuzant?

Oh, lucrurile pe care le observi când esti bolnav.

Lucruri pe care nu le-ai observat înainte.

Cum ar fi?

Ca şi viţa-de-vie de pe clădirea tribunalului.

Ce-i cu asta?

Ieri am numărat exact 21 frunze pe ea.

- Nu crezi că e amuzant? - De ce amuzant?

Nu vezi? Eu am 21 de ani.

Acum, sunt doar 14.

Mă întinereste. Traducere:Terraflorin

Într-o zi sau cam asa ceva, toate vor dispărea.

si când ultima frunză va pieri...

Asta-i e amuzant, nu-i asa?

Modul în care lucrurile trăiesc ...

mor...

Oh, dar e bine să fii în viaţă, Jo!

Tu crezi asta, nu-i asa, dragă?

Sunt atât de obosită, Sue.

Trage un pui de somn.

Îţi va face bine.

- Nu... Nu face asta. - Vreau doar să fie întuneric în cameră.

Îmi place să mă uit afară când mă trezesc.

Vei încerca să dormi, nu-i asa?

O să încerc. Traducere: Terraflorin

Acel ţap bătrân!

- Nu mă deranjează, Sue.

Ei bine, mă deranjează pe mine.

- Intră!

Cum se simte sora ta?

Dacă chiar îţi păsa nu ar trebui să fiu iar aici.

Oh, da, stiu. Fac prea mult zgomot.

Dar, vezi tu, când pictez ...

devin atât de nebun încât uit şi de mine.

Îi e chiar asa de rău, hm? M-am gândit că si-a revenit...

- Nu - Ce e în neregulă cu ea?

Nu stiu.

Are o idee nebună despre frunzele...

viţei de vie de pe clădirea tribunalului.

Ce fel de idee nebună?

Cred că ea... Oh, e atât de greu de explicat.

Dar cumva simte că viţa de vie are legătură cu viaţa ei ...

asa ceva...

Crede că atunci când toate frunzele se vor duce...

si ea se va duce.

Uite, Susan, aceasta este o nebunie.

stiu că pare o prostie, dar ... modul în care a vorbit despre frunze chiar acum.

Uite, acum esti obosită.

Nu ai dormit toate aceste nopţi, si toate acestea te vor îmbolnăvi şi pe tine.

Dacă ai fi auzit-o....

Poate că ai dreptate.

- Poate am început să-mi imaginez lucruri. - Sigur că da.

Acum, uite, du-te la sora ta ...

si iti promit ca voi fi linistit ca un soricel.

Unul mort.

Hei! Fără alte idei nebunesti.

Bine.

Jo! Jo!

Aceste frunze nu înseamnă nimic.

O să te faci bine, dragă.

O să te faci bine!

Vom sti mai bine dis-de-dimineaţă.

- Behrman! - Îmi pare rău.

Sunt doar un pic ameţit. Acum, doar...

Haide, cântă! Este o ocazie fericită.

Ce-ţi pasă ţie de Joanna?

Ai făcut tot ce ai putut ca să nu-i fie bine.

Nu-ţi cer să mă ierţi. Eu...

Vreau doar să înţelegi.

Te rog, pleacă de aici.

Doar azi...

pentru prima dată mi-am dat seama cine sunt cu adevărat.

Un pictor de trei dolari.

Nici mai mult, nici mai puţin.

Picturile mele nu spun nimic nimănui.

si stiu de ce.

Pentru că eu nu am nimic de spus.

si când un artist stie ...

nu-i mai rămâne nimic de făcut decât să mă ''înec''.

Îmi pare rău.

Dl Behrman, eu sunt atât de supărată, vorbeste gura fără mine.

Nu te îngrijora, Susan.

Tot ce ai spus era adevărat.

Ce ne facem?

Am avut dreptate în privinţa frunzelor.

A mai rămas doar una.

Va cădea până dimineaţă, si atunci când Jo se va trezi...

Dar acest lucru nu se va întâmpla, da?

Pur şi simplu nu se va întâmpla.

Ai curaj, Susan.

si dacă rugăciunea unui ţap bătrân va ajuta ...

Sora ta se va face bine.

Nu-ţi fă griji. Va fi bine. Va fi bine.

- Susan? - Sunt aici, Jo.

Vreau să văd frunzele.

- Nu, nu acum. - Dar vreau să stiu.

- Mai târziu, Jo. Mai târziu. - Te rog, Sue.

Atârnă, Jo, în mijlocul furtunii.

E ceva, nu?

si dacă o mică frunză curajoasă o poate face ...

o poţi face şi tu.

Cum te simţi?

Mi-e foame, doctore.

De multe zile n-ai mai spus ceva care să aibă sens!

- O supă? - Da.

Ei bine... voi trece la noapte ...

uh, doar ca să te salut.

- Sue? - Da?

Îmi dai oglinda şi peria?

Oh, Sue!

Ce se întâmplă?

O să aflu.

- Ce este, doamnă O'Brien? - E bătrânul.

- Acel artist de la 3-B. - Dl. Behrman?

El a fost beat aseară, ameţit prin zăpadă.

L-am văzut în genunchi ca şi cum ar fi fost un câine sau altceva.

- Ce s-a întâmplat? - Un bătrân în zăpadă de ore întregi?

Inima lui a cedat. L-au găsit în această dimineaţă. E mort.

Oh, el era nebun ca toţi artistii.

Imaginaţi-vă, în mijlocul nopţii, a venit şi mi-a cerut un felinar.

Oh, dar era un bătrânel simpatic, stii?

Ce este, Sue?

- Behrman? - Da.

Ce s-a întâmplat?

A murit noaptea trecută.

Oh.

- Bietul Behrman. - Da.

Sărmanul Behrman.

Nu va mai fi la fel fără tot zgomotul ce venea de la etaj...

Spărgând lucruri de fiecare dată când termina un tablou.

A fost un prieten bun de-al nostru, Jo.

Păcat că nu a fost un artist mai bun.

Nu poţi pune cap-coadă nimic din ce a pictat vreodată.

Cred că te înseli, Jo.

A fost un mare artist.

Într-o zi am să-ţi spun cât de mare.

O. Henry a fost, la un moment sau altul ...

un farmacist, cowboy, contabil, reporter, editor.

Pentru O. Henry, nimeni nu a fost prea bun ca să alunece sau prea rău pentru a urca.

Să vedem "The Ransom of Red Chief." ("Răscumpărarea sefului-Rosu")

Are loc în mediul rural din Alabama la începutul anilor 1900.

Aici suntem, William. Mai avem 6 km. până la destinaţie.

Distanţa e cea corectă...

Să aruncăm o privire la acest drum.

- Arată ca o pată-n-ochi... - Nu şi pentru mine.

William, aceasta e o ascunzătoare perfectă.

Uite, o pesteră, apă curentă, tot confortul de acasă.

Mmm. Nu-mi place nici un loc care nu are usă...

Un loc frumos, linistit în care să petrecem câteva zile.

si nopţi. Slick, ai dormit vreodata în aer liber?

William, nu-mi spune ţi-e frică de ţară.

Nu mă tem de nimic, mai ales de tara.

- De ce, de fiecare dată dau de asa ceva?

- Ce-i? - William, nu te purta ca un copil.

Nu-i nimic, doar o veveriţă sau vreo pisică.

Ei bine, fă ceva. Scapă de ea! Grăbeste-te!

Du-te departe, păsărică. Du-te departe. Frumoasă păsărică.

Du-te departe, păsărică. Du-te, du-te, du-te mai departe!

Vezi nu-i nimic de care să te temi.

Dar mă tem.

Nu lăsa niciodată un animal să simtă că ţi-e frică.

N-are rost. Se pare că simt cumva.

Haide. Să descărcăm proviziile şi să mergem în oras.

stii, Slick, cred că ar trebui să renunţăm la întreaga schemă.

-Mă îngrijorează. - De ce?

A răpi pe cineva... E împotriva legii.

Nu poţi pune saci pe capetele străinilor.

Nu ţi-era frică de lege, când am vândut uleiul de pe stoc, acolo în Peoria.

A fost ceva diferit. Erau prieteni vechi de-ai nostri, i-am stiut f. bine.

E ceva impersonal în afacerile cu ulei. Nu stiu dacă am văzut-o.

Un ulei bine-făcut e o gaură în pământ înconjurată de fraieri.

Mmm. Încă cred că răpirea nu e o modalitate de a face bani.

E doar o problemă de opinie.

Care dintre noi e mai destept?

De câte ori ai fost în închisoare, William?

- De sase ori. - Am fost închis doar de două ori.

Deci, răspunsul e evident.

Nu-mi place. Aceasta implică copii.

Avem nevoie de bani....

nu putem vinde nicio ''pepită''.

Acum, Joe Collins are o pepită care e la fel de mare ca o piatră

Am strânge destui bani pentru a cumpăra aceea pepită.

- Va avea încredere în tine? - Nu din nou.

Tu insisti că răpirea e singura soluţie.

William, niciun un câstig rapid ...

nu e mai ''bun'' ca răpirea.

Consider că e o idee mai bună decât a însela văduve şi orfani.

si asta e valabil mai ales aici, în această ''ţară'' a Perunei-si-măruntaielor...

pentru care localnicii au o slăbiciune remarcabilă.

- Îsi iubesc copiii. - E prea riscant.

Să presupunem că vei răpi un orfan... Cine plăteste să-l ia înapoi?

William, nu fi atât de pesimist.

- stii ceva despre copii? - Doar un singur lucru.

Copiii trebuie sa facă ceea ce adulţi le spun să facă...

pentru că suntem mai mari ca ei.

- Nu-mi place. - William, nu vom amâna.

Să despachetăm tot şi să mergem în oras după o victimă.

- Bună dimineaţa, oameni buni. - Bună dimineaţa.

Vrem puţină apă pentru masina noastră.

- Sigur. - şi niste informaţii, vă rog.

Pete îţi va aduce apa. Ce vrei să stii, domnule?

Ia zii, frumoasă ţară e aici.

- Sigur este drăguţă. - Este?

Dacă cineva vrea să cumpere o parte din acest teren, cu cine trebuie să se întâlnească?

De ce vrei să cumperi terenul?

- Ce vrei să construiesti? - Nu e bine...

Vrei teren de câmpie sau, uh, mai înalt?

Uh, care e mai bun?

Ei bine, depinde de ce vrei să faci.

- Teren de câmpie. - Cred că Eb Dorset te-ar putea ajuta.

Are sechestru pe terenuri mai mult ca oricine altcineva.

Dar de ce vrei să cumperi terenul?

Eb Dorset? Care Dorset?

Ei bine, există un singur Dorset, şi asta e Eb.

Da, s-a căsătorit cu fata Yarborough.

De ce vrei să cumpăra terenul?

S-a căsătorit cu fata Yarborough. Îmi amintesc asta.

A fost o căsătorie binecuvântată cu vreo problemă?

Uh...

- Ce-ai spus?

stii, acele mici obiecte care apar după ce oamenii se căsătoresc.

Da. Ei bine, recunosc că se poate numi şi asa.

- Da. - Pot să te întreb ce vrei să spui pentru că răspunsul e în ceaţă?

Ei bine, cred că îl cheamă J.B. Un copil, dacă vrei să stii.

- J. B? - J. B?

- Asa i se spune. - Oh, e un băiat.

- Banuiesc ca ai dreptate, e un băiat. - Da.

Câţi ani are?

J.B. are aproape 10 ani acum.

Ce vârstă adorabilă pentru un băiat.

Unde ai spus că trăieste familia Dorset?

- N-am spus. - Mergi puţin pe acel drum.

O casă albă cu geamuri sparte.

Nu ne-ai spus de ce vrei să cumperi pământ.

stii, această conversaţie e foarte limitată, dar foarte ''stimulantă''.

- Mulţumesc. - Multumesc mult. Multumesc mult, prieteni.

- Sper să ne mai vedem mai târziu. - Ne vedem mai târziu.

Mulţumesc, fiule.

Sally Mae, mai bine încuie-te în camera ta până yankeeii pleacă din oras.

Ah, da.

Cum au spus că arată acel loc?

-O casă albă cu geamuri sparte. -A, da.

Cina e gata?

Asta dacă nu vrei să astepţi să apară J.B.

Întârzie din nou.

Când a iesit afară?

Noaptea trecută.

Ar trebui să-i fie foame deja.

Mai bine îi fac loc.

Da, e acasă acum.

Ebenezer, doi bărbaţi tocmai au sosit într-un autoturism.

Da?

Da.

Acum au pus un sac pe capul lui J.B.

Nu.

Acum au fugit...

Trebuie să fie străini.

Mai mult ca sigur.

Stai aici.

Esti în regulă, J. B?

Dacă te dezleg, promiţi să fii cuminte si să nu fugi?

M-ai auzit? Ai auzit ce am spus?

Esti speriat? Hmm.

Ei bine, bine, dacă vrei să rămâi legat.

Acum, ascultă, J.B.

Esti în mâinile a doi oameni disperaţi...

- E corect, William? - Da, ar fi bine sa fii cuminte.

Da, ai dreptate... Pune cuţitul departe. Pune-l deoparte.

- William, ia-i cuţitul lui JB - As prefera s-o faci tu.

JB, eu şi William am hotărât că poţi păstra cuţitul.

- Asta te face fericit? - Nu-mi place de tine.

- Am spus că nu-mi place de tine.

- J.B., nu trebuie să te temi de noi. - Suntem prietenii tăi.

Mă întorc în centru să cer o răscumpărare tatălui tău.

si dacă plăteste cât trebuie...

vei ajunge întreg acasă.

Ai înţeles?

Scuză-mă un minut, J.B. Cât vei cere pe el?

Am vrut să încep cu o ofertă de 2.000 S.

Două mii? Cred că supraestimezi farmecul copilului.

Problema cu tine e că nu înţelegi natura umană.

Cu cât oaia e mai neagră, cu atat mai repede ei o salvează.

si dacă eu sunt mă pricep la oi negre ...

ne vom alege cu o pradă frumuşică.

Cine dă 2.000 dolari pentru el... e nebun.

Am auzit ce-ai spus.

Nu-mi place... dar tu nu esti prost.

Mulţumesc, J.B. Mulţumesc.

Banii nu sunt totul. Sunt convins că 2000 e prea mult.

Poate că ai dreptate. O voi lăsa la 1500. E mai bine...

Voi lăsa o notă în cutia postală a lui Dorset imediat ce se-ntunecă.

- Cât timp vei fi plecat? - Dumnezeule!

Nu-mi spune că ţi-e frică sa stai aici cu acest copil.

Şmechere, de ce nu stai tu şi se va duce William?

- O idee foarte practică. - Nu, e prea târziu, J.B. Planurile sunt făcute.

Nu crezi că e mai bine să-l legăm iar si să mergem amândoi?

Uite, aprinde un foc, dă-i lui J.B. ceva să mănânce ...

si împrieteneste-te cu el.

-Eu prieten cu el? Grăbeste-te să vii înapoi.

- Eb? - Hm?

Un om pune ceva în cutia postală.

Ce-o mai vrea.

Ar trebui să vedem ce e?

Nu contează. Si dimineata e destul de bine.

[Autoturism dând rateu la plecare]

[Se apropie un vehicul care dă rateu]

William, biletul de răscumpărare a fost livrat.

Nu avem ce face decât să asteptăm rezultatele.

Ce ati facut voi doi?

Şmechere, rămâi unde esti. Nu face miscări bruste.

Care-i problema, William?

Dacă ar fi mai lumină, ai vedea că la mâna stângă JB are ceasul meu ...

si în mâna dreaptă are o piatră mare capabilă de distrugeri enorme.

Te rog să nu faci nimic pripit.

Acum, J.B., ce vrei să facem... Te-ntreb...

Nu vorbi.

Da, J.B.

Cum ţi-a luat ceasul?

Luam cina şi dintr-o dată a pus un cartof fierbinte pe spatele meu ...

şi l-a zdrobit cu piciorul.

- De ce? - Am avut o mică diferenţă de opinie.

- A vrut să-i zic Şefu Roşu. - Şefu Roşu?

Da.A vrut să se joace de-a indienii dar eu nu am vrut.

Nu inteleg de ce n-ai vrut, William.

A vrut să mă scalpeze.

Desigur, JB, trebuie să fie o altă cale de a te juca de-a indienii.

Seful Rosu trebuie să meargă înapoi în rezervatie.

Să-si atentioneze oamenii că vin fetele-palide.

Şeful Roşu are nevoie de cal.

Oh, nu, nu asta.

Dacă William face pe calul, îl vei da ceasul înapoi?

După ce se preface că e cal.

Eu nu o voi face. Refuz.

O să vorbesc cu el în indiană, J.B.

Ce spun fetele palide?

William va fi calul, J.B. Bine, William.

Smechere, stai acolo.

Calul, chiar acolo.

Cât de departe este rezervaţia?

Zece kilometri.

Poate e o scurtătură. Oh! Au! Smechere!

- Întoarce-te! Nu-i corect! - Taci. Fă liniste.

- Încă putin. - Nu-i corect! Nu-i corect!

Acum, stai acolo.

Poftim, William. Am şi cuţitul lui.

Niciun motiv de a lăsa copilul să te facă să dai ce ai mai bun în tine.

- Adevărat doar în teorie. - Acum, JB, gata cu acest nonsens.

Fata palidă minte. Fraiereste pe Sefu Rosu.

Sefu Rosu nu uită niciodată.

Ceva îmi spune ca triumful nostru e doar temporar.

- Faţă palidă nu e prost. - Mulţumesc, J.B.

Nu crezi ca ar trebui sa legăm copilul înainte de a merge la culcare?

Am cuţitul.

Ne-am ascuns celelalte arme periculoase în jurul taberei.

De ce te temi?

Ai uitat ce a zis înainte de a merge la culcare?

Da, nu-i nimic. Am auzit ce a spus.

El a spus, "Faţă palidă se roagă mult... Spune-i la revedere."

- Si ce altceva a mai spus? - "Seful Rosu nu uită niciodată."

Si tu spui că nu e nimic îngrijorător?

William, dacă continui cu această atitudine, ma voi îngrijora.

Nu mă îngrijorez suficient pentru amândoi.

Hai, William. Să dormi bine la noapte.

"Şeful Roşu nu uită..."

Smechere! Smechere!

- Hm? - Trezeste-te. Nu te mişca.

Arată-i că nu te temi.

Fugi, Wiliam.

- Eu nu pot alerga prea mult, Smechere. - Ne suim într-un copac, William.

- Ursii se urcă in copaci? - Uite-l că vine. Vom afla în curând.

William, cred că e un urs de scorţisoară.

Nu-mi pasă ce gust are. El e mai apt de a gusta.

Hei, fata palidă. Vrei ca Seful Rosu să gonească ursul de aici?

Da, ia-l de aici. Ia-l de aici.

- Ce vrei să-mi dai? - Îţi dau cuţitul înapoi, J.B.

Ce zici şi de ceas, William?

Sigur. Bucuros. Poţi avea şi curea.

Smechere, voi lua eu ceasul.

Da, J.B.

- Vine imediat. - Ia-l de aici.

Apoi ne vom juca de-a indienii?

- Orice spui tu, J.B. - Orice. Doar ia-l de aici.

Bine. Pleacă! Fugi de-aici! Pleacă!

Fugi de aici!

Pleacă! Fugi de aici!

Pleacă! Fugi de aici!

Pleacă de-aici!

Pleacă de-aici!

Bine. Puteţi coborî acum. Ne vom juca de-a indienii.

Grăbiti-vă sau chem ursul înapoi.

- Haide. - Cu mare placere, JB.

- Shh. William. Shh.

William, nu trebuie să mai scoti sunete de razboi.

A adormit de cinci minute.

Nu-l trezi.

Smechere, a fost cea mai rea noapte din viaţa mea.

Nu cred că pot suporta mai mult.

William, ar trebui să-ţi fie rusine ...

Lasi un copil mic să iti sfâsie spiritul.

Asta e de ajuns, Smechere. Mă ocup eu de la el...

- Esti la fel de speriat ca şi mine. - Eu, speriat?

Da, tu. A spus că te va arde pe rug la răsărit şi ţi-e teamă că o va face.

- E timp destul. - Ce vrei să spui cu asta?

I-am spus în notă să aducă banii la ora 6:00 mâine seară.

- Oh, nu. - Am vrut doar să-i dau timp să-i aducă.

Cât e ceasul acum?

Vrei să-l scol pe J.B. si să-l întreb?

William, ce naiba e cu tine?

- Asta-i o întrebare stupidă. - Unde-i J. B?

Probabil caută viermi pentru cina noastră.

Ce ai păţit la ochi?

El a făcut-o cu o prastie şi cu un bolovan la fel de mare ca pălăria ta.

Îţi sugerez să pui apă rece pe ochi...

În timp ce eram ametit, m-a împins, si am cazut pe focul de tabără.

Acesta e singurul loc unde mă simt confortabil.

William, ceea ce îţi voi spune nu te va face sa te simţi mai bine.

Nu-mi spune că nu ai primit banii.

Aici, ajută-mă.

Nu, William, nu am făcut rost de bani.

Smechere, uită de cei 1500 S.

Ia-o mie, 500 Poti lua şi partea mea.

Uite ce mi-a făcut.

Da, înţeleg ce vrei să spui. Dar stai sa auzi asta.

Asta e de la tatăl lui J.B. Ne spune: "Domnilor..." Ăştia suntem noi.

"Inima mea e cu voi şi...

Ca un semn de simpatie din partea mea, vă propun o contra-ofertă.

- Pentru 250 dolari în numerar... - E nebun.

Îl voi lua pe J.B din mâinile voastre. "

Noi nu vom plăti. Vom pleca şi vom lăsa acest mic monstru aici.

Mi-e teamă că are dreptate, William.

- Continuă: "Pentru cunostiinta voastra, eu sunt seriful acestui judeţ ...

si există un singur drum de plecare din locul în care vă aflaţi acum. "

- Ce vom face? -"Dacă propunerea vă interesează, domnilor ...

Vă sugerez să-l aduceţi pe JB după lăsarea întunericului ...

altfel, vecinii, care au constat disparitia lui ...

vă pot răni.

Semnat, Ebenezer Dorset. "

Ai mai auzit vreodată de un astfel de ţăran, uh, necruţător şi nerusinat?

Cred că tatăl său este un risipitor pentru a face o astfel de ofertă liberală.

- La urma urmei, 250 de dolari e puţin. - 250 de dolari?

William, ăstia sunt toţi banii pe care-i avem.

Smechere, te implor.

Sunt doar bani. Te rog să-i plătesti!

Bine, William. Dacă insisti.

Dar, pentru a-l da înapoi pe JB Trebuie mai întâi să-l prind.

- Acum, eu cred că... - Shh. Iată-l că vine.

Bună seara, J.B.

Bună, Smechere. N-ai primit banii, asa-i?

Sigur că da. Îi am chiar aici.

- Vrei să spui că tata te-a plătit? - Cu siguranţă a făcut-o.

- Să vedem. - E chiar aici. Uită-te chiar acolo.

Nu esti. Nu te misca. Vei avea de suferit.

- Te-am prins, J.B.

- Mă dau bătut! Mă dau bătut! Aici, William. - Bine.

Pentru mine? Mulţumesc, J.B.

William, mi-am schimbat părerea despre tine.

- Da? Asta-i frumos. - Eu încă nu te plac.

- Dar acum cred că esti prost. - De ce?

- Chestia aia pe care o ţii. - Vrei să spui aceste flori care mi le-ai dat?

O parte sunt flori, dar restul e iederă otrăvitoare.

Iederă otrăvitoare? Da de ce...

- Doar o dată, vă rog! - Nu, William. Îţi interzic...

- O să dureze ceva... - William, controlează-te.

220, 225, 230...

Pa, nu vreau sa mai rămân aici.

- Vreau să merg cu ei. - Ah.

- Răsuceste-i braţul, Ebenezer. - Voi fi bine. Voi fi bine.

235, 240, 245...

Ar fi bine să mai arunc o privire, domnule.

Ultima bancnotă de cinci dolari...

- Te rog, Smechere. - Ai dreptate, doamnă.

Mulţumesc că m-aţi corectat. 245.

Ăstia sunt: 250 de dolari.

V-aţi gândit, oameni, să investiţi în siguranţă bani ...

Spune-mi, Smechere. Cât de departe este graniţa?

- Nu e departe. - Crezi că-l poţi ţine?

Nu mai sunt la fel de puternic ca înainte ...

dar cred că voi rezista cel puţin 10 minute.

Ţi-ar mi foarte recunoscători.

- La revedere, J.B. - La revedere, J.B.

Pa, Smechere. Pa, William. Sper să ne revedem.

Speranţe desarte, J.B.

Nu te baza pe asta.

Acel băiat e o mină de aur.

- Vine cineva? - Nici un semn.

- Dar nu încetini.

Păcăliţi de un simplu copil.

Tu nu ai creier, si eu nu am curaj.

O combinaţie imbatabilă.

Smechere, ce facem acum?

Scoate acele prospere certificate ale minei de aur.

Nu am suficient curaj acum pentru a vinde aceste stocuri false.

Adună-te, William.

Ce este un om de încredere fără încredere?

La începutul secolului, anumiţi lideri sociali din New York ...

a susţinut că doar 400 de persoane sunt foarte valoroase.

În dezacord cu ei, O. Henry a scris un volum denumit Patru milioane.

A crezut că toată lumea este foarte valorosă.

Acum, termenul limită "400" este aproape uitat.

De către cele patru milioane...

"Darul Magilor" este la fel de proaspătă ca în ziua în care a fost scrisă.

O. Henry a spu că "Magii erau oameni înţelepţi...

care au adus cadouri pruncului aflat în iesle.

Ei au inventat arta de a da cadouri de Craciun."

si această invenţie încă se foloseşte atunci când această poveste începe...

în anul Domnului nostru, 1905.

- Bună dimineaţa, d-na Young. - Oh, bună dimineaţa, d-le Schultz.

- Cum te mai simţi cu acel lumbago al tău? - Huh?

- Am spus, cum te simţi cu acel lumbago? - Nu te aud.

Complimentele mele bucătarului care a făcut cafeaua de dimineaţă.

Ah, eu am făcut cafeaua în această dimineaţă.

Bucătarul nu este astăzi aici. Am dat liber tuturor slujitorilor.

- E Ajunul Crăciunului, să stii. - Oh, da. Deci, este.

- Si n-am cumpărat cadoul încă. - Oh?

- Ei bine, pentru că m-am răzgândit din nou.

Da. M-am hotărât Nu vreau tiara cu diamante.

Nu, eu trebuie să am o haină din piele de focă.

Am primit de toate, doar blana nu, trebuie s-o am.

Bine. O voi cumpăra după masă.

Masa de prânz. Bine că ai menţionat asta. Acum, spune-mi adevărul.

Nu esti prea obosită ca să mergi la Delmonico în fiecare zi?

Doar de data asta... e ca şi acasă...

S-o împachetez în această mică cutie?

- Ar fi foarte frumos. - Da?

Doar nu ai...

Carne albă de curcan, dulceaţă de cirese...

oh, puţină prăjitură cu castane si...

Lasă-mă să văd. Oh, da. Aceste îngheţate mici ...

de care ai fost atât de mândru în luna de miere la Paris.

- Della? - Da?

Nu e îngrozitor că nu avem cu adevărat toate aceste lucruri ?

Te am pe tine ...

si asta e devărat.

E şi un sfert. Să vedem dacă Sfântul Benedict vine la timp în această dimineaţă.

Min 14. Mai e un minut întreg...

Asta îmi dă un minut să-ţi spun că te iubesc.

Oh, Jim!

Oh, acum va trebui să mă aranjez din nou.

Îmi amintesc prima dată când te-am văzut, acum un an.

La petrecerea de Crăciun a d-lui Crump.

si m-am gândit că într-o zi, va trebui să scot pieptenii ...

să văd cum părul ei va cădea în jurul taliei.

Pentru asta, eram dispus să mă căsătoreasc cu ea.

De ce, domnule Young, ce gând nepotrivit...

- Nu, deloc. - Am fost asa de bucuroasă că am fost la acea petrecere.

Te-am văzut aproape imediat, si m-am gândit să aflu ...

dacă e căsătorit... Să-l întreb...

- De ce, doamnă Young, ce gând nepotrivit. - Nu, deloc.

Am crezut că nimeni nu ne va face cunostiinţă, asa că te-am întrebat cât e ceasu.

Ţii minte? şi ti-ai scos frumosul tău ceas ...

si m-am gândit: el trebuie să fie foarte bogat.

si pentru un moment minunat, nu mai era nimeni la petrecere, doar tu şi cu mine.

Nimeni în lume doar tu şi cu mine.

- Tu şi parul minunat. - Tu şi ceasul minunat.

- Este frumos, nu-i asa? - Cel mai frumos din New York.

Ar trebui să ai un lanţ din platină la ceas, nu o curea de piele.

Jim, las că se rezolvă!

Cadoul de Crăciun. Mă tot întrebam ce să îţi iau.

Un ceas cu lanţ de platină pentru a se asorta cu diadema mea cu diamante.

Te-ai răzgândit, îţi amintesti?

- Doreai o haină din blană de focă. - Nu ne permitem să le luăm pe amândouă?

E şi 26. Nu, dacă nu ajung la birou să câstig niste bani.

Doar o secundă, vin şi eu să văd aceea măcelărie.

Cum e lumbago azi, d-le. Schultz?

E mai bine astăzi, vă mulţumesc. Bună dimineaţa.

E ultima ta zi. Mâine poţi sta înăuntru şi să ai grijă de tine.

Oh, mulţumesc cerului că nu le-a cumpărat.

Arătau groaznic în părul ei.

Au fost purtate de către o împărăteasă chineză...

- Costă 25 dr dolari. - Jim, cum...

Le-am văzut preţu de ieri. Am crezut că poate nu cer prea mult...

Diadema de diamante va arata mult mai bine cu blana de focă.

Acum, haide. Vei întârzia muncă.

Ce doresti la cina de Crăciun?

Nu ai obosit să avem numai curcan?

Ce zici de o gâscă umplută cu mere sau o raţă în sos de portocale?

Ia ce vrei. Fă-mi o surpriză.

Dar nu sta în picioare prea mult timp. Stii ce...

D-na Schultz a spus că o plimbare pe zi îmi facce bine...

Vrei ceva?

O jumătate de kilogram de carne de vită mandrină si o jumătate de kilogram de cârnaţi.

Uh, va fi de ajuns pentru o cină de două persoane?

Cred ca da.

0,50, 0,75, un dolar, un dolar şi-un sfert, un dolar jumătate...

- 60, 75, 80, 85, 86, 87.

Ce poate face cu un dolar si 87 de cenţi ?

Da.

Uh, esti Maurice?

Eu sunt.

Ce pot face pentru dvs., doamnă?

Nu mai cumpăraţi păr?

Dacă e bun, da.

Vrei sa cumperi părul meu?

Ei bine, hai să aruncăm o privire la păr, doamnă, chiar aici.

Stai jos.

Oh, doamnă!

Oh, este magnific!

E frumos!

Ce calitate, ce frumuseţe, ce luciu.

Eh, nu e rău.

Vă voi da, uh, 20 de dolari.

Douăzeci? Am nevoie...

Oh, vreau să spun, vă rog nu face un pic mai mult? Poate 22.50?

Douăzeci este preţul meu pentru această lungime şi grosime.

Îi iei sau nu.

Bine.

Taie-l repede până nu mă răzgândesc.

Oh, desigur, doamnă. Fireste.

Acum, lasă-mă să văd.

Acum, este mai bine dacă închizi ochii.

Spune, nu e ceasul în urmă?

Ai dreptate. E cu patru minute în urmă.

- Domnule Young? - Da, d-le Crump?

- Ai arătat un mare interes în timp. - Da, domnule.

E timpul să te platesc... cu 17,50 dolari pe săptămână?

Da, dle.

54 de ore pe săptămână... adică cam 33 de centi pe oră ...

aproximativ o jumătate de cent pe minut.

- Asa este, domnule. - Timpul, tinere, înseamnă bani.

Este Ajunul Crăciunului Suntem pe 24 decembrie.

Am înţeles, domnule Crump.

- Pentru doi cenţi, eu...

- Cât de mult reprezintă doi cenţi? - Patru minute.

Am calculat mai devreme azi.

Am să iau un cadou pentru Margaret.

- Ce ai de gând să-i cumperi soţiei? - Nu stiu.

Depinde cât de mare e bonusul de Crăciun de la bătrânul Crump.

Nu cred că va fi de 500 de dolari.

Probabil.

Atât costă o blană de focă.

Spune-mi, Bill, de ce o femeie poartă blana unui animal...

- Cine ştie?

Shh. Se întoarce.

Domnilor, atenţie vă rog.

Cu regret vă anunţ că, deoarece afacerile nu au mers bine în acest an ...

după cum reiese din registre ...

nu se mai dă bonus de Crăciun.

Totusi, pentru că am renunţat la petrecerea de Craciun ...

Am adăugat fiecăruia...

Trei dolari în plus.

Crăciun Fericit.

Fruntea sus, Jim. Cu cei trei dolari ...

poţi cumpăra o o blană de focă.

Din platină...

Este drăguţ, nein? Pentru soţul tău?

E linistit, o comoară adevărată.

Da, asta îl descrie exact.

Oh! Oh, m-am gândit la Jim, soţul meu.

Poate...

Trebuie să fie un om bun dacă te-ai măritat cu el.

Oh, vă mulţumesc.

E singurul lănţisor care e la fel de frumos ca şi ceasul.

Nu e un ceas obisnuit. Traducere: Terraflorin

Acesta a fost al tatălui său si al bunicului ...

si va fi dat mai departe...

Asta dacă vom avea un fiu.

Si vom avea... Voi naste un băiat.

Acest lănţişor, îţi va aduce noroc, Pun pariu.

D-le Menkie, am la mine doar 21 de dolari şi 87 de cenţi ...

dar vreau să iau acasă în seara asta acest lănţişor.

Pot plăti restul mai târziu?

Ce înseamnă "mai târziu"?

Crezi că sunt un zgârcit?

Pentru tine ... fac un preţ special.

20 dolari.

Oh, domnule Menkie!

Oh, vă mulţumesc! Vă mulţumesc!

Domnul Schultz, vreţi să vă urez un Crăciun fericit?

- Nu stiu. Poate. Cred că da. - Ei bine, o s-o fac.

Vreau ca toţi să aibă un Crăciun fericit, inclusiv Moş Crăciun.

- Dumnezeu să te binecuvânteze.

Oh, Doamne, fă-l să mă iubească încă.

Te rog, fă-l să mă iubească încă.

- Spune, unde-i Jim? Jim, haide. - Nu l-am văzut.

Mergem la Saloon-ul lui Clancy şi avem rom fierbinte cu unt.

- Nu, mulţumesc, băieţi. - Haide. E Ajunul Crăciunului.

Nu, soţia mea e singură. Se îngrijorează dacă întârzii.

- Craciun Fericit! - Crăciun fericit şi ţie.

Sărmanul ''îmbrobodit'', nu-i asa?

- Ai văzut-o vreodată pe soţia sa? - Nu.

Şi tu ai fi sub papuc cu aşa nevastă.

Bună.

- Nu fă lumină. - De ce nu?

Oh, Jim, nu te uita aşa la mine.

Va creste din nou. stii cât de repede creste părul.

Dar... Dar de ce...

l-am tăiat şi l-am vândut ...

pentru că nu as fi putut petrece Crăciunul fără să-ţi dau un cadou.

Ţi-ai tăiat părul?

Da, şi l-am vândut.

Dar nu contează atât de mult, nu-i asa, Jim?

Încă mai am păr.

Nu-mi vine să cred.

Părul tău...

S-a dus.

Nu trebuie să-l cauţi, Jim. L-am vândut, îţi spun eu.

Oh, Jim, spune-mi că nu contează.

Spune-mi că arăt bine. Chiar dacă nu o crezi, spune-mi.

Oh, spune "Crăciun fericit" si deschide-ţi cadoul, dragă.

E în regulă, dragă. Arată bine.

E nevoie de mai mult decât o tunsoare ca să-mi iubesc mai puţin fata mea.

- Sincer? - Sincer.

Eu, uh...

m-am oprit undeva şi ... ţi-am cumpărat ceva.

Oh, Jim!

Oh, Jim!

Doar nu ai luat...

De ce, părul meu creste atât de repede, Jim.

Din primăvară îi pot folosi.

Oh, dar- dar nu ţi-ai desfăcut cadoul tău, dragă.

Nu e frumos? Va trebui să te uiţi la ceas de o sută de ori pe zi acum.

Pune-l la mână să vedem cum îţi stă.

Dragă, de ce nu punem deoparte cadourile de Crăciun pentru o vreme?

Sunt mult prea frumoase pentru a le folosi doar acum.

Vezi tu, am vândut ceasul pentru a-ţi cumpăra piepteni.

Traducere: Terraflorin