Original subtitles

O3

DEŞERTUL DE FOC

Traducere după sonor şi adaptare: O3

Partea a doua

Rene!

Christine!

Încearcă să-mi spui... "mamă"!

Scuză-mă, nu e uşor.

Ştiu.

Te-am auzit strigând.

Ce a fost?

Nimic. Era doar un coşmar.

Ai repetat de mai multe ori un nume.

Amina.

Cine e Amina, Rene?

E femeia pe care o iubesc.

Vrei să-mi vorbeşti despre ea?

Amina e fiica emirului Tafud.

Despre care tu credeai că era sora ta?

Da. Aşa credeam.

Dar nu în inima mea.

Crescând, sentimentul nostru devenea...

mai mult decât fratern.

Amina!

Cineva te-ar putea vedea.

Au trecut prea multe zile de la plecarea lui.

Şi încă nu am primit veşti de la el.

Mi-e frică să nu i se fi întâmplat ceva.

Ben e puternic şi curajos.

Allah îl apără.

Atunci de ce nu se întoarce?

Sunt sigură că se va întoarce. Ai să vezi.

Ţi-a cerut să ai încredere în el.

Hai, să intrăm.

Dacă cineva te vede aici afară, rişti să fii descoperită.

Te rog, Rene, gândeşte-te.

În afară de dragostea mea, aici ai totul.

Amina... Amina ar putea veni să trăiască aici.

Asta e casa ta.

Eu voi şti s-o iubesc aşa cum te iubesc pe tine.

Nu e doar Amina, cea care mă împinge să mă întorc în deşert.

Prefer să nu vorbesc despre asta.

Lucrurile nespuse pot răni mai mult decât adevărul.

Vezi...

Când am venit aici, am descoperit o lume pe care n-o cunoşteam.

O lume dominată de bani, în care sentimentele nu există.

Şi sunt nefericit.

Ăsta e motivul pentru care vrei să pleci?

Da.

Pentru că locul meu este acolo.

Dar...

Eu nu vreau să te pierd încă o dată.

Nu vreau să te pierd.

Mamă!...

Acum că ne-am regăsit, nu vei mai putea să mă pierzi.

Nimic în lume nu va şterge dragostea ta.

Te iubesc.

Şi eu... foarte mult.

Vine emirul.

Monseniore.

Allah fie cu voi.

Cum se simte?

Febra a crescut iar.

Fetiţa mea... Spune-mi cum te simţi?

Slăbită şi obosită.

Îmi pare rău că îţi fac atâtea necazuri.

Să te văd atât de bolnavă îmi provoacă necazuri.

Noi toţi aşteptăm cu nerăbdare ca tu să te vindeci.

Mi-e frică că febra asta mă va ţintui în pat pentru mult timp.

Din păcate o suspectez şi eu.

- Dubai, te rog! - Iartă-mă, unchiule.

Sănătatea ei mă preocupă cât şi pe tine.

Dar febra asta care apare şi dispare

fără să i se cunoască cauza, mi se pare foarte ciudată.

Ce vrei să spui?

Spun că bolile adevărate pot fi tratate.

Dar nu e nici un leac pentru bolile închipuite.

Dacă nu ai încredere în mine, din ce motiv vrei să te căsătoreşti cu mine?

O mare iubire e dispusă la orice sacrificiu,

numai să triumfe.

Tu ştii bine, Amina.

Îţi urez să te însănătoşeşti.

Foarte repede.

Încearcă să te odihneşti, fetiţa mea.

Ne vedem mai târziu.

Dubai a înţeles totul.

Nu. Are doar bănuieli.

Rama. Trebuie să găsesc modul de a vorbi cu înţeleptul Tarek.

El va şti să mă sfătuiască.

Dar voi nu puteţi părăsi palatul.

E prea periculos.

Ştiu.

Dar trebuie s-o fac.

Prinţesă!

Vă rog, dle.

E incredibil. După atâţia ani.

- E un adevărat miracol. - Se pare că a fost crescut

de un trib de beduini din deşert.

Ah, da?...

- Spune că e fiul unui rege. - Dar, nu, nu al unui rege.

Al unui emir.

Emirul unui regat barbar străvechi.

O frumoasă petrecere pentru întoarcerea fiului rătăcitor, nu-i aşa?

Vei vedea peste puţin.

Când va fi intrarea triumfală.

Mulţumesc.

Mulţumesc că aţi venit.

Voi sunteţi prietenii mei cei mai dragi.

Mulţi dintre voi l-aţi cunoscut pe Marcel

şi ştiu că vă amintiţi încă de el cu afecţiune.

Din cauza asta am vrut...

să împart bucuria mea cu voi.

Nicun cuvânt nu poate exprima fericirea şi...

emoţia acestui moment.

Azi s-a înfăptuit un miracol.

Rene, fiul meu...

Rene, fiul meu, s-a întors.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

După câte se pare, a reuşit în intenţiile sale.

Să aşteptăm sosirea lui Daniel.

Dacă rezultatul examenului e negativ va fi o plăcere să-l demasc

şi să-l arunc afară cu picioare în fund.

Ar fi un păcat.

De ce?

Dacă ar rămâne aici,

Christine ar sta tot timpul cu el.

Şi tu ai avea mai mult timp pentru mine.

Eu dispun de timpul tău, nu invers.

- Ţi-l prezint pe senatorul Greco... - E o plăcere.

Tatăl tău era un om cu adevărat excepţional.

Vă mulţumesc.

Merit mai multă atenţie.Mă neglijezi puţin cam prea mult în ultimul timp.

Fii atentă! Christine se uită la noi.

- Meritai asta, Christine. - Mulţumesc.

E frumos fiul meu, nu-i aşa?

- În felul ăsta... - Uite!

Rămâi aici! Mă întorc imediat.

Da, bine, Francois.

Deci?

Au repetat analizele de două ori, aşa cum le-am cerut.

Controlul caracterelor genetice...

nu lasă nicio îndoială.

E fiul lui Christine.

- Nu e nicio posibilitate de eroare? - Nu. Imposibil.

Christine va fi fericită.

Ar trebui să fii şi tu.

Fericit?

Ar trebui să fiu fericit ca un sălbatic venit din deşert

devine stăpân şi distruge tot ceea ce am construit?

Daniel! Deci?

Nu e nicio umbră de îndoială, Chistine.

E cu adevărat fiul tău.

Eram sigură, o simţeam.

O mamă nu se poate înşela.

Mă aşteaptă cel mai greu lucru.

Să devin cu adevărat mama lui, să mă fac iubită de el.

Şi să-l conving să nu se întoarcă acolo.

Ar fi soluţia cea mai bună.

Francois!...

Francois, tu eşti soţul meu.

Dar el e fiul meu.

- Ai să-l iubeşti şi tu. - Ai spus bine.

E fiul tău.

Dar pentru mine va rămâne mereu un străin şi un intrus.

Dar nu mă voi băga între voi doi...

cât timp el nu se bagă între noi doi.

Nu-ţi face griji.

Se va rezolva totul.

- Mulţumesc, Daniel. - La revedere, Christine.

E totul în ordine?

Da, sigur.

Acum trebuie să ne gândim la Jacquot.

Vrei să-mi dai un sărut?

Da.

Eşti bine venită, prinţesă.

Oh, înţeleptule Tarek,

doar tu poţi reaprinde scânteia speranţei în inima mea.

Ben a urmat calea pe care i-ai arătat-o.

A plecat în oraş, şi eu nu mai ştiu nimic de el.

Drumul pe care l-a urmat l-a dus foarte departe, dincolo de mare.

Ce e dincolo de mare?

E istoria lui.

Ben şi-a descoperit în sfârşit originile.

Şi atunci, de ce nu se întoarce la mine?

Pentru că încă nu a găsit un răspuns la toate întrebările lui.

Tu, poţi să-l vezi?

Pot să-i simt zbuciumul.

Şi chiar bucuria lui.

O tentaţie însă, îi va înfiora inima.

O femeie.

Da. E un pericol contra căruia va trebui să lupte.

Dar... dacă Ben nu se întoarce...

voi fi obligată să mă mărit cu Dubai.

- Ce trebuie să fac? - Ascultă-ţi inima.

Foloseşte toată forţa disperării tale

ca să lupţi mai bine.

Şi nu-ţi fie frică. Nimeni nu poate opri doi oameni care se iubesc.

Ne-am înşelat.

Nu.

E cu adevărat fiul ei?

Aşa se pare.

Acum, în îndatoririle tale...

- Spune-mi! - va intra şi aceea de a-i deveni prietenă.

- De a-l cuceri. - Bine.

Va chiar distractiv. Şi apoi?

Am nevoie să ştiu totul despre el.

Sentimentele lui, punctele lui slabe.

- Totul. - Ce ai în minte?

Asta e treaba mea. Tu fă ceea ce-ţi spun.

În două cuvinte, vrei să mă culc cu el.

Să faci atât cât e de ajuns ca să-l ţii departe de fustele maică-si.

Până când voi găsi modul să-l expediez acasă.

Asta nu va fi uşor.

Dar eşti chiar sigur că un mic beduin rătăcit

crescut în deşert, îţi poate provoca probleme?

Nu fi proastă.

Acţiunile mamei lui i se cuvin de drept.

Înţelegi ce înseamnă asta?

Va fi viitorul nostru patron.

Suntem cu toţi în pericol. Inclusiv tu.

Da, acum am înţeles.

Dar cunoscându-te pe tine, şi cunoscându-mă pe mine,

cred că pot să spun că, unicul care este în pericol,

e doar el.

Atunci eşti de acord?

Desigur.

De altfel, cum aş putea să nu fiu... scumpul meu?

Deja îţi semăn prea mult.

Să mergem.

Rene!...

Aş vrea să-ţi prezint una dintre cele mai preţioase colaboratoare ale noastre.

Dra Lasalle.

Fericit să vă cunosc.

Plăcerea e de partea mea.

Povestea dv e atât de fascinantă... Aş zice aproape incredibilă.

Vedeţi... oamenii deşertului cred că destinul unui om este deja scris.

Noi nu suntem atât de fatalişti.

Credem că fiecare îşi crează destinul zi după zi.

Şi sincer, prefer aşa.

E mai simplu, şi apoi...

- ...evită orice fel de conflict. - Sigur.

Conflictele nu pot fi evitate.

Viaţa e o bătălie dură.

Ai încă mult de învăţat.

Ştiu. Dar învăţ repede.

Vă las singuri.

De ce mă urăşte atât de mult?

Pur şi simplu pentru că doar ce a descoperit

că sunteţi cu adevărat fiul lui Christine.

Şi în ce fel?

V-au făcut o analiză a sângelui. Fără ştirea dv.

Şi rezultatul a confirmat că ceea ce părea o fabulă incredibilă,

e realitatea.

A fost mama mea cea care a cerut analiza?

Nu.

A fost Francois.

Dar... petrecerea asta a fost organizată în onoarea dv.

Aerul dv serios, risca să fie interpretat greşit.

Ai dreptate.

Dar mă simt foarte stânjenit cu toată lumea aia care mă fixează.

- Surâzi... E suficient. - Într-adevăr?

Da.

Dv aveţi un surâs atât de frumos.

N-ar trebui să încetaţi niciodată să surâdeţi.

- În sfârşit! - Şi-au dat seama?

Nu. Emirul a venit de mai multe ori să ceară veşti despre dv.

Am spus că vă odihniţi.

Să ne grăbim. Veniţi!

Repede! Repede, prinţesă!

Bine te-ai întors, Amina!

Văd că în sfârşit, te-ai vindecat.

Allah a ascultat rugăciunile mele.

- Tată... - Unde ai fost?

La Tarek.

Eu... eu i-am cerut nişte leacuri ca să tratez febra asta rea.

Ca asta?

Vrăjitoare blestemată! Ce fel de poţiune i-ai dat?

Nu! Rama e nevinovată.

A ascultat doar ordinele mele.

I-am cerut eu să-mi dea să beau o infuzie de agave ca să-mi producă febră.

Ah, e aşa... Vino!

Tu m-ai înşelat!

De ce?

Deci Dubai avea dreptate.

Uită-te la mine!

Pentru care motiv o tânără femeie logodită cu viitorul emir al Belemului

ar trebui să dorească să se îmbolnăvească şi să moară?

Pentru că altfel, ar fi obligată să se mărite cu un bărbat pe care-l detestă.

Ben se va întoarce repede

şi va împiedica ca eu să mă mărit cu cineva pe care nu-l iubesc.

Nu trebuie să mai rosteşti niciodată acel nume.

A fost şters pentru totdeauna din mintea mea.

Ţi-e dor de el. Ţi-e dor de el aşa cum îmi e şi mie.

Mi-a spus-o Tarek.

El citeşte în inima fiecărei persoane.

Şi mi-a spus şi ca Ben se va întoarce repede.

Tu vei face doar ceea ce spun eu.

Moulay!

Seniore!

Începând din clipa asta,

doi soldaţi vor face de gardă la uşa acestei camere...

până în ziua căsătoriei fiicei mele.

Îmi pare rău, prinţesă...

Ajută-mă, te rog.

Eu nu vreau să mă mărit cu Dubai.

Vorbeşte cu tatăl meu. Convinge-l.

El te stimează şi te va asculta.

Nimeni nu-l poate face pe emir să se răzgândească.

Doar prinţul Ben ar fi putut, dar a fugit... şi ne-a lăsat singuri.

Eu ştiu de ce a plecat. El nu a fugit, avea...

Avea o misiune de îndeplinit.

Atunci de ce nu aţi spus-o?

De ce nu vreţi să uşuraţi inima lui Tafud de neliniştea care o apasă?

Nu pot.

E... e un secret pe care încă nu-l pot spune.

Dar într-o zi, Ben se va întoarce, şi va putea înlătura orice îndoială.

Şi eu îmi doresc să se întoarcă repede.

Şi îl rog pe Allah, că ceea ce spuneţi să fie adevărat.

Dar până în ziua aceea,

nu-mi cereţi să mă pun împotriva voinţei monseniorului meu.

- Rămâneţi aici şi nu vă mişcaţi. - Da, dle.

Uite... ăsta era biroul tatălui tău.

A rămas totul aşa cum era acum 25 de ani.

El iubea...

...iubea viaţa...

...deşertul.

Voia să-şi împartă emoţiile...

...cu persoanele dragi lui.

Pentru asta a vrut să te ia cu el...

...în elicopterul acela.

Ca să-ţi arate deşertul.

Din păcate pentru mine, în ziua aceea, nu era loc.

Tatăl tău era un idealist.

Nu a dat niciodată importanţă bogăţiei.

Vino!

Uită-te!

Dar e...

...haina de ceremonie a cavalerilor deşertului.

I-l dăruise un şef tuarek.

- E un semn de mare onoare, ştii. - Da, o mare onoare.

Tatăl tău i-a salvat tribul de la o secetă cumplită

săpând puţuri de apă cu sfredelele de la instalaţia petroliferă.

E mereu viu în inima ta, nu-i aşa?

În inima şi în mintea mea.

Mereu.

Atunci de ce te-ai căsătorit cu Francois?

Când...

...când pierzi pe cineva pe care-l iubeşti,

ai vrea doar să mori.

Vezi... Francois mi-a stat aproape.

A salvat societatea şi în întărit-o.

Dar eu nu l-am iubit niciodată cu adevărat.

Însă îi datoram mult.

De ce nu au continuat căutările elicopterului?

Pentru că nimeni nu ştia unde să-l caute.

Nimeni nu-i ştia destinaţia.

Tatăl meu nu a spus unde se ducea?

Nu. Tatăl tău nu spunea niciodată nimic.

Doar mie mi-a spus odată că găsise un zăcământ al unui mineral.

Un mineral preţios.

Care dacă ar fi fost descoperit ar fi declanşat un război teribil.

Dar...

Şi nu i-a vorbit nici măcar lui Francois, care era asociatul său?

Nu...

Nu ţi se pare ciudat că tocmai în ziua aceea nu a plecat cu el?

Nu.

Nu ai avut niciodată îndoieli în privinţa morţii lui?

Dumnezeule, nu! Ce-ţi trece prin cap?

Am citit ziarele epocii. Presa vorbea despre sabotaj.

Nu, era fals.

Ştii că ziariştii ca să vândă, ar scrie orice.

Nu, nu a fost un sabotaj.

Tatăl tău era o persoană foarte iubită, nu avea duşmani.

Voi fi convins când voi găsi resturile.

Şi când vei avea confirmarea că a fost un accident...

...ce vei face?

Nu ştiu.

Pot să mă aşez?

Sigur.

Dă-mi-l mie.

Da.

Profesore Miller...

Aş vrea să vi-l prezint pe dl Rene Duvivier.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Profesorul Miller conduce departamentul care are sarcina să efectueze...

diferite analize asupra unei varietăţi de minerale.

Nu se vorbeşte decât de dv în aceste ultime zile.

Sunt foarte încântat să vă cunosc.

Eram un prieten bun al tatălui dv.

Ştiu că şi el vă stima mult.

Încerc să-l cunosc cel puţin prin amintirea prietenilor săi.

Vă înţeleg.

Întrebaţi-mă tot ce vreţi.

Marcel era un om extraordinar.

Am fost alături de el încă de la început.

Şi nici dv nu v-a spus unde se ducea în ziua morţii lui?

Nu.

Nu mi-a spus nici mie.

Nimeni nu ştia încotro se îndrepta.

Era convins că a făcut o mare descoperire.

Dar se temea că ar fi dat peste cap o parte a lumii

pe care o iubea în mod particular.

Deşertul?

Exact.

Aş putea şti despre ce era vorba?

Da. Despre un mineral foarte rar.

Păstrez o mostră.

- Aş putea s-o văd? - Desigur.

Soţia mea vrea să ne vadă pe amândoi.

- Ştii motivul? - Nu am idee.

De când îl are pe fiul ei, atitudinea sa faţă de mine e foarte schimbată.

- Bună ziua, Daniel. - Bună ziua.

Totul e în regulă?

Daniel...

...eu...

m-am gândit mult la situaţia care s-a creat de când l-am găsit pe fiul meu.

Cred că ar fi oportun să-l numesc preşedintele societăţii.

Şi aş vrea să am de la tine confirmarea că am puterea să o fac.

Da, sigur. Tu deţi majoritatea acţiunilor

deci poţi face ceea ce vrei.

Christine...

Nu reuşesc să-mi cred urechilor.

Tu te gândeşti să-l numeşti preşedinte al companiei

pe acel beduin care şi-a petrecut toată viaţa în deşert?

Cumpără-i o Ferrari, o cămilă, dar...

nu-l face preşedinte.

Are aceeaşi inteligenţă şi promptitudine a spiritului ca şi tatăl său.

Şi tu vei fi alături de el.

Ai înnebunit complet.

Am făcut întotdeauna tot ceea ce ai vrut.

Dar acum vei tu cel care va face ceea ce spun eu.

Rene Duvivier va ocupa postul de preşedinte.

Am muncit toată viaţa ca să aduc societatea acolo unde se află astăzi.

Nu voi permite nimănui s-o distrugă.

El nu va distruge nimic dacă tu îl ajuţi.

Acum că s-a întors în mod miraculos vreau să-i dau tot ceea ce-i aparţine.

Francois...

Francois, mi-e frică

că mă voi trezi într-o dimineaţă şi că nu-l voi mă găsi.

El e... e crescut în deşert...

şi acolo şi-a lăsat inima, familia care l-a adoptat.

Toată viaţa sa.

Şi vrea să se întoarcă acolo.

Şi tu lasă-l să se întoarcă.

Ne distruge viaţa noastră, Christine.

- Nu îţi dai seama? - Nu.

Nu. Acum că s-a întors, nu vreu să-l pierd.

Atunci mă vei pierde pe mine.

Va trebui să alegi, mai devreme sau mai târziu.

Însă te avertizez.

Nu mă voi lăsa dat la o parte ca să fac loc fiului tău.

Uite-o aici.

Tatăl tău nu a vrut să ne spună niciodată de unde provine.

"Lacrimile lui Alah".

Cum aţi spus?

Poporul deşertului numeşte aceste pietre "Lacrimile lui Allah".

Şi dv... dv ştiţi unde se găsesc?

Vag.

Sunt de pe pământul meu.

Dintr-o vale pierdută în mijlocul deşertului.

Atunci tatăl dv avea dreptate.

Acest zăcământ există cu adevărat.

Sunt cristale de taniu.

- Au o mare valoare pentru voi? - Imensă.

E un mineral foarte rar care nu se găseşte niciodată în cantităţi mari.

O mină de taniu valorează mai mult decât 100 de mine de diamante.

Dacă piatra asta era atât de preţioasă şi dv eraţi expertul companiei,

de ce nu v-aţi dus cu tatăl meu?

Nu era loc în elicopter.

Uitaţi-vă!

Fotografia a fost făcută în ziua accidentului.

Cu tatăl meu erau încă alte două persoane.

Pilotul şi fotograful.

Acel tip de elicopter avea 4 locuri.

Tatăl dv dorea ca soţia şi fiul sau să asiste

la ceea ce trebuia să fie triumful său.

Al patrulea loc era rezervat pentru mama dv.

Şi cum se face că mama mea nu a mai plecat cu ei?

Nu ştiu.

S-a întâmplat acum 25 de ani. Nu-mi pot aminti totul.

E rândul tău, bufonule.

Uite...

100 de la mine.

- Merg. - Şi eu.

Văd.

Un mic ful de dame.

Nu e posibil.

- Ajunge... - Iar.

Tatăl meu pe care nu l-am cunoscut niciodată îmi spunea mereu:

"Norocul e un stil de viaţă".

Ce noroc? Tu trişezi.

Fii atent la ceea ce spui, prietene.

Mai e vreunul care vrea să insinueze că trişez?

Da, eu.

Şi mă doare undeva dacă eşti un asasin al Mafiei sau ai ucis 42 de persoane.

Îţi repet. Eşti un trişor.

Un trişor?

Acum ai o mare problemă, prietene.

Şi tu ai o problemă şi mai mare, după părerea mea.

Ai o respiraţie care pute.

Nu.

Acum te fac eu să-ţi piară cheful să faci pe spiritualul.

Vei învăţa să te comporţi bine.

- Paznic! - Ajunge. Opreşte-te!

Ce se întâmplă aici?

Grăbeşte-te, ieşi. Eşti liber.

- Ce e? Un banc? - Nu.

Toate reclamaţiile făcute împotriva ta au fost retrase.

Dlor, a fost o adevărată plăcere.

Vă dau un sfat.

Lăsaţi pokerul. Încercaţi cu loto.

Costa puţin şi se poate câştiga mult.

La dracu. A reuşit să ne înşele.

Şi amintiţi-vă. "Norocul e un stil de viaţă".

Rămâneţi cu bine.

Să nu te mai văd niciodată.

- Las-o baltă, bufonule. - Salut.

- A avut noroc. - Doar ce a intrat şi a ieşit.

Jacquot.

Ben.

Ben din Belem.

Ai un aer magnific. Lasă-mă să te privesc.

Ăsta e caşmir, nu-i aşa?

- Ce mai faci? - Ah, bine, bine.

Ştii, e o plăcere să te văd.

Vino. Vreau să ţi-o prezint pe mama mea.

Mama mea, Christine Duvivier.

Sunt foarte fericită să te cunosc, Jacquot.

Rene mi-a povestit tot ce ai făcut pentru el.

Credeţi-mă, plăcerea a fost de partea mea.

Era datoria mea să te scot din puşcărie.

Îmi imaginez că a fost o experienţă urâtă, nu-i aşa?

Groaznică, dnă. N-aş dori-o nici celui mai mare duşman al meu.

Lipsit de libertate, jefuit de micile mele economii...

Eşti sigur?

10 zile din viaţă pierdute.

Curaj, Jacquot! Deci, urcaţi?

Bine. Să mergem.

Frumoasă maşină.

Trebuie să fi costat o grămadă de bani.

Dumnezeule!

Un munte de taniu.

Marcel avea dreptate.

Şi ce altceva a spus?

Nimic în plus faţă de ceea ce ştiam deja.

În afară de faptul că pentru ei e o piatră sacră.

Puţin îmi pasă.

Vreau să ştiu de unde vine.

Mai mult sau mai puţin, ştii.

Din Belem.

Dintr-o vale din inima deşertului.

Să pui mâna pe acel zăcământ

înseamnă să ai în pumn piaţa internaţională a informaticii.

- Un flux inepuizabil de bani. - Care va sfârşi, unde?

În mod sigur nu într-o societate controlată de un beduiin.

- Şi acum, ce vrei să fac? - Câştigă-i încrederea.

Fă-l să vorbească despre "Lacrimile lui Allah".

Trebuie să ştiu poziţia exactă a acestui zăcământ.

E foarte greu, ştii?

Să seduci, e specialitatea ta.

Da, dar cu Christine care stă tot timpul lipită de el, e greu.

Înlătur-o din calea mea. E plictisitoare, e posesivă.

Vrei să spui că el nu te găseşte suficient de atrăgătoare?

Nu mă provoca.

I-am furat deja soţul, pot foarte bine să-i fur fiul.

Nu uita. Suntem foarte strâns legaţi.

- Să nu ai încredere, Francois. - Ah, ea nu mă îngrijorează.

Chestie de preţ.

Dar ţie ţi-e frică de ceva?

Da. Băiatul ăla pune întrebări care nu-mi plac câtuşi de puţin.

Gustave, avem afacerea secolului la îndemână.

- Şi ţie ţi-e frică de fantome? - Fantomele se întorc.

Fantomele nu există. Taniul, da.

Spune-mi doar un lucru.

Cum speri să intri în Belem?

Cu paraşuta?

E de ajuns să plăteşti persoanele potrivite.

Cheamă-l pe omul nostru în Tunisia.

Să ia legătura cu emirul.

Ai făcut deja o greşeală acum 25 de ani.

Fii atent, să nu întinzi coarda prea mult.

Nu voi fi eu cel care întinde coarda, ci el.

Ben nu a crezut o singură clipă ca moartea tatălui a fost un accident.

E inteligent şi iute. Trebuie să fii foarte atent.

Magda se va ocupa de el.

Dar tu, ocupă-te imediat de emir.

Măreţia ta e pe măsura nobleţei spiritului tău.

Deci?

Spune-mi!

Care e motivul vizitei tale?

Am venit aici ca să-ţi propun o afacere importantă...

...nobile prinţ.

Unii străini vor să facă cercetări... geologice în Belem,

şi ar fi dispuşi să plătească un preţ foarte, foarte mare.

Selim, cred că tu ai înnebunit...

ca să-ţi rişti în mod prostesc viaţa venind să-mi faci o asemenea propunere.

Niciun necredincios nu va călca vreodată pământurile din Belem.

Şi eu nu voi da nici măcar un pumn de nisip pentru banii lor murdari.

Francezii sunt dispuşi să te plătească...

chiar şi în alt mod.

Nu există nici aur, nici pietre preţioase în regatul tău.

Belemul nu e bogat, dar...

...ar putea deveni.

E bogat doar cel care nu doreşte mai mult decât ceea ce are, Selim.

Acum, ascultă-mă bine.

Ai timp până la asfinţit să părăseşti regatul meu.

Dar, unchiule...

Omul ăsta nu e vinovat... pentru ceea ce a spus.

Monseniore, eu îmi fac doar... doar...

munca mea cinstită de intermediar.

Iartă-mă dacă insist, unchiule.

Legile noastre ne impun să ne respectăm oaspeţii.

Şi apoi... peste puţin mă voi căsători cu fiica voastră.

Lasă-l să participe la petrecere.

Mulţumeşte-i nepotului meu.

Eşti oaspetele nostru.

Conduce-ţi-l!

Mulţumesc, monsenioare. Mulţumesc.

Oh, da, da, da. Mulţumesc.

Allah să te binecuvânteze.

Allah să te binecuvânteze.

Aceste documente au fost transcrise pe microfilm de către poliţie.

Magistratul ni le-a restituit odată cu arhivarea anchetei.

Dv lucraţi deja pentru tatăl meu la vremea aceea?

Da. Eram şoferul său.

Şi când sediul societăţii a fost transferat,

le-au depus la arhivă.

Opreşte imaginea în punctul acela.

Nu! Puţin mai înainte.

Uite! Stop!

Aşa!

Ce ştii să-mi spui despre omul acesta?

- Ăsta de aici? - Da.

Se numea Grosko Iubar. Un franco-algerian.

Lucra pentru companie ca maşinist.

Poliţia l-a interogat îndelung ca să ştie dacă a controlat motorul înainte de plecare.

Apoi...

...nu s-a mai ştiut nimic de el.

Veniţi cu mine.

Cutia asta conţine tot ceea ce era în biroul său.

Uite!

Dacă aveţi cumva nevoie de ceva... chemaţi-mă.

"Lacrimile lui Allah".

Amina.

Ce ai descoperit?

Nu e decât un negustor, fetiţa mea.

Un negustor lacom şi meschin, în serviciul oamenilor străini.

Atunci totul e pierdut.

Speram că avea un mesaj de la Ben.

Ce trebuie să fac, mamă?

Lăsaţi-mă singură cu fiica mea.

Trebuie să accepţi destinul pe care Allah la ales pentru tine.

Va fi mai puţin dureros.

Nu, niciodată. Eu nu voi renunţa.

- Voi fugi după el. - Dar unde? Cum?

- Nu poţi înfrunta deşertul singură. - Ba da.

Dubai şi cavalerii lui te vor prinde imediat.

Nu ai nicio posibilitate.

Amina...

Trebuie să ai răbdare.

Răbdare.

E voila!

Lasă totul aici, Gaston.

E puţin cam neîndemânatic, nu-i aşa?

Mulţumesc, Gaston, poţi să pleci.

- Fac ceea ce pot, dle. - Da.

Iată aici! Am pus totul în contul de la "Duvivier - Legrand".

Pantaloni, jiletcă, haina... Poţi să pipăi dacă vrei, e mătase pură.

Şi scumpă.

Totul atât de scump, că am obţinut o mică reducere.

Gen Jacquot.

Uită-te!

Nu te vei schimba niciodată.

Jacquot!

- Trebuie să mă ajuţi. - Ali Baba, la ordinele tale, stăpâne.

Nu... Vorbesc serios.

Trebuie să mă întorc în Belem.

Vrei să laşi raiul ăsta ca să te întorci să trăieşti în nisip?

Nu e numai nisip, Jacquot. E ţara mea.

Ţi-ai pierdut minţile, prietene?

Tu ai un viitor minunat. Noi... avem un viitor minunat.

Eşti pe puncul să devii preşedintele unei societăţi care

facturează milioane anual.

Şi în ce mă priveşte mă mulţumesc bucuros cu un post de vice-preşedinte.

- Fără probleme. - Eşti insuportabil, când începi. Ştii?

Bine. Dă-i drumul! Ce e?

Vino să vezi.

Uită-te!

Am găsit-o în arhiva companiei, printre lucrurile tatălui meu.

Aici, Deşertul de Foc,

şi aici Belemul.

Şi atunci?

Atunci, cred că ştiu unde s-a prăbuşit tatăl meu.

Oricum, e îngropat sub tone de nisip.

Şi apoi, deşertul are vreo 100 de kilometri pătraţi,

E enorm... Şi ca să regăseşti...

Da.

Dacă nu cunoşti punctul de plecare...

...şi ruta.

Tatăl meu s-a prăbuşit aici, jos...

...în timp ce căuta "Lacrimile lui Allah".

Ce e asta?

Voi îl numiţi "Cristal de taniu".

Dar pentru poporul deşertului,

e o piatră sacră.

Bună ziua, Gaston. Unde e fiul meu?

În camera sa, dnă.

- Împreună cu prietenul său. - Mulţumesc.

- Doamnă... - Da.

Camerista, în timp ce aranja camera dlui Jacquot...

a găsit în valiza să 6 linguriţe, 3 linguri, o ramă,

şi o brichetă. Ce trebuie să fac?

E simplu, Gaston.

Nu-i mai deschideţi valiza.

Ne-am înţeles?

Da, doamnă.

Vezi punctul ăsta?

Aici a identificat tatăl meu zăcământul.

Şi aici s-au prăbuşit.

Unde vrei să ajungi, scuză-mă?

Nu a fost un accident.

Elicopterul a fost sabotat.

Pentru asta vreau să mă întorc acolo.

Ca să caut dovezi.

- Ai vorbit cu mama ta? - Nu.

Ai făcut bine. Ar putea crede că eşti nebun.

Nu i-am vorbit pentru că e convinsă că a fost o fatalitate

şi nu un sabotaj.

Mi-a spus şi că...

în ziua aceea nu s-a urcat în elicopter pentru că nu era loc.

Am vorbit cu profesorul Miller, care făcea parte din expediţie.

El a rămas jos, ca să-i cedeze ei locul.

Un moment. Vrei să spui că mama ta...

ştia că elicopterul se va prăbuşi?

Da.

Altfel de ce nu a venit cu noi?

De ce şi-a lăsat bărbatul să se ducă singur cu copilul său?

Dar îţi dai seama că ceea ce spui e absurd?

Nu, nu. Nu poate fi adevărat.

Aş vrea atât de mult să te cred.

Însă...

de fiecare dată când o privesc...

văd acel elicopter care se înalţă în zbor cu noi la bord.

Şi o văd salutându-ne ştiind că...

Nu, e monstruos.

Pentru asta trebuie să descopăr adevărul.

Deci?

E un adevărat păcat că emirul a refuzat oferta mea.

Nimeni nu-i poate spune emirului ce trebuie să facă.

Voinţa lui e lege.

Eu îl înţeleg, şi e corect. Dar...

...mi-ar place să ştiu...

ce anume... ce anume crezi tu?

Cred că se te mulţumeşti cu ceea ce e nu e un semn de bogăţie...

ci de slăbiciune.

Străinii vor doar pietrele negre.

Nimic altceva.

"Lacrimile lui Allah"?

Tu eşti nebun. E imposibil.

Nimeni nu ştie unde se găsesc.

E un secret pe care doar emirii Belemului îl cunosc.

Un secret pe care îl destăinuiesc succesoriului lor.

Tu mâine te vei căsători cu fiica lui.

Şi deci vei deveni...

succesorul lui.

Ăsta e un dar pentru mireasa ta.

Perle orientale...

foarte pure.

Îţi plac, prinţe?

Locul de provenienţă, Marea Chinei.

- Trebuie să fie foarte preţioase. - Oh, da, da.

Atât cât sunt "Lacrimile lui Allah" pentru străini.

Şi Dumnezeu ştie că sunt dispuşi să plătească

un preţ foarte, foarte ridicat ca să le aibă.

Gândeşte-te, Dubai.

Un munte de pietre inutile,

se poate transforma în o mie de munţi de aur.

Tu eşti viclean, Selim.

Dar e un lucru la care nu te-ai gândit.

Emirul, doar pe patul de moarte

îi dezvăluie secretul succesorului său.

M-am gândit şi la asta, Dubai.

Scopurile mari nu se ating fără mari sacrificii.

Văd că negustorul face afaceri.

Asta nu te priveşte.

Cer iertare, nobile Dubai.

Dar emirul a interzis tuturor să facă afaceri cu acest om.

E aici doar ca oaspete.

Asta nu mă împiedica să primesc daruri pentru nunta mea.

- Prinţesă! - Ce e?

Cu aia nu ne-ar prinde niciodată.

Dar noi nu ştim să conducem, Rama.

Dar Allah ne apără.

- Unde e mireasa mea? - Repede!

Văzându-te în sfârşit reînflorind îmi procură o mare bucurie, Amina.

Nu suntem încă căsătoriţi, Dubai.

Trebuie să te anunţi înainte de a intra în camera mea.

Îţi cer umil iertare.

Ce vrei?

Doar să-ţi vorbesc.

Curtezia vrea ca...

urechile unei roabe să nu audă vorbele prinţilor.

Te rog, lasă-ne singuri.

Deci, ce vrei?

Amina, eu...

Va trebui să te obişnuieşti cu mângâierile mele.

Nu te poţi obişnui cu tortura.

Limba ta e o sabie otrăvită.

Şi când te gândeşti ca venisem aici cu inima...

doldora de iubire,

ca să-ţi aduc un semn al devotamentului meu.

Strălucesc ca şi oceanul.

Dar nu sunt nimic în comparaţie cu tine.

Credeam că îţi plac.

De ce?

Ce anume?

De ce vrei să faci viaţa mea şi a ta un infern?

Eu vreau fericirea ta.

Eşti un mincinos.

Ai nevoie de mine doar ca să domneşti asupra Belemului.

Ai cel puţin curajul s-o admiţi.

Un şarpe e obligat să se târască pe propria-i burtă, scumpa mea.

Noi toţi trebuie să facem nişte sacrificii.

Eşti un monstru.

Ben se va întoarce şi mă va lua de aici.

Eşti o biată amăgită.

Oriunde ar fi în momentul ăsta

Ben are altceva de făcut decât să se gândească la tine.

Ieşi imediat de aici. Afară!

Eşti doar o nebună!

Dacă fratele tău va pune piciorul în Belem,

jur că-ţi voi aduce capul lui pe o tavă de argint.

- Lasă-mă să plec. - Mâine vei fi soţia mea,

şi va trebui să mă respecţi şi să mă onorezi.

Mizerabilule.

Cer cu umilinţă iertare.

De când şeful gărzilor intră fără să bată în camera prinţesei?

De când Tafud i-a ordonat să o supravegheze pe fiica lui.

Emirul se teme ca prinţesa ar putea fugi

ca să evite o căsătorie care îi repugnă.

Ţine-ţi în frâu limba, Moulay.

Adu-ţi aminte cu cine vorbeşti.

Nu vă temeţi, ştiu bine cine sunteţi...

...nobile Dubai.

Am avut mai mult de o ocazie ca să-mi dau seama.

Mulţumesc, Moulay.

Prânzul a fost pe placul dv, dle Alkan?

Gradul de civilizaţie al unui popor se evaluează...

după rafinamentul bucătăriei sale.

Şi civilizaţia franceză e un model pentru toată lumea.

Şi e apreciată ca şi frumuseţea femeilor sale.

Foarte amabil.

Doar sincer.

Dle Alkan, credeţi că reînnoirea acordului de extracţie a petrolului

în Maroc, e posibilă? O confirmaţi?

Desigur. Suntem aici pentru asta.

Nu e aşa?

Noi cerem doar să putem continua cercetările în subsol

cu sistemele noastre.

E o mică problemă.

Care?

Folosirea dinamitei pentru sondajele voaste,

ar putea speria foarte mult populaţia locală.

Locul acela e aproape de un vechi cimitir.

Morţii nu s-ar putea odihni în pace.

Sunt doar superstiţii, dle Alkan.

Din câte ştiu eu, nu am avut niciodată lamentări din partea niciunui cadavru.

Vorbeşti foarte bine limba mea.

Fiul dnei Duvivier a trăit mulţi ani în deşert.

Ce le-ai spus?

S-a scuzat pentru fraza dv.

Şi ne-a explicat că dv nu aveaţi intenţia să ne jigniţi.

Desigur că nu.

Îţi mulţumesc.

Dar ştiu să mă explic foarte bine singur.

Mă îndoiesc.

Oamenii deşertului nu înţeleg nici ironia, nici sarcasmul.

Şi cu atât mai puţin le apreciază.

Eu lucrez cu ei de când tu nu erai încă născut.

Tu nu lucrezi cu ei. Tu doar îi exploatezi.

Pentru popoarele deşertului, pământul este casa defuncţilor.

Să respecţi morţii, înseamnă să respecţi vii.

Tu cunoşti foarte bine limba noastră şi încă şi mai bine sufletul nostru.

Aceste persoane ţi-au cerut doar o favoare.

Eu nu fac favoruri.

Eu fac afaceri.

Singura favoare pe care am făcut-o azi o plătesc foarte scump.

Ah, da? Care?

De a accepta cererea mamei tale să te las să stai la masa asta.

Te rog, Francois. Nu e cazul să discutăm acum.

Iertaţi-mă, dlor.

Un proverb al marelui popor tuareg spune:

"Un bun acord poate fi semnat,

doar când cerul nu e înnorat."

Prânzul era delicios.

Dar cred că avem toţi nevoie să reflectăm

asupra cuvintelor fiului dv.

Pentru moment, am terminat aici.

Excelenţă, nu vreţi să serviţi o cafea?

Vom avea timp să ne revedem.

Doamnă...

Doamnă...

Domnilor...

Trebuie să-ţi vorbesc, Ben.

E momentul să clarificăm lucrurile.

De acord.

- Francois! - Nu te amesteca, Christine.

Ascultă-mă bine, tinere idiot.

Am uns buzunarele ticălosului ăla de Alkan, cu 2 milioane de franci.

Şi micul tău discurs cretin cu privire la cadavre mă va costa cel puţin încă atât.

Atunci Alkan e un trădător al poporului său.

De poporul lui nu-l interesează nimic.

Se gândeşte doar la interesele lui.

Exact cum facem noi.

Şi nebuna aia de maică-ta vrea să te numească preşedinte.

Nu-ţi permit să vorbeşti aşa de mama mea.

Eu vorbesc despre nevasta mea cum îmi place.

Am avut nevoie de luni ca să închei afacerea asta,

dar tu nu înţelegi.

Nu înţelegi nimic.

Ca şi tatăl tău. Un visător.

În loc de petrol, săpa puţuri de apă pentru beduini.

Şi tu eşti ca el.

Sunt mândru. Şi respectă memoria tatălui meu.

Puţin mă interesează memoria lui.

Tatăl tău era un incapabil.

Aţi înnebunit? Încetaţi!

Luaţi-l din calea mea.

Nu vreau să-l mai văd.

Sau el, sau eu.

- Mi-e de ajuns. Plec! - Ce faci? Opreşte-te!

Lasă-l să plece.

Se va întoarce în deşert, ştiu.

Ca să caute elicopterul ăla blestemat.

Ce?

E convins că nu a fost un accident şi că tatăl său a fost asasinat.

Marcel asasinat?

E cu adevărat nebun.

Şi cum se gândeşte să găsească elicopterul?

- Noi l-am căutat luni de zile. - Cred că a găsit o hartă...

pe care tatăl său trasase ruta de urmat.

Şi el e convins că s-au prăbuşit unde se află zăcământul de taniu.

Ajutaţi-mă.

Ajutaţi-l! Convingeţi-l să nu plece. Vă rog.

Calmează-te, Christine.

Încearcă să-l opreşti.

Mi-am lăsat toată garderoba în casă.

Suntem la 10 km de Monte Carlo.

Îmbrăcaţi aşa putem merge doar la discotecă.

În afară de faptul că nu avem nici măcar o liră.

Dacă despre asta e vorba, pot întotdeauna să contez pe tine.

E mai puternic ca mine.

Doar asta ne lipsea acum.

L-ai aranjat bine, dle Duvivier. Aproape că i-ai rupt nasul, ştii?

- "Aproape"? Păcat. - E nebun de furie.

Nu doar pentru afacerea pe l-aţi făcut să o piardă,

dar pentru că nimeni nu a îndrăznit niciodată să-i vorbească aşa.

Oricum, mama dv e îngrijorată.

- Vă aşteaptă. - Ei v-au trimis?

Nu. Doar mă întorceam acasă,

dat fiind că acel foarte frumos prânz, s-a terminat mai devreme decât fusese prevăzut.

Poţi să ne duci până în oraş?

Sau ceva bani, ca să luăm un taxi.

Ar fi mai comod.

Hai, urcaţi. Pot face mult mai mult.

- Francois! - Da.

În ziua în care Marcel a plecat cu elicopterul...

eu voiam să mă duc cu el.

Tu eşti cel care m-ai făcut să nu plec, îţi aminteşti?

Mi-ai telefonat la hotel şi mi-ai spus...

că nu mai era loc la bord.

Şi Marcel a plecat singur cu Rene.

Christine, te rog, iubito...

S-a întâmplat acum 25 de ani, cum aş putea să-mi amintesc?

Dar dacă ţi-am telefonat aşa cum spui tu...

după toate, a fost un bine, pentru că eşti în viaţă.

Şi eşti aici, alături de mine.

Dar nu e posibil ca tu să nu-ţi aminteşti.

Eu...

Eu îmi amintesc fiecare clipă din ziua aceea.

Christine, scumpo, te implor...

Azi fost o zi foarte obositoare.

Răspunde-mi.

Ce vrei să mă auzi spunând?

Că ştiam că elicopterul se va prăbuşi?

Că aveam un presentiment?

Francois!

- Vreau să ştiu adevărul. - Iubito, ai ştiut întotdeauna adevărul.

Soţul tău e mort. A fost o nenorocire.

Fiul tău a supravieţuit printr-un miracol.

Ce insinuaţi... tu şi Rene?

Încearcă să te facă să crezi că l-am ucis pe Marcel ca să scap de el?

Răspunde-mi!

Cât de vrednic de dispreţ poţi fi. Dar ce fel de om eşti?

Eu sunt omul care a adunat o avere pentru tine.

Şi care tu pretinzi să se lase delapidat de fiul tău.

Cum am putut... să mă înşel asupra ta într-atât?

Te avertizasem că se va amesteca între noi

ruinându-ne viaţa.

Şi a reuşit.

Aşteaptă!

Vreau să rezolv istoria asta odată pentru totdeauna.

Nu e nimic de rezolvat, Francois.

Între noi s-a terminat totul.

De ce nu ai răspuns la întrebarea mea?

Îl rog pe Dumnezeu, ca fiul meu să se înşele.

Pentru că altminteri...

altminteri voi da foc la casa asta

şi la tot cea am construit împreună în toţi aceşti ani.

- Alo. - Eu sunt...

E aici, la mine acasă.

- Bănuieşte ceva? - Vei şti ceea ce vrei.

Ne vedem mâine.

Te sărut.

Pe mâine.

Iată aici! V-am adus un pahar de vin alb.

Dacă însă preferaţi ceai sau cafea, o prepar imediat.

Ah, nu, nu... E chiar prost.

Ah, da. Mulţumesc mult.

Nu, nu. Vorbeam despre film. Îl găsesc neverosimil.

E despre un hoţ care fură din greşeală o valiză plină cu biştari care aparţine Mafiei.

Şi de frică că se vor răzbuna, el o preda poliţiei.

Şi tu în locul lui, ce ai fi făcut, Jacquot?

Eu... eu aş fi şters-o cu biştarii. Eu mă numesc Jacquot.

Mi se pare logic.

Oricum, doar la televizor se pot găsi valize pline cu bani.

Dacă găseşti cu adevărat una, e plină de cămăşi, şosete şi chiloţi,

niciodată de măsura ta.

- Noroc. - Noroc.

Doriţi?

Nu, mulţumesc.

Pot să-ţi spun "tu"?

Da, sigur.

E frumos, nu-i aşa?

De ce banii sunt atât de importanţi în lumea ta?

Pentru că sunt ca un fel de paşaport.

O cheie care deschide orice uşă şi îţi permite să cumperi tot ceea ce vrei.

Inclusiv prietenii.

Respectul şi admiraţia tuturor.

Atunci poporul meu e norocos.

În Belem nu există bani.

Când vor înţelege că posedă unul dintre zăcămintele cele mai bogate din lume,

crede-mă, îşi vor schimba şi ei ideile.

Tu nu-l cunoşti pe Tafud.

Nimeni nu se poate apropia de Valea Sacră.

Spune-mi, tu ai fost acolo?

Locul unde se află, îl cunoaşte doar emirul.

Şi îl va dezvălui succesorului său înainte de a muri.

Dar chiar dacă l-aş şti, nu aş spune-o niciodată.

Dar tu, de acum, nu mai eşti un prinţ arab.

Tu eşti Rene Duvivier,

viitorul preşedinte al uneia dintre cele mai mari companii financiare.

Ai da de muncă la mii de persoane.

Şi deci ar fi datoria ta să localizezi mina

şi să te siguri de exploatarea ei pentru a favoriza creşterea companiei tale.

Eu sunt Ben Tafud Inany

şi poporul meu trăieşte în deşert

şi nu în jungla asta de piatră care te sufocă ca o puşcărie.

Dacă lumea noastră te intoxică, de ce ai venit aici?

Doar ca să descopăr adevărul. Şi originile mele.

Şi vrei să renunţi la tot ceea îţi poate oferi numele tău?

Ceea ce-mi oferă nu mă va face niciodată fericit.

Ce te face fericit?

Să călăresc peste dune.

Să simt aerul cald care-mi mângie obrazul.

Să privesc soarele care curge în flăcări în deşert.

Lucruri simple.

Să ţin femeia pe care o iubesc în braţe.

- Toate astea îţi ajung cu adevărat? - Da.

Eşti dispus să renunţi...

la o avere enormă

pentru a te întoarce să trăieşti între dunele de nisip?...

Eu... nu pot să cred.

E firesc. Şi tu eşti sclava banilor.

Scuză-mă.

Nu voiam să te jignesc.

Nu...

Nu mă simt jignită.

Mai degrabă mă gândesc ca tu ai dreptate.

Vorbesc serios.

E ciudat.

E prima dacă când cineva mă face să-mi schimb ideile.

Nu. Nu trebuie.

Ben.

Ben, prinţul meu.

Pe neaşteptate mi se pare

că toată viaţa mea a fost o lungă aşteptare.

O aşteptare goală şi inutilă.

Şi ceea ce simt acum, nu ştiu ce e.

Mă sperie chiar să o spun.

Magda.

Te rog, nu pot.

- Aparţin unei alte femei. - Oh, nu acum.

Nu în seara asta.

În seara asta... noi ne aparţinem unul altuia.

Te doresc.

Rama! E momentul să plecăm.

- Allah să ne apere, prinţesă. - Curaj.

Ajutor! Prinţesa se simte rău. Du-te să-l chemi pe medicul curţii.

Ajută-mă, te rog.

Acum vine partea cea mai grea. Să nu pierdem timpul.

Unde ai găsit ăla?

M-am gândit întotdeauna că într-o zi vom avea nevoie.

Comandante!

Prinţesa Amina se simte rău.

Bine. Întoarce-te la postul tău. Îl informez eu pe emir.

- Da, Moulay! - Monseniore, prinţesa se simte rău.

Leila!

Leila, să mergem!

Dacă e din nou unul din trucurile ei, de data asta va plăti scump.

Trezeşte-te! Repede!

- Haide! - Ce e?...

- Ce se întâmplă? Eu... - Repede! Porneşte motorul!

- Unde e Rama? - Daţi alarma! Repede!

- Prinţesa Amina a fugit. - Ce?

Porneşte, sau trag!

Au luat jeep-ul.

Luaţi caii! Să le urmărim!

Curaj! Mai repede!

- Mai repede! Ne ajung. - Nu pot, prinţesă. Roţile se afundă.

Ţi-am spus să merge mai repede.

Fă ceea ce ţi se spune.

Pentru numele lui Allah! Ne afundăm în nisip.

Prinţe!

Nu-i vom ajunge niciodată.

Nuuuu!....

De ce nu ai luat-o?

Pentru harta aia m-ai adus aici şi ai făcut dragoste cu mine.

Nu. Nu e adevărat, şi o ştii foarte bine.

Nu mă minţi. Cum de ştiai că o am la mine?

A fost mama ta. Ea i-a spus lui Francois.

Şi el mi-a cerut să o iau, dar îţi jur că nu voi fi eu cea care i-o va da.

Şi de ce nu?

Ascultă-ţi patronul.

Sunt sigur că va şti cum să te recompenseze.

Ai dreptate.

Până ieri noapte, aş fi făcut orice pentru bani.

Acum nu.

Nu are importanţă dacă mă crezi sau nu.

Ceea ce s-a întâmplat azi-noapte pentru mine a fost...

un vis frumos.

Şi eu am nevoie să visez.

Nu distruge iluzia mea.

Eu nu voi lăsa să-ţi facă rău. Pleacă!

Imediat! Întoarce-te în deşertul tău. Te rog.

Ascultă-mă!

Întoarce-te cât mai repede posibil.

Pentru că e foarte periculos pentru tine să rămâi aici.

Aşa cum e periculos pentru mine faptul că ţi-am spus-o.

Deci?

Deci, nimic.

Te-ai înşelat, Francois. Nu avea nicio hartă.

I-am trecut prin ciur camera şi harta nu era.

Trebuia să o aibă cu el.

Îţi repet că nu avea nimic.

Oricum, după părerea mea, îţi faci griji inutil.

Băiatul ăla nu prezintă niciun pericol pentru tine.

Te asigur. Nu are decât o dorinţă, să se întoarcă în Belem.

Şi să trăiască în deşert, aşa cum a trăit întotdeauna.

Magda a noastră are o inimă tandră.

S-a îndrăgostit nebuneşte de tânărul prinţ,

şi şi-a uitat meseria.

Ne putem lipsi de harta aia, Francois.

Mi-a telefonat Selim. Doar ce a încheiat un acord cu nepotul emirului.

- Îl cheamă Dubai. - Ah, da?

E el cel care îi va urma lui Tafud, când se va căsători cu fiica sa.

Ai auzit, Magda?

Acum e nevoie ca Rene să rămână aici.

Fă în aşa fel încât să nu părăsească Monte Carlo.

La ordinele tale, patroane.

Chemă-l pe Grosko.

- De ce, Grosko? - Pentru că şarpele ăsta a minţit.

Sunt sigur că harta aia există.

Şi doar Grosko o poate găsi.

E periculos. Nu-l amesteca în povestea asta.

Începi să îmbătrâneşti, prietene.

Ar fi trebuit să te las şi pe tine să urci în elicopterul ăla, în ziua aia.

Nu puteai s-o faci. Aveai nevoie de mine.

Sunt eu cel care, ar fi trebuit să te împiedice.

Însă nu ai făcut-o.

- Şi ai fost recompensat. - Da, fără îndoială.

Şi mulţumită ţie, sunt 25 de ani de când am remuşcări.

Suntem în aceeaşi barcă, Gustave.

Şi dacă ţi-ar veni în minte să mă trădezi,

te-aş ucide.

Am ajuns ca o zdreanţă. Un costum de 6 mii de franci.

- Unde e dra? - A plecat.

Frumoasă ospitalitate.

Nu e nici măcar micul dejun.

Vrei să fumezi ca să te trezeşti?

La dracu, filmul ăla mi-a provocat o durere de cap.

Îţi displace să te grăbeşti? Şi noi trebuie să plecăm.

Calm, hai...

Mai întâi mă duc să cumpăr cornuri, bem o cafeluţă... Ce zici?

Doar cafea.

Nu sunt singurul care a dormit prost.

- Apartamentul drei Lasalle. - Dra nu e.

Azi dimineaţă a ieşit devreme.

Ştiu, dar un prieten de-al nostru ne aşteaptă. La ce etaj e?

La etajul 5. Interior 5-1-8.

Ascensorul e pe partea asta.

Jacquot!

Tu eşti?

Unde e harta?

Du-te şi întreab-o pe mă-ta!

Unde e harta?

Răspunde!

Poliţia!

- Poliţia! - Zbirii!

Repede! Pe scara de serviciu.

Încetează!

Ajunge!

A funcţionat.

Încă puţin... şi aş fi făcut un infarct.

Sunt... sau nu sunt un geniu?

La dracu! Te-au aranjat pentru sărbători.

Lasă-mă să ghicesc. Nu e cumva...

- Asta căutau, nu-i aşa? . Da.

Pentru asta ţi-am pus-o în buzunar.

Omul care m-a atacat se numeşte Grosko.

Era mecanicul elicopterului. Toţi spuneau că dispăruse.

Haide, să mergem.

Eu iau ascensorul.

Mişcă-te!

Uite, ştiam! Şi acum, ce dracu facem? Ei?

Ne-am afundat în nisip. Va spusesem.

- Găseşte o metodă. - Imposibil.

Suntem afundaţi în nisip. Suntem blocaţi.

Eu nu pot să fac nimic.

- Să mergem pe jos. - Ce?

Mişcă-te! Grăbeşte-te!

Grăbeşte-te! Ia-o înainte!

- Eu n-o pot lăsa aici. La dracu! - Mişcă-te!

Ne vor prinde! Ne vor prinde!

Nu le va fi uşor să ne găsească.

Avem un avantaj bun.

Oh, Dumnezeule!

- Tâlharii zeralzi! - Să-i prindem.

Fugiţi prinţesă, fugiţi. Eu am să încerc să-i opresc.

Ajutor!

Prindeţi-i!

Îi vreau vii!

Hai, curaj!

Nu!

Vino la stăpânul tău.

Vino aici, frumoaso!

Ce pisicuţă frumoasă.

Să ne întoarcem în tabără.

Mişcă-te!

Să mergem!

Să plecăm, să plecăm!

Să plecăm, să plecăm!

Trebuie să-ţi faci curaj, Chirstine.

Bucuria mea era imensă, când a reapărut.

În schimb acum mă simt că... Oh, Dumnezeule...

Dacă te laşi doborâtă, nu vei mai avea forţa să reacţionezi la suspiciunile lui.

Nu sunt suspiciuni.

L-am auzit cu urechile mele.

E convins că Francois l-a ucis pe Marcel din interes.

Şi că eu am fost complicea lui.

Cum? Cum? Aşteaptă un moment.

Astea sunt acuzaţii foarte grave.

Ascultă!

Trebuie să clarifici lucrurile înainte ca ruptura dintre voi să devină ireparabilă.

- Trebuie să-i vorbeşti personal. - Nu. Nu pot.

Ar fi inutil, nu m-ar crede.

Am nevoie de ajutorul tău, Daniel.

Sigur, sunt aici pentru asta. Fii liniştită.

Voi face tot ce pot ca să-i spulber suspiciunile.

Voi încerca poate, să vorbesc cu prietenul lui.

Poate prin intermediul lui va fi mai uşor.

Mă crede un monstru.

Hai, nu exagera, poate e un echivoc. Nu te gândi la ce e mai rău.

Christine, nu va fi uşor, ştiu.

Dar trebuie să-l facem să înţeleagă că se înşeală.

Chiar credeţi că mă înşel?

Rene!

Ce ţi s-a întâmplat?

Aş vrea să vorbesc cu mama mea.

- Singur. - Daniel face parte din familie.

Poate că e mai bine ca eu să aştept afară.

Atunci, spune-mi...

Acum o oră,

doi oameni au dat buzna la Magda. Căutau asta.

E harta pe care tatăl meu a desenat-o pentru a ajunge la zăcământul de taniu.

Unul dintre agresori se numeşte Grosko. Îţi spune ceva numele ăsta?

Grosko? Era maşinistul.

Dar... sunt mai bine de 20 de ani de când omul ăsta a dispărut.

Ei, atunci e un miracol. A reapărut aşa, pe neaşteptate.

Şi puţin a lipsit să mă ucidă.

- Dar toate astea sunt absurde, Rene. - Nu.

Ceea ce e absurd, Chirstine, e ca tu continui să negi.

Acuzaţiile tale sunt infamante.

Ah, da?

Şi cum de ştiau că am harta asta?

Am auzit...

în timp ce vorbeai cu prietenul tău.

Doar nu crezi cu adevărat că eu...

- ...că sunt... - I-ai spus tu lui Francois?

Da. Da, e adevărat. Eu i-am spus.Dar...

Dar nu-mi puteam imagina consecinţele.

De ce nu te-ai urcat în elicopter în ziua aceea?

- Pentru că nu era loc, ţi-am spus deja. - Cine ţi-a spus?

Francois.

Şi tu ai crezut?

Te iubeam pe tine şi pe tatăl tău

mai mult decât propria mea viaţă.

Asta nu te-a împiedicat să te măriţi cu Francois.

Sunt mama ta. Tu trebuie să mă crezi.

Nu, tu nu eşti mama mea.

Fiul tău a murit acum 25 de ani împreună cu tatăl lui.

Adio.

Rene.

Rene, ascultă!

Mulţumesc, avocatule.

Avocatule, de acord. Voi da eu semne de viaţă.

Rene!

Rene, opreşte-te!

Rene!

Aşteaptă, Christine!

Voi vorbi cu prietenul lui.

- Alo. - Vei plăti scump pentru ceea ce ai făcut.

Christine, tu eşti?

Ce e?

Ai încercat să-l ucizi pe fiul meu.

Au încercat să-l ucidă?

Din vina ta, fiul meu mă urăşte acum.

E convins că eu sunt complicea ta.

Calmează-te, Christine. Aiurezi!

Dumnezeu să te blesteme, mizerabile!

Christine!...

Christine!...

SFÂRŞITUL PĂRŢII A DOUA