Original subtitles

DEŞERTUL DE FOC

Traducere după sonor şi adaptare: VERONICA

Dle inginer... Imortalizăm botezul aerului pentru Rene?

Sigur!

Botezul aerului pentru Rene. Uite-l!

Episodul 1

Suntem în mijlocul Deşertului de Foc, deasupra lui Uoadibashir.

După calculele mele, zăcământul de titan trebuie să se găsească în zona asta.

Cum veţi reuşi să obţineţi concesiunea?

Caut doar confirmarea studiilor mele.

Emirul consideră pământul ăsta sacru.

Şi nu vrea străini speculanţi. Şi are dreptate.

Pe mine nu mă interesează să obţin concesiunea.

Dacă aţi evaluat just, e un zăcământ care exploatat ar aduce o bogăţie imensă.

Da, e adevărat.

Aducând însă război şi distrugere pentru poporul ăsta.

Ei!... Uite!

Uite cămilele, Rene! Le vezi?

Sunt numite navele deşertului. Uite!

Uite acolo cum e locul.

Ce se întâmplă?

Elicea s-a blocat.

Nu răspunde la comenzi.

E un sabotaj.

Rene!...

Rene...

Rene, iartă-mă!

Am fost nebun să te iau cu mine.

Doamne, nu-l lăsa să moară.

Ajută-ne.

Nu!

Nu!

Rene!

Rene!

Rene!

Rene...

Micuţul meu...

Tata e aici cu tine.

Nu-ţi fie frică, Rene.

Rene.

Dumnezeu te va ajuta.

Iartă-mă. Te iubesc atât de mult...

Tata trebuie să te lase.

Voi fi mereu alături de tine.

Mereu... Mereu...

Zeralzi blestemaţi!

Afară de pe pământul meu, şacalilor!

Mă docup eu de ei.

Câini scârboşi.

- N-ar fi trebuit să-mi profaneze pământul. - Aveţi dreptate, monseniore.

Dar necredincioşii au avut ceea ce meritau.

Bine ai venit în Belem, mititelule! Hai, nu plânge.

Leila! Scumpa mea!

Leila!

Nu striga, Tafud.

Vei sfârşi prin a o speria pe fiica ta, Amina.

Bucuria mea e prea mare, nevastă.

Alah ne-a trimis un dar din cer.

- Ce dar? - Vino.

Uite-l!

Un băiat.

Dar unde l-ai găsit, monseniore?

Pe pământurile sacre ale strămoşilor noştri.

Străinii care erau cu el sunt toţi morţi.

Bietul micuţ, singur şi fără să mai aibă pe nimeni...

Nu. Alah a ascultat rugăciunile mele.

Şi ne-a trimis fiul pe care noi nu l-am avut niciodată.

Gândeşte-te. Cobra deşertului s-a dat înapoi din faţa lui.

Dar e un străin, monseniore.

E voia lui Alah.

Şi va trebui să rămână un secret între noi doi.

Va fi fiul nostru.

Moştenitorul meu.

Va creşte alături de Amina ca un frate.

Il voi chema Ben.

Va purta numele tatălui meu.

Şi nimeni...

...nimeni nu va trebui să ştie vreodată originea lui.

Oricine va viola acest secret,

va plăti cu viaţa.

25 de ani mai târziu...

Zboară, zboară!

Va reuşi?

Bravo!

Trăiască prinţul Ben!

- Trăiască prinţul! - E atât de grozav!

A câştigat!

Eşti mulţumită?

- Bravo! - Incredibil!

Ben, fiul meu...

Victoriile tale îmi umplu inima de bucurie.

Tată, fericirea ta şi iubirea mamei mele

sunt pentru mine cea mai frumoasă recompensă.

Splendidă probă, prinţe!

Sunt mândră de tine, fiul meu.

Inima mea tremura pentru tine, scumpe frate.

Bravo!

Ai câştigat! Eşti foarte bun.

Complimentele mele, vere.

Păcat că adevărata valoare a unui cavaler

nu poate fi evaluată în aceste curse de copii.

Te "arde" poate înfrângerea, Dubai?

Ce spui?!...

Scumpa mea Amina...

Ai câştigat doar datorită norocului.

Dubai!...

Cine nu-şi accepta înfrângerile pierde de două ori.

Iartă-mă, unchiule.

Dar ceea ce spun e adevărul.

Nu mă tem de nici o confruntare, Dubai.

Sunt la dispoziţia ta. În orice moment.

Atunci imediat.

Vom merge până la mormântul emirilor.

În Oaza Sacră.

Fără arme şi apă.

Acolo cresc flori de mituvieni.

Vom culege una.

Şi primul care se va întoarce la palat,

o va oferi Aminei.

Asta e o nebunie.

Mormântul emirilor e în plin deşert.

E plin de tâlharii zeralzi.

Prinţesa Amina are dreptate, prinţe.

Caii sunt obosiţi şi soarele e la asfinţit.

Îţi faci griji pentru noi, sau pentru caii tăi?

Îmi fac griji pentru cai doar când cel care-i călăreşte e un copilaş.

Acum ajunge, Moulay!

Deci?

Accepţi provocarea mea?

Îţi voi oferi acea floare înainte de asfinţit, scumpă soră.

Trebuie să-i opreşti! E o nebunie!

Scumpa mea!...

Doar o cuşcă ar putea opri aceşti doi lei tineri.

Nu-ţi face griji.

Duceţi-vă!

Şi competiţia să fie corectă.

Tată!

Da.

Trebuie să-ţi vorbesc.

Ce e, fetiţa mea?

Citesc în ochii tăi o nelinişte profundă care nu are motiv să existe.

E Dubai, cel care mă îngrijorează.

A fost întotdeauna gelos pe Ben, încă de când erau copii.

Nu trebuia să-i permiţi lui Ben să se ducă.

Ceea ce-mi spui, mă surprinde, fiica mea.

Dubai nu e numai vărul tău, dar şi soţul promis ţie.

Ar trebui să fii mai respectuasă faţă de el.

Eu îl respect...

...dar nu simt nimic pentru el, tată.

- Mai mult, însuşi gândul... - Ajunge! Nu mai spune nimic.

Sentimentele sunt că florile.

Au nevoie de pământ şi de timp ca să îmbobocească.

Ca să îmbobocească, florile au nevoie de pământ umed şi fertil.

Inima lui Dubai e ca o stâncă arsă de soare.

Te implor!

În numele lui Alah!

Nu mă ucide.

Pleacă, şacalule!

Şi ia cu tine câinele ăla. Pleacă!

Plecaţi!

Deci?

Unde e vărul meu?

Prinţul Ben a reintrat în castel, monseniore.

Ce ai spus?

Am făcut tot ceea ce aţi ordonat.

Omul acela are forţă şi curajul unui leu.

Laşi mizerabili!

Războinicii zeralzi bătuţi ca începătorii

de fiul celui mai mare duşman al lor.

Dispăreţi din faţa mea!

Plecaţi!

Nu ne sperii, Dubai!

Noi ne-am riscat viaţa pentru tine.

Şi merităm oricum ceva pentru asta.

Da, ai dreptate.

Meritaţi ceva.

Imbecililor.

Amina!

Sora mea!

Floarea pe care ţi-o promisesem.

Pentru tine.

Fii atentă!

Eşti rănit! Ce s-a întâmplat?

Nu e nimic. Doi tâlhari m-au atacat la oază.

Repede! Du-te să chemi un medic.

Nu e nevoie, nu-ţi face griji. Nu e decât o zgârietură.

Ar fi putut să te ucidă.

Au fost fericiţi s-o rupă la fugă.

- A fost el. - El, cine?

A fost Dubai. Sunt sigură.

El a organizat totul.

Amina! Tu ai prea multă fantezie.

Nu! Ascultă-mă!

Dubai vede în tine tot ceea ce el nu reuşeşte să fie.

Din cauza asta te urăşte.

Dubai poate că e impulsiv, dar nu e nebun.

Şi apoi, nu trebuie să vorbeşti aşa

despre bărbatul pe care tatăl nostru l-a ales ca să-ţi fie soţ.

Eu nu mă voi mărita niciodată cu Dubai.

Nu ai de ales.

Amina!

Bărbatul cu care-mi voi împărţi viaţa trebuie să fie ca tine.

Trebuie să aibă intensitatea ochilor tăi.

Dulceaţa buzelor tale...

Căldura inimii tale.

Şi forţa braţelor tale.

Doar lui îi voi dărui dragostea mea.

Nu spune prostii.

De ce ar trebui să îmbrăţişez un bărbat pe care nu-l iubesc,

şi nu pot să-l îmbrăţişez pe fratele meu?

De ce ţi-e frică, Ben?

Mi-e frică de ceea ce simt.

De ce? Ce simţi?

Spune-mi!

Şi îţi voi spune ce simt eu pentru tine.

Prinţe!

Medicul vă aşteaptă.

Erau chiar zeralzi?

Da, tată. Sunt sigur.

Dar atunci, de i-ai lăsat să trăiască?

Ar fi trebuit să-i ucizi.

I-am bătut şi i-am umilit.

Să-i ucid ar fi fost o cruzime inutilă.

Unchiule!

Am un dar pentru tine!

Zeralzii?

Alah fie lăudat! Eşti încă în viaţă.

Am crezut că te-ai pierdut în deşert.

Te aştept de mult timp.

E adevărat, ai câştigat tu întrecerea, nu am uitat.

Însă eu, în loc de o frumoasă floricică roşie...

am adus capetele celor doi zeralzi

care au profanat pământul sacru al mormântului.

Câinii ăia încep să devină din nou îndrăzneţi.

Da, unchiule.

Şi în fata câinilor înfuriaţi, sunt cei ce fug...

- sau cei care în schimb îi înfruntă. - Eu nu am fugit.

I-am înfruntat. Şi i-am graţiat.

Ah, da.

Uitam inima ta generoasă.

Mulţumită generozităţii mele ai încă o limbă ca să scuipi venin.

Acum ajunge! Încetaţi!

Nu mai vreau nici întreceri nici contraste între voi.

Dubai se va căsători cu sora ta, Ben.

Şi mulţumită dragostei mele profunde...

voi şti să o fac fericită, scumpe unchi.

Tată!...

Eşti sigur că nu te înşeli crezând că Amina îl iubeşte pe Dubai?

Poate... ar trebui să reflectezi mai atent înainte de a lua o decizie definitivă.

Mulţumeşte-i lui Alah că eşti fiul meu...

...destinat ca într-o zi să domneşti asupra acestui regat.

Altfel te-aş face să te căieşti ca ai îndrăznit să-mi vorbeşti aşa.

Amina va trebui să înceteze să aibă atâta grijă faţă de tine

Şi se va căsători cu Dubai.

Ăsta e cuvântul meu şi cuvântul meu e lege.

Plecaţi!

Allahu Akbar! Allahu Akbar!

Allahu Akbar!

Tată!

Ah, tu eşti!

Vin să-ţi cer iertare.

Aşteptam să mi-o spui.

Un rege poate cere iertare doar unui egal de-al său.

Aminteşte-ţi asta când vei fi rege, fiul meu.

Te iubesc.

Şi eu.

Ben!

Ce vrei să faci?

Aşteaptă!

Nu putem.

Ben.

Mamă!

Ce îţi face braţul?

Mai bine.

Sunt foarte îngrijorată.

De ce?

Ceea ce s-a întâmplat ieri, între tine şi Dubai,

se repetă de prea mult timp.

Aţi fost crescuţi ca doi fraţi.

Şi mă îndurerează mult faptul că acum vă comportaţi ca doi duşmani.

Aş prefera să nu vorbesc.

Tu trebuie să reuşeşti să te sustragi influenţei Aminei.

Şi să accepţi decizia lui Tafud care i-a promis-o lui Dubai.

Când se vor căsători?

Înainte de sosirea iernii.

În aceeaşi zi în care Tafud te va numi moştenitorul lui.

Dubai mă urăşte şi pentru asta.

Dar nu e adevărat, nu te urăşte câtuşi de puţin.

E doar invidios.

Pentru că tu eşti preferatul lui Alah.

Tatăl tău mi-a povestit ca într-o zi, când erai foarte mic,

cobra deşertului s-a apropiat de tine.

Tu te-ai uitat lung la ea...

...dar nu ţi-a fost frică.

Şi i-ai surâs.

Şi şarpele... ca prin miracol, s-a îndepărtat.

Uneori forţa unui surâs

poate opri şi pe cel mai rău duşman.

Nu uita asta.

N-am să uit, mamă.

Are aceeaşi culoare cu a trupului tău.

Culege doar florile deja deschise, Rama, lasă bobocii.

Însă e păcat. Florile abia îmbobocite trăiesc mai mult.

Mă duc să le pun în apă. Atenţie la spini, prinţesă!

Ben, dragostea mea!

Aş putea înnebuni de gelozie,

dacă n-aş şti că Ben e fratele tău.

Nu fugii, micuţa mea gazelă.

Trebuie să încetezi să fugi de mine.

Lasă-mă să plec, Dubai.

Doar când voi decide eu.

Eşti soţia promisă mie, şi am drepturi asupra ta.

Nu încă. Lasă-mă, sau chem gărzile.

Ţi-a spus s-o laşi, Dubai.

Scumpe văr...

Ai uitat cuvintele tatălui tău?

Când vei fi soţia mea...

voi avea o viaţă întreagă ca să te ţin strâns.

Vei fi a mea oridecâte ori voi vrea.

Şi fratele tău nu se va mai putea amesteca.

Pleacă acum! Du-te!

Amina!

Amina!

Nu mă face şi pe mine să sufăr.

Încearcă să te obişnuieşti cu ideea.

Poate că Dubai nu e aşa de rău cum pare.

Ben!

Nici tu nu eşti convins.

Te rog, nu mă minţi.

Vorbeşte-i tatălui nostru, încearcă să-l faci să se răzgândească.

Nu e posibil.

Tafud şi-a dat seama că sentimentul care ne uneşte

e foarte diferit de sentimentul dintre un frate şi o soră.

Deci nu vrei să mă ajuţi?

Nu! Nu pot!

Nu ai de ales. Trebuie să te supui voinţei lui Tafud.

În ziua în care mă va obliga să devin soţia lui Dubai

eu îmi voi lua viaţa.

Să nu mai spui asta niciodată.

Moartea ta ar fi moartea mea.

Poate există cineva care ne poate ajuta.

Tarek.

Bătrânul pustnic.

E un om înţelept.

El va şti să mă sfătuiască.

Te aşteptam.

Fiecare picătură de apă face o călătorie lungă

ca să aducă puţină bucurie în inimile noastre.

Ţine! Astâmpără-ţi setea.

Ajută-mă, Tarek!

Inima mea suferă, şi mintea nu găseşte răspunsurile.

Inima ta suferă pentru că ai ţinut-o închisă prea mult timp.

Învaţă să ţi-o deschizi.

Lasă să coboare spre ea razele soarelui.

Vorbeşte-mi despre ea, fiule.

Să vorbesc despre ea...

e ca şi cum aş privi lumina soarelui.

Privirile ei mă înfioară ca nişte mângâieri foarte dulci.

Şi cuvintele ei...

...doar de buzele unei iubite pot fi pronunţate.

Da.

Cuvintele care vin din inimă nu sunt întotdeauna de înţeles pentru minte.

Dar Amina este sora mea.

Nu pot să am pentru ea aceste sentimente.

E împotriva legii lui Alah.

Nu mi se pare că văd vreo vină în tine.

Ştii, un gând ascuns, se poate găsi în fundul abisului.

Caută rădăcinile trecutului tău

sub nisip, şi adevărul va ţâşni ca un izvor.

Trecutul meu...

Dar care trecut?

Tu va trebui să mori şi să renaşti pentru a-l şti.

Va trebui să înfrunţi o lungă, lungă călătorie.

Vântul va sufla pentru a mătura praful timpului.

Şi nu va mai trebui să-ţi fie frică vreodată de adevăr.

Mie nu mi-e frică.

Mamă!

Te deranjez?

Nu. Vino, i-a loc.

Am nevoie să-ţi vorbesc.

Deschide-ţi inima, Ben.

Vei suferi mai puţin.

Mamă...

...mi-e ruşine...

De sentimentele tale pentru Amina?

Spovedeşte-te...

Vezi, azi...

după ce am vorbit cu Tarek...

pentru prima dată eu...

am avut curajul să privesc în fundul inimii mele.

Sunt sigur că o iubesc pe Amina.

Şi ştiu că e o iubire imposibilă.

Uneori legea inimii e mai puternică decât cea a omului.

Durerea pe care o simt în tine e şi a mea, fiule.

Nu vreau ca tu să suferi pentru un păcat pe care nu l-ai comis.

Nu am de ales.

Ba da!... Să cunoşti adevărul.

Dacă tatăl tău ar şti că sunt pe cale să-ţi povestesc totul, m-ar ucide.

Dar eu nu mai pot să tac.

Vorbeşte! Te rog.

Sunt 25 de ani de când păstraz acest secret.

Ceea ce simţi pentru sora ta şi ceea ce simte ea pentru tine,

nu e contra legilor naturii.

Sângele care curge în venele Aminei,

nu e acelaşi cu sângele tău.

Tu şi Amina...

nu sunteţi frate şi soră.

Tafud...

te-a găsit în deşert acum 25 de ani.

Unicul supravieţuitor al unui elicopter prăbuşit.

Te-a adus la mine spunând

că Alah ne-a trimis un dar din cer.

Băiatul pe care nu am putut să i-l dăruiesc.

Noi te-am crescut ca şi cum ai fi fost fructul dragostei noastre...

...după legile poporului nostru...

...ascunzând tuturor originea ta.

Dar atunci...

...dacă eu nu sunt fiul vostru...

cine sunt?

Cine e adevărata mea mamă?

Adevăratul meu tată?

Ăsta îl aveai la gât.

E unicul lucru care te leagă de adevărata ta familie.

Înţeleptul Tarek avea dreptate.

Mi-a spus:

"Va trebui să înfrunţi o călătorie lungă".

"Calea cunoaşterii va fi lungă şi grea."

Mamă! Voi părăsi palatul.

De ce?

Unde vrei să te duci?

În căutarea trecutului meu.

Ben.

Amina.

Doar ce am aflat ceva care va schimba destinul nostru.

- Ai vorbit cu înţeleptul Tarek? - Nu doar cu el.

Ceea ce îţi voi spune ţi se va părea incredibil.

Deci?

Nu ştiu cum să-ţi spun...

Te rog, vorbeşte!

Eu nu sunt fratele tău.

Ben! Ce... ce spui?

Leila mi-a spus totul.

Tafud m-a găsit în deşert acum 25 de ani.

Eu...

şi cu tine...

Nu!

- Tu nu eşti fratele meu? - Nu, dragostea mea.

Repet-o,

dacă nu e un vis.

- Nu, iubito. - Repet-o!

Aşa e. Inimile noastre au descoperit ceea ce mintea a aflat abia astăzi.

Sentimentele noastre sunt pure ca lacrimile astea.

Dragostea mea...

Tu eşti viaţa mea.

Unica mea dragoste.

Scumpa mea.

Pentru totdeauna. Până la sfârşitul vremurilor.

Amina.

Asta trebuie să rămână un secret între noi.

De ce trebuie să ascundem fericirea noastră?

Pentru că dacă Tafud ar şti,

ar fi sfârşitul pentru mama noastră şi pentru noi.

Trebuie să păstrăm secretul.

Ascultă-ma!

În noaptea asta, eu voi pleca.

Tocmai acum vrei să mă părăseşti?

Da. Eu trebuie să ştiu cine sunt cu adevărat.

Trebuie să aflu adevăratul meu nume.

Înţelegi?

De ce? Viaţa ta e aici, acum.

Ai dreptate. Viaţa mea e aici.

Dar rădăcinile mele sunt ascunse pe undeva, într-o ţară îndepărtată.

Când mă voi întoarce, nimic nu ne va putea despărţi.

Unde te vei duce?

Tarek mi-a spus: "Caută calea cunoaşterii".

Mă voi duce mai întâi de toate la Tunis.

După aceea nu ştiu.

În timpul absenţei mele,

fii amabilă cu Dubai.

Dar găseşte o cale să amâni nunta până la întoarcerea mea.

Şi când te vei întoarce?

Curând. Foarte curând.

Iartă-mă, tată!

"Tată, am decis să fac o călătorie ca să cunosc lumea care ne înconjoară"

"înainte de a te urma la tron."

"Cunoaşterea e calea către înţelepciune."

"Şi eu vreau să devin demn de a fi moştenitorul tău."

"Iau câteva pietre pentru călătorie."

"Iartă-mă!"

Bietul idiot.

Deci, ce s-a întâmplat?

Nobile Tafud,

fiul tău a încercat să mă ucidă.

Dar ce spuneţi? Aţi înnebunit?

Taci! Lasă-l să vorbească.

Nu-l poate acuza de o asemenea infamie pe prinţ.

Moulay!

Aş prefera să fiu nebun decât să-ţi provoc o asemenea durere.

Dar e adevărul.

M-a lovit cu pumnalul său când l-am descoperit forţând scrinul.

- Nu e posibil. - Gărzile l-au văzut fugind călare.

Nu, nu pot să cred.

- Nici mie nu-mi vine să cred. - E o nebunie!...

Uitaţi-vă voi înşivă, monseniore.

- A luat totul. - Am încercat să-l fac să raţioneze.

Dar m-a lovit cu furia unui demon.

Dubai...

Trădătorii sunt pedepsiţi cu moartea.

Chiar dacă cel care a trădat e fiul emirului.

Dar tu trebuie să ştii

că şi minciuna şi calomnia conduc în faţa călăului.

Îţi voi pune o singură întrebare.

Şi fă în aşa fel ca toţi să poată auzi răspunsul tău.

De ce anume îl acuzi pe fiul meu, prinţul Ben Tafud Inany?

Alah să-mi fie martor,

eu, Dubai Elkanai,

îl acum pe prinţul Ben Tafud Inany

că a furat diamantele aflate în scrin,

şi că a încercat să mă ucidă.

Asta e o zi foarte tristă pentru mine.

Ceea ce s-a întâmplat ieri seară,

m-a constrâns să convoc acest Consiliu Extraordinar.

Vreau...

ca voi toţi să fiţi părtaşi la o decizie

care va avea o profundă repercusiune supra Belemului.

Am decis să-i interzic intrarea în regat, prinţului Ben Tafud Inany,

anulând orice drept al său din naştere.

Monseniore, permiteţi-mi să vorbesc deschis

înainte că hotărârea vostră să devină definitivă.

Te ascult, Moulay.

Delictul cu care s-a acoperit de noroi prinţul Ben,

merită o pedeapsă severă.

Dar e prima oară când condamnăm pe cineva fără să ascultăm motivele sale.

Care motive pot explica asta?

E doar cuvântul vostru,

care spune că a fost mâna prinţului meu cea care v-a lovit.

Dar el nu e aici ca să se apere.

Şi noi toţi îl cunoaştem foarte bine.

Nu ar fi putut niciodată să facă un asemenea lucru.

- Mă faci mincinos? - Ajunge atât!

Tu ai spus adevărul Moulay.

Dar doar cel care nu fuge, poate să-şi expună motivele sale.

Fuga lui e dovada vinovăţiei sale.

Ieri noapte...

am pierdut un fiu.

Dar înţelepciunea infinită a lui Alah,

mi-a dat un altul.

Peste 20 de zile, Dubai

se va căsători cu fiica mea, Amina.

Şi va deveni singurul meu moştenitor.

Şi viitorul emir.

Pot să ţi le plătesc 2000 de dinari.

Dar valorează de 5 ori mai mult.

Profetul spune:

"Nu e nebun cel care plăteşte un preţ mare pentru ceea ce doreşte,

dar e cel care plăteşte prea scump, pentru ceea ce nu are nevoie."

Profetul spune şi:

"Nu discuta niciodată cu un negustor pentru că în afară de timpul tău,

îţi va fura şi banii."

Ei bine, dă-mi 2000 de dinari.

Uite ceea ce-ţi datorez.

Prinde-ţi hoţul!

Prinde-ţi hoţul!

Opriţi-i!

Opriţi-i!

Pe aici.

Fii mei! Rugaţi-vă împreună cu mine.

Mulţumesc.

Dar... nu ai pentru ce, fiule. Era datoria mea să intervin.

Controlează bine dacă înăuntru nu lipseşte nimic.

Nu mai sunt banii.

Oh!... Mă aşteptam.

Fii ăştia de câine!...

Iartă-i, Doamne!

Mai rapizi decât maimuţele. Nu ţi-a rămas nimic?

Ba da! Alah fie lăudat!

- Am împărţit banii în două. - Mulţumesc, Doamne!

Mi-ar fi displăcut să te omor fără să câştig nimic.

Haide! Dă-mi banii!

Haide!

Hai!

Uşor... aşa...

Bravo!...

Încep să mă satur de bufoneriile tale.

Roagă-te la Dumnezeul tău, dacă ai unul.

Calmează-te, calmează-te, un moment. Eu...

Glumeam. N-aş fi putut să te omor. Uite!

Tu eşti nebun.

Jefuieşti oamenii cu un pistol cu apă.

Funcţionează mult mai bine decât un cuţit de plastic.

Şi apoi, un pistol adevărat, costă ochii din cap,

în afară de faptul că nu aş şti ce să fac cu el.

N-aş avea niciodată curajul să-l folosesc.

Aş fi putut să te ucid.

Ceva riscuri trebuie să-ţi asumi ca să mănânci.

Dar tu cine eşti?

De ce vrei să ştii?

Pentru că, cu toate hainele pe care le porţi, ai o faţă simpatică.

Ţi-e foame?

Mie da.

Cunosc un loc aici, aproape,

unde se mănâncă mult şi se cheltuie puţin.

Pe mine mă cheamă Jacquot.

Pe mine, Ben.

Urmează-mă!

Cu toată sinceritatea, trebuie să te avertizez că în buzunar

nu am un cent.

Eram sigur. Eşti oaspetele meu.

De unde vii? Nu eşti de aici, nu-i aşa?

Din Belem.

Din Belem? Emiratul Belemului?

Dar nu...

Se spune că folosiţi încă lămpi cu petrol acolo. E adevărat?

Am auzit şi că nu folosiţi automobile.

Lămpile sunt foarte utile în deşert.

Şi caii ne duc acolo unde un automobil nu ar putea ajunge niciodată.

Dar telefoane aveţi?

Dacă vrei să vorbeşti cu cineva, e mult mai curtenitor să te duci să-l vizitezi.

- Şi nu aveţi nici măcar televizor? - Nu.

Ha-ha!... Prietene...

Haidade! Sunteţi cu adevărat nişte sălbatici.

Duceţi o viaţă de rahat...

Îţi dai seama că mă jigneşti pe mine şi poporul meu?

Eu nu am nimic cu tine. E emirul ăla al tău care e puţin sonat.

Emirul e tatăl meu.

A, da?

Oh, la dracu!

N-o nimeresc niciodată.

Ilustră Alteţă, îmi cer scuze.

Încetează să faci pe bufonul. Nu glumesc.

Dar dacă eşti cu adevărat un prinţ,

de ce ţi-ai lăsat regatul pentru mizeria asta?

Şi acum, ce te-a apucat?

Nimic, nimic... E că... nu te văd bine. Asta e tot.

Tu trebuie să fii nebun.

Bine. Scumpe prinţ, a fost o adevărată plăcere să te cunosc.

- Unde te duci? - Mă duc să dau o raită...

După masă ajută la digestie şi face bine la sănătate.

Salutările mele emirului!

Olala!

Ah! Dacă aş avea timp...

Permiteţi!

Ia te uită cine e!

Daţi-mi 2-3 zile şi vă voi plăti.

Nu vă înfierbântaţi pentru atât de puţin.

Cine eşti? Sosia lui Cassius Clay?

Să mergem!

De ce te-ai amestecat?

În definitiv nu te privea.

Pentru că atunci când s-a întâmplat, tu erai oaspetele meu.

Şi la noi...

ospitalitatea e ceva sacru.

Eşti cu adevărat ciudat, prietene.

Eşti îmbrăcat ca un arab, însă...

faţa ta nu e de arab.

Ce eşti, cu adevărat?

Dacă trebuie să-ţi spun adevărul, nu ştiu nici măcar eu.

Am venit aici tocmai ca să descopăr cine sunt.

Da, da, da...

Acum însă încep eu să nu mai pricep nimic.

Dar dacă ai vreo problemă... am să te ajut s-o rezolvi.

Acum 25 de ani...

Tafud, emirul din Belem...

Uite aici, dle. 1962.

Mulţumesc.

Vestiţii şoareci de arhivă.

Poate că am găsit. Citeşte aici.

Un elicopter închiriat de o importantă societate de cercetări ştiinţifice...

...cu sediul la Monte Carlo...

...nu s-a întors la bază.

La bord, în afara echipajului, se afla inginerul Marcel Duvivier...

şi fiul său, Rene Duvivier, un copil de abia un an.

Dna Christine Duvivier, mama copilului,

a declarat că soţul sau nu a primit niciodată ameninţări.

Refuză în mod hotărât ipoteza unui sabotaj.

Din păcate nu rămân prea multe speranţe ca persoanele dispărute să fie găsite în viaţă.

"Vei muri pentru a renaşte!"

Cum?

Nimic.

Două luni mai târziu, căutările au fost întrerupte.

Dna Duvivier s-a întors la Monte Carlo.

- Continuare la pagina 24. - Trebuie să mă duc acolo.

- Unde acolo? - La Monte Carlo. Ca să cunosc adevărul.

Adevărul!... Au trecut 25 de ani.

Nu ştim dacă dna Duvivier e încă în viaţă sau îngropată împreună cu trecutul său.

Ştiu, dar dacă nu-mi asum riscul, nu voi şti niciodată ce s-a întâmplat.

Bine, aşteaptă.

Am să-ţi dau o mână de ajutor. În fond, nu-mi eşti antipatic.

Voi da un telefon în Franţa.

Nu toţi tovarăşii mei sunt în puşcărie.

Ai cumva ceva mărunţiş, ca să dau telefon?

- Nu. - Nu... Bine.

Ah, uite! Am găsit. Tu continuă.

Tombola! Mergem la Monte Carlo.

Mergem la Monte Carlo?

Crezi că poţi să te descurci fără mine?

Dar ştii ce e un paşaport?

Sigur. Ştiu foarte bine. Din păcate, nu am.

Vezi? Ştiam. Nici eu nu mai am.

Atunci mă duc să fac rost de două. Şi de bilete de avion.

Şi ceva cu care să te îmbraci, pentru că...

dacă cobori îmbrăcat aşa,

ca Lawrence al Arabiei, totul va fi mult mai greu.

Cine e Lawrence al Arabiei?

Las-o moartă! Scoate biştarii care ţi-au rămas.

Şi roagă-te la Dumenezu să fie de ajuns.

Aşteaptă!

Din ce motiv te-ai răzgândit pe neaşteptate?

Dna asta Duvivier, care ar fi mama ta,

conduce una din cele mai mari societăţi internaţionale.

"La Duvivier Le Grant". Mi-a spus-o informatorul.

Am şi adresa. Dacă tu eşti fiul ei,

eşti scârbos de bogat.

Şi cum eu sunt prietenul tău, voi deveni foarte curând şi eu. Corect?

Să nu încerci să mă înşeli.

Pe cuvântul lui Jacquot.

Asta o va face să se simtă mai bine.

Are febră foarte mare.

Biata mea fetiţă.

Ce altceva putem face?

Din păcate, nu mult. E o febră ciudată.

Nu ne rămâne decât să aşteptăm să scadă de la sine.

Uneori aceste neaşteptate creşteri de temperatură,

sunt cauzate de emoţii puternice.

Şi pot provoca un fel de atac.

Somnul e cel mai bun medicament.

Amina trebuie să se refacă repede, Hasan.

O aşteaptă zile foarte importante.

Voi face cum pot mai bine, monseniore.

Voi veghea asupra ei, ca şi cum ar fi fiică mea.

Dar momentan, să nu-i deranjăm somnul tămăduitor.

Eu am pierdut o surioară de 16 ani pentru o febră de felul acesta.

Duceţi-vă fără teamă, regina mea.

Mă ocup eu.

Prinţesă!...

Prinţesă...

Prietena mea credincioasă!...

A mers.

Poţiunea ta a făcut minuni.

Păreţi serios bolnavă.

Şi curând doctorul va descoperi că e vorba de o formă gravă de malarie.

Şi aşa nunta va trebui să fie amânată.

Însă acum e nevoie să mâncaţi ceva.

Mă întorc imediat.

- Rama! - Da.

Nu voi uita niciodată ceea ce faci pentru mine.

Amina!

Amina!

Încă câteva zile...

...şi vei fi a mea pentru totdeauna.

Bărbaţii se vor închina

în faţa frumuseţii tale

şi în faţa puterii mele.

Parfumul pielii tale...

va deveni aerul pe care-l respir.

Prinţe!

Un singur cuvânt despre ceea ce ai văzut,

şi eşti moartă.

Oh, Dumnezeule!

Cât îl urăsc, Rama!

Curaj, prinţesă! Ce a fost mai rău, a trecut.

A trecut. Nu bănuieşte nimic.

Curaj!

Ben, iubirea mea...

Întoarce-te repede!

Faceţi-vă curaj.

Rămâi lângă mine, prietene.

N-aş vrea să te pierd acum, că am devenit bogat.

Ce facem acum?

Cât ne-a rămas?

Doar ăştia.

Adio taxi.

Bine. Să luăm autobuzul.

Aşa economisim şi vedem Monte Carlo.

Hm! Cum ţi se pare?

Bine.

S-a făcut.

- Şi astea ce sunt? - Portofele.

De unde le-ai luat?

- Le-am luat din autobuz. - Nu.

- Trebuie să le dai înapoi, Jacquot. - Eşti nebun?

Tatăl meu, pe care nu l-am cunoscut niciodată, îmi spunea mereu:

"Banii trebuie luaţi de unde se ascund."

Dar tu nu poţi să furi de la bieţii oameni.

Aici, fără biştari nu se merge nicăieri, prinţe.

S-a făcut.

Eu nu vreau să merg pe drum cu un hoţ.

- Un hoţ eu? - Da.

- Chiar aşa. - Uită-te la ăsta.

E gol. Sunt oameni care merg la Monte Carlo cu portofelul gol.

Incredibil!

Uită-te! Monte Carlo!

Fântâna sa, grădina sa, Cazinoul sau.

Şi hoţul său de buzunare.

Da, un hoţ de buzunare, care însă...

te face să mergi cu taxiul.

Hai, vino, prinţe.

Prea mult, prea mult.

Aşa au publicat.

Mergem?

Nu mă simt foarte liniştit.

Ai să vezi... Când vor şti cine sunt, se vor închina.

Ben.

Dacă e vreo problemă, sunt acolo.

Eşti gata?

Da, da. Sunt gata.

Un moment.

Mai avem timp să bem o cafea?

Da. Conferinţa de presă începe peste o jumătate de oră.

- Vii cu noi, Antoine? - Nu. Din păcate mai am ceva de făcut.

- Vin după voi, acolo. - Ok.

Permisul dv.

- L-am uitat. - Îmi pare rău.

Fără permis, nu se poate intra.

- Da, dar mă grăbesc. - Pleacă.

Scuzaţi-mă!

- Ei!... Ai putea fi mai atent. - Scuzaţi-mă! Îmi pare rău, dră.

E totul în regulă?

Îmi cer scuze încă o dată.

"Când vor şti cine sunt, se vor închina!"

Te rog, nu mai spune nimic. Nu e cazul.

Capul... E nevoie să foloseşti capul, prietene.

- Da, sigur. - Aş avea nevoie de...

Ah, dra Lasalle a venit.

- Bună ziua, dra Lasalle. - Ah!... Bună ziua, Anette.

Iată lista participanţilor.

Ziariştii au sosit deja pentru conferinţa de presă.

Dl Legrand şi dna Duvivier sunt gata să coboare.

Antoine!

Mişcă-te! Eşti aşteptat sus!

Da... Vin.

- Bună ziua, dle Legrand. - Bună ziua, Magda.

- Bună ziua, dnă. - Bună ziua.

Îmbrăcămintea dumitale nu e puţin cam exagerată pentru o conferinţă de presă?

Nu vă faceţi griji, dnă.

Serveşte la a face impresie asupra unui anumit fel de presă.

Suntem gata?

Da. Ziariştii ne aşteaptă în sala de conferinţe.

E un radio particular, două reţele naţionale,

şi ziare foarte binevoitoare faţă de noi.

Foarte bine.

Dar nu vreau să răspund la întrebări personale.

Nu vă faceţi griji în legătură cu asta. Voi conduce eu dezbaterea.

Nu-mi găsesc foia cu întrebările asupra cărora căzusem de acord.

Am lăsat-o pe biroul dv.

Aş vrea să le revedem împreună.

Vin după tine în sală, scumpo.

Ce dracu faci? Trebuie să mergem.

Gata să filmăm! Îmbracă asta!

Dar nu putem!

La dracu, cât cântăreşte!

Hai, vino!

Christine are dreptate.

Eşti prea sexy.

Ştiu că îţi plac îmbrăcată aşa, dar nu acum.

Nu, nu. E toată presa care aşteaptă.

Lasă-i să aştepte.

De acord.

Însă...

...aminteşte-ţi!

Puterea absolută... se plăteşte foarte scump.

Foarte scump.

Presa.

Doamnelor şi domnilor, bună ziua tuturor.

Christine Duvivier şi dl Legrand sunt aici ca să răspundă întrebărilor dv.

Trebuie doar să vă rog să fiţi scurţi.

Mulţumesc.

Dle Legrand, ce e adevărat în ştirea care circulă de câteva zile

în legătură cu o posibilă fuziune a societăţii dv cu Public Arabic?

Nimic.

Societatea Duvivier-Legrand nu are nici un interes în deomeniul petrolier.

Dna Legrand, dv sunteţi de acord cu soţul dv?

Dl Legrand mă consultă întotdeauna înainte de a lua o decizie.

- Jacquot! - Scuzaţi-mă, dle Legrand...

- ...eu aş vrea să ştiu... - Dnă Duvivier!

Un moment, dle, vă rog.

- Aşteptaţi-vă rândul. - - Nu, te rog, lasă-l.

Dnă Duvivier!

Eu... eu... aş vrea...

Curaj!

E prima dată când dau ochii cu un ziarist căruia îi lipsesc cuvintele.

Dnă Duvivier, aş vrea să ştiu dacă aţi mai avut veşti despre fiul dv

dispărut în deşert după căderea elicopterului din cauza...

unui sabotaj.

Scuzaţi-mă! Nu înţeleg.

- Nu a fost niciun sabotaj. - Fiţi amabil, dle.

Nu sunt admise întrebări cu caracter personal.

Dnă, e vorba despre fiul dv, Rene.

Am venit aici ca să vă spun că e încă în viaţă.

- E foarte important. - Dar ce spune!?

Trebuie în mod absolut să vă vorbesc.

Doamnă!... Lăsaţi-mă!

Doamnă, nu e mort.

- Nu e mort. - Scoateţi-l din sală!

Lăsaţi-mă!

Lăsaţi-mă!

A!... Era a dv?

- Mişcă-te! - Vă rog! Vă rog!...

Domnilor, vă rog! Conferinţa de presă s-a terminat.

Ajunge atât!

Lăsaţi-mă!

În timpul unei conferinţe de presă, un individ încă neidentificat,

a provocat o mare dezordine

afirmând că fiul dnei Duvivier ar fi supravieţuit accidentului din '62,

când din cauza unui sabotaj, elicopterul s-a prăbuşit.

Acum ajunge, scumpo. Nu trebuie să te mai torturezi.

Da... E avocatul tău.

Daniel!...

Bine.

Pe curând.

A descoperit cine era?

Vine împreună cu Magda.

Vom şti în curând.

El a reuşit să fugă... însă l-au arestat pe complicele lui.

Un mic delincvent cu o serie de precedente penale pentru furt şi escrocherie,

căutat de câţiva ani.

Mulţumită unor prieteni,

am putut să arunc o privire pe procesul verbal al interogatoriului.

Se pare că fugarul e un arab.

Şi se dă drept, gândiţi-vă puţin...

drept fiul unui emir.

A intrat în Franţa cu un paşaport fals.

Însă ochii săi şi tonul vocii sale păreau atât de...

Păreau atât de sincere.

Pentru poliţie, nu e decât un mitoman.

Dar de ce să-şi asume un asemenea risc?

Ce voia să obţină?

Mi se pare evident, scumpo.

Bani.

Sunt doar şacali care speculează sentimentele tale.

Pentru că tu continui să crezi în miracole.

Dar toate astea nu au sens.

Într-o bună zi, în mod inevitabil, ar fi fost descoperit.

Sigur, însă între timp...

poate că ar fi reuşit să înşface ceva.

Aş vrea să-l am pe mâna pe canalia aia.

Amintirea lui Rene e mereu vie în inima mea.

Pot să-ţi înţeleg durerea.

Care e şi a mea.

Tu ţi-ai pierdut soţul şi fiul.

Eu mi-am pierdut prietenul cel mai bun.

Marcel era ca un frate pentru mine.

Dar acum trebuie să te resennezi.

Şi să uiţi.

Trebuie să pregătim un comunicat pentru presă.

Povestea asta a provocat prea multă vâlvă.

Nu putem să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic.

Asta e munca dumitale.

Dv sunteţi foarte bună când este vorba să se ascundă adevărul

şi să se falsifice urmele.

Pe de altă parte, sunteţi aici pentru asta.

Ciao!

O mişcare şi eşti mort.

Pune-ţi mâinile pe cap şi depărtează picioarele.

Şi tu controlează bine dacă e înarmat.

Hai, grăbeşte-te!

Opreşte-te!

- Opreşte-te! . Oh, Dumnezeule!

- Ce se întâmplă? - Nu ştiu. Nu...

Dle Legrand!

- Dle Legrand! - Da.

- Un bărbat a intrat în parc. - Unde e?

A fugit către seră.

- E urmărit. - Vin imediat.

Ce vrei să faci?

Nu-ţi face griji, scumpo.

Daniele, rămâi tu cu doamna.

Calmează-te, calmează-te. Fii liniştită.

De data asta nu ne scapi.

Dle Legrand! Dle Legrand!

L-am găsit.

Din nou tu.

- Ce vrei de la noi? - Vreu s-o văd pe dna Duvivier.

Nu.

Acum voi chema poliţia.

- Şi vei ajunge în puşcărie. - Nu mă interesează.

Dar înainte vreau să-i vorbesc.

Ca să-i spui ce?

Vrei să profiţi de ingenuitatea ei?

- Vrei s-o şantajezi? - Banii nu mă interesează.

Tu eşti Legrand, nu-i aşa?

Erai un prieten al soţului ei.

N-ai vrea să ştii cine a sabotat elicopterul?

Ah, sigur.

M-ar interesa mult.

Dacă ştii ceva în legătură cu asta, îmi poţi spune mie. Vorbeşte!

Nu.

Voi vorbi numai cu ea.

Tu nu vei vorbi cu nimeni.

De ce? Ţi-e frică poate de adevăr?

Deschide bine urechile.

Îţi dau o posibilitate.

Cară-te imediat.

Dispari din viaţa noastră.

Şi voi uita incidentul.

Francois!

Francois! Aşteaptă!

Vreau să ştiu ce are să-mi spună.

Să intrăm în casă.

Te rog.

Ia loc.

Acum poţi vorbi deschis.

Spuneţi-mi cine sunteţi, şi ce vreţi de la mine.

Numele meu e Ben Tafud Inany.

Şi sunt prinţul Belemului.

Ce îţi spuneam?

- E un nebun. - Nu întrerupe, Francois.

Prinţul Belemului?

Da. E un mic emirat în mijlocul deşertului.

Şi un prinţ, după părerea dv...

dă buzna în casele altora ca un hoţ?

Şi năvăleşte în timpul unei conferinţe de presă urlând ca un scos din minţi?

Povestea asta nu te priveşte. Dacă vrei să rămâi, taci din gură.

Vă cer scuze. Dar nu avem alt mijloc ca să mă apropii de dv.

Am făcut o călătorie foarte lungă ca să vă pot vedea.

Ca să vă spun că fiul vostru e încă în viaţă.

Vă daţi seama de ceea ce spuneţi?

Sunt 25 de ani de când copilul acela a dispărut în deşert împreună cu tatăl lui.

Şi sunt 25 de ani de cât canalii fără scrupule

încearcă să profite de tragedia asta.

Da, înţeleg.

Acum 25 de ani,

un elicopter s-a prăbuşit în deşert.

Toţi pasagerii au murit.

Cu excepţia unui copil.

Care a fost găsit de principele acelui pământ.

Bărbatul a luat copilul ca pe un dar al lui Alah

şi l-a dus soţiei sale

care l-a crescut ca pe un fiu.

Dar dv, ce legătură aveţi cu povestea asta?

Anii trec...

şi băiatul a devenit un bărbat.

Într-o zi,

din întâmplare,

descoperă adevărul

şi de atunci nu are decât un ţel.

Să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în ziua aceea.

Dv... sunteţi acel copil?

Toate astea... toate astea par o poveste frumoasă.

Nu e o poveste, doamnă.

E adevărul.

Ajunge, Christine.

Nu-l mai asculta.

Soţul şi fiul tău au murit în accident.

Canalia asta încearcă să profite de ingenuitatea ta.

Cum... cum poţi să fii atât de sigur?

Pentru că gândesc cu capul, nu cu inima.

E posibil ca tu să nu-ţi dai seama

că acest escroc, ca toţi cei dinaintea lui,

vrea doar să obţină bani?

Nu ai suferit deja destul?

Ascultă-mă!

Dă-mi măcar o dovadă că ceea ce spui e adevărat.

Copilul acela...

puţa un lănţişor la gât.

Un lănţişor cu un medalion de aur.

Toate astea sunt ridicole.

Era gravat ceva pe medalionul ăla.

Da.

Un vultur care ţine în gheare un şarpe.

Ce spune?

Vulturul şi şarpele sunt stema familiei Duvivier,

aşa cum rezultă din arborele genealogic.

Şi atunci?

A reuşit să afle şi şi-a învăţat bine rolul.

Dacă dv cunoaşteţi stema, trebuie să aveţi şi lănţişorul cu medalionul.

Sigur.

Da?

Medalionul!

L-am pierdut.

Ce lovitură de teatru!

Ai jucat teatru foarte bine, băiete. Dar acum ajunge cu minciunile.

Nu! Nu am minţit.

Trebuie să-l fi pierdut când m-am bătut.

Lăsaţi-mă să-l caut. Vă rog.

Luaţi de aici escrocul ăsta.

Opriţi-vă!

Poate spune adevărul.

Va fi poliţia cea care va face lumină în povestea asta.

Daniel.

Da, Christine.

Francois are dreptate.

Luaţi-l de aici.

Şi chemaţi imediat poliţia.

Mişcă-te!

Haide, mişcă-te!

Christine!

S-a terminat, băiete!

Vrei să mă ucizi?

Ai intrat pe o proprietate particulară ca să ne şantajezi.

Ai atacat paznicii.

Am dreptul să te împuşc.

Puneţi-l pe masa aia.

Haideţi!

Acolo.

Dar ce?... Aţi înnebunit.

Francois!... Ce ai făcut?

La dracu.

Ai fi putut să-l ucizi.

Oh, Dumnezeule!

E rănit.

Nimic grav.

A fost doar zgâriat.

Chemaţi un doctor. Repede.

Tu l-ai împuşcat?

A sărit pe mine.

Dar era dezarmat.

Nu a venit aici ca să ne facă rău.

Nu aveai dreptul să tragi, chiar dacă ar fi fost un hoţ.

Aveam dreptul să mă apăr, nu?

Şi chiar şi pe acela de a te proteja pe tine.

Dar de data asta ai greşit, Francois.

Uită-te!

Nu-mi vine să cred.

E imposibil.

- Ar fi cu adevărat un miracol. - Miracolele nu există, Magda.

Nu e decât un mitoman. Ai spus-o şi tu, nu?

Nimic îngrijorător.

E doar o rană superficială pe pielea capului.

I-am dat un calmant. Acum are nevoie de odihnă.

Se va vindeca foarte repede.

Mulţumesc, doctore.

N-aveţi pentru ce. La revedere.

- La revedere. - La revedere.

După toate, ar fi de ajuns o analiză a sângelui

pentru a dovedi că mine.

Dacă nu este cu adevărat fiul Christinei, va refuza.

Legea nu-l obligă s-o facă.

Christine va fi de acord?

O putem face fără ca ea să ştie.

E de ajuns o singură picătură

pentru analiza ADN-ului.

Iartă-mă.

Pentru ce?

Pentru că nu am înţeles imediat.

L-am regăsit.

Îţi aparţine.

Mulţumesc.

E unicul lucru care mă leagă de tatăl meu

şi care mă putea face recunoscut de tine.

Dumnezeule.

Nu ştii cât am plâns şi m-am rugat pentru ca

ziua asta să vină.

În viaţa oricăruia dintre noi,

e un destin,

pe care doar Alah îl cunoaşte.

Dar dragostea ta a depăşit barierele timpului

şi m-a condus până la tine.

Eşti cu adevărat fiul meu.

Da.

Rene...

copilul meu.

Bine.

A venit clipa să trecem la acţiune.

Acum vom vedea ce ştii să faci.

Mulţumesc, Dumnezeule.

Acum dormi.

Amina!

Ben!

Amina!

Amina!...

Amina!

SFÂRŞITUL PRIMEI PĂRŢI