Original subtitles

- Bună ziua, dle Romain Gary. - Bună ziua.

Aţi fost aviator, militar, luptător în Rezistenţă

şi membru al ordinului Companionii Eliberării.

Astăzi, sunteţi consulul Franţei la Los Angeles.

Sunteţi căsătorit cu Jean Seberg, un star al cinematografiei

şi activistă pentru drepturile civice.

Sunteţi un autor cunoscut pentru scrisul angajat, pentru umanismul dv.

De ce situaţia actuală din America nu a devenit subiectul unui nou roman?

Nu vreau să scriu o carte ca să scap de o problemă.

Am încercat deja asta şi nu funcţionează.

Dacă ar fi să scriu o carte despre ce se întâmplă acum în America,

aş face-o pentru ca, în primul rând, să mă lămuresc care e locul meu,

ca bărbat alb, în lupta pentru egalitate.

V-aţi pierdut speranţa?

Aş prefera să-mi fi pierdut speranţa, ar fi mult mai uşor.

Dar sunt incapabil fiziologic de asta.

Nu mă pot împiedica să fiu optimist.

Bună. Ce mai faci?

Linişte. Kennedy va rosti un discurs.

Se ştie despre Martin Luther King?

Am veşti foarte triste pentru voi,

cred că sunt triste pentru toţi concetăţenii

şi pentru toţi iubitorii de pace din întreaga lume.

Şi anume: Martin Luther King a fost împuşcat şi ucis astă-seară

în Memphis, Tennessee.

Martin Luther King...

şi-a dedicat viaţa iubirii şi domniei dreptăţii

printre semenii lui.

Cei care sunteţi de culoare puteţi resimţi amărăciune,

ură şi dorinţă de răzbunare.

Care era adresa, dle?

- Putem merge în acea direcţie... - Adresa?

4585, Outpost Drive.

- Sunteţi bine, dle? - Negri printre negri...

Da, sunt bine.

Şi albi printre albi...

plini de ură unii faţă de ceilalţi.

Sau putem face un efort, aşa cum a făcut şi Martin Luther King,

pentru a înţelege

şi a înlocui acea violenţă, acea pată de sânge vărsat

care se întinde peste ţara noastră

cu efortul de a înţelege...

Nu am nevoie de milă doar pentru că ultima noastră speranţă

a fost ucisă.

O putem duce bine în ţara asta. Vom trăi vremuri dificile.

Am avut vremuri grele în trecut,

vom avea vremuri grele şi în viitor.

Nu este sfârşitul violenţei,

al fărădelegilor, al dezordinii.

Dar marea majoritate a albilor şi marea majoritate a negrilor

vor să trăiască împreună, să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii

şi vor dreptate pentru toţi oamenii care trăiesc în ţara noastră.

Haideţi să ne dedicăm ideii scrise de greci cu foarte mulţi ani în urmă,

să îmblânzim sălbăticia omului şi să facem mai bună viaţa acestei lumi.

ISTORIA NU E TRECUTUL. ESTE PREZENTUL.

NE PURTĂM ISTORIA CU NOI.

SUNTEM ISTORIA NOASTRĂ - J. BALDWIN

CÂINELE ALB

Ce cauţi aici, te-ai pierdut?

- Cu cine vorbeşti, tati? - E un câine, vino să vezi.

Priveşte.

Bună, câine mare!

De unde vii? De unde?

- Crezi că muşcă? - Nu. Uite, e prietenos.

E moale.

- E ud, asta e. - Da.

Vrei să intri, să te usuci?

Bine?

- Poţi să mă ajuţi? - Da.

Nu-l putem lăsa să ude toată podeaua.

ASASINAREA DR. KING - IZBUCNESC REVOLTE ÎN TOATĂ ŢARA

E îngrozitor.

Ştiu.

Eşti sigură că vrei să te duci?

Fireşte. N-o să tac tocmai acum.

Lumea explodează afară.

N-o să privesc spectacolul cu mâinile în sân.

E momentul perfect pentru a lua atitudine.

Vrei să vin cu tine?

Nu.

Eşti sigură?

Da.

Diego e gata.

Mă duce mama?

- Da, te duce mama. - Ura!

Şi câinele?

- Îl păstrăm. - Da!

- Scuze, ne daţi un autograf? - Desigur.

- Mulţumim mult. - Cu plăcere. Mulţumesc.

...revolte printre negrii din Los Angeles.

Scenele amintesc de un oraş după război.

Mai bine de 100 de străzi au fost distruse de flăcări şi hoţi.

Puţine clădiri au rămas intacte.

Pompierii au fost hărţuiţi de jefuitori, au fost atacaţi cu pietre.

Jafurile erau de aşteptat.

Trăim într-o societate de albi înstăriţi,

obsedaţi de expunerea constantă a averii.

Cum să fii surprins că un puşti de culoare din ghetou,

înconjurat de Cadillacuri şi de magazine de lux, se apucă să spargă ferestre?

Nu! E un strigăt, un răspuns.

Ce părere ai?

Încetaţi!

Încetaţi!

- Cu ce vă pot ajuta? - Îl caut pe dl Jones.

- Pe cine? - Pe dl Ballard Jones.

Întreb de el.

Am venit să plătesc cauţiunea pentru dl Ballard Jones.

Ce legătură aveţi cu dl Jones?

Este prieten de familie.

Trebuie să-i dăm drumul unuia.

Tatăl lui mi-e ca un frate.

Completaţi formularul.

Mulţumesc.

Te-au lovit?

- Nu ai făcut nimic rău. - Da, ştiu.

Puteţi pleca.

Poţi rămâne aici cât vrei.

Scoate-l afară!

Haide!

Stai aici!

Eşti bine?

Păcat.

E un câine foarte frumos.

Şi?

- Nu-l pot ţine aici. - De ce?

Chiar vrei să ştii?

Vezi? E un câine din Sud.

Ia-l.

I se spune "câine alb".

E dresat cu multă atenţie, învăţat să prindă sclavi fugari.

Acum, demonstranţi.

Practic, orice persoană de culoare.

Mă tem că n-avem de ales. Trebuie să-l eutanasiem.

Nu.

Asta ar trebui să le facem nenorociţilor care l-au dresat.

Îmi pare rău, Diego, nu mă descurc cu câinele tău.

- Nu pot face nimic pentru el. - Îl dresez eu.

Daţi-mi-l mie.

Mai gândiţi-vă.

"Adio, arme!" - Ernest Hemingway

Aici erai.

- Mă uitam. - E în regulă.

Ce-ţi face braţul?

- N-am ştiut că eşti erou. - Nu sunt.

Adevăraţii eroi sunt cei care şi-au dat viaţa.

- Te mai doare? - Da.

Îmi pare rău.

Îmi spui, în cele din urmă, ce se întâmplă cu tine?

Sunt blocat.

- De ce? - O mai ţii minte pe Madeline?

Da.

- A plecat la Paris. - Serios?

E însărcinată.

Vreau să fiu alături de ea în clipele astea.

- Şi nu pot. - De ce?

Ai vorbit cu tata?

E albă. Ştii ce înseamnă pentru el.

Mai crede că acela care nu luptă acum

e trădător.

Ştii, uneori dezertarea e cea mai curajoasă acţiune militară.

Crezi că sunt trădător?

Nu. Cred că vei fi tată.

Ce cauţi aici?

Du-te dracului, alb nenorocit!

Du-te dracului! Nu ne cunoşti.

Nu ştii nimic. Cum îndrăzneşti să-mi spui cum să procedez cu băiatul meu?

- Nu îl asculţi. - E un laş.

- E îndrăgostit. - Nu-mi pasă.

Avem nevoie de el aici. Să lupte acum, cu noi!

Nu ne permitem luxul de a nu lupta, Romain.

Ballard nu pricepe. Dar nu-l las să rateze acest moment.

Nu mi-aş ierta-o niciodată.

Are tot restul vieţii să aibă grijă de fata aia.

Şi de copilul lor.

Martin Luther King a luptat pentru drepturile civice,

inspirat de filosofia rezistenţei nonviolente

a lui Mohandas Gandhi.

N-o să înţelegi niciodată.

Dă-l afară!

Martin Luther King!

Îi înfometează foarte tare pe aceşti câini

încât ajung să-i mănânce pe negrii pe care-i prind.

- Crezi că mai poate fi dresat? - Dv. ce credeţi?

Ar fi bine să nu mai veniţi pe aici.

Ascultă-mă cu atenţie, bătrâne.

Nu-ţi cer să nu-i mai muşti pe negri,

îţi cer să nu-i mai muşti doar pe negri.

Suntem...

- Suntem. - Suntem.

- Sun... - Sun...

- ...tem. - ...tem.

Suntem.

Mergem prea repede.

- Abia aştept. - Aştept.

Stai. Abia aştept...

să primesc?

- Să primesc. - Să primesc.

Să primesc.

- Celia? - Da?

Biletul de avion?

L-am pus acolo.

Jean...

Mi-e dor de tine.

- Dor. - Dor.

Dor.

Mi-e dor de tine.

Mi-e dor de tine.

Mi-e dor de tine. Te iubesc.

Cine e eroul fericirii tale?

Eu.

Diego!

Karim!

Eşti gata?

Gata de luptă.

- Ai grijă. - Promit.

Bună. Mulţumesc.

O să fie frig în Alabama.

- Te descurci? - Da.

Te iubesc.

Nu-ţi face griji.

Eşti gata?

Da.

Hei! Cum ai făcut asta?

Arată-mi.

Haide.

Doamna Nelson, nu-i aşa?

Aş prefera să vă ocupaţi dv. de el.

Dl Keys e cel mai bun dresor al meu, doamnă.

Nu e vorba de asta. Câinele meu nu e obişnuit cu...

E-n regulă, Jack.

Urmaţi-mă.

Hai să vedem ce poţi face.

- Tot nu mănâncă din mâna mea. - Lasă-mă pe mine să încerc.

Încet. Priveşte-l în ochi.

Priveşte-l în ochi.

Uşor. Stai.

Aşteaptă semnalul meu.

Stai.

Aşa.

Împinge-o.

Bravo, băiete.

Bravo!

- Ţi-e frică? - Nu.

Ba da.

Du-te şi ia-ţi lucrurile.

Reuşeşti.

Ţi-am zis să nu vii. Ce se întâmplă?

Eşti în criză de inspiraţie?

Cel mai greu era să-l văd pe câinele ăsta complet pierdut.

Dezorientat.

Neascultându-şi propriile reflexe.

Acest câine istoric.

Manipulat în mod monstruos de prostia omenească.

Vreau să cred că poate fi recuperat,

că poate fi vindecat, salvat.

Vreau să dovedesc că lucrurile sunt reversibile,

că le putem repara,

că nu suntem cu toţii imbecili.

Că mai este puţină lumină.

Am încă încredere în oameni, deşi pare absurd.

Chiar dacă lumea râde de mine.

Nu-mi pasă.

Nu e atât de grav să pierzi pe cât de grav e să te pierzi pe tine.

Refuz să cedez în faţa escaladării moderne a desensibilizării.

Dacă fac asta, mor.

COPIII MEI NU TREBUIE SĂ STEA ALĂTURI DE NEGROTEII ĂŞTIA

NEGROTEII NU-S BINEVENIŢI

KKK VĂ VA LUA CAPETELE

E şcoala noastră.

Spuneţi cu voce tare: Sunt negru şi sunt mândru!

Spuneţi cu voce tare: Sunt negru şi sunt mândru!

Dră Seberg! Vă pot pune câteva întrebări?

Sprijiniţi viziunea Black Panthers?

Înţelegeţi pentru ce luptă? Pentru case, şcoli,

locuri de muncă pentru toţi. E atât de îngrozitor, atât de nedrept?

Spuneţi cu voce tare: Sunt negru şi sunt mândru!

Nu aţi răspuns, doamnă.

Sunteţi de acord cu ideologia Black Panthers?

Da!

Da, sunt de acord.

Spuneţi cu voce tare: Sunt negru şi sunt mândru!

Spuneţi cu voce tare: Sunt negru şi sunt mândru!

Ce voiai să răspund?

Nimic. Nu răspundeai.

Ai putea pierde totul, nu doar rolurile.

N-am nimic de pierdut. Mă folosesc de singura putere pe care o am.

Dar Jean, deja ai toate puterile.

Dacă nu mă duc, nu vin nici televiziunile.

Ştiu că e groaznic, dar nu e problema ta.

Nu sunt o victimă, deci nu pot lupta, nu-i aşa?

Contează doar cum lupţi.

- Trebuie să acţionez. - Ştiu.

Dar draga mea, fie că-ţi place sau nu, până la urmă,

e vorba doar despre tine.

Tu eşti subiectul.

Jean!

Tati!

- A fost bine la şcoală? - Da.

- Te-ai bătut cu cineva? - Nu.

- Ghici cine s-a întors? - Mami?

Da. Du-te.

Mami!

Diego, vino încoace.

Aici m-am născut.

Am dreptul să visez la o viaţă mai bună pentru fiul meu, pentru ţara mea.

Tu nu faci nimic, nu-ţi asumi niciun risc.

Mai bine ai scrie o carte.

Este ceea ce, încă, faci cel mai bine.

N-o să scriu despre 17 milioane de negri doar ca să mă simt util.

Ar trebui să faci ceva.

Şi lasă-mă pe mine să cer ajutor în loc să presupui că am nevoie.

ŞCOLILE DE ALBI SĂ RĂMÂNĂ AŞA

Salutare!

Bună, scumpule.

Ce se întâmplă?

M-au bătut după ore.

N-a vrut să se ducă la culcare înainte să vii.

O să fie bine.

Ajunge. Acum pleacă.

Ţi-am zis să pleci.

- Nicole, nu înţeleg. - Nu avem prea multe, Jean.

Lasă-ne pe noi să luptăm.

Jean...

Dle Romain Gary, în ce măsură este soţia dv. răspunzătoare

de moartea lui Jaime Mitchell?

Hei! Ce faceţi?

Dacă mai vii vreodată aici să-mi insulţi soţia

cu faţa aia arogantă, îţi vâr microfonul pe gât!

Căraţi-vă! Vă credeţi jurnalişti?

Nenorociţilor!

Dle Romain?

La telefon.

Ce coşmar! V-am zis că nu-l pot ţine aici.

Ce s-a întâmplat?

Câinele l-a atacat pe Keys. L-a sfâşiat. Keys a demisionat.

Ce mă fac fără cel mai bun om al meu?

Iisuse Hristoase!

Trebuie să-l eutanasiem.

Să-i curmăm chinul.

Câinele tău e rasist, Romain. Omoară-l.

Acum îi omorâm pe toţi rasiştii?

Şi apoi, scăpăm de toţi cei care nu gândesc ca noi?

- Asta e soluţia ta? - Nu ştiu. Poate.

Deci, nu există speranţă.

E mai puţină suferinţă dacă e mort.

Ai omorât vreodată pe cineva?

Ştii ce înseamnă să iei o viaţă?

Îţi pasă mai mult de câinele ăla decât de oameni.

- E doar un câine. - Nu e doar un câine!

O viaţă e o viaţă.

Cu ce e mai prejos de a ta?

Există o limită a sensibilităţii, Romain.

- Tu îmi spui asta? - Da.

Eşti atât de naivă.

Toată lumea se foloseşte de tine.

Te faci de râs.

Eu mă fac de râs sau te fac de râs pe tine?

Dacă eşti 100% sigură

că toţi cei care se ţin după tine, în casa mea, în faţa fiului meu,

o fac pentru cauză şi nu pentru banii sau fundul tău,

atunci, da, omor câinele!

Du-te dracului! Dobitocul naibii!

Hai, Romain.

Ea sau câinele.

Simt că mi-am ratat sinuciderea.

Adopt un biet câine şi totul se duce de râpă.

Să trag un glonţ în capul câinelui ar da dovadă de defetism.

Ar însemna să depun armele, să mă predau duşmanului.

Ar însemna că mi-am pierdut speranţa.

Nu mi s-a mai întâmplat până acum.

Caut casa lui Keys.

Aceea?

Mulţumesc.

Ai o familie frumoasă.

Sunt fericit că o am.

Nu mai pot.

Mi-am pierdut cumpătul. E cel mai rău păcat pe care-l poate comite un dresor.

- Încă puţin? - Mulţumesc.

Nu mai suport să-l aud lătrând. Nu acum.

După toate câte se întâmplă.

- Câinele ăsta mă ucide. - Serios?

Haide, scumpo.

Sunteţi toţi la fel,

vă înecaţi în propria vină. Vorbesc serios.

Un lucru spune totul despre un intelectual:

vina.

Ba nu.

Spune-mi dacă e bun.

Ce încerci să dovedeşti cu câinele ăla?

Că există un remediu pentru ură?

Trebuie să cred că există.

Hei!

Lăsaţi câinele în pace!

Dă-te jos de pe maşină. Plecaţi de lângă câine!

Jos de pe maşină!

Dacă-l ucizi, înseamnă că te dai bătut.

Du-l înapoi la Jack. Mă ocup eu de el. E un câine bun.

Ar fi păcat să-l pierdem.

AMANTĂ DE NEGRI

Jean?

Nu s-a întors?

Celia...

Ştii unde este?

Nu.

Nici măcar n-a sunat?

Mă duc după Diego.

Am făcut cafea.

Cred că, printre cetăţenii de culoare, disperarea ia locul optimismului.

Speranţa de a fi trataţi corect de către albi păleşte acum.

Dacă nu facem nimic, oamenii vor fi tot mai furioşi...

Ballard!

Ballard!

Negrilor li s-a promis ajutor.

Acel ajutor nu se întrevede.

Du-te să dormi în camera ta.

Totodată, dacă violenţa creşte...

Haide.

... albii se vor replia, aşa că oamenii vor simţi teamă şi furie

de ambele părţi.

Se va forma ceea ce se cheamă polarizare.

Va trebui să investim bani.

- Noapte bună. - Noapte bună.

...trebuie să ne implicăm într-un program interpersonal.

Eu voi dona pentru această cauză 1% din câştigul meu anual.

Îl duc pe Ballard la Paris.

Bine.

Eşti gelos?

Nu te pot împiedica să fii atrasă de cei pe care îi admiri.

Dar mi-aş dori să fiu şi eu încă printre ei.

LA MULŢI ANI, MAMI

Diego!

Trezeşte-te, dragul meu.

Trebuie să mergem.

Când vine tati acasă?

Nu ştiu, Diego. Ţi-am spus, nu ştiu.

Du-te. O să întârzii.

Lumea te plăcea mai mult înainte.

Înainte?

Când jucai în filme.

Ştiu, Diego.

Mi-era mai simplu când jucam în filme.

Şi tu?

Îmi place când eşti aici.

Bine. Du-te.

Diego!

La prima oră, Parisul face bilanţul unei nopţi dramatice

în Cartierul Latin.

367 răniţi, unii grav.

3000 de poliţişti şi echipaje mobile

au fost pe poziţii în Cartierul Latin,

în condiţiile în care situaţia escalada, la începutul unei săptămâni teribile.

Are loc confruntarea.

Pe Bd. Saint-Germain,

pietrele de pavaj zboară de colo-colo.

10.000 de studenţi sunt pe străzi,

implicându-se într-o luptă aprigă cu poliţia.

La18:10, sunt 30.000 de protestatari în Piaţa Denfert-Rochereau.

Studenţilor li s-au alăturat liceeni.

La Nanterre, s-a dat un nou ordin: Ocupaţi Cartierul Latin.

Protestatarii au spus că nu pleacă până nu obţin ceea ce vor.

Cred că operele literare sunt utile

pentru că există într-un fel de ocean fratern, dinamic,

iar oamenii şi le pot însuşi şi aplica unor cauze

sau unor lupte cu care se confruntă.

Şi apoi, în orice caz sper asta, pot transmite aceste idei copiilor lor.

Dar ca romancier care aspiră la unitatea oamenilor, aşa cum spuneţi,

vremurile sunt grele

şi mă simt profund neputincios.

Vorbiţi despre vulnerabilitate.

Suntem de acord că este matricea esenţială a tuturor scrierilor dv.,

a întregii dv. opere.

În privinţa vieţii dv. cum este?

Cum adică?

V-aţi lăsat soţia şi băiatul acolo, singuri,

într-o situaţie care este, să zicem, instabilă.

I-aţi abandonat ca să vă regăsiţi mai bine?

- Nu i-am abandonat. - Nu?

Nu. Sunt tot cu mine.

De altfel, pentru ei scriu.

Sunt principala mea sursă de inspiraţie.

Bună ziua.

L-aţi sunat pe Jack în legătură cu câinele.

Da.

- Scuzaţi-mă o clipă, să-l leg. - Nu e nevoie.

Nu suntem cei mai buni prieteni, dar facem progrese.

Bine.

- Eu sunt Keys. - Jean.

Îmi iau câinele acasă.

- Acasă? - Da.

N-am terminat de lucrat cu el.

Nu mai ştie pe care dintre noi doi să-l apere.

- Ăsta e progres? - Se poate spune şi aşa.

Bună, băiete.

La revedere.

Hai. Trebuie să plecăm.

Alo?

Cine e?

Jean!

AMANTĂ

Protestele continuă în urma morţii dr. King,

coordonate de militanţii Black Power

şi sprijinite de celebrităţi ca Marlon Brando şi Jean Seberg.

Nu aţi răspuns la întrebare, dnă.

Sunteţi de acord cu ideologia Black Panthers?

Da!

Da, sunt de acord.

Jean...

Veniţi.

- Veniţi. - Lasă-mă.

Sunt doar nişte provocatori.

Provoacă scandal!

TÂRFĂ TRĂDĂTOARE

Lasă-mă în pace, ţi-am mai zis!

Alo! Tată?

Trebuie să te întorci.

Da.

Pe Outpost Drive. Exact.

Unde te duci?

Să-mi iau câinele.

Câine Negru!

Câine Negru!

Va trebui să trăiesc până la adânci bătrâneţi ca să reuşesc să uit

reîntâlnirea mea cu Câinele Alb.

America va trebui să iasă din preistorie

şi o lume nouă să mă lase, în sfârşit, să mor,

cu sentimentul de uşurare şi de recunoştinţă de a fi întrevăzut-o.

Va trebui ca fiul meu să crească,

să devină bărbat, printre alţi bărbaţi,

în sfârşit demn de acest nume.

PENTRU TOATE BĂTĂLIILE PIERDUTE

PENTRU TOATE VIITOARELE VICTORII

Cred că ştiţi că, având în vedere succesul anterior,

viitoarea dv. carte este, desigur, foarte aşteptată.

Acest lucru vă sperie?

Fireşte.

Dar viaţa e prea scurtă ca să nu-ţi asumi riscuri.

A scrie este un risc?

Creaţia reprezintă un risc, dar...

Cel mai mare şi mai frumos risc

este să iubeşti.

Veţi sfârşi singuri şi învinşi

Surzi la palpitaţiile lumii

La sughiţurile, la suişurile şi coborâşurile ei

La recensământul osemintelor ce acoperă fundul apelor

Veţi sfârşi singuri şi învinşi

Orbi la rămăşiţele insistente

Ale vieţilor care se înlănţuie cu încăpăţânare

Ale iubirilor neobosite...

NU POT SĂ RESPIR