Original subtitles

La mijlocul sec. XIX, Wilkie Collins a scris două romane clasice de mister:

Unul este "Piatra Lunii", iar celălalt "Femeia în Alb".

Încă se mai pune întrebarea care este mai bun,

dar Collins n-are nici o îndoială.

Pe piatra lui funerară a tinut să se scrie: "Autorul Femeii în Alb",

si astfel e scris.

Se spune că ideea i-a venit într-o seară

în timpul unei plimbări cu prietenii.

Trecând pe lângă o grădină din Londra au auzit un tipăt din interior.

Apoi au văzut o tânâră femeie îmbrăcată în alb,

tâsnind pe poartă. I-a privit înspăimântată,

apoi a dispărut înapoi în umbră.

Collins a fost bun prieten cu Charles Dickens,

care l-a rugat să scrie repede un roman pentru o nouă revistă.

Si Dickens a scris unul: "Poveste Despre Două Orase".

Al lui Collins a fost "Femeia în Alb".

Ambele cărti s-au publicat în serii lungi în revistă.

Cartea "Femeia în Alb" ocupă peste 500 de pagini.

În această seară vom urmări o dramatizare de două ore.

Pentru început vom mentiona că Marian si Laura,

sunt două surori care, de fapt, sunt surori pe jumătate.

Marian a fost lăsată fără nici un ban,

Laura va mosteni o avere,

dar nu poate intra în posesia ei până la majorat.

Între timp, Marian si Laura se află sub tutela unui unchi ipohondru,

la Limmeridge, în nordul Angliei.

Urmăriti: FEMEIA ÎN ALB

Traducere: C.D. Kore

FEMEIA ÎN ALB

După un roman de Wilkie Collins

Visele rele se întorc mereu ca prietenii nedoriti.

Seara trecută mă aflam în cimitirul din Limmeridge.

În mod normal, mortii sunt morti pentru totdeauna.

Astfel cum, normal, sunt închisi criminalii si nu victimele lor.

Dar... ceea ce ni s-a întâmplat nouă, n-a fost normal.

Poate, doar, cu exceptia începutului.

Ziua aceea de vară de pe pajistea din Limmeridge

când am asistat la neinspirata lovitură de crocket a bietei Laura.

Iar în acea seară...

sosirea profesorului de desen.

Bănuiti că v-am făcut vreun rău, d-le?

De ce mă suspectati?

Nu te suspectez de nici un rău.

M-am ascuns ca să văd când treceti. Locuiti aici?

- Da, mi s-a oferit o slujbă. - Ce fericit trebuie să fiti!

Dumneata unde stai?

Aici si acolo, peste tot. În orase. Fac ce mi se spune, d-le.

Vreti să-mi spuneti ce să fac?

De ce?

Cine esti?

N-ar trebui să fiu aici. Ei nu vor să fiu aici.

Cunoasteti vreun baron, d-le?

Nu.

Poate mă pot încrede în dv.

Dl. Hartright?

Ati văzut o femeie din sat, probabil.

Vă asigur că nu avem obiceiul

să ne lăsăm oaspetii să meargă pe jos, dar

locomotiva de pe linia de legătură s-a defectat lângă Carlisle.

Normal că elevele, Marian si Laura, s-au retras.

Iar patronul dv., dl. Fairlie, e un om foarte aparte.

Stă tot timpul în apartamentul său.

Să fiu sincer...

am fost putin îngrijorat că nu veti găsi

o companie adecvată.

Nu vă faceti griji, d-le Gilmore!

Situatia mea modestă este o garantie în sine.

Ultimul meu patron a comparat prezenta mea sub acoperisul lui

cu aceea a unui animal domestic inofensiv.

Dl. Fairlie.

- Sunt dl. Hartright. - D-le Hartright... stai jos.

Încetisor.

Fără să te deranjezi să muti vreun scaun sau alte obiecte.

Cunosti starea nervilor mei si orice miscare, de orice fel,

îmi cauzează durere.

Mă bucur mult să te am aici, la Limmeridge.

Ai văzut studioul? E potrivit?

Vă asigur că...

Nu, d-le Hartright, coborâti tonul, vă rog!

Vedeti, sunetele puternice sunt o tortură pentru mine.

Mă veti ierta că sunt suferind, sunt sigur,

dar starea sănătătii mele impune o anumită... conduită.

Cel putin în calitate de artist si profesor al nepoatelor mele,

veti fi tratat corespunzător, d-le Hartright.

În această casă nu există nici urmă de grosolănia nobililor rurali,

care-i tratează pe artisti ca pe servitorii lor.

Puteti să puneti tava aceasta cu monede pe biroul acela?

Apoi, mergeti si dati jos mapa aceea!

Sunteti suficient de puternic?

Da? Ce bine e să fii puternic! N-o scăpati!

N-aveti idee ce tortură as suferi, d-le Hartright,

dacă ati scăpa mapa aceasta.

Înainte să continui, aveti vreo întrebare?

Despre angajarea mea aici.

Te deranjează dacă închid ochii în timp ce vorbesti?

Mă simt mai bine asa. Da?

- Educatia celor două tinere... - Ah, da.

As fi vrut mă simt în putere să vorbesc despre asta,

dar nu sunt.

Ca să beneficieze de bunele dv. servicii, nepoatele mele

trebuie să vă respecte cerintele,

cu conditia să le predati temele potrivite,

principiile de bază ale peisajului, frizelor, sculpturii...

Dl. Hartright...

Îmi pare rău că am ratat sosirea dv.

Sora mea si eu suntem pasionate de romanele gotice

si uneori ne purtăm ca si cum am face parte din ele.

Aveti decorul perfect pentru jocul imaginatiei.

Nu-i prea plăcut să-l întâlnesti pe unchiul meu la micul dejun.

Îmi pare rău.

Nu, nu, a fost foarte gentil.

Sora dv. ni se alătură?

Nu.

S-a gândit că e mai bine să vă întâlnesc eu mai întâi.

Nu vă ascund că nu suntem prea familiarizate

cu compania masculină.

E un lucru comun pentru elevii mei, d-ră Fairlie.

Putem stabili ca dv. si sora dv. să fiti de acord

cu un plan de studiu?

Să fim de acord?

O să vă spun eu părerea Laurei.

Veti vedea că nu semănăm,

având mame diferite, nu-i de mirare,

dar e mai mult de atât.

Ea e tăcută, eu vorbăreată.

Ea a mostenit o mare avere de la mama ei, iar eu sunt săracă.

Ea e dulce, eu sunt distantă.

Ea are o părere bună despre oameni, în timp ce eu...

Vorbind deschis, ea e un înger iar eu...

Poate-mi dati marmelada si terminati fraza singur.

Pot doar să spun că ar fi necesari profesori separati.

Să ne separăm? Nu!

Laura si eu poate nu avem nimic în comun

dar nu ne vom despărti, suntem de acord în totul.

Trebuie să ne fiti amândurora pe plac sau niciuneia.

Este inexplicabil, dar asa stau lucrurile.

Sunt sigură că vom fi de acord

cu orice plan de studiu pe care ni-l propuneti.

Laura...

D-ra Fairlie?

Iertati-mă!

Pentru o clipă mi-ati amintit de o persoană

pe care am întâlnit-o aseară pe drum.

Dar văd acum că e doar o asemănare. Nimic mai mult.

Dar cine era, d-le Hartright?

Nu stiu. Era îmbrăcată în alb.

Poate era o fantomă.

Da... Să începem.

Intentionez să încep cu principiile de bază

ale naturii moarte si peisajelor.

Sunt sigur că sunteti familiarizate cu lucrările lui Lancia.

Dar Marian, nici nu-l cunoastem.

Ce ar fi de cunoscut, Laura?

Lectiile d-lui Hartright sunt la fel de bine cântărite

ca manierele sale pentru noi.

Uneori am impresia că e pe jumătate adormit!

Esti prea dură cu el.

Dacă ar fi fost si tata aici, acum, ne-ar fi putut ajuta atât de mult!

Stii... Percival nu mi-a scris.

Poate s-a râzgândit.

Laura, a scris acum două zile!

E mai putin de o săptămână de la ultima scrisoare.

N-ai de ce să te îngrijorezi.

- Asa spui tu. - De ce nu?

Marian...

Stiu.

De câteva săptămâni, tu pari...

pe tine te îngrijorează viitorul.

De ce negi?

Laura, eu nu-mi fac griji si nici tu n-ar trebui să-ti faci.

Se apropie o schimbare, iar eu sunt lasă în fata schimbărilor.

Asta e tot.

Dl. Hartright?

Încă lucrati?

Este colectia unchiului meu.

Ce v-a rugat să faceti?

Niste restaurări. Le vrea gata până mâine.

Până mâine?

Dar sunt luni de muncă aici.

N-are dreptul să vă ceară asta.

Vreti să acceptati scuze, nu doar din partea unchiului meu,

ci mai ales din partea noastră?

De fapt, ne-am gândit că sunteti prea... precaut.

Când un om are mare nevoie de o slujbă, d-ră Fairlie,

mă tem că e ca mine.

Ce sunt acelea?

Niste materiale pe care foloseam pentru muluri.

Rossetti... Whistler...

Da, am făcut niste copii.

Ea a fost sotia lui Rossetti, nu-i asa?

Elizabet.

L-a făcut după moartea ei.

Priviti conturul fetei!

Atât alean...

Stiati că i-a dezgropat mormântul?

Da.

Acolo si-a îngropat poemele.

Această pictură m-a bântuit întotdeauna.

Un sentiment al pierderii atât de teribil.

E aceeasi femeie pe care am văzut-o. Cobor.

Si apoi nici urmă de ea. Era chiar aici.

Nu era o stafie. Era o femeie.

Dl. Gilmore a spus că trebuie să fie din sat.

Dar cine? Mi-ar plăcea să stiu.

Dacă am vedea-o mai clar...

Ei bine... există o modalitate.

Nu vă miscati! Stati asa!

Într-adevăr, există o asemănare, în special culoarea.

D-ră Fairlie, vreti să lăsati bratele-n jos?...

Nu pot.

Nu. Asa...

Dacă vă relaxati, sunteti un model perfect.

D-ră Fairlie, dacă vă schitati sora,

v-as putea arăta cum a fost.

Dacă modelul e de acord...

Da, Marian, mi-ar plăcea să încerc.

Bine.

D-le Hartright, cum de stau nemiscate modelele din societate?

Le ajut cu doze mari de complimente.

Sper că dl. Hartright n-o să-mi facă nici un compliment.

De ce spuneti asta?

Pentru că as crede tot ce mi-ati spune.

Prea multe hopuri!

Asa e.

Cu toate aceste întreruperi, putem să-l ametim pe dl. Hartright

între natura existentă când se uită în sus...

...si natura inexistentă când se uită la munca noastră.

Ce ai să faci?

Ce stiu că este corect.

Înainte să vină dl. Hartright eram sigură de sentimentele mele.

Ce va fi dacă acum simt altfel?

D-le Hartright, fiindcă pretuim mult prietenia noastră

admit că nu îmi place ceea ce trebuie să spun.

Dar... cred că v-am descoperit secretul.

Adevărul e că... dacă v-ati atasat cumva de Laura,

e datoria mea să vă spun să nu mergeti mai departe.

Sora mea e logodită,

din propria ei vointă.

Logodnicul ei poate să vină în orice moment.

Văd că trebuia să vă spun dinainte.

Nu suntem obisnuite cu astfel de lucruri

si n-am stiut ce se poate-ntâmpla.

D-ră Fairlie...

pentru un profesor a fost o nebunie să-si facă asemenea sperante

si sunt bucuros să vă primesc prietenia.

În apărarea mea, pot doar să jur

că este prima oară când a intervenit

un sentiment personal în procesul predării.

Nu pot să conturez forma bisericii.

Mi-ar fi plăcut să am o imagine a acestui loc atât de drag nouă.

Atunci l-as desena cu plăcere.

Al cui este mormântul?

Al tatălui nostru.

Marian, trebuie să mă pregătesc.

Pot încheia lectia pentru azi, d-le Hartright?

O să mă-ntorc pe jos.

Logodnicul ei...

Da.

Stă prin apropiere?

Nu. Vine din sud.

Rudele lui Sir Percival au fost prietene cu tatăl meu,

la care a tinut mult înainte de moarte.

Ca si mine.

Desigur.

Cu toate acestea...

am vorbit despre secretul dv., d-le Hartright,

iar acum o să vi-l spun pe-al meu.

Ati avut vreodată sentimentul straniu, când ati intrat într-o cameră

sau ati cunoscut o persoană sau ati văzut un tablou fără cusur

si totusi să simtiti că ceva nu e în regulă?

Adică, un fel de premonitie?

Da.

Nu găsesc o explicatie mai ratională.

Si are legătură cu Laura.

Sir Percival este chipes, bogat si pare îndrăgostit.

Credeti-mă, l-am testat îndeaproape si nu i-am găsit nici un cusur.

Nu este normală această preocupare?

Dv. si sora sunteti foarte apropiate,

dar cunostinta dv. e departe.

D-le Hartright...

dacă am avut vreo îndoială că veti renunta la propriile sentimente

ca să mă ajutati, tocmai ati risipit-o.

Ceaiul dv., Sir Persival.

Iertati-mă, d-ră Fairlie, uitasem de mine.

Au trecut multe săptămâni de când n-am mai auzit-o cântând.

Nu atât de multe.

Patru săptămâni, două zile si... sase ore.

Era o masă festivă chiar în această încăpere.

D-le Hartright...

dacă-mi permiteti să vă spun...

Este cu adevărat un noroc pentru Limmeridge să vă aibă ca profesor.

Am avut norocul să văd câteva din picturile dv.

la Burlington House, vara trecută.

Sunt surprins că nu expuneti mai des.

Sunteti foarte drăgut,

dar mă tem că vor trece câteva luni

până voi mai avea lucrări de expus.

Sper că după căsătoria mea si a Laurei

veti accepta să ne însotiti în Blackwater ocazional

si veti continua lectiile.

După cum poate stiti,

casa noastră îmi doresc să fie si casa d-rei Fairlie.

Poate nu sunt prea destept,

dar nici atât de prost încât să încerc să separ inseparabilul.

D-ră Fairlie! Îmi pare rău dacă v-am speriat.

- Îmi place acest loc. - Da, e plin de amintiri...

Tatăl nostru venea aici si ne învăta să aruncăm pietre.

Probabil sunt mai bună la asta decât la desen.

Atunci... luati-o pe asta!

O piatră albastră.

Am auzit că aduce noroc.

Atunci mă bucur să v-o dăruiesc.

Stiti că n-ar trebui să fiti aici singur.

Vă rog...

În... în câteva săptămâni mă voi căsători, d-le Hartright,

dar vreau să întelegeti un lucru...

N-am să uit niciodată această vară,

zilele noastre împreună, timpul pe care l-am petrecut cu dv.

Oriunde veti merge,

orice veti face,

vă doresc fericire.

Atunci nu contează dacă gresim.

Am să mă gândesc la dv. si am să păstrez această amintire.

Pentru numele lui Dumnezeu!

Vă rog, plecati!

Problema e cam delicată, d-le Fairlie.

Vă voi rămâne recunoscător dacă ati permite omului acela să plece.

Om? Care om?

Mă superi, Gilmore.

Cum poti să te referi la el astfel? Nu e nici pe departe.

Momentan e un simplu suport de mape.

De ce te deranjează un suport de mape?

Mă deranjează pentru că este important ce vreau să vă spun.

Sir Percival tocmai a plecat

si vreau să discutăm despre aranjamentul matrimonial al Laurei.

Aranjamentul...

Conditiile cerute de avocatii lui mi se par exagerate.

E vorba despre o avere considerabilă.

Bine, Gilmore. Cum ai reconcilia natura umană?

Ce anume propui?

Ori să ne opunem acestor cereri, ori cel putin, înainte să semnăm,

să le informăm pe Laura si pe Marian despre ele.

Să le informăm?

Gilmore, într-o lume mizerabilă ca asta,

e posibil să supraestimezi valoarea tihnei si a linistii? Nu?

Si totusi mă superi pe mine, chiar si pe tine,

pe Glyde, pe Laura

si cel mai rău dintre toti o superi pe Marian.

Si totul pentru un fleac de nimic.

Avocatii lui nu au dreptul să ceară aceste clauze.

Si mi se par nerăbdători să le stabilească

înainte de vârsta majoratului.

Dacă dv. rămâneti ferm, ei trebuie să dea înapoi.

Bătrâne Gilmore,

cum îl mai detesti pe Glyde pentru că este baron!

Cât de radical esti!

Doamne! Cât de radical!

D-le Fairlie, v-as suporta provocările,

dar cred că mi-am demonstrat principiile conservatoare

si după ce v-am servit familia timp de trei generatii,

nu suport să mă numiti radical.

Si vă mai spun...

că nici una din fiicele mele nu s-ar căsători în astfel de conditii.

Nu zgudui peretii, dragul meu Gilmore.

As fi discutat această problemă cu dumneata

dar nu pot, nu am suficientă putere.

Să schimbăm subiectul?

M-ati ascultat?

Mă bucur că ne întelegem, în fine.

Vezi să-ti servească un prânz bun.

Vezi, Gilmore, ca bestiile mele de servitori lenesi

să-ti prepare un prânz bun.

Dv. vreti, d-le?

Vreti?

Nu-ti amintesti de mine?

Glyde este aici?

I-am văzut trăsura.

Ce ti-a făcut Sir Percival?

Vreau să te ajut, nu să-ti fac rău.

Ce te aduce aici?

Un om a fost bun cu mine aici.

Acest om si sotia lui.

Mai buni decât toti ceilalti.

Glyde m-a închis într-un azil rece, d-le.

Cu pietre reci si gratii. Si tipete...

Mi-au făcut mult rău.

Aici trebuie să le avertizati.

Nu mă mai întorc niciodată acolo.

De ce să le avertizez?

Nu vreau decât să te ajut.

Îmi oferiti ajutorul si apoi or să-l spulbere buzele lor.

Detest aceste monede si aceste buze.

Te rog...

Te rog! Nu-ti fac nici un rău!

Mă bucur, d-le Hartright, că ati întâlnit-o pe Anne Caterick.

Mă surprinde s-aud că a fost aici, la biserica din Limmeridge.

Sper că va fi găsită fără întârziere.

O cunoasteti demult?

Da.

Mama ei,

una din cele mai credincioase servitoare din Blackwater,

a fost dublu lovită de soartă printr-un sot care a părăsit-o

si o fiică având serioase probleme mentale de mică.

Cu timpul, simptomele bietei fete au necesitat îngrijire medicală.

Dar d-na Caterick nu a vrut s-o interneze într-un azil public.

A apelat la mine s-o ajut cu cheltuielile pentru un azil privat.

tinând cont de serviciile prestate pentru familia mea,

m-am bucurat s-o ajut.

Kidson, un specialist de pe Harley Street,

s-a ocupat de caz.

Si-a mai revenit?

Nu, deloc.

Cum starea ei s-a deteriorat, a dezvoltat o ură confuză

contra celor implicati în tratament, inclusiv contra mamei ei

si contra mea.

Sper să primească iar asistenta medicală cât mai curând posibil.

Trebuie să plec mâine, dar am s-o caut diseară la biserică.

Să sperăm că biata fată va fi găsită.

Voi comunica tot ce ne-ati spus unchiului si tutorelui Laurei.

Cred că aici se încheie problema.

Nu, nu se termină aici.

V-am încredintat aspectul oficial al problemei doar dv., d-le Gilmore

si dv., d-le Hartright,

dar consider inutilă orice altă referire asupra problemei.

Dar, d-ră Fairlie...

Poate doamnele îsi vor schimba părerea despre mine...

Doar nu credeti, Sir Percival, că mă îndoiesc de dv.

Nu.

Dar vă datorez ceea ce am ascuns fată de toti...

dovada celor spuse.

Aici sunt adresa si numele mamei lui Anne.

Insist să-i scrieti si s-o întrebati orice doriti.

Si... vă asigur că va confirma tot ce v-am spus.

Sir Percival a vegheat toată noaptea, dar nici urmă de ea.

Dar de ce de aici? Nici nu se pot vedea mormintele.

Vi s-a părut convingătoare povestea?

E mai mult decât rezonabilă.

Dar as da orice să vorbesc cu Anne Caterick.

Atunci trebuie s-o căutăm în continuare.

Cred că voi începe să fac desene la lumina lunii prin zonă.

Poate că asa am s-o văd.

Iertati-mă, d-ră.

Da, Margaret?

As putea să vă întreb ceva?

Desigur. Ce este?

Nu stiam dacă să spun sau nu. Poate nu e nimic, dar nu eram sigură.

Dacă te îngrijorează ceva, o să te-ajut cum pot.

E vorba de dl. Hartright.

Dl. Hartright?

Ce-i cu el?

Se făcea târziu si l-am văzut stând lângă casa de vară.

Nu stiam ce făcea, dacă avea nevoie de ceva.

Înteleg.

Nu, Margaret. Vrea să deseneze casa la lumina lunii.

Deci te rog să te obisnuiesti cu asta.

Mă interesează foarte mult rezultatele.

Da, d-ră.

E bine, atunci. Multumesc, d-ră.

Mi s-a părut cam târziu, atâta tot.

Dar mă duc să văd dacă-i pot fi de folos.

Multumesc, d-ră.

Să mergi acolo?

Vă rog, d-ră! Vroia să mă dezbrac!

- Ce? - D-ră Fairlie!

D-ră Fairlie, vă rog, pot să explic.

Vă rog, ascultati!

Înăuntru!

Duceti-o înăuntru!

După cum stiti, m-a îngrijorat întotdeauna absenta

unui însotitor.

Din fericire, dl. Hartright pleacă în câteva ore.

Dar această problemă trebuie luată în considerare.

Sir Percival deja i-a oferit servitoarei

un post la Blackwater Park.

A spus că schimbarea ar trebui s-o ajute.

Vă rog nu uitati, d-le Gilmore, că Marian e cea care a salvat-o.

Adevărat.

Dacă recunoasteti că ati fost înselate de acest om,

vă sugerez să încheiem acest subiect.

Recunosc că am fost înselate.

Dar nu recunosc că am gresit folosind toate mijloacele

pentru a o găsi pe Anne Caterick.

Mi-a scris mama ei.

Evident, tot ce a spus Sir Percival e adeverit de scrisoare.

D-ră Fairlie...

Plec în câteva minute.

Vă rog, acordati-mi doar un moment!

Dacă sunt văzută cu dumneata, voi fi pedepsită.

Nu e nimic de spus.

Nu vorbesc pentru mine.

Dar circumstantele în care am fost discreditat...

Vă rog, nu.

...mă fac să cred că dv. si sora dv.

sunteti într-un mare pericol.

Vă implor să fiti atente la pericol!

Discreditarea d-lui Hartright

a fost o dovadă dureroasă a propriei noastre lipse de experientă.

Dar am implorat-o pe Laura să lase temerile deoparte.

Ne-am înteles s-o urmez îndată ce avea să ia sfârsit luna de miere.

Ce straniu pare acum

să mă gândesc că am bătut atâta drum atât de încrezătoare.

Oh, Laura!

De când nu te-am mai văzut!

Marian, iartă-mă, sunt obosită după călătorie.

Mă scuzi?

D-ră Fairlie...

Vă cer scuze. Laura e putin obosită.

Dar ce drăgut că ne-ati asteptat.

Avem un invitat la sfârsitul săptămânii,

un văr pe care de-abia îl cunosc.

Va sosi în scurt timp.

Mă scuzati?

Problemele sunt tot mai mari, iar situatia poate deveni gravă...

Nu pot să obtin semnăturile.

...Asta va rezolva problema...

Apoi putem anula facturile restante când documentele nu vor mai fi valabile.

Sir Percival, mă-ntrebam dacă putem vorbi despre o problemă.

D-ra Fairlie... desigur.

Sunt aici de patru zile.

Dacă nu vrea să stau aici, pot să plec.

Dar nu înteleg de ce nu vorbeste cu mine.

Nici eu nu pot să-nteleg.

Am tot asteptat o schimbare,

dar mă tem că toanele femeilor sunt de neînteles pentru mine.

I-ati primit mesajele.

Se tot scuză, e ocupată, e obosită...

Când o-ntâlnesc îmi vorbeste putin si repetă aceleasi lucruri.

Dacă am supărat-o cu ceva, regret din suflet,

dar trebuie să stiu despre ce e vorba.

Credeti-mă, d-ră Fairlie, nu ati supărat-o cu nimic.

Sunt sigur de asta.

Doar dati-i putin timp.

Dar i-am dat timp.

Dacă-i asa cum spuneti, că n-am gresit cu nimic,

trebuie să mă întorc la unchiul meu,

fiindcă e clar că nu mă vrea aici.

Sunteti amabil să dispuneti pregătirile pentru plecarea mea?

Eu trag nădejdea că se va schimba.

Am să-ncerc s-o conving să se poarte mai frumos.

Vă rog...

Mai rămâneti!

Nu.

Ati fost foarte amabil.

Dar nu pot să-mi impun prezenta dacă ea nu vrea să fiu aici.

Marian?

Nu pleca!

Oh, Doamne! Nu pleca!

Laura! Oh, Laura!

A fost un vis urât.

De ce n-ai vorbit cu mine?

Ce-i asta?

A fost o prostie.

Acum trebuie să mă întorc, dar mâine... o să stăm de vorbă.

Îmi pare atât de rău...

Laura, trebuie să-mi spui.

Orice ar fi, trebuie să-mi spui.

Te implor!

Când am fost în Italia am vizitat un mormânt minunat

pe care un sot l-a ridicat pentru sotia lui.

Se numea Cecilia, Cecilia Matela.

Era o după-amiază senină.

L-am întrebat pe Percival dacă mi-ar construi unul asemănător.

Mi-a răspuns că l-ar construi doar pe banii mei proprii.

A fost o glumă, Laura. Ce-i cu asta?

Sunt sigură că aranjamentul matrimonial

îi asigură mostenirea.

Cel putin dacă nu există copii.

Si, Marian, nu vreau copii!

Nu în felul în care mă atinge când...

Spune-mi!

N-am stiut că bărbatii pot să simtă plăcere

chiar si în ură.

De ce mă urăste? I-am gresit cu ceva?

N-ai gresit cu nimic.

Să nu mai gândesti niciodată astfel despre tine!

Dacă ti-as putea spune ce cred...

Îmi vrea banii si sunt sigură că ar face orice să-i obtină.

Hai, să ne întoarcem!

Laura, nu poti să fii sigură.

Poate dacă ai vorbi cu el...

Am încercat.

Uneori i-am văzut tristetea, dar...

Acum îmi amintesc avertismentul acelei femei,

al bietei femei în alb.

Nu vă apropiati, doamnelor, e un animal periculos.

Stati! Nu fugiti!

Doamnelor, stati linistite, vă rog!

Aveti grijă, sare la toată lumea.

Face asta, prietene, fiindcă toată lumea se teme de el.

Să vedem dacă sare la mine.

D-ra Fairlie, Lady Glyde? Da?

V-as ruga să mă iertati dacă am uitat să mă prezint.

Sunt contele Isidoro Octavio Fosco

înainte de Siena, după părintii mei iar acum de Paris.

Vin pentru a doua oară în viată

să-mi vizitez vărul si frumoasa lui casă.

Recunosc că mi-am petrecut tineretea, ca toată lumea,

făcând prostioare inocente.

Am dat tonul în modă într-un într-un orăsel italian de provincie

si am scris romane absurde pentru un ziar de mâna a treia.

Am studiat dreptul, finantele si chimia.

Laura, îti dau ceva să semnezi.

E o formalitate, dar mai bine o semnezi acum

pentru a fi trimisă cu trenul.

Contele si d-ra Fairlie pot fi martori, dacă nu te deranjează.

Ce trebuie să semnez?

ti-as spune, dar n-avem timp si mă-ndoiesc că ai întelege.

Te rog să mă lasi să încerc.

Când dl. Gilmore încheia afaceri, întotdeauna îmi explica.

Dar el era în serviciul tău si era obligat.

Eu sunt sotul tău si mă grăbesc.

Dacă semnătura mea mă obligă...

Nu mă refuzi, nu?

Nu.

Atunci ti-as fi recunoscător dacă ai semna chiar acum.

Sir Percival, as putea explica obiectiile Laurei.

D-ră Fairlie, sper că veti fi în continuare invitata noastră,

dar va fi dificil dacă vă veti amesteca în afacerile noastre.

- E doar... - Iartă-mă o clipă, Sir Percival.

Crede-mă, îti vorbesc cu tot respectul.

Nu stiu ce-i documentul pe care Lady Glyde e pe cale să-l semneze

si nici nu vreau să stiu,

dar mă simt incomod ca martor

al unei semnături fără o întelegere adecvată a semnatarului.

Îi iei partea sotiei mele, d-le?

Iau partea bietei mele constiinte europene.

De fapt, nu mă consider mai bun decât restul clasei mele.

Voi vedea dacă avocatul meu va găsi altă solutie.

Acum trebuie să iau documentele astea.

Fără tine si conte, mă obliga să semnez.

Te rog, Marian, nu-i da ocazia să te oblige să pleci!

Niciodată n-am să plec fără tine.

Laura, spune-mi de ce ti-e frică!

De multe lucruri... De otravă, de o cădere,

de un accident cu barca pe lac...

Îmi doreste moartea, Marian.

Dacă-i adevărat, există legi...

Legile nu pot preveni răul, pot doar să-l răzbune.

N-am nici o dovadă împotriva sotului meu,

în afara cruzimii lui.

Jumătate din bărbatii din Anglia sunt asa.

Vreau să văd.

De ce?

Te rog.

Niciodată n-o să-ti mai facă asta.

Nu-mi pasă dacă-l omori, n-ai să-l mai lasi lângă tine.

Jur că, din clipa asta, răbdarea noastră ia sfârsit.

Ce spui tu?

Ce putem să facem?

Putem lupta.

Nu am cum să-mi dovedesc bănuielile, d-le Gilmore,

cum nu pot să dovedesc că documentul ars

făcea parte dintr-un complot menit spre a-i lua banii surorii mele.

Stiu că unchiul meu n-ar tolera un scandal,

dar te rog să-l întrebi dacă există vreun mod

prin care Laura si eu să ne întoarcem la Limmeridge,

cel putin într-o vizită prelungită.

Cine esti?

Nu esti Lady Glyde, nu?

Nu, Anne, nu sunt.

Sunt sora ei vitregă.

Cum?

Te-au folosit, nu, d-ră?

Anne, pot să te ajut s-o întâlnesti pe Lady Glyde, vrei să te-ajut?

N-am nevoie de ajutor. Nu mă întorc la azil!

Nu, nu te duc înapoi acolo.

Pot să te-ajut.

Ai vrut s-o vezi pe Lady Glyde.

Vreau s-o avertizez de pericol.

Nu e în sigurantă aici.

Să nu te măriti niciodată, d-ră!

Eu călătoresc în libertate, cum am ales.

Dumneata poti să alegi, d-ră?

Care-i pericolul?

Unde putem să te găsim?

După apus, mâine, la casa de lângă debarcader.

Nu spune nimănui.

Secretul îl sperie.

Promit.

Dar care secret?

Ar trebui să fie aici diseară.

O să-i ducem hrană si îmbrăcăminte.

Mă ocup eu de asta.

- Avea asa o tristete... - E liberă.

Cu ce pret, Laura?

Ce importantă are, Marian?

Cel putin, se poate tine departe de cei care au abuzat-o.

Si tu poti.

Am expediat scrisoarea de dimineată.

Mîine va ajunge la Gilmore si el o să ia măsuri.

Si contele va fi de partea noastră din nou.

Oh, d-ră Fairlie, văd cum lumina piere printre arbori.

Nu îti frânge inima?

Dar este menită diminetii.

Ai un simt englezesc, d-ră Fairlie.

Nu poti nega

că ai un fel de a simti foarte profund.

Nu neg./

Si da, lumina e superbă.

Si cum spune poetul:

"Adevărul înseamnă frumusete."

Vezi? Fata ta o demonstrează acum.

Ati studiat poezia la fel cum ati studiat criminalistica?

Dar as vrea să stiu...

Ati studiat doar ca amator criminalistica?

Să fiu sincer? Nu.

Dar am studiat apoi multe lucruri.

Inclusiv studiul caracterelor.

Si văd că sora dumitale are norocul

să te aibă ca aliat pe dumneata.

N-am mai întâlnit pe nimeni ca dumneata.

Atunci trebuie să fiu sinceră cu dv.

În acest moment avem nevoie de cât mai multi prieteni

si am să vă spun si de ce.

Esti sigură că n-ai fost urmărită?

Sunt sigură.

Sunteti singure?

E-n regulă, Anne.

Nu mai e nimeni în afară de noi.

Uite...

ti-am adus mâncare si îmbrăcăminte.

ti le-a adus Lady Glyde si-ti vor veni bine.

Îmi dati cuvântul că ati venit singure?

Ai cuvântul meu.

Am reusit să trec neobservată mutându-mă din sat în oras.

M-am ascuns prin păduri si prin santuri.

Nimeni nu m-ar fi ascultat.

Sunteti singurele persoane în care am încredere.

Există un secret.

Prin el, o să-l distrugeti.

Ce este?

Anne...

Este ascuns.

Am auzit un zgomot.

Anne.

Prindeti-o!

Nu!

Nu, vă rog!

Vă rog!

Nu!

Dati-mi drumul!

Opriti-i! Vă rog! Opriti-i!

Bine, ajunge!

Orice bubă îsi are leacul. S-a terminat.

O să-i găsim un loc.

Îi vom găsi un azil.

Fii blestemată!

Lady Glyde, m-ai trădat!

Să te rostogolesti din turnul cel mai înalt

din Blackwater Park!

Anne! Eu n-am...

Nu le-am spus!

Anne!

Ce-i asta?

Să spunem că-i al bietei Anne.

Are nevoie de haine.

Ah! Am vesti bune.

Contele a acceptat să rămână.

Pentru câteva săptămâni, sper.

Contele nu e vărul lui.

Dar are pregătire de specialitate.

D-zeu stie ce urzeste în casa asta.

Dar cu semnătura... Ne-a ajutat!

Nu. Stia că n-o să te las să semnezi

asa că s-a prefăcut că-i de partea noastră.

Ce proastă am fost că lăsându-mă flatată de el,

l-am condus direct la Anne.

Si ce-or să facă?

N-asteptăm să vedem.

Plecăm.

Si, Laura, din ce-am auzit,

contele e cel mai periculos dintre toti.

Să nu-l lăsăm niciodată să ne citească în suflet.

D-na Rideout!

D-na Rideout!

D-na Rideout, am nevoie de ajutorul dumitale să mai trimit o telegramă.

Margaret! Unde-i d-na Rideout?

A plecat, d-ră.

- A plecat? Unde? - A iesit din slujbă.

Eu sunt acum menajera.

Tu?!

Celelalte servitoare au fost concediate.

Ultima tocmai pleacă acum.

În afară de Liza.

Ati rămas doar voi două?

Oh, da, d-ră.

Sir Percival a fost foarte drăgut.

După întâmplarea cu dl.Hartright...

Margaret Porcher e de partea lor.

Acum e menajera lui.

E mai mult decât atât.

Nu cred că mă pricep mai bine.

V-o prezint pe scumpa mea sotie

care tocmai a sosit să ne tină companie.

Sunt încântată să fiu alături de dv.

Au evacuat casa.

Se întâmplă exact cum ne-a prevenit dl. Hartright.

M-a implorat să-l ascult iar eu i-am întors spatele,

dar acum văd totul atât de clar.

Era nevinovat, Marian.

Au făcut din el victima lor.

Plecăm cum se întunecă.

Statia e la o jumătate de oră de mers pe jos.

Dacă prindem ultimul tren, suntem în sigurantă.

Ia ce poti, te urmez pe pajiste imediat după cină.

Nu, multumesc.

Iertati-mă, d-le.

Cum poti să înghiti atâta friscă, Fosco?

Are gustul dulce si nevinovat al femeilor si copiilor.

Îmi place să-l împart cu ei.

E încă o legătură, domnisoarelor, între noi.

Vremea mă calcă pe nervi.

Trebuie să se strice curând.

O să se strice. ti-am mai spus.

Curând.

Apropo, sunt niste braconieri în parc, cu pusti.

Am pus un paznic, dar tot cred că e periculos.

Nimeni să nu iasă din casă în seara asta.

Întelegeti?

Dar grădina e sigură?

Da. Dar să râmâneti în grădină. Să nu vă aventurati afară.

D-ră Fairlie...

apelez la dv. într-o chestiune de maximă importantă.

Se poate spune că este în joc onoarea tării mele.

Doar dacă nu vă retin de la treburi mai importante...

În acest caz vă pot însoti.

Vedeti, englezii rivalizează întotdeauna

cu italienii în muzică.

Regret, nu stiu nimic despre muzică.

Dar sunt sigur că l-au uitat pe Rossini.

Îmi faceti marea favoare personală să ascultati asta

si să-mi spuneti dacă a fost compus ceva mai sublim?

Nu vreau să-l întrerup pe conte,

dar simt că lesin si trebuie să iau putin aer.

Contele nu m-a lăsat să plec!

Trebuie să ne grăbim să nu pierdem trenul.

Dar braconierii?

Nu e nimeni. Au vrut doar să ne sperie.

Sper să nu mai vedem locul ăsta niciodată.

Drumul nu poate fi departe.

Cred că văd...

Ăia nu erau braconieri.

Cum ar fi numit moartea noastră, dacă ne împuscau?

Un accident?

Cu prima rază de soare, mergem la grajduri.

O să-i spun rândasului că Sir Percival are nevoie de el urgent

apoi luăm trăsura.

Să-ti încui usa la noapte!

Stai cu mine!

Nu. Nu trebuie să stie ce facem.

...vorbind în cimilituri...

...Sir Percival, veti fi foarte multumit de rezultate...

Aceasta a fost partea cea mai grea, după cum stiti.

Nu pretind că stiu...

Vino si stai jos, esti agitat ca o pisică...

Bea niste brandy cu apă.

Trebuie să fim atenti cu d-ra P.

Doar apă si o lingurită de zahăr.

Trebuie să-ncerci, prietene. Un lucru minunat.

Ce mizerie... Voi, străinii, sunteti toti la fel?

În sfârsit, ploaia ne spală păcatele.

Sir Percival, cum ati trata o femeie care vi se împotriveste?

As doborî-o.

Da, este o regulă inferioară aleasă de o ordine primitivă.

Ordinea superioară neagă suspiciunile

si niciodată, în nici o împrejurare, n-ar accepta o provocare.

În ciuda avertizărilor mele, uitati mereu acest fapt crucial

în legătură cu sotia dv. si sora ei.

M-ati angajat ca specialist.

O să stati în ploaie toată noaptea?

Ca specialist vă spun, Sir Percival,

sub astă dulce ploaie, că există limite

chiar si pentru prejudiciile masculine ale tării dv.

Nu putem păstra aceste femei aici, permanent.

Sigur, dar... Unde vreti să ajungeti?

Am văzut cum sora sotiei dv. nu a lăsat-o să semneze documentul.

Am transformat asta într-un avantaj spre a o prinde pe Anne Caterick.

Fără semnătură, trebuie să facem un lucru mult mai complicat

si infinit mai periculos.

Sunteti pregătit?

Desigur.

Cum? Blestemul!...

Este periculos.

Anne aproape le-a spus femeilor despre testamentul tatălui meu.

Si încă n-am aflat unde-l ascunde.

Si testamentul vă dezmosteneste? De ce?

- Ascundeti ceva mai rău. - Nu trebuie dezvăluit niciodată.

Să revenim la subiect.

Dacă as fi actionat mai devreme si mai crud contra sotiei mele,

m-ati fi împiedicat.

Dar timpul zboară.

Asa că întreb din nou: cum?

O să vă spun eu "cum".

În primul rând, trebuie să le despărtim pe cele două femei.

Întelegesi, Sir Percival?

Le vom separa mâine, la micul dejun.

Apoi eu, Fosco, voi veni...

Lumină, repede, lumină! E cineva sus!

Trebuie să vedem.

Mâine la micul dejun. Mâine la micul dejun. Mâine...

Mâine la micul dejun...

Trebuie să ajung în zori...

Fără dejun. Nici un dejun pentru chimist.

Oh, nu!

Laura! Trebuie s-o văd pe Laura!

Nu!

- Lăsati-o! - Scoateti-l de-aici!

Nu!

E numai un vis. O, Doamne, e numai un vis.

Asta nu e camera mea.

De ce am fost mutată?

Ai avut febră, Marian.

Doctorul te-a mutat să înlăture riscul de infectie.

D-le Gilmore, slavă Cerului că ati venit!

Sigur că am venit.

Am vrut să fiu sigur că eu te voi vedea primul.

De ce?

Unde-i Laura?

Au trebuit să spargă usa ca să te ajute.

Dar doctorul spune că esti mai puternică acum si...

trebuie să fii curajoasă, Marian.

Am o veste proastă.

ti s-ar fi spus mai-nainte, dar nu s-a stiut cum vei suporta.

Ce să mi se spună?

A fost un accident.

Laura... e moartă.

A căzut din turn.

Au ucis-o, atunci.

Te rog, Marian.

Încă esti slăbită.

Nu întelegeti. Stiu ce s-a întâmplat.

I-am auzit complotând. Glyde si Fosco au aruncat-o din turn.

Glyde n-a avut nici un amestec.

Mintea Laurei a cedat în fata profetiei lui Anne Caterick.

- Au fost martori. - Cine?

Un doctor onorabil pe care-l cunosc si care te-a îngrijit.

Era cu Glyde si Fosco atunci când a căzut.

Nu-i nici o diferentă.

Chiar Liza si Margaret Porcher puteau s-o facă.

Glyde a folosit-o pe Margaret contra lui Hartright

si a plătit-o s-o ucidă pe Laura.

Ce nebunie, Marian! Cine crezi că mai e implicat?

Rândasul, grăjdarul? Însusi doctorul?

N-ai nici o dovadă să sustii astfel de acuzatii.

Nici nu vreau s-aud. Ai înteles?

Dar toti s-au unit contra noastră!

E un secret la mijloc.

Un testament care îl dezmosteneste pe Sir Percival.

Nu vreau să mai ascult, Marian.

Glyde are dreptul să ia măsuri legale împotriva ta.

Te rog...

Linisteste-te!

De dragul Laurei!

E din salul ei...

Era din salul Laurei.

Nu m-am dus la înmormântare.

Le-am spus că mi-e rău.

Au trecut câteva săptămâni până să fiu în stare să-i văd mormântul.

Îti promit, Laura, cu orice pret...

Astfel am părăsit Limmeridge,

locul celor mai fericite amintiri ale mele,

la fel de repede cum ai părăsi desertul ars,

doar cu sentimentul

că promisiunea făcută la mormântul Laurei

era imboldul meu către o nouă viată.

...Fosco se bucură că te duci.

Dar nu înteleg de ce vrei să pleci.

Probabil i-am judecat gresit..

Si cred că o schimbare îmi va prinde bine.

Ai vesti despre Anne Caterick?

Este într-un azil privat dar e imposibil de spus unde.

D-na Caterick e în străinătate.

Asa că nu mai pot să fac nimic.

Dragă d-ră Fairlie...

Vă rog să primiti cele mai adânci condoleante.

Suntem încântati să veniti alături de noi.

- Vă e pe plac hotelul? - Da, foarte mult.

Începem turul muzeului? Întotdeauna mi-am dorit să-l văd.

Ce cadouri au lăsat pentru morti!

Credeti în fantome, d-ră Fairlie?

Doar vorbim în locul cel mai bântuit din Anglia.

E atâta vreme de când n-am mai stat împreună de vorbă.

Încă îmi amintesc acel minunat apus de soare.

Ăsta nu-i un loc pe gustul meu, conte.

- Eu merg în sala tezaurelor. - Sigur, dragă.

Îmi amintesc acel apus de soare.

Si de atunci, mă gândesc adesea că ati avut dreptate.

Dreptate?...

Inima nu-i este menită diminetii.

Acum o să mă întorc cu trăsura dv., dacă n-aveti nimic împotrivă.

Mă simt putin obosită.

Nu vreau să întrerup vizita d-nei Fosco.

Desigur.

Trăsura vă va duce în sigurantă la hotel.

Abia astept să continuăm conversatia la cină.

Sunt d-ra Fairlie. Am venit cu sotii Fosco.

Acum sunt afară, dar se pare că un articol din garderoba mea

a ajuns în apartamentul dumnealor din greseală.

As vrea să-l recuperez.

Camera 11, d-ră.

Multumesc.

D-ră Fairlie!

Îmi pare rău, dar capa mea n-a venit cu bagajul.

Se pare că hamalul a adus-o aici din greseală.

Ah! Dar ati recuperat-o. E bine.

V-am urmat exemplul. Vizitarea muzeului e prea obositoare.

Acum că sunteti aici, vă invit la o gustare, măcar pentru câteva minute.

Cred că toti avem nevoie de o gustare... nu?

Vedeti, d-ră Fairlie? Soarecii mei n-au mai mâncat de o vreme.

N-au mai primit hrană.

Si cum ei nu cunosc altă moralitate,

hrana e unica lor notiune de virtute.

O altă notiune de virtute este, de asemenea, Fosco

dar eu sunt omul rău care rosteste ceea ce altii gândesc.

Si care-i notiunea dumitale de virtute, d-ră Fairlie?

Presupun că este totuna cu notiunea de bunătate.

Excelent, d-ră Fairlie, excelent!

Iată notiunea mea de bunătate: Tinctura de Laudanum.

Multi consideră că este util în tratarea indispozitiei.

De vreme ce notiunea dumitale de bunătate îmbrătisează minciuna,

furtul cheilor, prădarea oamenilor în camerele de hotel

si distrugerea proprietătii în căutarea de dovezi contra lor,

sunt sigur că poate cuprinde pe deasupra si... laudanum.

Doar asta căutai!

Asa cum bănuiam, femeia asta încerca să fure.

Miroase a laudanum. Luati-i lucrurile si aruncati-o afară!

S-a comis o crimă!

Sora mea a fost asasinată de sotul ei!

O vedeti pe d-ra Fairlie? Dacă mă atacă, trebuie să mă apăr.

Mă tem că atunci când o s-audă unchiul, o să te renege.

Mincinoasă, hoată, trădătoare a ospitalitătii...

o degenerată.

Crezi că îmi pasă?

Vreau doar să-ti vin de hac tie si celor de teapa ta.

As comite orice delict pentru a reusi.

Aha, se adaugă si coruptia!

Prevăd că va urma ceva minunat, nu? Acum e doar începutul, d-ră Fairlie.

Nu-i cale de-ntoarcere.

Nu simt altceva decât afinitatea maestrului pentru discipolul lui.

O trăsură!

Îti dai seama ce scandal ai stârnit?

Acuzatii gratuite care pot atrage măsuri legale.

Unchiul tău e foarte supărat. Nu vrea să te mai vadă la Limmeridge.

În aceste circumstante l-am convins să-ti asigure o mică alocatie

suficientă pentru o cameră la Londra, cu o conditie:

să nu mai mergi la Limmeridge deloc, nici măcar la biserică.

Dar de ce?

Nu mi se îngăduie nici să vizitez mormântul surorii mele?

Regret, Marian, dar trebuie să garantez cumva pentru tine.

Alternativa este neagra sărăcie.

- Cât? - Zece guinee.

Îmi pare rău, trebuie să plec.

Unde pleci? Hei!

Oferta dv. pentru portret este generoasă.

Dar cadrul nu prea e potrivit.

De ce nu alegeti un artist potrivit cu situatia dv.?

Pentru că, d-le Hartright, vreau să te văd pe dumneata!

Noi avem puterea s-o răzbunăm, să nu lăsăm pe nimeni să uite.

Să uit?

Mă gândesc la ea în fiecare clipă, în fiecare ceas.

Da, as vrea să uit cum am lăsat-o pierzării.

- N-ai avut de ales!

Asa mi-am spus si eu când v-am părăsit.

Că vinovatii vor fi prinsi, iar ea mă va căuta.

Ce minciună jalnică!

Am abandonat-o pe femeia iubită si am lăsat-o să moară...

Nu.

Îmi amintesc cum ai continuat să lupti chiar după ce te-au distrus.

Si Laura si-a amintit.

Vorbea mereu despre asta, în ultima vreme.

Sunt la fel de vinovată ca dumneata.

Am sfătuit-o să te uite.

Dacă ai dreptate, planul lor e perfect.

Nu vei găsi nici o dovadă contra acestor oameni.

Laudanumul pe care l-ai văzut nu dovedeste nimic.

Dar nu întelegi?

L-au folosit. Numai asa Margaret a putut fi fortată să urce în turn.

Nu pot actiona singură.

Ca femeie e destul de greu să călătoresc singură, dar am ceva bani.

Mă ajuti?

Da. Voi face orice.

De unde începem?

Poate cu femeile. Nu vor fi greu de găsit.

Dacă suntem împreună, ca egali,

îi putem răni pe aceia care ne-au rănit pe noi.

Te-ai schimbat.

Stii ce va crede lumea?

Nu-mi pasă ce-i place lumii.

Nu putem da înapoi cu astfel de scrupule.

Ne-au luat tot ce am avut. Dar suntem liberi.

Vreau să folosesc asta contra lor.

Spune-i stăpânei că este aici d-ra Fairlie

cu un mesaj de la Sir Percival Glyde.

Da, d-ră? Te-am văzut pe geam. Ce doresti?

- Ai venit cu cineva? - Da, am venit cu cineva, Margaret.

Poate ti-l amintesti.

Bună, Margaret.

De ce? De ce l-ai adus?

Fiindcă stiu că ai adus contra lui false acuzatii.

Si ai luat parte la uciderea surorii mele.

Va fi mai bine pentru tine dacă recunosti partea ta de vină.

Cu alte cuvinte, nu stii nimic.

Faci false acuzatii.

Si pot să-mi pun servitorii să vă arunce afară pe amândoi.

Da, pe servitorii "mei"... d-ră.

Acum sunt stăpâna acestei case. Nu mai sunt slujitoare.

Si nu am nevoie să fiu hărtuită de cei de teapa voastră.

Glyde ti-a cumpărat casa, nu?

Si ce dacă?

Nici un lord nu ar nega că a plătit serviciul făcut cu credintă.

Dar ce fel de serviciu?

Să vă spun ceva...

chiar si preotul se pleacă dinaintea mea aici.

Nici Glyde nu se astepta, dar asa e.

Sunt o femeie respectabilă.

Dar eu nu sunt un bărbat respectabil!

Si tie trebuie să-ti multumesc pentru asta!

Minciunile tale ti-au cumpărat toate astea.

Iar altii au plătit un pret extrem de scump.

Nu mai am nimic să vă spun.

Dar cum de călătoriti împreună?

Sunteti căsătoriti?

Nu, nu sunteti, asa-i?

Acum, plecati!

Nu ne vom opri.

- Vrem s-o găsim pe Anne Caterick. - Nu puteti.

De ce nu?

Ce te sperie?

Am vrut să spun doar că nu poate fi găsită.

Stiti în ce stare era când au luat-o.

Îmbrăcămintea ei era atât de murdară, încât a trebuit s-o ard.

Lăsati-o-n pace pe biata femeie!

- Si lăsati-mă si pe mine în pace! - Nu las pe nimeni în pace!

Nu mă opresc până nu iese adevărul la lumină.

Fizic nu suferiti de nimic, d-ră Fairlie.

Mi se pare că simptomele descrise sunt o afectiune a sistemului nervos.

Sunt sigur că nu vor reveni.

Puteti să vă-mbrăcati.

Dr. Kidson? As mai vrea să vă întreb despre o pacientă.

Cred că ati fost implicat în internarea ei într-un azil.

- O anume d-ră Anne Caterick. - Anne Caterick? Da, foarte trist.

- As vrea să stiu unde este. - Mă tem că e imposibil.

Asemenea chestiuni sunt strict confidentiale.

Acum, vă rog, îmbrăcati-vă!

Mă tem că trebuie să stiu.

Aveti un ton cam ofensiv. V-am spus, nu pot să vă ajut.

Mai am si alti pacienti. Nu am timp.

Aveti dreptate. Nu aveti timp. Dacă ies acum pe usă, o să tip.

- Poftim?

Am să fug în sala de asteptare si am să spun

că v-ati legat de mine.

- Cum îndrăzniti!

Jur!

Cuvântul dumitale contra cuvântului meu?

Îmi asum riscul, Dr. Kidson. Dar dumneata?

Fiti sigur că va iesi un scandal.

Nu am nimic cu dumneata, decât cu acest tip de santaj.

Un examen medical vă va trezi rapid la realitate...

Părul dumitale e pe mine.

L-am luat de pe peria dumitale de haine când m-am dezbrăcat.

De asemenea, voi face o declaratie publică următorului pacient

care cred că este Ducesa de Norfolk.

Dacă veti nega, am să vă ruinez, poate chiar am să vă distrug.

Nu vreau nimic de la dv. decât informatia care mă interesează.

Nimeni nu va sti că dv. mi-ati furnizat-o.

Vă rog, îmbrăcati-vă!

O să vă spun ce vreti să stiti. O să v-ajute mult, nu?

Vreau să stiu povestea ei.

Si unde se află acum.

A fost mutată.

Într-un azil mult mai sigur.

N-am mai văzut-o de când a fost prinsă dar asta nu ne e de folos.

S-a dus si ce mai rămăsese din mintea ei.

Numele dv. este Fairlie?

Sunteti rudă cu Phillip Fairlie de la Limmeridge House?

A fost tatăl meu.

Stiati că mama lui Anne, Jane Caterick,

a muncit la Limmeridge când încă erati în leagăn?

E posibil.

A conceput un copil fără căsătorie.

Apoi, pentru a fugi de rusine, a găsit alt loc de muncă.

Am înteles că tatăl dv. a ajutat-o

să meargă departe, în casa unor prieteni.

Asta-i povestea nasterii lui Anne.

Când avea 12 ani a venit la mine fiindcă era degradată moral.

A scăpat de sub control.

- De ce?

Nu stiu.

Mi s-au ascuns multe lucruri.

Era evident că mama ei fusese plătită să păstreze tăcerea.

Dar Anne mi-a mărturisit un lucru pe care nu l-a mai spus nimănui.

A lăsat ceva...

O buclă din părul ei în mormântul tatălui dv.

Oare de ce?

Nu-mi dau seama.

Nu?

Mi se pare că familia Caterick era folosită

ca un fel de... "resursă fizică."

- Ce vreti să spuneti? - Că tatăl dv. era implicat.

Restul trebuie să-l rezolvati singură.

V-as fi recunoscător dacă ati pleca si nu v-ati mai întoarce.

Fără protectia clasei dv., drumul dv. s-ar sfârsi în stradă.

Probabil prin canale.

Crezi că Anne e copilul tatălui meu?

N-o să aflăm niciodată.

Dar dacă e, tatăl tău n-a fost mai rău ca alti bărbati.

Să nu confundăm păcatul lui cu ceea ce i s-a întâmplat Laurei.

Dar a fost tatăl meu.

El a-nceput un lant al suferintei folosindu-se de altii în mod egosit

fără să stie că eu sunt ultima verigă.

Mi-am spus...

dacă am făcut ceva rău, a fost pentru Laura.

Acum văd că asta e-n sângele meu.

Nu-i adevărat!

Ba e adevărat.

Si contele a recunoscut acest lucru.

Nu mai pot continua.

Ascultă-mă!

N-am făcut nimic pentru dumneata si sora dumitale când trebuia,

dar ascultă-mă acum de dragul ei!

Dacă vorbesti astfel, îi lasi pe ei să câstige.

N-ai să renunti. Si nici eu nu renunt.

Acum suntem doi.

Mergem la Gilmore, împreună.

- N-o să ne-asculte. - Trebuie să ne-asculte!

Laura si-ar fi dorit asta.

Bine.

Însă mai întâi trebuie s-o ajutăm pe Anne.

Poate că mintea ei s-o fi dus,

dar dacă esuăm pentru Laura, nu vom esua pentru ea.

Mai ales dacă e sora mea.

AZILUL TREGYLLIS

În scrisoare v-ati prezentat ca prieteni de familie.

Avem afaceri în Falmout

iar Sir Percival Glyde ne-a rugat s-o vizităm.

Da, probabil. Sir Percival a adus-o aici în iunie.

A fost foarte bun cu ea. Unii au fost buni, altii nu.

Acest loc este mai confortabil decât un azil public, d-le.

Este, cum stiti, pentru cine are dare de mână.

Anne Caterick nu ne face probleme.

E blândă ca un miel.

În parte, datorită tratamentului ei dădător de iluzii.

Ia Laudanum, d-le.

Aveti multi vizitatori?

As spune că nu, d-le. Nu prea.

Sunt aici de mult timp si nu am văzut aproape pe nimeni.

Dar nu mă priveste pe mine, d-le.

Mai vine doctorul si face ce poate. Dar nu prea are ce vindeca...

Nu prea e vorba de vindecare...

Mi-am adus aminte, Sir Percival are un mesaj pentru dv.

Pentru mine, d-le?

Vrea să stie dacă ati auzit de d-na Anne Caterick, mama ei.

Nu, d-le, n-am auzit nimic de ea.

Sir Percival o fi crezut că stiu?

Anne?

Sunt o prietenă.

Laura!

Oh, Dumnezeule!

Laura!

Stim că nu e vina dv.

Nimeni n-o să stie că a plecat.

Este un aranjament privat

si vrem să vă rambursăm partea dv. în întregime.

Dar de ce? De ce?

Anne Caterick a căzut din turn, ea trebuie să fi fost.

Au încuiat-o în turn iar ea s-a aruncat.

Iar nouă ne-au dat îmbrăcămintea Laurei.

Si doctorul a crezut că e Laura din cauza asemănării dintre ele.

Fosco n-a mai trebuit s-o ucidă.

Tot ce-a vrut a fost viata uneia cu identitatea celeilalte.

Atunci Anne a fost aceea care si-a dat viata.

Au trecut mai multe ore. De ce nu ne recunoaste?

E nevoie de timp.

Ar trebui să te culci.

Dacă mintea ei s-a dus pentru totdeauna?...

Cum s-a-ntâmplat cu Anne...

"Resursă fizică."

Poftim?

Asta a spus doctorul.

Tată!

A conceput în afara căsătoriei.

A venit să mă vadă pentru că era degradată moral...

A scăpat de sub control.

Anne aproape le-a spus femeilor despre ultimul testament al tatălui meu.

Trebuie să aflu unde l-a ascuns.

Există un secret.

Este ascuns în...

A lăsat ceva...

...o buclă din părul ei în mormântul tatălui dv.

Oare de ce?...

Stiu că a fost tatăl ei.

Si stiu unde-i ascuns testamentul.

Tabloul ăsta m-a obsedat întotdeauna.

Cum a deshumat-o artistul...

Acum înteleg de ce.

Este în mormântul tatălui meu, Walter.

Cu bucla ei.

Nu ne-au lăsat să-l mai vedem.

Era prea bolnav.

Nu vine nimeni.

Acolo...

Uite!

Bucla ei.

Si... Da, testamentul.

- Anne l-a ascuns aici. - Ce-i asta?

Au rămas doar fâsii.

Scrie ceva.

Ne trebuie mai multă lumină.

E asa cum am bănuit.

Este deposedarea lui Glyde de titlu si de proprietate.

Asta o să-l distrugă.

Anne Caterick, de 12 ani.

Ascund acest testament cu o buclă din părul meu

în mormântul cuiva care a fost bun cu mine...

...si care mi-a fost tată.

Nu spune de ce Glyde a fost dezmostenit. Continuă!

În aceste ultime luni, secretul meu

este că vine cineva noaptea, la patul meu, ca un sot.

Sotul meu, Percival.

Doamne! Walter, era doar un copil!

Ce-au făcut?

Caut asta de multă vreme... stii bine.

- Avea doar 12 ani! - Oh, asta era!

Sunt doar fabulatiile unui copil cu mintea tulbure.

"Resursă fizică!" Da, familia Caterick stia.

Întâi mama, apoi copilul, chiar si în moarte.

Da, am auzit că ti-ai găsit sora.

Mai e bună de ceva acum, în starea ei?

Nici măcar acum n-ai remuscări.

Îti spun eu, Sir Percival, ce esti!

Esti un impostor, un ipocrit, un ticălos mizerabil.

Aveam nevoie de bani.

Am făcut ce trebuia.

Acum s-a terminat.

Nu, nu s-a terminat si nu vei fi iertat niciodată.

Nici în egoismul fără limite, în nici un fel de circumstantă,

nici măcar în ignorantă n-ai o scuză pentru ceea ce ne-ai făcut...

Mie si surorilor mele.

Si ce propui?

Să te lupti cu mine?

Nu. Dacă te cobori atât de jos, să nu te mai văd!

Ce faci?

Deschide usa!

Deschide usa, acum!

D-ră Fairlie! Lasă-mă să ies!

D-ră Fairlie!

Ajutor!

Ajutor! Te rog!

D-ră Fairlie!

Doamne! Nu are altă iesire!

Ajutor!

Ajutor! Te rog! D-ră Fairlie!

Iartă-mă!

Iartă... Iartă-mă!

Marian! Esti nebună?! Pleacă de-aici!

A fost un accident.

Asta se va vedea.

Domnul...

Dom-nul... Hart-right?

Marian! Marian!

- Marian? - Laura?!

Permiteti-mi să vi-l prezint pe dl. Hartright

care a suferit acuzatii nedrepte.

Eu sunt suferind, ca totdeauna,

dar el a solicitat prezenta mea aici

si are amabilitatea de a vorbi în numele meu.

Subiectul e groaznic de stânjenitor.

Vă rog, ascultati-l! Si vă rog, păstrati linistea!

Probabil ati auzit cu totii de conspiratia

care a dus la înmormântarea din eroare a unei femei

în cimitirul de aici,

si că Lady Glyde a fost închisă din greseală.

Suntem aici să sărbătorim întoarcerea ei la Limmeridge,

cu sănătatea restabilită,

si logodna mea cu ea.

- Felicitări! - Multumesc.

Si astfel, în visele mele,

mă revăd adesea în cimitirul de la Limmeridge

în fata bisericii care acum zace-n părăsire.

Si mă gândesc

cum au înlocuit literele de pe mormânt,

mormântul care nu mai era al surorii mele, Laura,

ci al unei copile a cărei viată a fost frântă

pentru că a abuzat-o un bărbat.

Desigur, totul s-a schimbat acum.

Trăim o viată diferită,

cu capul sus,

si, poate, încercăm să nu ne reamintim încercările trecutului,

păsind cu atentie pe drumul familiar al suferintei noastre.

Dar nu voi putea să uit niciodată

ciclul crud început cu mult timp în urmă

cu nasterea unui copil nedorit.

Si am doar o singură rugăciune:

...ca răul să rămână-n trecut.

Ati observat că Fosco, aparent, scapă nepedepsit.

Este impresia pe care ne-o lasă filmul.

Dar Wilkie Collins are mai multe de spus.

În carte, contele dispare din Londra, aparent în sigurantă.

Numai că sfârseste mort la morga din Paris.

Dacă am continua povestea, ar mai fi nevoie de o oră de film.

Collins l-a creat pe Fosco ca pe un om voluminos,

cu un farmec irezistibil, un intrigant cu sânge rece.

Collins a spus că l-a creat gras spre a se detasa

de ideea conventională că personajul negativ e un om slab.

În Italia, Fosco a trădat societatea secretă căreia-i apartinea,

iar membrii săi au jurat să-l prindă si să-l ucidă.

Îl urmăresc si îsi împlinesc jurământul la París,

departe de Hartright si Laura.

În carte îl vedem ultima oară zăcând pe o masă la morgă,

privit de oameni care se miră de dimensiunile lui.

Amatorii romanelor de mister îl găsesc pe contele Fosco

ca pe unul dintre cei mai fascinanti criminali ai literaturii.

El are, de asemenea, o mare putere de seductie.

Multi au speculat că însusi autorul tinea prea mult la el

ca să-i descrie sfârsitul în mod direct,

asa că a ales să-l plaseze în culise, nevăzut si departe de prieteni.

Pentru "Masterpiece teatre", sunt Russel Baker. Noapte bună.